Hotărâre nr. 933/A din 28.09.2022

Dosar nr. 5385/189/2019

R O M Â N I A TRIBUNALUL ######

DECIZIE CIVILĂ Nr. 933/A

Şedinţa publică de la 28 Septembrie 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ####### ####### ###### Judecător #### ###### ########

Grefier #####-###### ########

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant ##### #### în contradictoriu cu intimatul-pârât ####### ####, împotriva Sentinţei civile nr. ####/08.06.2021 pronunţată de Judecătoria ###### în cauza având ca obiect revendicare imobiliară + oblig.de a face - ridicare construcţii.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 14.09.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 28.09.2022, când a hotărât următoarele: T R I B U N A L U L Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele: I.Procedura în faţa primei instanţe 1.Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ######, la data de 09.08.2019, reclamantul ##### #### a solicitat obligarea pârâtului ####### #### să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 500 mp, sub rezerva majorării, teren situat în intravilanul satului sat/com.Dodeşti, ##########, în tarlaua 55, parcela 402, şi să îşi ridice toate construcţiile de pe suprafaţa de 500 mp iar, în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să le ridice, pe cheltuiala pârâtului. 2.Soluţia primei instanţe Prin Sentinţa civilă nr. ####/08.06.2021 Judecătoria ###### a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ##### ####, în contradictoriu cu pârâtul ####### ####, ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul să ramburseze pârâtului suma de 1.785 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A obligat reclamantul să achite expertului ##### ##### suma de 1.000 lei reprezentând diferenţa de onorariu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele: Reclamantul ##### #### şi pârâtul ####### #### sunt vecini.

Prin Titlul de proprietate ########## de la data de 13.02.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 3 ha 3000 m.p. din sat.

Dodeşti, #### ########, jud. ###### pe numele titularilor ##### #####, ##### ####, ##### #######, ##### #######, formată din suprafaţa de teren de 3 ha 3.900 m.p. situată în extravilan şi suprafaţa de teren de 1100 m.p. situată în intravilan.

Pe de altă parte, prin Titlul de proprietate ########## de la data de 17.12.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 5 ha 5000 m.p. din sat.

Dodeşti, #### ########, jud. ###### pe numele titularului ####### Gh. #######, formată din suprafaţa de teren de 5 ha 1700 m.p. situată în extravilan şi suprafaţa de teren de 3300 m.p. situată în intravilan, din care face parte şi suprafaţa de 500 m.p.

Suprafaţa de teren de 11000 m.p. situată în intravilan deţinută de reclamant a fost identificată prin raportul de expertiză în specialitatea topometrie ca fiind real măsurată de 714 m.p., iar suprafaţa de teren de 400 m.p. situată în intravilan deţinută de pârât a fost identificată ca fiind real măsurată de 280 m.p. această suprafaţă de teren a fost deţinută de bunicii pârâtului, pe care au construit anexa.

Cele două imobile sunt delimitate de un gard din plasă de sârmă, între cele două proprietăţi există o diferenţă de nivel de 2,7 m.

Între suprafaţa de teren de 1.100 m.p. situată în intravilanul satului Dodeşti, în tarlaua 55, parcela 402 proprietatea reclamantului şi suprafaţa de 280 m.p. aflată în posesia pârâtului nu există nicio suprapunere.

De asemenea, suprafaţa de 33000 m.p. a pârâtului menţionată în Titlul de proprietate ########## se află amplasată la sud de cele două suprafeţe de teren, peste drumul sătesc.

Potrivit art. 555 C. civ. proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege (alin. 1).

În condiţiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz (alin. 2).

Art. 563 C. civ. stabileşte că, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deţine fără drept.

El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul (alin. 1).

Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel (alin.2).

Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este deplin recunoscut (alin. 3).

Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile codului de procedură civilă (alin. 4).

În conformitate cu art. 566 alin. 1 C. civ. pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat.

Raportând dispoziţiile legale la situaţia de fapt reţinută la secţiunea situaţie de fapt, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată acţiunea în revendicare cu care a fost învestită formulată de reclamant, pentru următoarele considerente: Acţiunea în revendicare este acţiunea prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul. ###### înscrisă în art. 249 C. proc. civ. referitoare la sarcina probei îşi găseşte aplicare şi în materia acţiunii în revendicare, deci, cel care pretinde că este proprietar trebuie să dovedească dreptul său de proprietate, să justifice un titlu.

În materia revendicării, dovada certă a proprietăţii s-ar face numai în condiţiile probării faptului că o persoană care a transmis dreptul avea calitate de adevărat proprietar, în sensul că acesta l-ar fi dobândit la rândul ei, de la adevăratul proprietar (probatio diabolica). ##### în vedere dificultăţile de ordin juridic ale probei dreptului de proprietate, în doctrină şi jurisprudenţă s-a conturat noţiunea de titlu în materia revendicării, ca fiind orice act juridic sau jurisdicţional translativ ori declarativ de proprietate care generează o prezumţie de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.

Literatura de specialitate a stabilit că, noţiunea de titlu permite stabilirea unor soluţii în funcţie de diferitele situaţii care se pot ivi în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară: când ambele părţi prezintă un titlu, când numai una din părţi prezintă un titlu, precum şi când niciuna din părţi nu are titlu.

Aşa cum s-a reţinut, reclamantul a indicat că revendică suprafaţa de teren de 500 m.p. deţinută de către pârâtul ####### ####.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză terenul revendicat de către reclamant a fost identificat ca având suprafaţa de 280 m.p.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul nu a deţinut suprafaţa de teren revendicată, aceasta a aparţinut bunicilor pârâtului, iar la acest moment este deţinută de pârât.

Terenul nu este înscris în titlul de proprietate al reclamantului, dar nici în titlul de proprietate al pârâtului, fiind o suprafaţă distinctă de teren, alta decât terenurile înscrise în actele de proprietate ale celor două părţi.

Prin urmare, ne aflăm în ipoteza prevăzută de literatura de specialitate, când nicio parte nu are titlu pentru suprafaţa de teren.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că reclamantul nu a dovedit acţiunea, respectiv că este proprietarul suprafeţei de teren revendicată, motiv pentru care, instanţa a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect ,,revendicare” formulată de reclamantul ##### #### în contradictoriu cu pârâtul ####### ####, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea pentru ridicarea construcţiilor, sunt incidente următoarele dispoziţii legale: art. 555 C. civ. care prevăd că proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege (alin. 1).

În condiţiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz (alin. 2).

Fundamentul cererii formulate de reclamant este dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren revendicate, deţinută de către pârât, drept de proprietate care are printre atributele sale şi pe cel al liniştitei folosinţe.

Aşa cum s-a reţinut, reclamantul nu a făcut dovada că deţine un titlu asupra suprafeţei de teren revendicată pe care se află amplasată un grajd, edificat de către bunicii pârâtului, astfel cum martorii au declarat.

Prin urmare, în acest context, reclamantul nu are dreptul de a pretinde de se folosi nestingherit de suprafaţa deţinută de pârât, nu are niciun drept de a solicita ridicarea construcţiei existente pe suprafaţa de teren de 280 m.p., astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că cererea de ridicare a construcţiei aflată pe suprafaţa de teren revendicată nu este întemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care pierde procesul a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, reţinând culpa procesuală a reclamantului, instanţa a obligat reclamantul să achite pârâtului suma de1.785 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Constatând că reclamantul nu a făcut dovada achitării diferenţei de onorariu pentru expertiza în specialitatea topometrie efectuată în cauză, astfel cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă de la data de 27.04.2021, instanţa l-a obligat pe reclamantul ##### #### să achite suma de 1000 lei reprezentând diferenţa de onorariu.

II.##### de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel ##### ####, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Sentința pronunţată este rezultatul unor erori grave grefate pe defectuoasa întocmire a raportului de expertiza topografică.

De asemenea, se poate remarca superficialitatea instanţei de fond care nu a cenzurat acurateţea răspunsurilor expertului la obiectivele stabilite, permiţând acestuia sa răspundă într-o modalitate diferita si părtinitoare fata de ceea ce solicitase si încuviinţase completul de judecata.

A arătat apelantul că deşi conform Titlului de Proprietate nr. #############.02.1998 are in proprietate exclusiva o suprafaţa de 1100 mp in Tarlaua 55 ####### 402, in fapt o parte din teren (aproximativ 500 mp in opinia acestuia) este ocupata fără drept de către parat si acesta refuză restituirea.

Paratul la rândul sau, afirma prin întâmpinare ca terenul la care se refera reclamantul este al sau in baza Titlului de Proprietate nr. l ############.12.1997, acesta fiind situat in Tarlaua 55 ####### 403/3 si are in realitate suprafaţa de 400mp.

Cu alte cuvinte, paratul afirma ca terenul ce face obiectul litigiului este al său in baza titlului de proprietate mai sus enunțat.

Expertul topografic a comis câteva greşeli grave, si anume: - deşi instanţa de fond i-a solicitat in mod expres sa identifice suprafaţa de 1100 mp din titlul de proprietate al reclamantului (adica Tarlaua 55 ####### 402), acesta a identificat un teren de 714mp, avand la baza nu actul de proprietate si vecinătăţile din titlul de proprietate, ci imprejmuirea sa faptica.

In plus, expertul nu a identificat unde se afla restul de suprafaţa de pana la 1100 mp din titlul de proprietate.

La rândul sau, instanţa de fond a dat dovada de superficialitate si nu i-a pus in vedere expertului refacerea raportului conform titlului de proprietate al reclamantului, însușindu-si astfel cu uşurinţa concluzia eronata a expertului, si pronunţând in consecinţa o soluţie netemeinica si nelegala.

In mod normal expertul trebuia sa identifice cu exactitate, conform titlului de proprietate al reclamantului, unde se afla ####### 402 care măsoară 1100 mp in cadrul Tarlalei 55. - deşi instanţa de fond i-a solicitat expertului sa identifice suprafaţa de 400mp ce aparţine paratului in baza Titlului de Proprietate nr. #############.12.1997, acesta a identificat-o ca învecinându-se pe o latură cu terenul de 714 mp al reclamantului.

Aşadar, pe de o parte expertul a concluzionat ca suprafaţa paratului de 400mp are de fapt 280mp si pe de alta parte ca se învecinează pe o latura cu terenul reclamantului.

Expertul se contrazice singur in cadrul aceleiaşi lucrări, întrucât mai jos afirma ca terenul de 280mp nu face parte din titlul de proprietate al paratului (deci acesta nu are titlu valabil asupra acestui teren) si ca terenul de 400 mp al paratului se afla in alta parcela situata peste drum (adică terenul reclamantului este separat de terenul de Analizând actele şi lucrările dosarului şi constatând că sunt necesare probe sau lămuriri noi văzând dispoziţiile art. 400 Cod procedură civilă, mp al paratului de o strada/drumul sătesc).

Si in acest caz instanţa a dat dovada de superficialitate, încă o data, neurmărind cu atenție ceea ce a solicitat prin obiective si ceea ce a răspuns expertul.

Subiectivismul si părtinirea expertului este mai mult decât evidenta, afirmaţiile acestuia fiind contradictorii si părtinitoare din moment ce acesta menționează ca terenul in litigiu, deşi nu apare pe titlul de proprietate al paratului, a fost folosit dintotdeauna de către bunicii paratului.

In mod normal, astfel cum i-a solicitat instanţa, expertul trebuia sa se limiteze la evidențierea pe acelaşi plan, cu culori diferite, atât a terenului de 1100 mp ce face obiectul TP nr. #############,02.1998, cat si a terenului de 400mp ce face obiectul TP nr. #############.12.1997, chestiune care ar fi lămurit datele concrete ale spetei.

Încălcând dispoziţiile instanţei, expertul nu a răspuns in concret obiectivelor instanţei întrucât nu a identificat niciunul dintre cele doua terenuri conform actelor de proprietate deţinute de părţi.

Instanţa de fond, la rândul sau a greşit in aprecierea si interpretarea probelor, considerând ca reclamantul nu a făcut dovada ca deţine proprietatea asupra terenului revendicat, deşi actele de proprietate atesta indubitabil proprietatea acestuia de 1100 mp in Tarlaua 55 ####### 402 unde a fost întocmit raportul de expertiza.

Ca atare rezultă următoarea situaţie contradictorie: - reclamantul afirma ca paratul ii ocupa o suprafaţa de 500mp din terenul sau de 1100 mp pe care il deţine in proprietate in baza Titlului de Proprietate nr. #############.02.1998, - pârâtul afirma ca terenul litigios are de fapt 400 mp si ii aparţine conform Titlului sau de Proprietate nr. #############.12.1997, - expertul afirma pe de o parte ca terenul de 400 mp aratat de parat are in fapt doar 280mp si se Învecinează pe o latura cu terenul reclamantului - expertul insusi contrazice cele de mai sus si afirma ca terenul paratului de 400 mp si toate celelalte suprafeţe pe care paratul le deţine in intravilan (3300 mp) se afla de cealalta parte a drumului sătesc, deci nu se învecinează pe nicio latura cu terenul de 1100 mp al reclamantului - instanţa de fond afirma ca paratul deţine in intravilan o suprafaţa de 3300mp din care face parte si suprafaţa de 500mp pe care o revendica reclamantul.

Eroarea grava din sentinţa se datorează nu numai superficialității instanţei, dar si defectuoasei întocmiri a raportului de expertiza datorata nepriceperii sau părtinirii expertului.

De asemenea, instanţa a preluat afirmaţia expertului in sensul ca terenul de 280 mp folosit de parat fără titlu valabil a aparținut dintotdeauna bunicilor paratului.

Aparte de faptul ca afirmația este total subiectiva si excede competentelor unui expert in specialitatea topografie, s-a solicitat a se lua act ca indiferent cine a utilizat acest teren de-a lungul vremii, aceasta utilizare a fost fara titlu valabil, iar in lipsa unui titlu valabil, statul a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestuia in favoarea reclamantului in anul 1998.

In plus, daca paratul ar fi putut demonstra in cadrul comisiei de aplicare a legii fondului funciar ca bunicii săi au deținut cu titlu legal acel teren, in mod cert comisia i l-ar fi restituit in natura, mai ales in condiţiile in care titlul de proprietate al paratului este anterior (1997) titlului de proprietate al reclamantului (1998).

Faptul ca terenurile identificate defectuos de către expert - cel de 714 mp al reclamantului si cel de 280 mp al paratului - sunt despărţite de un gard, nu are nicio relevanta juridica, pe de o parte întrucât însuși expertul afirma ca paratul nu exhiba niciun titlu de proprietate asupra terenului de 280 mp, si pe de alta parte având in vedere ca ocuparea parţiala a terenului reclamantului de către parat este însăși cauza spetei.

Ocuparea terenului reclamantului de către parat este motivaţia demarării prezentului proces, astfel ca cele doua bucăţi de teren este firesc a fi despărțite de un gard.

A solicitat apelantul admiterea apelului, anularea sentinţei primei instanţe şi rejudecând, sa se dispună admiterea acţiunii, obligarea paratului la a lăsa in deplina proprietate si liniştita posesie terenul ocupat fără titlu, precum si obligarea paratului la ridicarea construcțiilor edificate.

In drept, art.466-482 cpc.

III.Apărările formulate Prin întâmpinare, intimatul-pârât ####### #### a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Toate probele administrate în cursul judecăţii pe fond demonstrează netemeinicia cererii apelantului, în sensul în care: Prin depoziţia tuturor martorilor audiaţi, inclusiv cei propuşi de către apelant, rezultă că posedă de mai multe zeci de ani suprafaţa de teren revendicată.

Prin proba cu interogatoriu, apelantul a recunoscut că intimatul, cât şi autorii săi, au deţinut dintotdeauna suprafaţa de teren revendicată Prin proba cu înscrisuri administrată, depuse de către ambele părţi, nu rezultă faptul că terenul înscris pe Titlul reclamantului este identic cu terenul revendicării.

Prin Raportul de ######### efectuat, rezultă în mod neîndoielnic, mai ales că sunt anexate schiţe avizate de către OCPI ######, faptul ca terenul revendicat nu este deţinut în proprietate de către apelant.

Prin Răspunsul la Obiecţiunile formulate de către apelant, s-a reiterat de către expert, tot prin intermediul argumentelor scriptice, faptul că terenul înscris pe titlul apelantului, presupusa suprafaţă „în minus” se află într-o altă localizare şi nu este identic cu terenul revendicat.

În considerarea tuturor probelor administrate, rezultă: Posesia neîntreruptă exercitată de subsemnatul de zeci de ani asupra suprafeţei de teren. ##### oricărui titlu de proprietate a apelantului asupra suprafeţei revendicate.

Or, în materia revendicării imobiliare, reclamantul are obligaţia să dovedească existenţa dreptului sau de proprietate pe care îl pretinde.

În lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocroteşte posesia independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea.

Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate, acţiunea în revendicare trebuie să fie respinsă.

Soluţia dispusă de către instanţa de fond este în deplin acord cu interpretarea dată de către Instanţa Supremă, cât şi cu jurisprudenţa unanimă privitoare la problematica „lipsă titlu reclamant-posesie pârât”.

In acest sens, „în cadrul acţiunii în revendicare, reclamantul are obligaţia să dovedească existenţa dreptului său de proprietate pe care îl pretinde, în lipsa acestei dovezi pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocroteşte posesia independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea, Prin urmare, atât timp cât reclamantul nu face dovada dreptului de revendicare trebuie să fie respinsă ”. ”Reclamantul-revendicant, fiind cel care a declanşat procesul, este ţinut sa dovedească prezumţia sa, că este proprietarul acelui imobil în favoarea paratului operează, prin însuşi faptul posesiei, o prezumţie relativă de proprietate.

Rezulta că în condiţiile în care reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate, acţiunea în revendicare trebuie respinsă”. „Reclamantul în cadrul acţiunii în revendicare trebuie să dovedească dreptul său de proprietate, nefiind suficient să pretindă că pârâtul posesor nu are un asemenea drept.

Proba deplină, absolută, a dreptului„ de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietăţii, cum ar fi uzucapiunea şi ocupaţia, iar nu titlurile, care constituie doar mijloace relative de probă.

Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul mor simple prezumţii ale dreptului de proprietate, deduse din însăşi existenţa lor şi care nu împiedică proba contrară, la stăruinţa posesorului sau din oficiu, în exercitarea rolului activ al instanţei pentru aflarea adevărului ” .

În continuare, apelantul critică Raportul de #########, indicând aceleaşi motive susţinute prin Obiecţiunile la Raportul de #########, dar care au fost lămurite pe deplin de către expert, prin prin concluziile raportului şi prin schiţele anexate, unde sunt evidenţiate, pe de o parte, suprafaţa revendicată, iar pe de altă parte, suprafaţa presupus lipsă a apelantului, care este localizată în altă parte.

Noile obiective la o nouă expertiză solicitată de către apelant privesc în esenţă aceleaşi obiective indicate în cursul judecăţii pe fond de către apelant, fiind schimbata doar topica enunţurilor.

Astfel, se solicită refacerea expertizei, răspunzându-se la aceleaşi obiective indicate iniţial de către apelant, şi la aceleaşi obiecţiuni formulate în cadrul judecăţii pe fond.

Or, readministrarea acestei probe nu este utilă, necesară şi pertinentă, şi în continuare, aspectele esenţiale şi importante ale cauzei au fost deja elucidate, nefiind necesară administrarea sau readministrarea altor probe în acest sens. ##### în vedere toate probele existente la dosarul cauzei, calea de atac formulată de către apelant este nefondată, motiv pentru care trebuie respinsă.

În conformitate cu art. 453 Cod de Procedură Civilă, s-a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu.

În drept, dispoziţiile art. 205 Cod de Procedură Civilă.

IV.Aspecte procesuale În apel, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi s-a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie.

V.Soluţia instanţei de apel Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art.477 şi art.479 alin.(1) Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele: Din perspectiva situaţiei de fapt, rezultă că prin Titlul de proprietate #############.02.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 3 ha 3000 m.p. din sat.

Dodeşti, #### ########, jud. ###### pe numele titularilor ##### #####, ##### ####, ##### #######, ##### #######, formată din suprafaţa de teren de 3 ha 3.900 m.p. situată în extravilan şi suprafaţa de teren de 1100 m.p. situată în intravilan.

Pe de altă parte, prin Titlul de proprietate ########## de la data de 17.12.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 5 ha 5000 m.p. din sat.

Dodeşti, #### ########, jud. ###### pe numele titularului ####### Gh. #######, formată din suprafaţa de teren de 5 ha 1700 m.p. situată în extravilan şi suprafaţa de teren de 3300 m.p. situată în intravilan, din care face parte şi suprafaţa de 500 m.p.

Apelantul-reclamant a invocat faptul că intimatul-pârât îi ocupă aprox.500 mp din terenul său de 1100 mp situat în extravilan.

Vecinătăţile acestui teren, astfel cum rezultă din titlu de proprietate, sunt: N-###### #######, E – ######## #######, S- ##### sat şi V – ###### ####.

Acţiunea în revendicare imobiliară reprezintă o acţiune reală, petitorie, care presupune în mod necesar ca reclamantul să fie proprietarul suprafeţei de teren revendicate, pentru a justifica calitatea procesuală activă.

Acesta este un aspect primordial care se impune a fi verificat în cauză, anterior calităţii de proprietar sau titular al altui drept real a pârâtului.

Altfel spus, mai întâi se determină calitatea de titular al dreptului de proprietate a reclamantului, ulterior împrejurarea de fapt dacă pârâtul îi ocupă sau nu terenul şi, finalmente, dacă pârâtul justifică vreun drept real cu privire la acel teren.

Prin Raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie efectuat în primă instanţă de către expert ##### ##### (filele 62-68 din dosarul primei instanţe), s-a identificat terenul în litigiu ca având suprafaţa de 400 mp, real măsurat 280 mp, în Anexa 2, punctele de contur ##############8-9-10-11-12-13-14-1, cu vecinătăţile N-##### ####, E- uliţă sat, S – Drum sătesc şi V-###### ####, situată la Sud de terenul de 1100 mp, real măsurat 714 din titlul de proprietate al reclamantului, puncte de contur ##############8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-1, cu vecinătăţile N-###### #######, E – ######## #######, S- ##### sat şi V – ###### #### (Anexa 1).

Imaginea de ansamblu se regăseşte în Anexa 3.

La Obiectivul 4, expertul a concluzionat că nu există suprapunere între suprafaţa de 1100 mp (714 mp real măsuraţi) din titlul de proprietate al reclamantului şi suprafaţa de 400 mp (real măsurată) ocupată în fapt de pârât şi revendicată de reclamant, cele două suprafeţe fiind distincte.

Ca urmare a obiecţiunilor formulate, expertul a indicat că în urma studierii planului parcelar la punerea în posesie a tarlalei 55, a rezultat că reclamantul a fost pus în posesie cu tarlaua 402 (astfel cum se regăseşte în titlul de proprietate al acestuia, ca vecinătăţi), pârâtul a fost pus în posesie cu tarlaua 403(astfel cum se regăseşte în titlul de proprietate al acestuia, ca vecinătăţi) iar parcela revendicată este reprezentată de parcela 370 şi nu a fost atribuită nimănui, conform datelor existente în evidenţa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

A reţinut expertul că, în schiţa cu T55, P350, vecinătatea la N este ##### ##### din Titlul de proprietate #############.02.1998, respectiv titlu de proprietate al reclamantului (filele 84-89 din dosarul primei instanţe).

Concluzia la care s-a ajuns a constat în aceea că această din urmă suprafaţă nu se află în titlul de proprietate al reclamantului şi că este vorba de un teren rămas la dispoziţia Primăriei comunei Dodeşti.

Pe cale de consecinţă, acest teren nu aparţine pârâtului (a cărui proprietate se situează la Sud şi care este despărţită de drumul sătesc de acest teren), însă nu aparţine nici reclamantului.

În cadrul expertizei efectuate în apel (filele 68-72 din dosarul de apel) şi soluţionării obiecţiunilor formulate (filele 95 şi 105), expertul ####### ##### a afirmat, pe de o parte că, în privinţa terenurilor părţilor, vecinătăţile corespund cu cele menţionate în titluri, şi că în cazul apelantului-reclamant, suprafaţa real măsurată este de 710 mp, faţă de 1100 mp stipulată în titlu.

Suprafaţa în litigiu (294 mp) este situată la Sud de proprietatea identificată şi măsurată pentru reclamant (Planşa nr.1, fila 71 dosar de apel).

Pe de altă parte, expertul a afirmat că vecinătăţile din titlul apelantului-reclamant includ şi suprafaţa în litigiu, prin raportare la planul de încadrare în zonă scara 1:1000, fără a identifica parcela din care face parte sau cu care se identifică suprafaţa în litigiu.

Această determinare a fost efectuată prin raportul de expertiză efectuat în primă instanţă, prin raportare la schiţele de punere în posesie furnizate de Primăria comunei Dodeşti, rezultând că suprafaţa în litigiu este o parcelă distinctă, nr.370, care se învecinează la #### cu parcela 402 a reclamantului, fiind distincte.

Un argument suplimentar rezultă din analizarea vecinătăţilor menţionate în titlul de proprietate al apelantului-reclamant, pentru suprafaţa de 1100 mp.

Tribunalul reţine că la Sud este indicată doar „##### sat” iar nu „Drum sătesc” (ca la parcela 370) sau eventual „##### sat şi Drum sătesc”.

Distincţia este importantă din perspectiva stabilirii limitei la Sud a suprafeţei acordate prin titlu de proprietate al apelantului-reclamant.

O asemenea distincţie se regăseşte şi în titlul intimatului-pârât care se învecinează la Vest cu o uliţă a satului iar la #### cu drumul sătesc.

Din configuraţia Tarlalei 55 rezultă că aceasta este străbătută de „Drumul sătesc” şi de mai multe „uliţe sat”, neputându-se echivala cele două elemente topografice.

În atare condiţii, Tribunalul constată că limita de sud a proprietăţii apelantului-reclamant nu este „Drumul sătesc” pentru a putea cuprinde şi suprafaţa în litigiu, cu privire la care planurile parcelare atestă că reprezintă parcela 370, şi că nu face parte din parcela 402 menţionată în titlul apelantului-reclamant.

În consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamantul ##### #### nu a dovedit un prim element al acţiunii sale şi anume că este proprietarul suprafeţei revendicate.

Simpla împrejurare că nici pârâtul nu este proprietarul suprafeţei respective nu determină temeinicia acţiunii. #### real că suprafaţa menţionată în titlul de proprietate al apelantului-reclamant este de 1100 mp iar între aceleaşi vecinătăţi se regăsesc doar 710/714 mp, însă acest fapt nu se datorează necumulării cu cei 280/294 mp, ci unui viciu de punere în posesie (necontestat pe calea plângerii prevăzute de art.64 din Legea nr.18/1991), vecinătăţile din titlu fiind respectate în teren.

Prin urmare, în temeiul art.480 alin.(1) Cod proc.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat, păstrând ca legală şi temeinică soluţia primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de ##### #### împotriva sentinţei civile nr. ####/08.06.2021 a Judecătoriei ###### pe care o păstrează.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs se depune la Tribunalul ######. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 28 septembrie 2022.

Preşedinte, ####### ####### ###### Judecător, #### ###### ########

Grefier, #####-###### ########