Hotărâre nr. 505/A din 20.04.2022

Dosar nr. 1377/189/2021

R O M Â N I A TRIBUNALUL ###### CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 505/A

Şedinţa publică de la 20 Aprilie 2022

Instanţa constituită din: PREŞEDINTE ####### ####### ###### Judecător #### ###### ########

Grefier #####-###### ########

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI (DGAMC) în contradictoriu cu intimata-reclamantă ######## SA, împotriva Sentinţei civile nr. ####/20.10.2021 pronunţată de Judecătoria ###### în cauza având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 06.04.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 20.04.2022, când a hotărât următoarele.

T R I B U N A L U L Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele: I.Procedura în faţa primei instanţe 1.Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ######, reclamanta SC ######## SA, a solicitat ca pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să fie obligată la plata sumei de 19.506,26 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în dosarele nr.####/189/2018 şi ####/189/2018/a1. 2.

Soluţia instanţei de fond Prin Sentinţa civilă nr. ####/20.10.2021 Judecătoria ###### a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ######## SA ######, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.

A obligat pârâta la plata sumei de 19.506,26 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în dosarele civile nr. ####/189/2018 şi ####/189/2018/a1 ale Judecătoriei ######, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

A obligată pârâta la plata sumei de 4029,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele: Reclamanta şi pârâta au fost părţi în dosarele nr.####/189/2018 şi ####/189/2018/a1 ale Judecătoriei ###### prin care s-a învestit instanţa cu judecarea a două acţiuni speciale - contestaţie la executare şi o cerere de suspendare a executării silite împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr. 2808089/61/##/#/2018/281026 prin somaţia 14229 din 05.10.2018 şi titlul executoriu nr. 13617 din 05.10.2018 pentru suma de 1.766.164 lei.

Judecătoria ###### a respins cererea de suspendare a executării silite prin încheierea din 08.01.2019, dată în dosarul nr. ####/189/2018/a1944##########a1, hotărâre care a fost atacată cu apel de către SC ######## SA.

Prin Decizia nr. ####/A/05.02.2019, Tribunalul ###### a admis apelul declarat de contestatoare şi a admis cererea de suspendare a executării silite.

Prin Încheierea din 03.11.2020 Judecătoria ###### a admis contestaţia la executare, a dispus anularea executării silite şi a actelor de executare, hotărâre menţinută de Tribunalul ###### prin Decizia nr. ###/A/03.02.2021 în dosarul ####/189/2018.

Potrivit Facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, precum şi a extraselor de cont şi a chitanţelor, aflate la dosar, s-a facut dovada achitării onorariilor achitate Cabinetului de avocat ###### ########## #### de către SC ######## SA.

De asemenea prin chitantele din dosarele nr.####/189/2018 şi ####/189/2018/a1 s-a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru .

Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în respectivele dosare.

Instanţa a apreciat că cererea formulată de reclamanta SC ######## SA este întemeiată pentru motivele ce urmează : Potrivit art. 453 Cod procedură civilă “(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. #### este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Art. 451 (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. (2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3). (4) Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Aşa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa (cauzele ###### împotriva României, ###### împotriva României, ##### şi alţii împotriva României, ##### împotriva României), se poate afirma că şi în dreptul intern, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în masura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.

Asadar, se poate spune că în cuantumul cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în timpul şi în legătura cu acel litigiu.

Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legatură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obţine serviciul avocatului cu calitatea considerata, ca o garantie a succesului său.

Reclamanta a făcut dovada realităţii cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu dosarele nr.####/189/2018 şi ####/189/2018/a1 ale Judecătoriei ######, aceste cheltuieli au fost generate de procesul purtat între părți, iar cuantumul şi plata acestora este dovedită prin înscrisurile depuse la dosar.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului sau şi reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

În speţa de faţă, instanţa a apreciat că acestea au un caracter rezonabil, având în vedere cele două faze ale procesului, necesitatea deplasării într-o altă localitate decât cea în care avocatul își are sediul, precum şi miza care a fost una importantă.

În legătură cu acest caracter rezonabil al cheltuielilor de judecată instanţa a apreciat că ele trebuie să fie şi previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta şi combate.

Instanța apreciază ca este îndeplinită şi această condiție cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în dosarul mai sus menționat.

Instanţa a apreciat ca temeiul juridic al acordării cheltuielilor judiciare îl constituie culpa procesuală, culpă care în prezenta cauză aparţine pârâtei așa cum s-a stabilit prin hotărârile pronunţate în respectivele dosare.

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, se observă că fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze. #### de cele de mai sus, instanța a apreciat că natura juridică a cheltuielilor de judecată este una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală şi totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenţii trebuie să le plătească celeilalte părţi. ##### în vedere cele arătate mai sus, instanţa a constatat ca pârâta se află în culpă procesuală, astfel încât obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată îi incumbă acesteia.

Astfel, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 19.506,26 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în dosarele nr.####/189/2018 şi ####/189/2018/a1, respectiv 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru judecata în primă instanţă a cererii de suspendare a executării, 25 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru judecata în apel, 13.965,49 lei onorariu avocat suportat pentru judecata în prima instanţă şi 2781,49 lei în apel în dosarul nr.####/189/2018, 2684,28 lei onorariu avocat în apel, în dosarul ####/189/2018.

Cu privire la cheltuielile de judecată prilejuite de prezentul dosar, instanţa a constatat că s-au cerut cheltuieli de judecata în cuantum de 4029,70 lei constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata sumei de 4029,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat aferente prezentului dosar.

II.##### de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Instanţa de judecată a reţinut in considerentele sentinţei, faptul ca natura juridica a cheltuielilor de judecată este una bivalenta, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuala şi totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenţii trebuie sa le plătească celeilalte părţi.

In mod greşit instanţa de fond a admis, cererea de chemare in judecata, constatând ca paratele au căzut in pretenţii si obligându-le la plata către reclamanta a sumei de 19.506,26 lei reprezentând cheltuieli judiciare si onorariu de avocat in dosarul nr. ####/189/2018 si ####/189/2018/a1, precum si suma de 4027,70 lei reprezentând cheltuieli de judecata constând in taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat, acordate in prezenta cauza ###### juridica a cheltuielilor de judecata este aceea, de “despăgubire” acordata părtii care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuala a celeilalte părți.

Aşadar fapta părţii “care cade in pretenţii” declanșează o răspundere civila delictuala al cărei conţinut constituie obligaţia civila de reparare a prejudiciului cauzat, cu alte cuvinte, de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.

În esenţa, dispoziţiile art. 453 alin. 1 din codul de procedura civila stabilesc o prezumţie de răspundere ce nu poate fi contrazisă, o răspundere obiectiva care izvorăşte dintr-o activitate culpabila. ####, art.453 din codul de procedura civila nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuziva si nelimitata a părţilor care pierd procesele, ci ca o modalitate justa de reparaţie pentru persoanele care se vad chemate in judecata in mod nefondat.

In acest sens, aşa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului, se poate afirma ca si in dreptul intern, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 453 din Codul de Procedura civila) decât in măsură in care se constata ca, in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de către partea care a câștigat procesul in timpul si in legătură cu acel litigiu.

Cererea apelantei de respingere a cheltuielilor de judecata este justificata. #### de acest aspect, s-a solicitat, in conformitate cu dispoziţiile art.451 alin.2 Cod procedura civila, sa constate nepotrivit de mare cuantumul sumei reprezentând cheltuieli de judecata acordate reclamantei si, pe cale de consecinţa, sa se micșoreze onorariul avocatului potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale.

Astfel, aşa cum s-a subliniat si in doctrina, prin diminuarea cheltuielilor judecătoreşti de către instanţa, raportul juridic civil dintre avocat si client nu este stânjenit in niciun mod, întrucât activitatea instanţelor se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecata.

Cheltuielile privind angajarea unui apărător, cele privind administrarea probatoriului, sunt cheltuieli obişnuite si nu se pot imputa pârtii adverse, aşa cum s-a subliniat si in practica judiciara: “când o parte provoacă prin apărarea sa cheltuieli deosebite, ele urmează a fi suportate numai de ea, daca cade in pretenţii“ - Tribunalul Suprem, secţia civila, decizia nr. ####/1976; Tratatul teoretic si practic de procedura civila, V.M. #######.

Înalta ##### de Casaţie si Justiţie, prin Decizia nr. #### din data de 25.09.2001 a statuat ca „onorariile avocaţilor sunt nesociabile si se stabilesc prin contract de asistenta juridica, inso acest contract nu este opozabil terţilor din proces, si ca atare, in raport de natura litigiului si după criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) Cod procedura civila, instanţa poate majora sau micşora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu de avocat.” Curtea Constituțională s-a pronunţat prin Deciziile nr.401/14.07.2005 si nr.493/29.05.2007, arătând ca este prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse.

Astfel, fata de cele reţinute de Curtea Constituţionala, susţinerile instituţiei sunt justificate.

In acest sens, condiţia cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecata nu este îndeplinita in aceasta cauza.

Contractul de asistenta juridica a fost încheiat intre reclamanta si societatea de avocatura, instituţia fiind un terț la perfectarea sa.

In sensul ca partea care a căzut in pretenţii este un tert la încheierea contractului, s-a pronunţat si literatura de specialitate: ####### ##### - Codul de procedura civila comentat si adnotat, edit.

AII ####, 2001, pag. 583. #### la baza acordării cheltuielilor de judecata se afla principiul răspunderii civile delictuale, in conformitate cu care reparațiunea trebuie sa fie integrala, in contextul abordărilor referitoare la aplicarea art. 451 alin.2 din Codul de procedura civila, atunci când dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita este exercitat abuziv, instanţa are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a căzut in pretenţii sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversa.

Aceasta, întrucât art. 451 alin. (2) din Cod proc. civ. este menit sa împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justițiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului. #### judecătorul are posibilitatea, sa dispună reducerea cheltuielilor de judecata in raport cu valoarea pricinii ori cu activitatea depusa de avocat, aceasta soluţie fiind conforma prevederilor art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un proces echitabil implica si o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecata.

Mai mult decata atât, instanţa de judecata a acordat si cheltuieli de judecata care potrivit legii nu cad in sarcina instituției.

Instanţa de judecata a reţinut in considerentele sentinţei atacate faptul ca „Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru „ ori potrivit art . 45 din OG 80/2013. (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici; j) în alte cauze expres prevăzute de lege. (2) în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. în cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. (3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale. (4) Cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea. în cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă înalta ##### de Casaţie şi Justiţie, cererea de restituire se adresează acestuia. (5) Cererea de restituire soluţionată de instanţa de judecată va fi depusă în vederea restituirii ia unitatea administrativ-teritorială ia care a fost achitată taxa.

A solicitat apelanta exonerarea la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de taxa judiciara de timbru.

A solicitat apelanta admiterea apelului astfel cum a fost formulat, sa se modifice, in tot hotărârea instanţei de fond, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, privind cheltuielile de judecata, ca neîntemeiata, cu consecința exonerării instituţiei de la plata cheltuielilor de judecata, incluzând si cheltuieli de judecata ocazionate de prezenta cauza si in subsidiar S-a mai solicitat admiterea apelului si modificarea in parte a sentinţei atacate, in sensul diminuării cheltuielilor de judecata in raport de prevederile art.451 alin 2 Cod procedura civila.

In drept: art. 466 si urm. din Codul de Procedura Civila.

III.Apărările formulate ######## ######## S.A. legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise.

IV.Soluţia instanţei de apel Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art.477 şi art.479 alin.(1) Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele: Din perspectiva situaţiei de fapt, rezultă că între părţi s-au desfăşurat litigiile având ca obiect contestaţie la executare (dosar nr.####/189/2018), respectiv suspendare a executării silite (####/189/2018/a1), prin Decizia nr. ###/A/03.02.2021 pronunţată de Tribunalul ###### în dosarul ####/189/2018, respectiv Decizia nr. ####/A/05.02.2019, fiind admise cererile formulate de intimata-reclamantă ######## S.A. în contradictoriu cu apelanta-pârâtă DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.

În prezenta cauză, intimata-reclamantă ######## S.A. a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cele două procese, pe cale separată, totalizând suma de 19.506,26 lei (din care 50 lei şi 25 lei taxele judiciare de timbru aferente cererilor formulate şi 13.965,49 lei onorariu de avocat în dosarul nr.####/189/2018).

În raport de situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ. şi ale art. 1357 C.civ., obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 19.506,26 lei lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele anterior menţionate, soluţionate de Judecătoria ###### şi Tribunalul ######, precum şi suma de 4029,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezentul dosar în primă instanţă.

Prin apelul formulat, apelanta-pârâtă D.G.A.M.C. a criticat soluţia primei instanţe, în esenţă, sub aspectul cuantumului disproporţionat al cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, precum şi sub aspectul pretinsei obligări a sale la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru, faţă de care intimata ar fi avut posibilitatea formulării unei cereri de restituire, în condiţiile art. 45 din OUG nr. 80/2013.

În drept, potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

De asemenea, conform art. 451 alin. 1 C.proc.civ., „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.

În mod judicios s-a reţinut de către instanţa de fond, în acord cu probele administrate în cauză, că, în raport de prevederile art.453 Cod proc.civ. şi ale art. 1357 C.civ., D.G.A.M.C. este partea care a căzut în pretenţii iar culpa procesuală în declanşarea celor două procese i-a aparţinut, fiind în mod corect antrenată răspunderea sa civilă.

Notează Tribunalul preliminar că, potrivit art.31 alin.(1) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.

Potrivit art.132 din Statutul profesiei de avocat, onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.

Conform art.134 alin.(1) din Statut, onorariile pot fi stabilite sub formă de onorarii orare, onorarii fixe (forfetare); onorarii de succes; onorarii formate din combinarea criteriilor anterioare.

Statutul stabileşte expres că onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. #### real că, aşa cum s-a pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa în cauzele contra României (Hotărârea din 26 mai 2005 - ###### c.României, Hotărârea ###### ş.a.c României, Hotărârea din 27 iunie 2006 – Cauza ##### c.României), partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Realitatea cheltuielilor trebuie probată, probă ce revine întotdeauna reclamantului conform art.249 CPC iar necesitatea lor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din punctul său de vedere, spre a obţine serviciul avocatului în funcţie de calitatea acestuia, considerată ca o garanţie a succesului său.

Tot astfel, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.

Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

În acest context normativ şi jurisprudenţial, Tribunalul va verifica, în cele ce urmează, întrunirea celor trei condiţii esenţiale pentru obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată suportate de către partea adversă în cadrul proceselor anterior menţionate.

Caracterul real al cheltuielilor de judecată presupune dovedirea suportării efective cheltuielilor de judecată în cadrul procesului civil.

În ceea ce privește onorariul avocatului, instanța reține că acesta se dovedește prin depunerea la dosarul cauzei a originalului sau a unei copii certificate a chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

Acest raționament se justifică prin faptul că instanța va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăților, iar hotărârea instanței reprezintă înscris justificativ și poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Tribunalul constată că intimata-reclamantă a făcut dovada suportării acestora în dosarele nr.####/189/2018 şi nr.####/189/2018/a1 soluţionate de Judecătoria ###### şi Tribunalul ######, prin depunerea la dosar a chitanţelor ce atestă plata taxelor judiciare în cuantum de 50 lei şi 25 lei, precum şi a facturilor fiscale şi a extraselor de cont corespondente din care rezultă plata onorariului avocaţial.

Faptul că aceste cheltuieli au fost efectuate în legătură cu procedurile desfăşurate în cauzele anterior menţionate, rezultă cu prisosinţă din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar, unde se menţionează în mod expres numărul de dosar în care au fost prestate serviciile de asistenţă şi reprezentare juridică şi, în ceea ce priveşte taxele judiciare achitate, din faptul că exemplarele originale ale chitanţelor de plată au fost depuse în dosare.

Tot astfel, dovada cheltuielilor suportate de către intimata-reclamantă în cauza de faţă, în primă instanţă, a fost făcută prin depunerea la dosar a facturilor fiscale depuse la filele 12-41 din dosarul primei instanţe, a extraselor de cont ce atestă plăţile efectuate, precum şi a chitanţei de plată a taxelor judiciare de timbru în cuantum total de 75 lei.

Caracterul necesar al cheltuielilor trebuie să rezulte din legătura indisolubilă dintre sumele efectiv plătite şi scopul cu care acestea au fost achitate, pe de o parte, şi obiectul, respectiv circumstanţele particulare ale cauzei, pe de altă parte.

Şi această cerinţă este întrunită în speţă, în condiţiile în care, achitarea prioritară a taxelor judiciare reprezintă o condiţie de procedibilitate, iar în ceea ce priveşte onorariul de avocat, rezultă cu prisosinţă din cuprinsul facturilor fiscale emise, în cuprinsul cărora se detaliază conţinutul serviciilor juridice, dosarul în legătură cu care au fost prestate, precum şi termenul de judecată la care s-a asigurat reprezentarea, fapt ce se coroborează cu etapele procesuale aferente celor două dosare ataşate.

Susţinerile apelantei în sensul că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxele judiciare de timbru aferente cererii de suspendare a executării silite, în primă instanţă, nu pot fi primite, de vreme ce aceste taxe nu pot fi asimilate taxei judiciare datorate pentru formularea contestaţiei la executare, astfel încât nu se circumscriu cazului de restituire prevăzut la art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013.

În ceea ce priveşte caracterul rezonabil, în cauza de faţă pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar doar cheltuielile constând în onorariile de avocat suportate de către intimata-reclamantă.

Contrar susținerilor apelantei-pârâte, nu se impune reducerea cheltuielilor de judecată, de vreme ce onorariul achitat avocatului ales este rezonabil, în raport de natura şi complexitatea cauzelor în care au fost suportate, precum şi a efortului concret depus în vederea pregătirii şi susţinerii cererilor formulate.

În acest sens, se reţine faptul că reprezentarea părţii prin avocat în dosarele nr.####/189/2018 şi nr.####/189/2018/a1, soluţionate de Judecătoria ###### şi Tribunalul ######, a avut loc la mai multe termene de judecată, presupunând deplasarea pe ruta ####-###### şi retur.

Neîndoielnic că intimata-reclamantă a beneficiat, pe tot parcursul procedurilor judiciare desfăşurate în faţa Judecătoriei ###### şi a Tribunalului ######, de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, avocatul depunând toate diligențele în vederea unei corecte aprecieri asupra drepturilor deduse judecății şi în scopul realizării unei apărări bine documentate, redactând cererile de chemare în judecată, cererile de exercitare a căilor de atac şi a întâmpinării în apel - dosarul cu nr.####/189/2018.

La fel de adevărat este și că onorariul de avocat achitat în primă instanţă în cauza de faţă, fixat de comun acord de client și avocat, corespunde pe deplin exigențelor exercitării profesiei de avocat și că, raportat la volumul concret de muncă prestată de avocat, cheltuielile pretinse au un caracter rezonabil, dată fiind complexitatea cauzelor în care au fost efectuate, complexitate care derivă şi din valoarea obiectului cauzei, respectiv valoarea drepturilor patrimoniale apărate, respectiv suma de 1766164 lei, faţă de care onorariul de avocat (13965,49 lei) reprezintă 0,79%.

Prin urmare, nu se poate reţine o disproporţionalitate între valoarea obiectului cauzei şi cuantumul onorariului de avocat.

În schimb, Tribunalul apreciază ca fiind fondată critica din apel cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate în prezentul dosar, respectiv suma de 4029,70 lei (din care 1081 lei taxă judiciară de timbru și 2.948,70 lei onorariu avocat). #### de criteriile enunţate la art.451 alin.(2) Cod proc.civ., referitoare la reducerea motivată a onorariului de avocat, Tribunalul apreciază că, în contextul în care prezentul litigiu s-a desfășurat pe calea unei acţiuni în pretenţii iar judecata s-a desfășurat pe parcursul a două termene de judecată, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat impune reducerea acestor cheltuieli, cu atât mai mult cu cât este vorba de o cauză care era cunoscută de avocat, tot acesta reprezentând partea şi în dosarul care a generat cheltuielile de judecată solicitate pe cale separată.

Prin urmare, în temeiul art.480 alin.(2) Cod proc.civ., Tribunalul va admite apelul formulat şi va schimba în parte soluţia primei instanţe, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei (din care 1081 lei taxă judiciară de timbru şi 919 lei onorariu de avocat, redus în baza art.451 alin.(2) Cod proc.civ.), cu menţiunea că potrivit art.451 alin.(2) teza finală Cod proc.civ., „Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.”

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite apelul formulat de DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva Sentinţei civile nr.####/20.10.2021 a Judecătoriei ######, pe care o schimbă în parte.

Obligă pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să achite reclamantei ######## S.A. ###### suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă, în raport de prevederile art.451 alin.(2) Cod proc.civ.

Obligă apelanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să achite intimatei ######## S.A. ###### suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în raport de prevederile art.453 alin.(2) Cod proc.civ..

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul ######. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 20.04.2022.

Preşedinte, ####### ####### ###### Judecător, #### ###### ########