Hotărâre nr. 423/A din 06.04.2022

Dosar nr. 6452/333/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 423/A

Şedinţa publică de la 06 Aprilie 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ................

Judecător ....................

Grefier ................

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA V.........în contradictoriu cu intimata-petentă C.............CORECT C..........

SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 2442/11.11.2021 pronunţată de Judecătoria Vaslui în cauza având ca obiect plângere contravenţională VS 028181.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a constatat că se prezintă pentru intimata-petentă Construct ........... SRL, avocat ............, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind reprezentantul apelantului.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat şi se solicită judecarea şi în lipsă.

Faţă de proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de părţi, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei tribunalul o încuviinţează.

Văzând declaraţia părţii că nu mai are cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele completului, raportat la dispoziţiile art. 392 alin. (1) Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul avocatului intimatei să-şi susţină apărările.

Avocatul intimatei-petente Construct ..........

SRL, având cuvântul, solicită respingerea apelului şi menţinerea soluţiei Judecătoriei Vaslui ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, acţiunea formulată de petentă a fost un apel la clemenţă, societatea săvârşirea contravenţiei şi gravitatea situaţiei în care s-a aflat arătând şi motivele pentru care s-a aflat în această situaţie.

Practic a fost vorba de un grup de 10 constructori care au fost daţi în şomaj de către fostul angajator şi aceştia au fost nevoiţi să îşi deschidă o societate nouă şi să îşi angajeze o nouă contabilă, contabilă care şi ea a fost audiată ca martor în prezenta cauză şi care s-a încurcat în iţele birocratice în relaţiile cu AJOFM de unde aştepta o serie de adeverinţe pentru a înainta contractele individuale de muncă.

Consideră că soluţia instanţei de fond este una corectă, fiind fundamentată ţinându-se cont de principiul proporţionalităţii rezonabile dintre scopul urmărit pentru contravenţia săvârşită şi care practic nu a existat, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă şi sancţiunea aplicată.

Practic, se pune în balanţă intrarea în insolvenţă a societăţii care în niciun caz nu este capabilă să achite o amendă de 180 mii lei cu continuarea activităţii a 10 angajaţi care au toate taxele plătite la zi încă din momentul întocmirii procesului-verbal.

Fără cheltuieli de judecată.

Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat şi că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform dispoziţiilor art. 394 CPC, declară dezbaterile închise şi lasă cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1.Cadrul procesual

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, petenta SC CONSTRUCT ...........

SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria VS nr. 028181, încheiat în data de 19.08.2020 întocmit de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA V........... iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii, în valoare de 180.000 lei, cu cea a avertismentului.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2442/11.11.2021 Judecătoria Vaslui a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C.

CONSTRUCT ..........

S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă V.......

A înlocuit sancţiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenţie seria VS nr. 028181 din data de 19.08.2020, cu sancţiunea ,,avertisment”.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria ............ din data de 19.08.2020, întocmit de inspectorii din cadrul I.T.M Vaslui, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amenda în sumă de 180.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin.(1) lit. e) rap. la art. 16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 actualizată.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă în data de 18.08.2020 între orele 10:45 şi orele 11:30, la punctul de lucru al angajatorului S.C.

CONSTRUCT ...........

S.R.L, Şcoala F........ - lucrări de construcţie, comuna ................ că societatea petentă a primit la muncă, începând cu data de 18.08.2020, pe numiții .............................., fără a fi încheiat în prealabil contracte individuale de muncă în formă scrisă, încălcându-se prev. art. 16 alin. 1 din Codul muncii.

Procesul verbal a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei cu următoarele menţiuni (f. 66): ,,am societate nouă cu oamenii de la […neinteligibil…] nu am avut posibilitatea şi timpul să-i declar în REVISAL”.

Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, menţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, data comiterii faptei şi semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanţa a apreciat că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reţinut că procesul-verbal a fost încheiat de către inspectorii ITM pe baza constatărilor personale ale acestora motiv pentru care, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.

Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO și aplicabilă și în materie contravențională tocmai prin aceea că inversează sarcina probei și îl lipsește prin aceasta pe petent de beneficiul recunoscut de Convenție.

Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Mai mult, instanța apreciază că, raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001 care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 O.G. nr. 2/2001.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În continuare, instanța a arătat că, Curtea de la Strasbourg a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.

Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c.

Țărilor de Jos , 26 martie 1996, par. 67).

Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator , în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească, astfel încât petentul, care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal, trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reţinut că petenta nu a reușit să combată în mod pertinent cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, (în forma în vigoare la momentul constatării faptei contravenționale) ,,contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat.

Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului”.

Nerespectarea acestor prevederi legale este calificată ca fiind contravenție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e Legea nr. 53/2003 potrivit cărora primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în condițiile prevăzute de art. 16 alin. 1 Legea nr. 53/2003 se sancționează cu amendă de 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.

Prin urmare, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 260 alin. 1 lit. e Legea 53/2003 trebuie dovedită pe de o parte, prestarea unei activități de către o persoană în favoarea presupusului contravenient, iar pe de altă parte, este necesar ca persoanei în cauză să nu i se fi întocmit un contract de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

În ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 260 lit. e Legea 53/2003, instanța a reţinut că trăsătura proprie, fundamentală și determinantă a raportului de muncă este constituită din relația de subordonare existentă între subiecții acestui raport în sensul că persoana care prestează munca este subordonată față de angajator ceea ce implică și obligația persoanei încadrate în muncă de a respecta disciplina muncii dar și dreptul de a fi remunerată pentru activitatea desfășurată.

Mai mult, consecința subordonării sub aspectul obiectului și conținutului raportului juridic de dreptul muncii constă în aceea că cel care angajează stabilește programul și locul de muncă al persoanei încadrate având în același timp dreptul de a da indicații generale sau amănunțite cu privire la modalitatea de realizare a sarcinilor de serviciu.

Pe de altă parte, raportul de muncă presupune și desfășurarea unei activități cu caracter de continuitate în cadrul unui număr minim de ore pentru o perioadă dată de-a lungul unui interval de timp, dat fiind faptul că încadrarea în muncă presupune prestarea acesteia în mod repetat.

În prezenta cauză, instanța a reţinut că pot fi identificate trăsăturile specifice unor raporturi de muncă între persoanele identificate fără contract de muncă, respectiv numiții .................................................... și societatea petentă, astfel încât să se constate în sarcina acesteia din urmă obligativitatea încheierii contractului de muncă în formă scrisă.

Instanţa nu a reţinut decât parţial depoziţia martorului C.

E., acesta recunoscând faptul că a declarat inspectorilor ITM faptul, în momentul efectuării controlului, că prestează activitate în beneficiul societăţii petente, în calitate de muncitor necalificat.

Totodată, martorul a arătat că a încheiat în aceeaşi zi contractul individual de muncă cu societatea petentă.

În cauză a fost audiată și martora Z.

Ma.-L., având funcția de contabil al societății S.C.

CONSTRUCT ...............

S.R.L., care a confirmat faptul că în data de 18.08.2020 urma să fie încheiate contractele individuale de muncă cu toate cele nouă persoane identificate în urma controlului ITM, aceasta personal înmânând contractele administratorului societății, iar șantierul de la Școala Ferești reprezentând punctul de întâlnire al administratorului societății petente cu viitorii angajați.

Chiar și în această ipoteză, în condițiile în care, la momentul efectuării controlului, fiecare dintre persoanele identificate în şantierul de la Şcoala F..... com. .......... prestau activităţi specifice lucrărilor în construcţii în favoarea petentei, astfel cum rezultă din cuprinsul anexei la procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din data de 19.08.2020 ce se coroborează cu planşele foto depuse de către intimat în susţinerea temeiniciei actului sancţionator (f. 167-171), exista obligația petentei de a încheia contractele individuale de muncă în formă scrisă începând cu ziua anterioară începerii activității.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ca fiind temeinic, faptele reţinute existând şi fiind săvârşite cu vinovăţie de către petentă.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii ce i-a fost aplicată societății petente, instanţa a reţinut că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Măsura luată împotriva petentei este legală, deoarece amenda în cuantum de 180.000 lei este prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, respectiv câte 20.000 lei amendă pentru fiecare dintre persoanele identificate lucrând fără contract de muncă și nu depășește plafonul maxim cumulat de 200.000 lei.

Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța a remarcat faptul că scopul reglementărilor juridice în materia protecţiei muncii este, în primul rând, acela de ocrotire a persoanei care prestează o activitate fără a beneficia de drepturile la asigurări sociale recunoscute de lege, drepturi care instituie o minimă protecţie a persoanei, ca rezultat al muncii depuse.

În al doilea rând, se urmăreşte combaterea economiei subterane, care aduce grave prejudicii bugetului statului. Așadar, în abstract, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat.

Cu toate acestea, în concret, instanţa a apreciat că, raportat la criteriile legale enunțate, sancţiunea amenzii în cuantum de 180.000 de lei este totuşi excesivă.

În procedura contravențională nu se urmărește doar sancționarea contravenientului, ci și educarea sa în spiritul conștientizării abaterilor comise și respectării legii, urmărindu-se, în final, prevenirea săvârșirii de noi fapte anti-sociale.

În acest sens, s-a reţinut că fapta petentului de a primi la muncă cele nouă persoane, fără a încheia în prealabil contract de muncă, s-a întins în timp pe o perioadă extrem de redusă – o singură zi și astfel, în concret, prejudiciul adus prin eludarea obligațiilor privind asigurările sociale și impozitele datorate bugetului de stat a fost unul redus.

Instanța a ţinut cont și de circumstanțele personale ale societății petente, care nu a mai fost anterior sancționată pentru abateri de la normele de legislație a muncii și a făcut dovada că a încheiat în ziua controlului contractele de muncă cu toate persoanele identificate de către inspectorii ITM la faţa locului.

Așadar, instanța a reţinut că reprezentanţii legali ai petentei au conștientizat pericolul social produs prin săvârșirea faptei și au manifestat rol activ în înlăturarea acestuia.

În concluzie, instanța a considerat că, raportat la împrejurările concrete ale speţei, avertismentul este îndestulător pentru corectarea comportamentului petentei, astfel că plângerea contravențională formulată a fost admisă în parte, în sensul că s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180.000 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat, pentru contravenția prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu sancţiunea ”avertisment”, sens în care a pus în vedere petentei ca, pe viitor, să respecte cu strictețe obligațiile ce-i revin în calitate de angajator, orice abatere ulterioară urmând a sancționată mult mai sever.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel Inspectoratul Teritorial de Muncă V......., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A solicitat apelantul admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile în sensul respingerii plângerii contravenţionale ca neîntemeiată, cu consecinţa obligării petentei la plata amenzii contravenţionale.

Prin procesul verbal contravenţie seria ........... din data de 19.08.2020, întocmit de inspectorii din cadrul I.T.M V........, petenta a fost sanctionata contravenţional cu amenda in suma de 180.000 lei pentru fapta prevăzută de art.260 alin.(1) lit e) rap.la art. 16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, actualizata Prin Sentinţa civilă nr. 2442/2021 din data de 11.11.2021 Judecătoria Vaslui a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petent şi a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 180.000 lei cu sancţiunea,, avertisment”.

Fapta a fost constată ca urmare a verificărilor efectuate de inspectorii de muncă în ziua de 18.08.2020 între orele 10:45 si orele 11:30. la punctul de lucru al angajatorului S.C CONSTRUCT .........

S.R.L, Şcoala .................., s-a solicitat persoanelor care prestau activitate pentru acest angajator, să completeze fişa de identificare nominală prevăzută de lege în conformitate cu tematica de control privind depistarea şi combaterea muncii nedeclarată.

Soluţionând cauza, Judecătoria Vaslui a retinut legalitatea procesului-verbal de contravenţie, constatând ca acesta respecta dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidenţa niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Verificând temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa de judecata a constatat ca acesta este legal si temeinic, fiind confirmate cele reţinute de agentul constatator.

Referitor la individualizarea sancţiunii instanţa a retinut că sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Fapta reţinută în cauză este una gravă, având limitele ridicate ale sancţiunii amenzii şi are drept scop, în primul rând, protecţia celui care prestează o muncă în beneficiul angajatorului fără ca acesta din urmă să încheie contract individual de muncă, cu salariatul, în formă scrisă, iar în al doilea rând, prevenirea executării muncii fără încheierea formelor legale.

Nu se justifica aplicarea unei sancţiuni mai blânde petentei, având in vedere următoarele considerente:

Petenta nu trebuia să-i primească la muncă decât după ce s-ar fi parcurs toţi paşii legali, respectiv obligativitatea încheierii contractelor individuale de muncă şi transmiterea în REGES a acestora.

In conformitate cu prevederile art.7 alin.2 din OG nr. 2/2001 avertismentul se aplica doar la fapte cu un pericol social redus, însă primirea la munca fără forme legale este o fapta grava, aspect reliefat, in primul rând, de cuantumul ridicat al amenzii prevăzut de legiuitor pentru aceste fapte- 20.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fără contract individual de munca.

Faptul ca instanţa apreciază că raportat la criteriile legale sancţiune a amenzii în cuantum de 180.000 lei este excesivă nu poate constitui un motiv suficient pentru înlocuirea cu avertisment a sancţiunii aplicate de agentul constatator, întrucât potrivit art.16 alin.(1) Codul muncii, contractul de munca se încheie, in mod obligatoriu, cel târziu In ziua anterioara începerii activităţii, obligaţia încheierii contractului de munca fiind in sarcina exclusiva a angajatorului, întrucât la data si ora efectuării controlului, respectiv 18.08.2020 între orele 10:45 si orele 11:30, numiţii: .......................................................... au declarat in fata inspectorului de munca ca lucrează pentru Detentă si nu au semnat contract individual de munca.

Declaraţie care se coroborează cu datele din registrul general de evidenta a salariaţilor aceste persoane nefigurând in data de 18.08.2020, cu contract individual de munca activ, înregistrat si transmis anterior începerii activității), s-a constatat ca angajatorul a încălcat dispoziţiile art.16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Gravitatea faptei de a primi la munca persoane fara încheierea unui contract individual de munca a fost constant reafirmata de Curtea Constituţionala, in aprecierea excepţiilor de neconstituționalitate invocate cu privire la cuantumul amenzii prevăzute de lege.

Astfel, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, Curtea a statuat ca ,, încheierea in forma scrisa a contractului de munca este justificata de combaterea unor practici ale angajatorilor prin care (...) se sustraseau de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale de stat datorate prin efectul încheierii contractului de munca.

O atare conduita se reflecta negativ si in planul protecției sociale a angajatului care nu beneficia de stagiu de cotizare pentru perioadele lucrate neînregistrate de către angajator 1a autoritățile competente si nici de asigurare de sănătate sau sociala”.

Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat ca ,, ceea ce se desfășoară împotriva legii nu poate fi acceptat nici in domeniul raporturilor de munca, unde, pe tanga angajat si angajator, un rol precumpănitor, dar conex, il are statul prin prisma acordării in viitor a pensiei sau a altor forme de ajutor social, precum si a asistentei medicale".

Conceptul de muncă nedeclarată (cunoscută şi sub denumirea de „muncă la negru"), reprezintă acea activitate prestată de un salariat pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă.

Munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât şi pentru societate, precum şi pentru bugetul de stat, existând o relaţie de interdependență între plata contribuțiilor şi impozitelor şi accesul la drepturile de asigurări sociale şi alte măsuri de protecţie socială.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 53/2003- Codul muncii ,, (1) In sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forţa de munca pe baza de contract individual de munca.

(2) Persoana juridica poate încheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.

(3) Persoana fizica dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de munca in calitate de angajator, din momentul dobândirii capacitații depline de exerciţiu. ”

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr.53/2003- Codul muncii, republicata, cu modificările si completările ulterioare, ,,(1) Contractul individual de munca se încheie in baza consimțământului părţilor, in forma scrisa, in limba romana, cel târziu in ziua anterioara începerii activității de către salariat.

Obligația de încheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.

(2) Anterior începerii activității, contractul individual de munca se înregistrează in registrul general de evidenta a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca cel târziu in ziua anterioara începerii activității."

Prin urmare, legea prevede obligaţia fiecărui angajator de a încheia un contract individual de munca in forma scrisa cu orice persoana care prestează munca in folosul sau, indiferent de calitatea angajatorului de persoana fizica sau juridica sau de modalitatea in care aceste persoane înțeleg sa presteze activitatea si sa înregistreze in registrul generat de evidenta a salariaţilor, contractual care se transmite inspectoratului teritorial de munca cel târziu in ziua anterioara începerii activității.

Întrucât la data si ora efectuării controlului, respectiv 18.08.2020 între orele 10:45 si orele 11:30 a declarat in fata inspectorului de munca ca lucrează pentru petentă si nu a semnat contract individual de munca, numiţii : ...........................................................au declarat in fata inspectorului de munca ca lucrează pentru Detentă si nu au semnat contract individual de munca.

Declaraţie care se coroborează cu datele din registrul general de evidenta a salariaților aceste persoane nefigurând in data de 18.08.2020, cu contract individual de munca activ, înregistrat si transmis anterior începerii activității), s-a constatat ca angajatorul a încălcat dispoziţiile art.16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Consideră apelantul că fapta săvârşită de petentă este o faptă gravă, şi nu are nici o relevanţă faptul că, ulterior controlului, petenta a intrat în legalitate, aceasta nefiind o circumstanță atenuantă.

În drept: au fost invocate disp. art.466 si urm. C. proc. Civ.

III. Apărările formulate

Intimata-petentă a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat împotriva sentinţei civile 244/2021, pronunţată de către Judecătoria Vaslui la data de 11.11.2021, soluţie pe care o apreciază ca fi temeinică şi legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În fapt, petenta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ..........., din 19.08.2020, prin care a solicitat:

1. anularea acestuia ca neteminic şi nelegal;

2. în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii, în valoare de 180.000 lei, cu cea a avertismentului.

S-a arătat că petenta era la momentul săvârşirii contravenţiei o societate nou înfiinţată (07.08.2020), având ca obiect de activitate "lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, activitate aferentă codului CAEN 4120.

Totodată, esenţa solicitării vis-a-vis de soluţia instanţei de fond a fost un apel la clemenţă, recunoscând săvârşirea contravenţiei şi gravitatea situaţiei, arătând şi motivele pentru care s-a ajuns la această situaţie, concluzionând prin lipsa de exeperienţă şi încurcăturile birocratice în care s-a aventurat societatea în relaţia cu AJOFM V...........

Prin sentinţa civilă 2442/2021, Judecătoria Vaslui a admis plângerea formulată, apreciind că în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii ce i-a fost aplicată societăţii petente, potrivit art.21 din OG 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Deşi măsura luată în cuprinsul procesului-verbal este una legală, instanţa a considerat că, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârşite, scopul reglementărilor juridice în materia protecţiei muncii este, în primul rând, acela de ocrotire a persoanei care prestează o activitate fără a beneficia de drepturile la asigurări sociale recunoscute de lege, drepturi care instituie o minimă protecţie a persoanei, ca rezultat al muncii depuse. în al doilea rând, se urmăreşte combaterea economiei subterane, care aduce grave prejudicii bugetului statului, considerând instanţa că în abstract, gradul de pericol social al faptei săvârşite este unul ridicat.

Cu toate acestea, în concret, instanţa apreciază că, raportat la criteriile legale enunţate, sancţiunea amenzii în cuantum de 180.000 lei este totuşi excesivă.

A mai reţinut instanţa că, în procedura convenţională nu se urmăreşte doar sancţionarea contravenientului, ci şi educarea sa în spiritul conştientizării abaterilor comise şi respectării legii, urmărindu-se, în final, prevenirea săvârşirii de noi fapte anti-sociale.

În acest sens, se reţine că fapta petentului de a primi la muncă cele nouă persoane, fără a încheia în prealabil contract de muncă, s-a întins în timp pe o perioadă extrem de redusă - o singură zi şi astfel, în concret, prejudiciul adus prin eludarea obligaţiilor privind asigurărilor sociale şi impozitele datorate bugetului de stat a fast unul redus.

Instanţa a ţinut cont şi de circumstanţele personale ale societăţii petente, care nu a mai fost anterior sancţionată pentru abateri de la normele de legislaţie a muncii şi a făcut dovada că a încheiat în ziua controlului contractele de muncă cu toate persoanele identificate de către inspectorii ITM la faţa locului.

Aşadar, a mai reţinut instanţa că reprezentanţii legali ai petentei au conştientizat pericolul social produs prin săvârşirea faptei şi au manifestat rol activ în înlăturarea acestuia.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel ITM V......, apreciind că fapta săvârşită de petentă este o faptă gravă şi că nu are nicio relevanţă faptul că ulterior controlului, petenta a intrat în legalitate, aceasta nefiind o circumstanţă atenuantă.

S-a solicitat respingerea apelului şi menţinerea soluţiei Judecătoriei Vaslui, pentru următoarele considerente:

- verificarea principiului proporţionalităţii rezonabile între scopul urmărit prin contravenţia săvârşită, dacă acesta a existat, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă şi sancţiunea aplicată a reprezentat principalul stâlp de susţinere a soluţiei oferite;

- art. 34 din OG 2/2001, coroborat cu art. 38, alin.3 din acelaşi act normativ, permite instanţei să aprecieze sancţiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, din punctul nostru de vedere o sancţiune a avertismentului fiind suficientă pentru a-şi atinge scopul urmărit de legislaţia în materie.

- instanţa de judecată a ţinut cont şi de dispoziţiile art. 21 OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea se aplică ţinându-se seama şi de circumstanţele personale ale contravenientului, aflat Ia prima abatere de acest gen, lipsit de experienţă la început de drum, dar care ulterior săvârşirii contravenţiei nu a mai repetat aceaşi eroare.

In realitate, se pune în balanţă insolvenţa societăţii, societatea aflându-se în imposibilitatea achitării sumei de 180.000 lei, cu susţinerea financiară a 10 angajaţi care au toate taxele şi contribuţiile plătite la zi, chiar din momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie - august 2020.

S-a solicitat respingerea apelului şi menţinerea soluţiei Judecătoriei Vaslui, pe care o consideră temeinică şi legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

IV. Soluţia instanţei de apel

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art.477 şi art.479 alin.(1) Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:

Din perspectiva situaţiei de fapt, rezultă că în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă în data de 18.08.2020 între ora 10:45 şi ora 11:30, la punctul de lucru al angajatorului CONSTRUCT ..........

S.R.L, Şcoala ..................a rezultat că societatea petentă, înfiinţată la data de 07.08.2020 a primit la muncă, începând cu data de 18.08.2020, pe numiții ..........................................................., fără a fi încheiat în prealabil contracte individuale de muncă în formă scrisă, încălcându-se prev. art. 16 alin. 1 din Codul muncii.

În conformitate cu prevederile art.260 alin.(1) lit.e) Codul muncii, societatea a fost sancţionată cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, în total, 180.000 lei.

Obiectul prezentului apel priveşte doar critica soluţiei de înlocuire a sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Conform înscrisurilor depuse la dosarul primei instanţe, rezultă că, deşi la data şi ora constatării faptei (18.08.2020) pentru cele nouă persoane nu erau încheiate şi înregistrate contracte individuale de muncă, în aceeaşi zi, respectiv la data de 18.08.2020, ulterior controlului, societatea a procedat la înregistrarea în Registrul de Evidenţă al Salariaţilor a contractelor individuale de muncă încheiate la 18.08.2020, pentru fiecare dintre cele nouă persoane, pe durată nedeterminată (filele 101-104 din dosarul primei instanţe).

De menţionat este că aceste persoane sunt angajate şi în prezent la societatea intimată.

Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța remarcă faptul că scopul reglementărilor juridice în materia protecţiei muncii este, în primul rând, acela de ocrotire a persoanei care prestează o activitate fără a beneficia de drepturile la asigurări sociale recunoscute de lege, drepturi care instituie o minimă protecţie a persoanei, ca rezultat al muncii depuse.

În al doilea rând, se urmăreşte combaterea economiei subterane, care aduce grave prejudicii bugetului statului.

Așadar, în abstract, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, fapt transpus în cuantumul ridicat al minimului amenzii, fără distincţie în funcţie de calitatea angajatorului de persoană juridică sau fizică şi nici de posibilităţile financiare.

Însă, totodată, art.5 alin.(5) din OG nr.2/2001, prevede că „Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite” iar art.21 alin.(3) că „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În consecinţă, instanţa trebuie să procedeze inclusiv la o analiză a individualizării sancţiunii contravenţionale, însă din perspectiva pericolului social concret al faptei reţinute în procesul-verbal dedus controlului judecătoresc.

Astfel fiind, tribunalul reţine că nu este nicio tăgadă a faptului că primirea unor persoane la muncă fără încheierea contractului individual de muncă are consecinţe atâta pe planul asigurărilor sociale, cât şi pe cel al protecţiei salariatului, iar nerespectarea prevederilor Codului muncii nu trebuie încurajată prin aplicarea unei sancţiuni mai blânde.

Însă, trebuie ţinut cont şi de faptul că aplicarea amenzii ca şi sancţiune contravenţională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simţ al responsabilităţii, instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii contravenţionale poate fi atins şi prin aplicarea avertismentului, în măsura în care circumstanţele faptei o permit.

După cum s-a arătat, prin încheierea şi înregistrarea imediată a contractelor individuale de muncă pentru cele nouă persoane, chiar la data controlului 18.08.2020, din fişele de identificare rezultând că începuseră a presta activitate chiar din acea zi iar nu anterior, eventualul prejudiciu a fost redus la minim.

De menţionat este şi faptul că aceste contracte au fost menţinute, fără a rezulta că au fost încheiate pro causa.

În acest context, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care trebuie avute în vedere în mod cumulativ, în mod corect a concluzionat prima instanță că sancțiunea amezii contravenționale de 180.000 lei aplicată petentei nu respectă criteriile de proporționalitate enumerate de legiutor și se impune a fi reindividualizată.

Este adevărat că pericolul social concret al contravenției în discuție este ridicat prin prisma naturii relațiilor sociale încălcate, însă nu se poate face abstracție de scopul sancțiunii contravenționale care trebuie să fie nu numai educativ, dar și preventiv.

Dacă legiutorul ar fi dorit să interzică aplicarea sancțiunii avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin.(1) lit. e) rap. la art. 16 alin.(1) din Codul muncii, ar fi făcut-o în mod expres, ca în cazul altor contravenții.

Scopul controalelor în domeniul respectării legislației muncii este depistarea muncii la negru și determinarea agenților economici să intre în legalitate, scop care a fost atins în cazul de față imediat după încheierea controlului.

Pentru că, după cum se observă, prin încheierea imediată a contractelor individuale de muncă, intimatul-petent a limitat la minim urmările produse prin fapta sa, precum şi eventualele prejudicii care s-ar fi putut produce în privinţa persoanelor angajate din prisma contribuţiilor la asigurările sociale şi de stat.

În consecinţă, având în vedere că aplicarea amenzii ca şi sancţiune contravenţională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simţ al responsabilităţii, Tribunalul consideră, în acord cu prima instanţă, că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii contravenţionale poate fi atins şi prin aplicarea avertismentului, sens în care, în temeiul art.480 alin.(1) Cod procedură civilă, va respinge apelul şi va păstra sentinţa atacată, cu menţiunea pentru intimata-petentă că, pe viitor, în situaţia nerespectării legislaţiei muncii, nu va mai beneficia de clemenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 2442/11.11.2021 a Judecătoriei Vaslui pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi, 6 aprilie 2022.