Decizie nr. 86 din 11.03.2026

Anulare parțială proces verbal de constatare contravenţie. Înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale, aplicată prin procesul-verbal de contravenţie cu sancțiunea avertismentului. Inadmisibilitate.

Legislaţie relevantă: art.12, alin.5 din OUG nr.28/1999

Rezumatul problemei de drept: Instanță nu poate înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.c) din OUG nr.28/1999, normele precitate fiind norme imperative de strictă interpretare și aplicare, ce derogă de la prevederile art.7 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.

XXXX pronunţă la data de XXXXX în dosarul nr.

XXXXX, Judecătoria XXXXX admite plângerea contravenţională formulată de petenta XXXXX, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXXX în contradictoriu cu XXXXX

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de XXXXX, aplicată prin procesul-verbal de contravenţie seria XXXXX, întocmit de către XXXXX, cu sancțiunea avertismentului.

Exonerează petenta de la plata amenzii.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria a reţinut şi avut în vedere următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria XXXXX nr.

XXXXX dinXXXXX, întocmit de către XXXXX petenta a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum total de XXXXX lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 şi art. 41 lit. c) pct. 2 din Leg 82/1991.

Din procesul verbal contestat rezultă faptul că în urma controlului Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală XXXXX, din data de XXXXX, la societatea XXXXX având ca obiectiv verificarea modului de respectare și aplicare a legislației în vigoare, s-a constatat în urma comparării datelor din cuprinsul raportului x emis cu AMEF din doare cu suma de bani identificată în unitatea de vânzare și consemnată în monetar în valoare de XXXX lei, fiind avute în vedere inclusiv plățile efectuate din încasările zilei în sumă XXXXX, s-a constatat o diferență nejustificată în plus în valoare de XXXXX lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special, ori prin facturi și/sau chitanțe, după caz.

Totodată s-a constatat, că operatorul economic nu a prezentat și nu a întocmit note de intrare-recepție pentru bunurile achiziționate în XXXXX și expuse spre comercializare.

Sub aspectul legalității, în urma verificării efectuate potrivit art. 34 din O.G. 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanța va analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat şi va hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta se bucură de prezumţia de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ” Lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, iar ”Nulitatea se constată și din oficiu”.

Procedând la verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanţă din oficiu.

Analizând temeinicia aceluiaşi proces-verbal, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calităţii de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Potrivit art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale- constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate.

În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8), faptă sancţionată cu amendă de cu amendă în cuantum de XXXXX, conform art. 11 alin din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 41 pct. 2 lit. c din Legea contabilităţii nr. 82/1991- Constituie contravenţie următoarele fapte: nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, faptă sancţionată cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei; conform art. 42 alin 1 lit. c) din acelaşi act normativ.

În concret, instanţa reţine că săvârşirea faptei contravenţionale comise de petentă în modalitatea descrisă de agentul constatator rezultă din conţinutul procesului verbal.

Petentul nu a administrat în cauză probe din care să reiasă alte aspecte, de altfel acesta nici nu a contestat legalitatea sau temeinicia acestuia, Faţă de aceste aspecte instanţa constată că situaţia de fapt reţinută prin procesul-verbal de contravenţie corespunde realităţii, din probele administrate în cauză rezultând săvârşirea faptei contravenţionale de către petentă, în modalitatea descrisă în actul sancționator, astfel că procesul-verbal de contravenţie contestat este legal şi temeinic întocmit.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, potrivit art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, sancţiunile contravenţionale principale sunt: avertismentul, amenda contravenţională şi prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, sancţiunea contravenţională stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Totodată, legiuitorul a prevăzut şi criteriile de individualizare a sancţiunii la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel încât sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul preventiv-educativ, urmărit de legiuitor.

Instanţa constă că fapta petentei este de o gravitate relativ redusă, fiind vorba de prima faptă de acest gen.

Conform art. 7 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 2/2001, avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite plângerea contravenţională, urmând a dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum total de XXXXX lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXXX, întocmit de către XXXXX, cu sancţiunea avertismentului.

Totodată, în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionată a declarat apel, în termen legal, apelantul intimat XXXXX, care a invocat netemeinicia hotărârii apelate.

Prin motivele de apel apelantul intimat a solicitat admiterea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. XXXXX în dosarul nr. XXXXX, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr.

XXXXX din XXXXX, pronunțată de Judecătoria XXXXX instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petenta XXXXX SRL, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria XXXXX a și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 14.000 lei cu sancțiunea avertismentului, exonerând petenta de plata amenzii.

Consideră apelanta că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, prin raportare la dispozițiile legale incidente și la situația de fapt existentă la momentul controlului, instanța de fond neavând în vedere motivele care au condus la stabilirea, de către organul de control, a sancțiunilor constând în amendă contravențională în cuantum de XXXXX lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 și amendă contravențională în cuantum de XXXXX lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art.41 lit. c) pct.2 din Legea nr. 82/1991.

Învederează apelanta că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat s-au reținut textual următoarele:

1.

În fapt, în data de XXXXX, XXXXX a efectuat un control antifraudă la societatea XXXXX având ca obiectiv verificarea modului de respectare și aplicare a legislației în vigoare.XXXXX, având număr de ordine în registrul comerțului XXXXX, desfășoară activități de comerț cu amănuntul de produse alimentare și nealimentare, băuturi și tutun.

Cu ocazia verificărilor, s-a procedat la inventarierea sumelor de bani identificate în spațiul de vânzare, întocmindu-se monetar.

Concomitent, a fost extras raportul intermediar x emis cu XXXX din dotare, fiind evidențiate vânzări în sumă de XXXX lei.

În urma comparării datelor din cuprinsul raportului x emis cu NEF din doare cu suma de bani identificată în unitatea de vânzare și consemnată în monetar în valoare de XXXX lei, fiind avute în vedere inclusiv plățile efectuate din încasările zilei în sumă de XXXXX, s-a constatat o diferență nejustificată în plus în valoare de XXXXX lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special, ori prin facturi și/sau chitanțe, după caz.

Suma identificată în plus se încadrează între pragurile valorice de XXXX lei și depășește 3% din totalul vânzărilor zilnice.

Conform notei explicative prezentate de XXXXX în calitate de operator XXXXXa rezultat că suma de XXXXX lei identificată în plus provine din vânzarea de bunuri către populație fără a fi emise bonuri fiscale.

Rezultă, astfel, că operatorul economic a încălcat prevederile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, în sensul că nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile vândute către populație în data de XXXXX, până la ora controlului.

S-a mai constatat, cu ocazia verificărilor, că operatorul economic nu a prezentat și nu a întocmit note de intrare-recepție pentru bunurile achiziționate în perioada XXXXX și expuse spre comercializare.

Conform notei explicative prezentate cu ocazia controlului, la solicitarea de a preciza dacă a întocmit și poate prezenta note de intrare-recepție pentru mărfurile achiziționate și expuse spre vânzare în luna februarie, XXXXX, în calitate de angajat al operatorului economic verificat, a precizat că nu a întocmit și nu poate prezenta înscrisurile solicitate, întrucât acestea erau întocmite, de obicei, la sfârșitul

Rezultă, astfel, că operatorul economic verificat a încălcat prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu OMFP 2634/2015, în sensul că nu a întocmit note de intrare-recepție pentru toate bunurile expuse spre comercializare.

Pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 sau aplicat sancțiunile constând în amendă contravențională în valoare de XXXX lei conform dispozițiilor art. 1 1 alin. (1 ) lit. e) pct. iv) din același act normativ și confiscarea sumei nejustificate, iar pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 41 lit. c) pct. 2 din Legea nr. 82/1991 a contabilității s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de XXXXXlei conform dispozițiilor art. 42 alin. (1 ) lit. b) din Legea nr. 82/1991.

II. Față de aspectele reținute de instanța de judecată, apelanta precizează următoarele:

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că legiuitorul a stabilit criteriile de individualizare a sancțiunii la art.21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel încât sancțiunea aplicată să își atingă scopul preventiv-educativ, urmărit de legiuitor.

Instanța de fond consideră că fapta petentei este de o gravitate relativ redusă, fiind vorba de prima faptă de acest gen.

Se observă că instanța de fond constată că situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității, procesul-verbal de contravenție fiind legal și temeinic întocmit.

Cu toate acestea, instanța de fond a admis plângerea formulată și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate pentru cele două contravenții reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, în cuantum de XXXXX lei, cu sancțiunea avertismentului, fără a motiva suficient soluția pronunțată, singurul argument invocat fiind aprecierea instanței că fapta petentei este de o gravitate relativ redusă, întrucât este vorba de prima faptă de acest gen.

Având în vedere argumentele reținute de instanța de fond, consideră apelanta că sentința pronunțată este netemeinică și insuficient motivată.

Actul normativ-cadru pentru sancționarea contravențiilor este reprezentat de O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002. Aceasta stabilește criteriile de individualizare a sancțiunii, de care trebuie să țină seama agentul constatator.

Sub aspectul aplicării sancțiunii avertismentului, sunt concludente prevederile art.7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevede că Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.

Din interpretarea gramaticală și teleologică a textului cuprins în art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că instanța de judecată în a cărei sferă de atribuții intră inclusiv individualizarea ori reindividualizarea sancțiunilor contravenţionale în raport de circumstanțele reale și personale ale săvârșirii contravenției, este suverană în a individualiza sancțiunea contravențională aplicată, în temeiul art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, chiar și în ipoteza în care actul normativ de incriminare a faptei antisociale nu prevede această posibilitate.

În cazul de față, însă, nu avem de-a face cu lipsa prevederii normative a acestei posibilități, ci cu însăși interzicerea acesteia, dată fiind sintagma ”nu se aplică", ce are caracter imperativ.

Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, precizează apelanta că, în cazul săvârșirii contravenției prevăzute la art. 10 lit. c din OUG nr.28/1999, legiuitorul a considerat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel încât, în cazul săvârșirii acestei contravenții, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment este inadmisibilă, potrivit art. 12 alin. (5) :

”Prin derogare de la prevederile art. 7 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2m1, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c),d),e) și d d)” cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin.(l) lit.(e) pct. i).

Legiuitorul însuși a apreciat că săvârșirea acestor contravenții prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel încât se impune ca sancțiune obligatorie amenda contravențională, care se va aplica în cuantumul fix stabilit de legiuitor.

Rezultă, astfel, că norma instituită de art. 12 alin.(5) din OUG nr.28/199 este o normă imperativă, de strictă interpretare, care nu tasă loc de dubiu și de la care nu se poate deroga.

Având în vedere aspectele evidențiate, consideră apelanta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică.

Consideră că, în cauză, argumentele invocate de instanța de fond pentru motivarea soluției pronunțate nu justifică anularea în parte a procesului-verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu sancțiunea constând în avertisment.

Mai mult decât atât, argumentele invocate nu sunt suficiente, instanța de fond limitându-se la a reține că fapta petentei este de o gravitate redusă, fiind vorba de prima faptă de acest gen.

Din această perspectivă, sentința pronunțată apare ca fiind nemotivată, susținerea instanței conform căreia fapta petentei este de o gravitate redusă nefiind suficientă pentru a asigura respectarea cerințelor legale privind motivarea hotărârilor judecătorești.

Motivarea hotărârii este o cerință esențială, chiar indispensabilă, pentru efectuarea acestui act de procedură care este hotărârea judecătorească, indiferent în ce etapă procesuală ar fi pronunțată.

Menționează că instanța de fond, procedând la analiza temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat și la individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin acesta, analizează doar una dintre faptele contravenționale reținute, fără a se putea distinge la care dintre contravențiile reținute se face referire, apoi hotărăște, în baza analizei, înlocuirea amenzii contravenționale aplicate pentru săvârşirea celor două contravenții reținute cu sancțiunea avertismentului, fără a se indica motive concrete cu privire ta fiecare contravenție, precizând doar că fapta petentei este de o gravitate redusă, fiind vorba de prima faptă de acest gen.

Având în vedere considerentele sus-menționate, apreciază apelanta că hotărârea instanței de fond privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de XXXXXlei aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria XXXXX emis de intimata XXXXX, cu sancțiunea avertismentului, este nelegală și netemeinică.

În concluzie, față de toate motivele de fapt si de drept invocate, solicită apelanta instanței admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond nr.

XXXX pronunțată de instanța Judecătoria XXXX în dosarul nr.

XXXXX, în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca nefondată.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 466 și urm Cod procedură civilă.

Solicită proba cu înscrisuri și orice alte mijloace de probă care se vor dovedi utile și pertinente în cauză.

Solicită judecarea în lipsă conform dispozițiilor Cod.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata petentă societatea XXXX SRL a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei contestate ca legală şi temeinică pentru următoarele motive:

Excepţii: - Nulitatea apelului

Potivit. art. 470 alin. 3 Cod Procedura Civila, apelului i se aplica sancţiunea decăderii daca nu sunt îndeplinite condiţiile alin. (1) lit. c) și a.

Astfel, prin cererea de apel formulată în cauza, apelanta XXXXX nu a invocat motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul, ba mai mult, nu a indicat nici o proba în susţinerea apelului.

În fapt, în data de XXXX ora XXXXX, inspectorii XXXXX au efectuat un control la sediul societăţii XXXXX din comuna XXXXX, unde funcţionează un magazin care are ca obiect de activitate vânzare de produse alimentare si nealimentare.

In urma controlului efectuat, a fost constatate următoarele:

1. la momentul controlului în urma comparării datelor înscrise în raportul intermediar X (reieşind un total de vânzări emise prin aparatul de marcat electronic o suma XXXXX lei pentru care au fost emise un număr de 4 bonuri fiscale), si totalul de numerar existent la locul de vânzare în suma de XXXXX lei si plăţi efectuate din încasările zilei in suma de XXXX lei, reieşind o diferenţa în plus o suma de XXXXX lei.

Fapta ce contravine prevederilor art. 10 lit. c din OUG 28/1999, pentru care societatea a fost sancţionată conform art. 11 alin. 1 lit. e pct.

IV din OUG 28/1999 cu XXXXX lei amenda.

2. la momentul controlului nu au fost prezentate note de intrare recepţie pentru bunurile achiziționate în perioada XXXX.

Fapta ce contravine prevederilor art. 41 lit. c pct. 2 din Legea 82/1991 pentru care societatea a fost sancţionată conform art. 42 alin. 1 lit. b din Legea 82/1991 cu XXXX lei amenda.

Fata de motivele invocate prin apelul formulat consideră ca instanţa de fond prin înlocuirea sancţiunii cu „avertisment” dispusa prin sentinţa civila nr. 105/25.02.2024, a apreciat corect că, legiuitorul a prevăzut la art. 5 alin. 2 din OG nr. 2/2001 si criterii de individualizare a sancţiunii, iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, sancţiunea contravenţională stabilita, trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârșite.

Totodată, apreciază intimata petentă că în mod corect, în cauză, a fost aplicat unul din principiile fundamentale, respectiv principiul echității în justiție, care presupune aplicarea legii într-un mod just și imparțial, ținând cont de circumstanțele specifice, pentru a reduce inegalitățile și a asigura o rezolvare echitabilă.

Echitatea nu înseamnă ignorarea legii, ci mai degrabă o modalitate de a interpreta și aplica legea astfel încât să se ajungă la o soluție corectă și rezonabilă, luând în considerare particularitățile.

Susţine intimata petentă că societatea XXXXX reprezintă o afacere mică ce susține financiar două angajate pe care societatea le are.

După cum a mai precizat şi în fata instanţei de fond, societatea se afla la prima abatere de natura fiscala, iar organele de verificare se orientează de cele mai multe ori spre amenda maximă prevăzută de lege.

O astfel de amendă pentru o mică întreprindere ar putea perturba iremediabil activitatea, aceasta ne mai putând plăti salariile, și nu va mai putea plăti furnizorii.

De regula, sancțiunile au un dublu scop, de prevenire și combatere, dar și de educare.

Din punctul său de vedere, susţine intimata - petentă la prima abatere, trebuie aplicat un avertisment, iar amenda să vină la a doua abatere.

Dacă norma prevede o amendă de XXXXX lei, există în cazul inspectorilor XXXXX tendința și practica de a se aplica maximul, cu toate că suma nejustificată (în speţa, XXXXX lei) este infimă.

Organele fiscale de urmărire au tendința să vâneze contravenienții și să aplice amenzi maxime, fără a avea în vedere gravitatea faptei.

Nu este ușor pentru orice societate de o asemenea dimensiune să aibă la dispoziție XXXXX de lei pentru a plăti o asemenea amendă.

Plata amenzii ar periclita foarte tare activitatea, ceea ce chiar să îi cauzeze falimentul.

Sub aceste aspect, instanţa de fond a motivat decizia şi sub interpretarea prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevede ca "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, înlocuind sancţiune amenzii contravenţionale în cuantum de XXXXX lei, cu sancţiunea avertisment, menţinându-se astfel scopul sancțiunii contravenționale de a descuraja săvârșirea de fapte antisociale de a preveni repetarea acestora și de a contribui la respectarea legilor și ordinii publice.

In concluzie, pentru cele relatate solicită respingerea apelului formulat, şi menţinerea deciziei instanţei de fond, ca temeinică şi legală.

Apelantul – intimat nu a depus răspuns la întâmpinare.

Verificând, în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul reține că:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria XXXXX încheiat de de către XXXXX petenta a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum total de XXXX pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit.c) din OUG 28/1999 şi art.41 lit.c) pct.2 din Legea nr.82/1991.

Din procesul verbal contestat rezultă faptul că în urma controlului Direcţiei RegionaleXXXXX, din data de 20.02.2024, la societatea XXXXX, având ca obiectiv verificarea modului de respectare și aplicare a legislației în vigoare, s-a constatat în urma comparării datelor din cuprinsul raportului X emis cu AMEF din dotare cu suma de bani identificată în unitatea de vânzare și consemnată în monetar în valoare de XXXXX lei, fiind avute în vedere inclusiv plățile efectuate din încasările zilei în sumă de XXXXX lei, s-a constatat o diferență nejustificată în plus în valoare de XXXXX lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special, ori prin facturi și/sau chitanțe, după caz.

Totodată s-a constatat, că operatorul economic nu a prezentat și nu a întocmit note de intrare-recepție pentru bunurile achiziționate în perioada XXXXX și expuse spre comercializare.

Petenta a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum XXXXX lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit.c) din OUG 28/1999 şi amendă, în cuantum XXXXX lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 41 lit. c) pct. 2 din Leg 82/1991.

Din cuprinsul art.478 şi art.479 Cod Proc.

Civ. se degaja limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății în prima instanța și dispozițiile speciale privind judecata.

Astfel, se remarca faptul ca legiuitorul stipulează expres la art. 479 al.1 ca ,,Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt și aplicare a legii de către prima instanta.

Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu”.

Tribunalul respinge critica intimatei-petenta privind nulitatea apelului, observând ca aceasta indicat, în mod formal, încălcarea prevederilor art. 470 alin. 3 Cod proc. civ., în fapt cererea de apel formulată în cauza, de apelanta XXXXX întrunește toate exigențele normai precitate, contrar susținerilor nefondate ale intimatei, fiind invocate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, precum și probele în susţinerea apelului.

Referitor la criticile apelantului, apreciază Tribunalul ca acestea sunt fondate.

Rejudecând, în speţă dedusă judecăţii, faţă de circumstanţele concrete ale săvârşirii faptelor imputate, Tribunalul apreciază că nu se justifică reindividualizarea sancţiunii amenzilor aplicate intimatei-petenta şi aplicarea unui avertisment astfel cum a procedat instanţa de fond.

În acest sens, se consideră că aplicarea unui avertisment pentru contravenţia de natura celei săvârşite de intimata este justă doar atunci când fapta concret săvârşită, datorită circumstanţelor personale ori reale ce o caracterizează, cu toate că întruneşte elementele de tipicitate ale contravenţiei pentru sancţionarea căreia se prevede aplicarea sancţiunii cu amendă, prezintă un grad de pericol social net mai redus în raport de fapta tip incriminată de textul legal.

Ori, tribunalul consideră că nu acesta este situaţia în cauza dedusă judecăţii.

Aspectele reţinute de prima instanţă în sensul că ,, fapta petentei este de gravitate relativ fiind prima faptă de acest fel,, nu reprezintă temeiuri suficiente spre a se concluziona astfel.

Prima instanță a ignorat că petenta a fost sancționată pentru două fapte contravenționale distincte respectiv pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit.c) din OUG 28/1999, întrucât a comercializat bunuri fără să emită bon fiscal (la data controlului raportul X emis de AMEF a evidențiat vânzări în sumă de 21 lei, pentru care au fost emise 4 bonuri fiscale), însă în identificată o diferență nejustificată de 618,73 lei, numerar pentru care nu s-a emis bon fiscal, precum și pentru contravenția prevăzută de art.41 lit.c) pct.2 din Legea nr. 82/1991, (întrucât nu a prezentat note de recepție pentru bunurile achiziționate in perioada 01.02-19.02.2024).

De asemenea, tribunalul constată că prima instanță a ignorat prevederile art.12, din OUG 28/1999 (5) Prin derogare de la prevederile art.7 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art.10 lit.c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art.11 alin.(1) lit.(e) pct.i).

Prin urmare, prima instanță nu putea înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.c) din OUG 28/1999, normele precitate fiind norme imperative de strictă interpretare și aplicare.

Cu referire la amendă în cuantum 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.41 lit.c) pct.2 din Legea nr.82/1991, Tribunalul apreciază că nu se impunea reindividualizarea, in contextul anterior reținut, fiind evident faţă de circumstanţele în care a fost comisă fapta de intimata, prin maniera în care a acţionat încălcând deliberat normele privind înregistrarea mărfurilor comercializate, precum și a dispozițiilor ce reglementează modalitatea de utilizare a aparatelor de marcat electronice fiscale, că argumentele de natura celor reţinute de instanţa de fond nu atenuează gravitatea faptelor, faptele fiind unele de pericol, iar nu de rezultat.

Reţinând elementele prevăzute de art.21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, Tribunalul considera că menţinerea sancţiunii amenzii in suma totala de XXXXX lei, aplicate intimatei este necesară pentru a realiza atât prevenţia specială, respectiv determinarea acesteia să nu mai comită astfel de fapte, cât şi generală, prin atragerea atenţiei altor agenţi economici că organele abilitate ale statului deţin mijloacele necesare şi sunt dispuse să intervină ferm, dar în mod legal şi obiectiv, în cazul constatării abaterilor in materie fiscală, astfel că sancţiunile amenzilor aplicate sunt proporţionale cu gravitatea faptelor săvârşite, iar agentul constatator a procedat la o corectă aplicare și individualizare a acestora.

Faţă de cele ce preced, Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta XXXXX în contradictoriu cu intimata XXXXX, va schimba sentinţa civilă apelată, şi rejudecând va respinge plângerea ca neîntemeiată.