Tribunalul TELEORMAN · 3678/111/2021

Sentință civilă nr. 99 din 11.03.2026

Instanță: Tribunalul TELEORMAN
Dosar: 3678/111/2021
Obiect: ANULARE DECIZIE PENSIONARE
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Anularea deciziei de pensionare.

Emiterea unei noi decizii de pensie cu valorificarea activităţii desfăşurate în condiţii de muncă speciale.

Personal silvic.

Modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019.

Decizia nr. 36/15.05.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Efect Obligatoriu.

Legislaţie relevantă: art. 20 din O.U.G. nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019, art.137 alin.5 din Legea 331/2024 rap. la art.48 alin.1 lit. b din Legea nr.360/ 2023 si la disp. art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010.

Rezumatul problemei de drept: Prevederile art.137 alin. (5) din Legea nr. 331/2024 privind Codul silvic stabilesc că perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în entităţile prevăzute la alin. (4) reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, care determină reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru fiecare 5 ani, precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

Legea nr. 360/2023, prevede de asemenea prin art. 28 alin. (1) lit. k), că activităţile din domeniul silvic se încadrează în locuri de muncă cu condiţii speciale.

Instanţa nu poate reţine susţinerile pârâtei casa de pensii că, odată cu abrogarea art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 la data de 01.09.2024, drepturile recunoscute de acest text legal nu mai pot fi valorificate ulterior abrogării, art. 28 alin. 1 lit. k) reglementând activităţile forestiere, sortare şi transport material lemnos ca locurile de muncă în condiţii speciale, specifice personalului silvic.

Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a legii nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea în vigoare, pentru viitor.

Astfel, principiul neretroactivității legii, în materia asigurărilor sociale trebuie interpretat în sensul de a nu se impune efecte defavorabile asiguratului, pentru trecut, în temeiul unei legi noi şi nu în sensul de a nu se recunoaşte pentru trecut beneficii în favoarea acestuia.

Altfel spus, art. 28 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 360/2023 se aplică doar pentru viitor, cu privire la perioadele de muncă prestate după intrarea sa în vigoare, deci după 01.09.2024, iar Legea nr. 360/2023 nu poate suprima drepturi recunoscute ope legis de legislaţia anterioară, cu privire la perioadele de activitate anterioare intrării sale în vigoare, respectiv 01.09.2024.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului XXXXX sub nr. XXXXX, la data de XXXXX, reclamantul XXXXX, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de PensiiXXXXXX, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziei XXXXX

- obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii cu valorificarea activităţii desfăşurate în condiţii de muncă speciale în perioada XXXXX - XXXXX, cu stabilirea pensiei, a stagiului corect de cotizare şi majorarea punctajelor lunare de pensie cu 50% conform dispoziţiilor art. 137 alin. 5 din Legea 331 din 2024 rap. la art. 48 alin. 1 lit. b din Legea 360/ 2023 si la disp. art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010,

- obligarea intimatei la plata diferenţelor drepturilor de pensie, începând cu data stabilirii acestora prin decizie, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform dispoziţiilor art. 104 din Legea nr.263/2010.+

În motivare, a arătat reclamantul că, potrivit art. 20 din OUG 59/2000 (1) Personalul silvic are drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi pe cele stabilite prin contractele individuale şi/sau colective de muncă şi contractele de mandat încheiate în condiţiile legii.(2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale.

Începând cu data de 01-09-2024, conform literei e) a alineatului (1) al articolului 168, Capitolul II, Titlul VI din LEGEA nr. 360 din 29 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1089 din 4 decembrie 2023, coroborată cu dispoziţiile articolului 167, din acelaşi act normativ, alineatul (2) al articolului 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.(3) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

Începând cu data de 01-09-2024, conform literei e) a alineatului (1) al articolului 168, Capitolul II, Titlul VI din LEGEA nr. 360 din 29 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1089 din 4 decembrie 2023, coroborată cu dispoziţiile articolului 167, din acelaşi act normativ, alineatul (3) al articolului 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.(4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau de către deţinătorii legali de arhive.

Începând cu data de 01-09-2024, conform literei e) a alineatului (1) al articolului 168, Capitolul II, Titlul VI din LEGEA nr. 360 din 29 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1089 dîn 4 decembrie 2023, coroborată cu dispoziţiile articolului 167, din acelaşi act normativ, alineatul (4) al articolului 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 59/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.(la 16-12-2019, Articolul 20 din Secţiunea 1, Capitolul IV a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 234 din 9 decembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1004 din 13 decembrie 2019 ).

Disp. articolului 20 din OUG 59/2000 au fost preluate însă prin articolul 137 din Legea 331 din 2024 (Codul silvic) unde se arată că: „(5) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în entităţile prevăzute la alin. (4) reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determinând reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru fiecare 5 ani, precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie,,.

Cu privire la valorificarea activităţii derulate în condiţii speciale în articolul 48 din Legea 360/ 2023 se prevede că : (1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:

a)conform tabelului nr. 1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă;

b)conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în situaţia celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 28 alin. (1).

În data de 26.09.2025 pârâta a emis decizia nr. XXXXXXprin care arată că adeverinţa XXXXX nu se valorifică întrucât:

-temeiul legal -OUG 59/2000- a fost abrogat

-activitatea desfăşurată în locurile de muncă în domeniul silviculturii nu face parte din categoria locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale.

Decizia XXXXXeste greşită.

În perioada XXXXX.1985 - XXXXX.2016 a fost pădurar în cadrul Ocolului Silvic XXXXX.

Activitatea de pădurar presupune activităţi de : paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri.

O asemenea activitate este definită prin lege ca fiind una derulată în condiţii speciale.

Conf. articolului 137 alin. 5 din Legea 331 din 2024 perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în entităţile prevăzute la alin. (4):

-reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă,

-determină reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru fiecare 5 ani,

- determină şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

Valorificarea activităţii derulate in condiţii speciale este prevăzuta in articolul 48 alin. 1 lit. b din Legea 360/ 2023 unde se prevede ca persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.

În tabelul 2 la care face trimitere lit.b a acestui articol se distinge între:

-persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001,

-persoanele care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi,

-persoanele care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 28 alin. (1).

Referitor la majorarea punctajelor, conf. disp. art. 100 din Legea nr. 263/2010, persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

(.......... ); b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii, (la 01-01-2018, Articolul 100 din Secţiunea a 6-a , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 89, Articolul I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1010 din 20 decembrie 2017).

Dovada activităţii desfăşurată în condiţii speciale se face cu adeverinţele eliberate de angajator pe care pârâta este obligată să le aibă în vedere, să reducă vârsta standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care un pădurar şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute în lege şi să majoreze punctajele lunare de pensie cu 50% persoanelor care probează că au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale.

În acelaşi sens este şi decizia nr. 36/ 15.05.2023, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin care ÎCCJ stabileşte că: „Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale.

Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.

Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001,,.

De asemenea, în acelaşi sens sunt si considerentele din decizia nr. 28/ 3.06.2024 pronunţată în vederea adoptării unei hotărâri prealabile, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin care ÎCCJ stabileşte că: „în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (44) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (I) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 562 din Legea nr. 263/2010,,.

Având în vedere cele menţionate mai sus, consideră reclamantul că pârâta trebuia să procedeze la valorificarea activităţii ce a fost dovedită că s-a desfăşurat în condiţii de muncă speciale şi să stabilească pensia şi majorarea punctajelor lunare de pensie cu 50% conform disp. art. 137 alin. 5 din Legea 331 din 2024 rap. la art. 48 alin. 1 lit. b din Legea 360/ 2023 şi la disp. art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010.

Conf. disp. art. 104 din Legea nr.263/2010 în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată; pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii, (la 01-01-2018, Alineatul (2) din Articolul 104 , Secţiunea a 7-a , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 93, Articolul I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 14 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1010 din 20 decembrie 2017 ).

Potrivit art.1531 alin.l şi 2 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării.

Prejudiciul cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit, iar potrivit art.1532 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul cuvenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a mai trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor urmare a întârzierii plăţii să fie mai mic.

În atare situaţie reclamantul este îndreptăţit şi la plata dobânzii legale, calculate de la data naşterii drepturilor şi până la data plăţii efective.

Pentru considerentele expuse mai sus solicită reclamantul admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 137 alin. 5 din Legea 331 din 2024 rap. ia art. 48 alin. 1 lit. b din Legea 360/ 2023 si la disp. art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, art. 104 din Legea nr.263/2010, art. 127 din Legea 360/2023.

În probaţiune, solicită reclamantul încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Solicită reclamantul judecarea cauzei şi în lipsă.

Pârâtul Casa Judeţeană de Pensii XXXXX a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Arată pârâtul că, Decizia nr.

XXXXX privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă este temeinica şi legală, fiind emisă în baza noii legi a pensiilor -Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, ca urmare a cererii de pensionare formulată de solicitant/reclamant, înregistrată sub nr.

XXXXX.

Reclamantul invocă critici cu privire la temeinicia deciziei de pensie sub aspectul nevalorificării perioadei certificate în adeverinţa nr.

XXXXX emisă de Direcţia Silvică XXXXX, în condiţii speciale de muncă, cu aplicarea majorării punctajelor lunare cu 50% conform art. 137, alin. 5 din Legea nr. 331/2024(Noul Cod Silvic) raportat la art. 48, alin. 1, lit.

B din Legea nr. 360/2023 (Legea sistemului public de pensii) şi art. 100 alin. 1, lit.

B din Legea nr.263/2010 {Legea pensiilor în vigoare până la data de 01.09.2024).

Stagiul de cotizare menţionat în adeverinţa nr.

XXXXX emisă de Direcţia Silvică XXXXX, este valorificat prin decizia de pensie contestată de reclamant în prezenta cauză în condiţii normale de muncă, în conformitate cu prevederile legale incidente în materie aşa cum vom arăta în continuare, certificarea realizată neavând reprezentare în legislaţia.

În îndeplinirea atribuţiilor legale arată pârâtul, privind stabilirea drepturilor de pensie, instituţia are obligaţia verificării legalităţii încadrării/certificărilor efectuate prin înscrisurile depuse de solicitanţi odată cu documentaţia de acordare a drepturilor de pensie.

În cazul de faţă, certificarea realizată de Direcţia Silvică XXXXX prin adeverinţa nr.

XXXXX eliberată la data de XXXXX nu are temei legal întrucât, la data certificării, OUG nr. 59/2000 era abrogată încă de la data de 01.09.2024 odată cu Legea nr. 263/2010, iar activitatea desfăşurată de reclamant în domeniul silvic, în condiţiile art. 137 alin. 4-5 din Legea nr. 331/2024 privind Codul Silvic, nu face parte din categoria locurilor de muncă încadrate în condiţiile speciale de muncă reglementate de Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.

Mai mult, conform legislaţiei pensiilor, începând cu data de 01.04.2001, dovedirea stagiilor de cotizare, condiţii de muncă se realizează prin declaraţiile nominale de asigurare or, conform acestora reclamantul a fost încadrat numai în condiţii normale de muncă, contrar certificării realizate prin adeverinţa în litigiu, fără alimentarea Bugetului asigurărilor sociale de stat cu contribuţiile CASS specifice majorate.

Reclamantul solicită prin cererea nr.

XXXXX privind acordarea pensiei, categoria Limită de vârstă, solicitare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 360/2023 intrată în vigoare la data de 01.09.2024, lege care a înlocuit Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În susţinerea cererii, (anexa nr. 3 la Norme), aşa cum rezultă chiar din lecturarea ei, reclamantul a prezentat înscrisuri de certificare a stagiului de cotizare realizat domeniul silvic, în condiţiile speciale de muncă -adeverinţa nr.XXXXX emisă de Direcţia Silvică XXXXX.

În baza cererii, a fost emisă Decizia de pensie pe care înţelege reclamantul să o conteste în prezenta cauză sub aspectul nevalorificării perioadelor menţionate în adeverinţa în litigiu în condiţii speciale de muncă.

Art. 20 din OUG nr. 59/2000, menţionat în adeverinţa nr.XXXXX, emisă de Direcţia Silvică XXXXX, este abrogat începând cu data de 01.09.2024 conform art. 168, alin. 1, lit. e din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, astfel că încadrarea activităţii reclamantului în condiţii speciale de muncă prin raportare la o dispoziţie abrogată nu poate fi reţinută ca legală/valabilă.

2.Începând cu data de 01.09.2024 au intrat în vigoare prevederile art. 28, alin. 1, lit. k) din Legea nr. 360/2023, dispoziţii aplicabile aşadar pentru perioadele de activitate desfăşurate după intrarea în vigoare a legii, respectiv începând cu data de 01.09.2024, conform legii fiind încadrate în condiţii speciale de muncă activităţile de „exploatări forestiere, sortare şi transport material lemnos".

Noua lege nu asimilează vechimea în muncă realizată anterior datei de 01.04.2001 ca stagiu de condiţiile speciale de muncă prevăzute de art. 28, alin. 1, lit. k) mai sus menţionat, nefiind incluse la art. 133, alin. 4 din Lege

De asemenea noua lege nu reglementează încadrarea stagiilor de cotizare declarate până la data de 01.09.2024 în condiţii speciale de muncă prevăzute la art. 28, alin. 1, lit. k din Lege, singurul act normativ de încadrare a unor activităţi din sectorul silvic în condiţii speciale de muncă fiind OUG nr. 59/2000, la art. 20, alineatele 2-4, abrogate însă la data de 01.09.2024.

3.Dispoziţiile noului Cod silvic -Legea nr. 331/2024(intrată în vigoare la data de 12.01.2025, la art. 137 arată că:

„4) Personalul silvic din cadrul Autorităţii, al Gărzii Forestiere Naţionale, al Gărzilor Forestiere, al ocoalelor silvice de regim, al Romsilva şi al INCDS beneficiază de o majorare cu 25% a salariului de bază. 21/02/2025 -> 31/12/2025 - alineatul a fost suspendat prin Ordonanţă de urgenţă 4/2025.

(5) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în entităţile prevăzute la alin. (4) reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determinând reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru flecare 5 ani, precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.,,

Pentru angajaţii care desfăşoară activităţi reglementate de 137 din Legea nr. 331/2024, pe toată durata programului normal de lucru dintr-o lună (art. 55, alin. 3 din Lege), sunt obligaţi la depunerea declaraţiilor nominale de asigurare din care să rezulte desfăşurarea activităţii în condiţii speciale şi constituirea contribuţiilor de asigurări sociale aferente acest situaţii (contribuţii majorate conform Codului fiscal).

Legea nr. 331/2024 privind Noul cod silvic nu poate retroactiva, neputând aşadar reţinută ca temei pentru justificarea încadrării unor stagii de cotizare, pentru perioade desfăşurate înainte de intrarea acesteia in vigoare, în condiţii speciale de muncă.

Astfel, art. 15 alin. (2) din Constituţie, consacră expres principiul neretroactivităţii legii.

Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este fermă în sensul unei interpretări riguroase şi univoce a acestor prevederi constituţionale, nelăsând loc la nici un fel de confuzii în privinţa modului şi cadrului de aplicare a acestui text constituţional explicit.

Valorificarea acestor stagii în condiţii speciale conform noului cod silvic (Legea nr. 331/2024) începând cu publicarea acesteia în monitorul oficial, aduce beneficiile reglementate de art. 137, alin. 5, respectiv reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru flecare 5 ani, precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie , cu condiţia depunerii de către angajator a declaraţiilor nominale de asigurare şi virării contribuţiilor către stat în procentul majorat impus de legiuitor, nefiind impusă de lege o excepţie în acest sens.

Numai în acest context se poate respecta principul contributivităţii, principiu fundamental pe care se întemeiază sistemul public de pensii-(art. 2, lit. c din Legea nr. 360/2023) conform căruia: „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, care contribuie la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite,,.

Aşa cum rezultă din Adeverinţa de stagiu privind Datele necesare determinării stagiului de cotizare şi punctajului realizat în sistemul asigurărilor sociale de stat pentru asiguratul XXXXX (anexată în xerocopie), tot stagiul acestuia a fost declarat de angajator în condiţii normale de muncă, evident contribuţiile aferente Bugetului asigurărilor sociale de stat fiind virate în procentul aferent acestor condiţii.

Nealimentarea bugetului statului cu contribuţiile suplimentare aferente condiţiilor speciale de muncă, conduce implicit la netemeinicia cererii/pretenţiei reclamantului ce vizează acordare unei pensii majorate, contraprestaţia fiind raportată la contribuţiile cu care bugetul de stat/asigurărilor sociale de stat a fost alimentat.

În cauză nu există nicio interpretare dată de ÎCCJ asupra aplicării acestor prevederi legale reglementate de noul cod silvic, cea pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia-Decizia ÎCCJ nr. 36/2023 având aplicare numai până la data abrogării dispoziţiilor supuse interpretării, deci până la data de 01.09.2024.

Consecinţa logică care transpare din această nouă reglementare este că încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 360/2023, implicit criteriului referitor la expunerea efectivă a angajatului la factorii de risc pentru mai mult de 50% din timpul normal de lucru, care constituie un criteriu general aplicabil oricărei încadrări a locurilor de muncă în condiţii speciale.

Totodată, reglementarea specială nu conţine o scutire de la obligativitatea plăţii contribuţiilor sociale aferentă condiţiilor speciale or, aşadar încadrarea se poate realiza de angajatori, începând cu intrarea în vigoare a noii reglementări, cu respectarea reglementărilor adiacente domeniului de interes, recunoaşterea beneficiilor fiind deci condiţionată de achitarea contribuţiilor de asigurări sociale la bugetul de stat, conform art. 138 Cod fiscal, text de lege ce reglementează o cotă de 8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.

De altfel, după modificările aduse OUG nr. 59/2000 aduse prin Legea nr. 234/2019, (intrate în vigoare la data de 01.11.2020 şi abrogate la data de 01.09.2024), legiuitorul a reglementat declararea personalului silvic, ale căror activităţi specifice aveau reglementare în lege, în condiţii speciale de muncă, sens în care a fost emis Ordinul MFP/MMPS/MS, publicat în M.O. nr. 1005 din 29 octombrie 2020, angajatorii având deci posibilitatea efectuării încadrării şi declarării condiţiilor de muncă pentru angajaţi, cu respectarea obligaţiei de plată a contribuţiilor majorate aferente acestor condiţii.

Ordinul mai sus menţionat a fost emis pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere de depunere şi gestionare a formularului 112 „Declaraţiile privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate" a fost introdusă în Anexa nr. 5- Nomenclatorul „Indicativ condiţii speciale/deosebite,, o valoare nouă, respectiv valoarea 9.

Ulterior, după abrogarea OUG nr. 59/2000 şi intrarea în vigoare Legii nr. 360/2023 angajatorii au avut posibilitatea depunerii declaraţiilor nominale de asigurare pentru condiţiile speciale de muncă conform Ordinului comun al ANAF/CNPP/CNAS/ANOFM nr. 6330/1587/1630/3121/2024 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere de depunere şi gestionare a formularului 112 „Declaraţiile privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate" a fost modificată Anexa nr. 5- Nomenclatorul „Indicativ condiţii speciale/deosebite,, introducându-se o valoare nouă, respectiv valoarea 16, reprezentând „Condiţii speciale de muncă reglementate la art. 28, alin. 1, lit. k din Legea pensiilor nr. 360/2023".

Aşadar, angajatorii avea cadrul legal pentru încadrarea şi declararea condiţiilor speciale de muncă încă din anul 2020, fapt care, în cazul reclamantului nu s-a realizat.

Astfel, angajatorul nu depus declaraţiile nominale de asigurare în condiţii speciale de muncă, ci tot în condiţii normale, certificarea realizată prin adeverinţa în litigiu cel puţin pentru perioada ulterioară datei de 01.11.2020 fiind astfel nereală, lovită de nulitate absolută, fiind declarată o situaţie neconformă realităţii în scopul inducerii în eroare a casei de pensii sau în cazul de faţă a instanţei.

Este evident deci că, dacă reclamantul a îndeplinit aceleaşi sarcini de serviciu, după abrogarea OUG nr. 59/2000 şi după încetarea valabilității interpretării date de ÎCCJ asupra acestor norme abrogate, pentru încadrarea în condiţii speciale de muncă, angajatorul avea obligaţia respectării legii şi declarării angajatului prin declaraţia 112 în aceste condiţii, Anexa nr. 5- valoarea nr. 9 pentru perioada 2020-2024 , după 01.09.2024 declararea putând fi realizată prin accesarea valorii nr. 16 din aceeaşi Anexă.

Nu există nicio justificare cu privire la certificarea prin adeverinţa în litigiu a unei încadrări nelegale/nereale, decât reaua credinţă a emitentului actului.

Angajatorul nu au procedat la înregistrarea condiţiilor speciale de muncă pentru reclamant nici ulterior lunii de depunere, prin depunerea eventual a declaraţiilor rectificative, deşi art. 137 alin. (5) din Legea nr. 331/2024 dispune că perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajatori.

După data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare {Legea nr. 19/2000), a fost abandonat sistemul anterior potrivit căruia locurile de muncă erau încadrate în grupele I, II şi III de muncă în baza unei proceduri atribuite angajatorului, în noua reglementare locurile de muncă fiind definite şi clasificate în locuri de muncă în condiţii deosebite, în condiţii speciale şi în condiţii normale, în baza unor criterii prevăzute de lege.

Actualul regim juridic diferă de cel stabilit prin legislaţia anterioară.

Or, nu există nicio prevedere legală prin care vechimea în muncă desfăşurată în domeniul silvicultură în condiţii normale de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, să fie asimilată condiţiilor speciale de muncă.

De asemenea, nu există o reglementare legală prin care stagiul de cotizare realizat în perioada 1 aprilie 2001 până la data intrării în vigoare a art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, declarat de angajator ca fiind desfăşurat în condiţii normale şi pentru care angajatorul a constituit contribuţia de asigurări sociale aferentă acestei situaţii, să fie considerat stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale.

Încadrarea în condiţii speciale de muncă a fost reglementate iniţial prin art. 20 din Legea nr. 19/2000.

Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute de Legea 19/2000 au fost stabilite prin Legea nr. 226/2006 conform cărora:

„(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale.,,

Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale au fost stabilite prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării CNPAS, fiind adoptată astfel H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale.

Este important de reţinut pentru început faptul că, deşi problema încadrării locurilor de muncă în condiţii superioare îşi are izvorul în raportul de muncă al salariatului, sediul materiei este situat în legislaţia asigurărilor sociale.

O astfel de încadrare produce efecte juridice în planul drepturilor de pensie, cu condiţia, ce trebuie realizată pe parcursul stagiului de cotizare, de a se reţine şi plăti contribuţii de asigurări sociale diferenţiate procentual după criteriul condiţiilor de muncă.

În acest sens, dacă regulile generale de stabilire a pensiei sunt fixate de legiuitor după etalonul salariatului cu condiţii normale de muncă, situaţia juridică în care locul de muncă a fost încadrat, începând cu data de 1 aprilie 2001, în condiţii speciale permite obţinerea unor condiţii mai favorabile pentru înscrierea la pensie respectiv, reducerea vârstei de pensionare, punctaj majorat, dar numai în situaţia în care aceasta este probată în faţa autorităţii în materie de pensii.

Stabilirea criteriilor şi a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale s-a făcut aşa cum am arătat anterior prin Hotărârea nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale

În cazul de faţă, angajatorul nu a urmat procedura legală de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale după 01.04.2001.

Nici pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 legislaţia nu reglementa acordarea condiţiilor speciale de muncă pentru pădurari, Legea nr. 3/1977 şi Ordinul nr. 50/1990 reglementa posibilitatea încadrării activităţilor în grupe de muncă, respectiv grupa I, II şi III, astfel că pentru această perioadă, nu se poate reţine că activitatea desfăşurată poate fi realizată în condiţii speciale de muncă, legea nu reglementa astfel de condiţii.

Ordinul ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, reprezintă temeiul legal al acordării grupelor de muncă în perioada anterioară datei de 01.04.2001.

Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de muncă.

Încadrarea în grupele I şi II de muncă se va face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii.

Relevante sunt şi dispoziţiile pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 care instituie procedura de stabilirea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă, acesta făcându-se numai de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.

Rezultă aşadar că, în temeiul acestui act normativ, beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării dacă lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele I şi II.

Dreptul acestor angajaţi de a beneficia de încadrarea în grupele I sau II de muncă ia naştere astfel la momentul prestării muncii în activităţile sau locurile de muncă menţionate în anexele 1 şi 2 la Ordinul 50/1990, rolul unităţii angajatoare fiind de a nominaliza persoanele care beneficiază de această încadrare.

Conform pct. 8 din Ordinul nr. 50/1990, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unităţii sau prin prevederile legale care reglementau atribuţii de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcţia deţinută.

Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la punctul 15 din ordinul menţionat, unităţile aveau obligaţia să analizeze şi sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situaţia încadrării personalului în grupele I si a II-a de munca începând cu data de 18.03.1969.

De altfel, obligaţia întocmirii acestui document intern rezultă clar şi din prevederile art. 2 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale care arată că "pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat".

În aplicarea legii au fost emise Precizările MMPS nr. 947/10.07.1992 care la pct. 1 lit. d arată că "Pentru calcularea corecta a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat vor lua măsuri pentru nominalizarea salariaţilor pe grupe de muncă."

Aşadar, nu are reprezentare în legislaţia anterioară datei de 01.04.2001 acordarea condiţiilor speciale de muncă.

Totodată, potrivit art. 8 din Legea nr. 360/2023, pentru perioadele de după 31 martie 2001, informaţiile preluate din declaraţia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) din lege, precum şi din declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prevăzută de Legea nr. 19/2000, constituie elementele pe baza cărora se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 360/2023, "în situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească şi să depună o declaraţie nominală de asigurare rectificativă".

În consecinţă, recunoaşterea beneficiilor solicitate de reclamant la data deschiderii drepturilor de pensie este condiţionată de achitarea contribuţiilor de asigurări sociale datorate în cazul condiţiilor speciale de muncă.

Totodată, valorificarea la pensie a încadrării locului de muncă în condiţii speciale nu se poate realiza în absenţa declaraţiilor rectificative.

Se reţine aşadar că încadrarea activităţilor desfăşurate de personalul silvic în condiţii speciale se poate realiza doar cu respectarea reglementărilor adiacente domeniului de interes.

În concluzie, pentru motivele arătate solicită pârâta respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, iar în cazul în care se reţine incidenţa Deciziei ICCJ nr. 36/2023, admiterea pretenţiilor numai pentru perioadele desfăşurate până la data abrogării art. 20 din OUG nr. 57/2019.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205 CPC.

În temeiul art. 411 alin.l, pct. 2 Cod Proc. Civilă solicită judecata şi în lipsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Reclamantul XXXXX este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, drepturile de pensie fiind acordate potrivit Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii începând cu data de XXXXX prin decizia nr.

XXXXX privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă (filele 9-11).

La cererea de înscriere la pensie reclamantul a anexat, pe lângă celelalte înscrisuri necesare, şi adeverinţa nr.

XXXXX eliberată de Direcţia Silvică XXXXX (filele 12-13), prin care se certifică faptul că, în perioadele XXXXX și XXXXX a deţinut funcţia de pădurar în cadrul Ocolului Silvic XXXXX, din subordinea Direcției Silvice XXXXX, desfăşurând activităţi care se încadrează la art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit mențiunilor din decizia nr. 275542/26.09.2025, adeverinţa nr.

XXXXX eliberată de Direcţia Silvică XXXXX nu a fost valorificată întrucât temeiul legal invocat reprezentat de O.U.G. nr. 59/2000 a fost abrogat la data de 01.09.2024 iar activitatea desfășurată în locurile de muncă în domeniul silviculturii, în condițiile art. 137 alin. 4-5 din Legea nr. 331/2024 privind Codul Silvic nu face parte din categoria locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, conform prevederilor Legii nr. 360/2023.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.

XXXXXX, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu valorificarea activităţii desfăşurate în condiţii de muncă speciale în perioada XXXXX, cu stabilirea pensiei, a stagiului corect de cotizare şi majorarea punctajelor lunare de pensie cu 50% conform dispoziţiilor art. 137 alin. 5 din Legea 331 din 2024 rap. la art. 48 alin. 1 lit. b din Legea 360/ 2023 si la disp. art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, precum și la plata diferenţelor drepturilor de pensie, începând cu data stabilirii acestora prin decizie, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, conform dispoziţiilor art. 104 din Legea nr.263/2010.

Instanţa reţine că, potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, ,,(1) Personalul silvic are drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi pe cele stabilite prin contractele individuale şi/sau colective de muncă şi contractele de mandat încheiate în condiţiile legii.

(2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale.

(3) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

(4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau de către deţinătorii legali de arhive.”

Adeverinţa de care se prevalează reclamantul şi care a fost anexată cererii de dobândire a pensiei a fost eliberată de către fostul angajator în temeiul art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 59/2000, mai sus citat, şi în cuprinsul acesteia se regăsesc menţiunile impuse prin dispoziţiile art. 114 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 360/2023, asumându-şi răspunderea cu privire la legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele eliberate în vederea stabilirii/recalculării drepturilor de pensie.

Tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, astfel cum au fost modificate prin art.

I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, în vigoare la data eliberării adeverinței, „Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcții forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale”, iar conform alin. (3) şi (4) al aceluiași articol, „(3) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activități în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie. (4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau de către deținătorii legali de arhive”.

Prin raportare la conținutul adeverinței depusă de către reclamant în justificarea cererii acordare a drepturilor de pensie și la motivele pentru care pârâta a refuzat valorificarea unor perioade de timp ca fiind intervale în care munca s-a încadrat în condiții speciale, Tribunalul constată că chestiunea litigioasă esențială ce urmează a fi tranșată de către instanță reprezintă o chestiune de drept, și anume, modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019.

În acest sens, se impune a stabili dacă norma în discuție recunoaște îndreptățirea personalului silvic care a prestat anumite categorii de activități la recunoașterea încadrării muncii în condiții speciale și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, respectiv dacă beneficiul respectiv este sau nu condiționat de plata anumitor contribuții de asigurări sociale.

Problema în discuție a făcut obiectul de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar prin Decizia nr. 36/15.05.2023 Înalta Curte a statuat următoarele:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă, în dosarul nr. 3678/111/2021, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea , astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019 și, în consecință, stabilește că:

Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale.

Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001”.

Analizând sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție a reţinut următoarele: „Din interpretarea acestui text de lege nu reiese că legea nu s-ar aplica perioadelor de activitate în locurile de muncă menţionate, anterioare intrării sale în vigoare.

Dimpotrivă, indicând în mod expres faptul că „perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activități în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă”, rezultă că actul normativ recunoaşte (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiţii speciale şi perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiţia să se fi desfăşurat (şi în trecut) activități în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale conform acestei ordonanţe de urgenţă” – parag. 122.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reţinut că: „129. (...) raţiunea încadrării în condiţii speciale de muncă a unor anumite activităţi a fost aceea de a se recunoaşte şi valorifica acele beneficii aferente desfăşurării unei munci în anumite condiţii de risc, care, fie că a fost prestată ulterior adoptării legii de recunoaştere a condiţiilor speciale, fie că a fost prestată anterior acestui moment, a avut drept efect o erodare suplimentară a capacităţilor fizice şi mentale ale acestor angajaţi, faţă de lucrători care muncesc în condiţii normale.

130.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din expunerea de motive avută în vedere pentru adoptarea Legii nr. 234/2019, unde se învederează că modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 se impune faţă de „situaţia actuală”, descrisă prin „creşterea numărului şi gravităţii agresiunilor comise asupra personalului silvic de către cetăţeni (…), urmate în majoritatea cazurilor de perioade lungi de spitalizare a personalului silvic sau chiar de decese”, rezultând că aceste împrejurări nu au putut fi constatate pentru viitor, ci relevă situaţia existentă la data iniţiativei legislative.

131.

Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor.

Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetăţeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, nicidecum de a nu se recunoaşte pentru trecut beneficii în favoarea acestuia.

132.

Astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin art.

I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, se menţionează că locurile de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfăşurarea anumitor activităţi enumerate în text „reprezintă” locuri de muncă în condiţii speciale, ceea ce înseamnă recunoaşterea activităţilor din domeniul silviculturii în categoria condiţiilor speciale de muncă, iar nu încadrarea acestora în condiţii speciale, intenţia legiuitorului fiind aceea de a se confirma o realitate existentă, iar nu de a se crea una nouă şi care să nu fi existat anterior.

În acelaşi sens se specifică în continuare faptul că „Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie”, reieşind şi de aici intenţia certă a legiuitorului de recunoaştere şi pentru trecut a acestei încadrări.

133.

În condiţiile în care art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 face referire la perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale de muncă şi la modalitatea în care se înregistrează perioada de vechime realizată în condiţii speciale de muncă, se poate concluziona că nu poate fi exclusă de la aplicarea acestor dispoziţii legale perioada în care s-a desfăşurat activitate în condiţii speciale doar pe considerentul că Legea nr. 234/2019 a intrat în vigoare ulterior, legiuitorul făcând referire expresă la perioadele de activitate desfăşurate anterior intrării în vigoare a legii.

134.

Se observă astfel că, în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, deşi orientările jurisprudenţiale îi dau o interpretare corectă, divergenţa de practică judiciară rezultă din calificarea în mod diferit a situaţiilor juridice ale petenţilor ce solicită deschiderea dreptului la pensie, născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, ca fiind situaţii juridice consumate, epuizate (facta praeterita) sau situaţii juridice în curs (facta pendentia).

135.

După cum s-a enunţat şi în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 13 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragraful 89), „Art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului.

Aplicarea imediată şi efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituţia României, atunci când efectele unei activităţi ce aparţine trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situaţii juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare”.

Prin urmare, Tribunalul reține că dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 59/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 234/2019, îndreptățesc personalul silvic care a prestat anumite categorii de activități la recunoașterea încadrării muncii în condiții speciale și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, fiind irelevant faptul că s-au plătit sau nu contribuții de asigurări sociale specifice acestor condiții.

Faţă de cele prezentate, instanța constată că acest text de lege nu exclude de la aplicare perioadele de activitate în locurile de muncă enumerate, anterior intrării în vigoare, ci recunoaşte în prezent ca fiind încadrate în condiţii speciale aceste perioade, cu condiţia de a se fi desfăşurat activitate în locurile de muncă prevăzute în ordonanță.

Cu privire la neachitarea contribuţiilor de asigurări sociale, se reţine că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea pe bază de contract individual de muncă, fiind asigurat obligatoriu în sistemul public de pensii, iar obligaţia plății contribuţiilor datorate de către angajatorul reclamantului către stat, respectiv modalitatea de executare a acesteia nu poate influența dreptul reclamantului de a beneficia de valorificarea condițiilor speciale în care şi-a desfăşurat activitatea.

Mai mult, prin modalitatea în care a fost reglementată încadrarea activității personalului silvic în condiţii speciale, este evident că a fost asumată neachitarea contribuţiilor.

Acest aspect a fost clarificat în considerentele Deciziei nr. 36/15.05.2023, unde Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că „valorificarea acestor perioade de stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă nu poate fi condiționată de îndeplinirea de către angajator a unor obligaţii personale, precum plata unei contribuţii superioare la bugetul asigurărilor sociale, deoarece o atare măsură nu este prevăzută nici de legea specială, respectiv art. 20 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 59/2000, şi nici de legea generală în materia drepturilor de asigurări sociale, şi anume Legea nr. 263/2010” – parag. 139.

Din cele de mai sus rezultă, în primul rând, că locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000, sunt considerate a fi desfăşurate în condiţii speciale prin efectul legii, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 263/2010 şi fără urmarea procedurii speciale reglementată în acest scop.

În al doilea rând, de această încadrare şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. 3, beneficiază şi personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. 2, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019.

În al treilea rând, obţinerea beneficiilor la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit art. 137 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 331/2024 privind Codul silvic, „(4) Personalul silvic din cadrul Autorităţii, al Gărzii Forestiere Naţionale, al Gărzilor Forestiere, al ocoalelor silvice de regim, al Romsilva şi al INCDS beneficiază de o majorare cu 25% a salariului de bază.

(5) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în entităţile prevăzute la alin. (4) reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determinând reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru fiecare 5 ani, precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie”.

Instanţa reţine că O.U.G. nr. 4/2025 suspendă, pentru anul 2025, aplicarea prevederilor art. 137 alin. (4) din Legea nr. 331/2024 privind Codul silvic, respectiv „majorarea salariului de bază a personalului silvic”.

Conform art. 28 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 360/2023, se încadrează în locuri de muncă cu condiţii speciale activităţile de exploatări forestiere, sortare şi transport material lemnos.

Raportat la cele de mai sus, pentru perioada anterioară datei de 01.09.2024, nu există temei legal pentru a respinge pretenţiile reclamantului de încadrare în condiţii speciale a locurilor de muncă din domeniul silvicultură, aceste pretenţii fiind valorificate ope legis.

Astfel, prin decizia nr. 36/15.05.2023 şi prin decizia nr. 114/09.12.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că: (1) acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor.

Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetățeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, nicidecum de a nu se recunoaște pentru trecut beneficii în favoarea acestuia; (2) obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.

Prin decizia nr. 114/29.12.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că drepturile personalului silvic, acordate prin OUG nr. 59/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019, se acordă beneficiarilor fără limitare în timp şi fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuţie sau la criterii şi metodologii de încadrare a locurilor de muncă.

Așadar, adeverința emisă de angajator nu face decât să ateste încadrarea în condiții speciale a întregii activităţii desfăşurate de reclamant, conform legii, dreptul la încadrarea în condiții speciale fiind unul ope legis până la 01.09.2024, aceasta în contextul în care art. 168 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 360/2023, în vigoare începând cu data de 01.09.2024, abrogă art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, art. 137 alin. (5) din Legea nr. 331/2024 privind Codul silvic stabilește că perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în entităţile prevăzute la alin. (4) reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, care determină reducerea vârstei standard de pensionare cu un an pentru fiecare 5 ani, precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

Mai mult, dreptul de pensie al reclamantului este reglementat şi de Legea nr. 360/2023, care stabileşte, prin art. 28 alin. (1) lit. k), că activităţile din domeniul silvic se încadrează în locuri de muncă cu condiţii speciale.

Instanţa nu poate reţine susţinerile pârâtei că, odată cu abrogarea art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 la data de 01.09.2024, drepturile recunoscute de acest text legal nu mai pot fi valorificate ulterior abrogării, art. 28 alin. 1 lit. k) reglementând activităţile forestiere, sortare şi transport material lemnos ca locurile de muncă în condiţii speciale, specifice personalului silvic.

De remarcat este și faptul că în decizia de pensionare, al cărui formular a fost aprobat prin Ordinul nr. 1579/2024, la lit.

G Stagiul de cotizare realizat, punctul 1.5 condiții speciale de muncă, subpunctul 1.5.14 este prevăzut activități din silvicultură – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

Conform noii reglementări a Codului silvic este suficientă calitatea de personal angajat în domeniul silvic în instituţiile enumerate la alin. (4) al art. 137 din cod, nemaifiind identificate activităţile desfăşurate de acel personal care să fie considerate ca desfăşurate în condiţii speciale de muncă şi nici urmarea unei anume proceduri speciale de încadrare în acest scop.

Ca o consecinţă a pretenţiilor admise, pârâta va aplica, pe lângă art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2023 şi dispoziţiile art. 88 alin. 1 lit. b) din același act normativ, potrivit cărora „Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează: b) 0,50 puncte pentru fiecare lună în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.”

În ceea ce privește plata diferențelor drepturilor de pensie solicitate de reclamant de la data stabilirii acestora prin decizie, instanța reține că, potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, „(1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată.” Conform art. 91 din același act normativ, „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la termenul de prescripție, în sistemul public de pensii, pensiile se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepția pensiei anticipate, care se plătește de la data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor care se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) și d).”

Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei de a plăti diferenţele de pensie actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestora, instanța reţine că potrivit art. 1531 alin. 1. şi 2 teza întâi Cod civil „creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării”, respectiv „prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit”.

Cu privire la daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti, art. 1535 Cod civil prevede „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţi, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.

De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar „dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”.

În cauza de faţă, pierderea efectiv suferită de reclamant, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului trebuie remediată prin măsura actualizării sumelor datorate cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Prin actualizarea sumei debitului cu indicele preţului de consum se realizează o reparaţie parţială, prin acordarea de daune interese compensatorii.

Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării cu întârziere a obligaţiei de plată, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului prin acordarea beneficiului de care debitorul a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune – interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului principal, calculată începând cu data fiecărei scadenţe lunare, care este data la care s-a efectuat plata fiecărei pensii, şi până la data plăţii efective.

Chiar dacă Legea nr. 360/2023 nu cuprinde astfel de dispoziţii, obligaţia de a actualiza creanţa cu rata inflaţiei şi de a plati dobânda legală rezultă din prevederile Codului civil, referitoare la principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată, aplicabile tuturor raporturilor patrimoniale, conform art. 2 Cod Civil.

În consecinţă, instanţa va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile de pensie începând cu data stabilirii acestora prin decizie, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la data scadenței, până la data plății efective.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant, va anula decizia nr.

XXXXXXX privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și va obliga pârâta la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea activităţii desfăşurate de reclamant în condiţii speciale de muncă în perioada XXXXXX, atestată de adeverinţa nr.

XXXXXX eliberată de Direcţia Silvică XXXXX la plata către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie, începând cu data de XXXXXX, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data scadenţei, până la data plăţii efective.