Sentință civilă nr. 51 din 18.03.2026

Suspendarea executării actului administrativ emis în vederea sancționării disciplinare/diminuării drepturilor salariale ale reclamantului, funcționar public. Ordonanță președințială. Inadmisibilitate.

Legislaţie relevantă: art. 997-999 Cod procedură civilă, art.14 din legea nr.554/2004

Rezumatul problemei de drept: Nu se poate dispune în cadrul procedurii ordonanței președințiale prevăzută de art.997 şi urm.

Cod pr. civ., interzicerea vremelnică a executării unui act administrativ emis în vederea sancționării disciplinare/diminuării drepturilor salariale ale reclamantului, funcționar public.

Măsurile provizorii ce pot fi solicitate prin cele două proceduri, (ordonanță președințială- art.997 şi urm.

Cod pr. civ., respectiv suspendarea executării actului administrativ unilateral -art.14, art.15 din Legea contenciosului administrativ) sunt analizate în mod diferit, raportat la cadrul legal indicat, iar dreptul comun în cazul instanţelor de contencios administrativ îl constituie Legea nr.554/2004 şi nu dispoziţiile codului de procedură civilă , în materie de ordonanţă preşedinţială, (prevăzută de art. 997 şi urm.

Cod proc. civ.) sau alte dispoziţii care nu sunt incidente în domeniul contenciosului administrativ.

Asupra cererii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă la data de XXXXX, sub nr. XXXXX formulată de reclamantul XXXXX, în contradictoriu cu pârâtul XXXXX, a solicitat ca, pe cale provizorie şi de urgenţă, să dispună:

- Suspendarea aplicării măsurilor de reţinere din salariul, dispuse prin Dispoziţia XXXXX, reprezentând dispoziţia de sancţionare disciplinara cu mustrare scrisa, în măsura în care acest act produce efecte patrimoniale, respectiv diminuarea deplinilor sala riale prin neacordarea sporului lunar XXXXX până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul de fond.

- Încetarea oricăror reţineri salariate efectuate în baza evaluării contestate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii ce face obiectul dosarului de contencios administrativ, având ca obiect anularea evaluării de serviciu.

A arătat că este funcţionar public cu statut special - ofiţer de poliţie, specialist II - şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratul de Poliţie Judeţean XXXXX- XXXXX

Prin Dispoziţia nr.

XXXXX, emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean XXXXX, a fost sancţionat disciplinar cu mustrare scrisa pentru presupusa abatere prevăzută de art. 57, lit. a), din Legea nr. 360/2002, sancţiunea constând în reţinerea din salariu a sporului XXXXX.

Împotriva „Dispoziţiei de sancţionare disciplinară cu mustrarea scrisă" nr. XXXXX a formulat contestaţie, iar prin Decizia nrXXXXX din data de XXXXX, XXXXX. a respins contestaţia formulată.

În acest sens, a atacat în instanţă XXXXX din data de XXXXX, solicitând anularea acestuia.

Ca efect direct al acestei sancţiuni, pârâtul a dispus măsuri de reţinere din salariul său, măsuri care produc efecte imediate şi continue, respectiv reţinerea sporului XXXXX, pentru o perioada de 6 luni.

Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 997-999 Cod procedură civilă:

1.Urgenţa

Măsura reţinerii din salariu produce un prejudiciu imediat, continuu şi grav, având în vedere situaţia sa familială şi financiară.

Are în întreţinere doi copii minori, pentru care suportă cheltuieli lunare constante, inclusiv costuri legate de educaţie şi meditaţii, inclusiv cele necesare parcursului lor şcolar.

De asemenea, îl are în întreţinere pe tatăl său, pensionar, ale cărui venituri sunt limitate şi care depinde de sprijinul său financiar.

Totodată, are în derulare credite bancare, cu rate lunare fixe, a căror neplată ar genera penalităţi, acumularea de datorii şi consecinţe financiare greu sau imposibil de remediat ulterior.

Diminuarea veniturilor sale salariale prin aplicarea reţinerilor contestate afectează în mod direct capacitatea sa de a asigura subzistenţa familiei, de a-şi îndeplini obligaţiile financiare curente şi de a menţine un nivel minim de trai decent.

În aceste condiţii, caracterul urgent al măsurii solicitate este evident, întrucât prejudiciul produs este actual, repetat lunar şi ireversibil, dacă instanţa nu dispune suspendarea reţinerilor până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Caracterul vremelnic al măsurii:

Măsura solicitată are un caracter strict provizoriu, urmând să producă efecte exclusiv până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond, întrucât nu solicită anularea definitivă a măsurilor pe calea prezentei cereri, ci doar suspendarea temporară a efectelor acestora, fără a aduce atingere drepturilor părţilor.

3. Neprejudecarea fondului:

Prin prezenta cerere, instanţa nu este investită să analizeze legalitatea sancţiunii contestate, aceste aspecte urmând a fi lămurite în cadrul acţiunii principale.

Analiza instanţei se limitează la verificarea existenţei urgenţei, a caracterului vremelnic şi a aparenţei dreptului.

4. Aparenţa dreptului: Aparenţa dreptului rezultă din:

-existenţa unei acţiuni principale pendinte privind anularea evaluării de serviciu;

-legătura directă între sancţiunea contestată şi măsurile de reţinere salarială;

III. Motive de drept

Cererea este întemeiată pe dispoziţiile: art. 997-999 Cod procedură civilă; art. 52 din Constituţia României; principiile protecţiei dreptului Ia muncă, la salariu şi la un nivel de trai decent.

Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

La data de XXXXX pârâta a depus întâmpinare, arătând că prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie XXXXX nr.

XXXXX, reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu "mustrare scrisă" pentru comiterea abaterii disciplinare de „ comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei".

În fapt, în sarcina poliţistului s-au reţinut următoarele: la data de XXXXX, ora XXXXX Poliţia Municipiului XXXXX a fost sesizată prin S.N.U.A.U. 112, de către numita XXXXX, cu privire la faptul că a fost agresată de către soţul său. XXXXX.

În drept, poliţistul a încălcat prevederile: art. 41 lit. a) şi h) şi art. 42 lit. d) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului;Art.12 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului.

Totodată, art. 24 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin H.G. nr. 991 din 25.08.2005, prevede cadrul general al răspunderii: "încălcarea principiilor şi regulilor prevăzute de prezentul cod atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a celui vinovat, în condiţiile legii".

Cercetarea prealabilă a poliţistului a fost dispusă în baza raportului nr. XXXX din XXXXXcu rezultatul verificărilor efectuate în lucrarea înregistrată la Biroul Control Intern sub numărul XXXX din XXXXX

În conformitate cu Dispoziţia şefului inspectoratului nr.

XXXXX din XXXXX. inspectorul principal de poliţie XXXXX - ofiţer specialist I la Biroul Control Intern a fost desemnat să efectueze cercetarea prealabilă a faptelor comise de poliţistul menţionat. în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Raportul de cercetare prealabilă nr.

XXXXX din XXXXX s-a stabilit vinovăţia poliţistului cercetat sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare de „comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei" prevăzută de art. 57. lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

În perioada cercetării disciplinare a intervenit, de drept, suspendarea termenului de 6 luni (termen de prescripţie), respectiv a termenului de 2 ani (termen de decădere), pentru dispunerea sancţiuni disciplinare pentru o durată totală de XXXXX zile calendaristice, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

În cursul cercetării prealabile nu au existat cazuri de extindere, disjungere sau restituire a cauzei.

Cererea formulată de reclamant apare ca fiind inadmisibilă.

Aceste condiţii nu pot fi eludate prin utilizarea procedurii ordonanţei preşedinţiale. întrucât aceasta nu poate deveni o procedură paralelă sau alternative celei reglementate de Legea contenciosului administrativ.

Pentru a putea dispune măsuri provizorii, instanţa trebuie să constate existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului, rezultată dintr-o analiză sumară a situaţiei de fapt şi de drept.

În prezenta cauză, reclamantul nu indică elemente concrete care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat.

În consecinţă, nu poate fi reţinută existenţa aparenţei dreptului invocate.

Reclamantul invocă exclusiv diminuarea veniturilor salariale prin reţinerea XXXXX

Această împrejurare nu poate fi calificată drept situaţie de urgenţă, întrucât reclamantul continuă să beneficieze de salariul aferent funcţiei publice, sporul a cărui reţinere este contestată reprezintă doar o component a veniturilor salariale.

În aceste condiţii, condiţia urgenţei nu este îndeplinită.

Măsura dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie să aibă un caracter strict provizoriu şi să nu producă efecte definitive asupra raporturilor juridice între părţi.

În realitate, prin cererea formulată reclamantul urmăreşte neutralizarea efectelor sancţiunii disciplinare, ceea ce ar echivala cu lipsirea de efecte a actului administrativ contestat.

O astfel de măsură ar produce consecinţe care depăşesc cadrul provizoriu al procedurii ordonanţei preşedinţiale şi ar afecta executarea unui act administrative ce se bucură de prezumţia de legalitate.

Prin urmare, măsura solicitată nu are un caracter pur vremelnic, ci tinde la înlăturarea efectelor actului administrative.

Instanţa învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială nu poate realiza o analiză aprofundată asupra legalităţii actului administrativ, aceasta urmând a fi efectuată în cadrul acţiunii principale.

Prin urmare, admiterea cererii ar conduce la prejudecarea fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil în cadrul acestei proceduri.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit obiectului cererii, partea reclamantă solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună suspendarea executării măsurilor de reţinere din salariu dispuse prin Dispoziţia nr. XXXXX de sancţionare disciplinară cu mustrare scrisă.

Mai solicită încetarea oricăror reţineri salariate efectuate în baza evaluării contestate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii ce face obiectul dosarului de contencios administrativ, având ca obiect anularea evaluării de serviciu.

In fapt, prin Dispoziţia nr.XXXXX, reclamantul, funcționar public, a fost sancţionat disciplinar cu mustrare scrisă/ diminuarea drepturilor salariale prin neacordarea sporului lunar XXXXX.

In drept, reclamantul și-a fundamentat cererea pe prevederile art. 997-1002 C. proc. civ. - privind ordonanţa preşedinţială.

Consideră Tribunalul că nu se poate dispune în cadrul procedurii ordonanței președințiale prevăzută de art.997 şi urm.

Cod pr. civ., interzicerea vremelnică a executării unui act administrativ emis în vederea sancționării disciplinare/diminuării drepturilor salariale ale reclamantului, funcționar public.

Mai reţine Tribunalul că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (art.14 alin.1 din Legea 554/2004).

De asemenea, cererea de suspendare executare act se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond, în condițiile art.15 din Legea 554/2004, pentru motivele prevăzute la art.14.

În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În prezenţa dispoziţiilor cu caracter special cuprinse în art.14 şi art.15 din Legea contenciosului administrativ, care reglementează măsura provizorie de suspendare a executării actelor administrative, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanţă preşedinţială, prevăzută de art. 997 şi urm.

Cod Proc.

Civ.

Din prisma ordonanței președințiale, analiza cererii are în vedere masuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru: păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.

Din prisma dispoziţiilor cu caracter special cuprinse în art.14, art.15 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral, se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Masurile provizorii ce pot fi solicitate prin cele două proceduri sunt analizate în mod diferit, raportat la cadrul legal indicat, iar dreptul comun în cazul instanţelor de contencios administrativ îl constituie Legea nr.554/2004 şi nu dispoziţiile codului de procedură civilă , în materie de ordonanţă preşedinţială, (prevăzută de art. 997 şi urm.

Cod proc. civ.) sau alte dispoziţii care nu sunt incidente în domeniul contenciosului administrativ.

Tribunalul are în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie care a hotărât că, ,,aşa cum a relevat practica constantă a ICCJ, în materia contenciosului administrativ este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează suspendarea executării actului administrativ, întrucât în acest domeniu există reglementări cu caracter derogatoriu (art.14 şi 15 din Legea nr. 554/2004), ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în Codul de procedură civilă. (Decizia nr. 4623 din 8 noiembrie 2012 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect ordonanţa preşedinţială).

Faţă de cele ce preced, Tribunalul va admite excepţia inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă va respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială.