Decizie nr. 131 din 09.03.2026

Condiţiile răspunderii civile delictuale pentru atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, sunt: existenţa unei fapte ilicite constând în comunicarea unor afirmaţii defăimătoare privind viaţa intimă a acesteia, existenţa unui prejudiciu moral, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi imputabilitatea conduitei pârâtei.

Sub aspectul imputabilităţii, este necesar să se constate că pârâta a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă, în sensul că, formulând şi comunicând către o terţă persoană afirmaţii de o asemenea natură despre reclamantă, a prevăzut în mod rezonabil posibilitatea producerii unor consecinţe negative asupra imaginii acesteia şi a acceptat această posibilitate.

Nu este necesar să se dovedească o intenţie specială de ruinare a reputaţiei, fiind suficient caracterul conştient al conduitei şi caracterul previzibil al consecinţelor sale.

TRIBUNALUL TELEORMAN - SECŢIA CIVILĂ - DECIZIA CIVILĂ NR. 131 din

09 martie 2026 – APEL

Prin Sentința Civilă nr. x din data de 02.04.2025, Judecătoria .................... a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă având ca obiect alte cereri - apărarea drepturilor nepatrimoniale (daune morale), formulată de reclamanta ..................., CNP ..............., domiciliată în com. ................, sat ................, județul ..................., în contradictoriu cu pârâta ....................., CNP................., domiciliată în comuna ............, sat ............, judeţul ..................

A respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: ,,În fapt, la data de 19 mai 2023, numitul ................... s-a prezentat la locul de muncă al reclamantei, la barul din localitate, în timpul programului de lucru al acesteia și i-a relatat faptul că soția lui, numita ...................., a fost sunată de pârâtă, de pe telefonul unei prietene (numita ...........).

Cu ocazia acestei convorbiri telefonice, pârâta i-ar fi relatat soției sale că ei doi ar avea legături amoroase și a făcut și alte afirmații calomnioase şi defăimătoare la adresa reclamantei.

Această discuție telefonică ar fi avut loc după ce, în cursul aceleiași zilei, numitul ................... ar fi condus-o pe pârâtă la locuința sa.

În aceeași zi, numitul ................. s-a prezentat la barul din localitate, unde lucrează reclamanta, pentru a discuta cu aceasta subiectul respectiv, iar ulterior cei doi s-au deplasat la magazinul din apropiere unde lucrează pârâta pentru a o confrunta pe aceasta cu privire la respectiva discuție.

În drept, potrivit art. 252 C civil - Ocrotirea personalităţii umane: Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

Potrivit art. 253 C civil - (1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei: a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c). (3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. (4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Reține instanța că dreptul nepatrimonial este un drept subiectiv care nu are niciun tip de conţinut economic, având caracter personal.

În categoria de drepturi nepatrimoniale găsim incluse dreptul la viaţa, dreptul la integritate corporala, dreptul la sănătate, dreptul la reputaţie, dreptul la onoare si altele.

Astfel, în cazul în care o persoană fizică a constat ca i-a fost încălcat un drept nepatrimonial, aceasta are dreptul de a cere instanţei să oblige autorul faptei la îndeplinirea unor măsuri pentru a readuce stabilitate în dreptul atins.

De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Astfel, în vederea pronunţării unei soluţii de admitere a unei acţiuni ca cea de faţă, reclamanta trebuie să facă dovada că drepturile sale patrimoniale au fost într-adevăr încălcate si că sunt obiecte ale unor acţiuni ilicite, actuale sau iminente.

Din probatoriul administrat în cursul procesului, în opinia instanţei nu s-a reuşit a se dovedi că pârâta .................., prin acţiunile sale, se face vinovată de acţiuni ilicite, prin care ar fi afectat drepturi nepatrimoniale și reputația reclamantei.

Astfel, ceea ce reiese cu certitudine din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză este că, în data de 19 mai 2023, la barul din localitate și la magazinul aflat în apropierea acestuia a avut loc o discuție, de tipul confruntare, între reclamantă, pârâtă și numitul ...............

Totul ar fi pornit de la un apel telefonic pe care pârâta l-a făcut către soția numitului ............ și în care i-ar fi povestit acesteia din urmă că soțul său și reclamanta au o relație, respectiv a folosit apelative jignitoare la adresa reclamantei.

Această discuție telefonică a fost relatată de martora ................ (soția numitului ...............) cu ocazia audierii sale, însă nu a fost confirmată nici de pârâtă cu ocazia administrării interogatoriului acesteia și nici de cealaltă martoră audiată în cauză, numita .............., persoana despre care s-a afirmat în cadrul acțiunii că a intermediat discuția telefonică dintre pârâtă și numita ................

Astfel, este de netăgăduit că între părțile implicate în acest subiect: reclamanta, pârâta, numitul .................. și soția sa, a existat ca și subiect de discuție existența unei presupuse relații extraconjugale între reclamantă și numitul ..................

Termenii în care s-au derulat toate discuții în legătură cu acest subiect și modalitatea în care subiectul a ajuns la cunoştinţa altor persoane din comunitate nu poate fi însă stabilit.

Ceea ce se poate reține este că inclusiv numita ..................., cu ocazia audierii sale, a afirmat că oamenii au aflat despre acest subiect de bârfă de la bar, cu ocazia momentului din data de 19 mai când soțul său s-a întors la locația respectivă să lămurească povestea dintre reclamantă și pârâtă.

Ori, coroborând această probă și cu declarația soțului său, nu rezultă faptul că pârâta este cea care ar fi adus la cunoștința altor persoane din comunitate subiectul respectiv și care ar fi întreprins alte acțiuni cu scopul specific de a aduce atingere reputației reclamantei.

Ori, instanța apreciază că nu poate considera că orice discuții de tip ”bârfă”, purtate în privat între persoane particulare și care ajung la cunoștința publicului din cauza manifestării publice a altor persoane vizate de subiect, se încadrează în limite avute în vedere de legiuitor la edictarea normelor juridice ce vizează protejarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor.

Nu suntem în acest caz în prezența unui comportament al pârâtei prin care aceasta ar fi făcut cunoscut direct persoanelor din comunitate respectivul subiect sau prin care aceasta ar fi postat mesaje cu referire la acest subiect în mediul online.

În plus, deși nu neagă faptul că este vorba despre o comunitate mică, instanța nu poate stabili în ce au constat mai exact atingerile aduse reputației reclamantei în cadrul comunității.

Simpla afirmație că ”în sat au existat discuții” nu se încadrează în limita avută în vedere de legiuitor la reglementarea juridică a acestui drept.

Instanța reține de asemenea că martorii au afirmat că acest subiect ar fi generat discuții în familia reclamantei, însă este un fapt inerent ca orice subiect ce vizează unul dintre soți să genereze astfel de discuții între ei.

Totuși, neplăcerile din familie și discuțiile de tip bârfă nu pot fi însă calificate, juridic, nici ca atingeri aduse reputației și nici ca acțiuni ilicite care afectează reputația.

În cauza de față, din nicio probă administrată nu reiese faptul că pârâta, prin acţiunile sale, ar fi intenționat în vreun fel să aducă un prejudiciu de natură nepatrimonială reclamantei şi în condiţiile în care, potrivit art. 249 CPC, cel care face o susţinere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, instanţa urmează să respingă cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată, reținând în esenţă că reclamanta nu a reuşit, cu probele solicitate şi încuviinţate, să facă dovada că pârâta ................., prin demersurile şi acţiunile sale, se face vinovată de acţiuni ilicite, prin care ar fi afectat drepturi nepatrimoniale ale reclamantei ..................

Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta ............ în contradictoriu cu pârâta ............., astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată.

Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa, aceasta va respinge cererea reclamantei, ca parte care a pierdut procesul, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanta-reclamantă ......................, prin care a solicitat admiterea apelului declarat, anularea sentinţei civile pronunţate în cauza, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat faptul că, în baza sentinţei civile mai sus menţionate s-a respins cererea având ca obiect alte cereri - apărarea drepturilor nepatrimoniale (daune morale) pe care a formulat-o împotriva numitei .................. prin care a solicitat suma de 5.000 lei reprezentând daune morale, preţul reputaţie sale afectate apreciază ca, in cauza sentinţa civila este nelegala si netemeinica, urmând a se avea în vedere întregul probatoriu administrat in cauza - înscrisuri, interogatoriu , martori , din care s-a desprins aspectul ca i-a fost încălcat un drept neptarimonial, i s-a creat prejudicii, dovedind faptul ca parata prin acţiunile sale se face vinovata de o fapta ilicita prin care i-a fost afectata reputaţia.

A menţionat că, în data de 19 mai 2023 la locul său de munca a venit numitul ............... care i-a comunicat că, soţia acestuia, ................... a fost sunata de parata de pe telefonul unei prietene a acestei, (numita ........... ) care i-a spus ca "eu ma ţin cu soţul acesteia" că întreţine raporturi intime pe 5 lei" si făcând la adresa sa o serie de afirmaţii calomnioase si defăimătoare.

Or, aceste afirmaţii au fost de natura a-i leza reputaţia si de a-i crea probleme în familie.

A precizat faptul că, acuzaţiile si calomniile aduse de parata în sensul ca are o relaţie cu numitul ..................., ca întreține raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi au fost auzite si de soţul său si de alte persoane din comuna, care atunci când vine la magazinul unde lucrează, o întreabă de aceste afirmaţii cauzandu-i grave probleme in familie.

Rezulta faptul ca prin comportamentul pe care parata ................ 1-a avut, prin discuţiile și ”vorbele” acesteia este cea care a adus la cunoştinţa altor persoane dii comunitate subiectul respectiv prin care a adus atingere reputaţiei mele.

Aceste discuţii care au fost purtate au ajuns la cunoştinţa publicului , comuna in care locuiește este o comunitate mica, iar in " sat au existat discuţii” legate de afirmaţiile făcute, lucrează la magazinul din comuna, atunci când consătenii săi veneau sa cumpere produse alimentare, îi adresau întrebări legate de acest incident discutându-se pe seama sa, cauzându-i neplăceri in familie si creeandu-i astfel grave prejudicii.

A mai susținut că, a fost o perioada în care practic a refuzat sa mai iasă din casa, pentru a nu mai fi abordata si sa nu mai fie nevoita să discute despre acest subiect.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului declarat.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 480 NCPC.

Intimata-pârâtă, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare în apel.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, între care se află şi demnitatea, iar conform art. 253 alin. (4) Cod civil, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri pentru prejudiciul, inclusiv nepatrimonial, cauzat printr-o atingere imputabilă adusă unor asemenea drepturi.

În această materie, pentru angajarea răspunderii civile este necesară dovedirea unei fapte ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate şi a caracterului imputabil al conduitei autorului.

Atingerea adusă reputaţiei şi demnităţii poate rezulta şi din comunicarea, către terţe persoane, a unor afirmaţii ofensatoare sau degradante, atunci când acestea depăşesc limitele unei simple opinii şi sunt de natură să afecteze, în mod real, imaginea socială a persoanei vizate.

Tribunalul constată că prima instanţă a reţinut corect dispoziţiile legale incidente, însă a făcut o aplicare prea restrictivă a acestora în raport cu situaţia de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă, mai întâi, că existenţa unei discuţii telefonice având ca obiect pretinse relaţii intime ale reclamantei cu numitul .............. nu este un element ipotetic, ci un fapt confirmat în mod convergent de probele administrate.

Martora ................. a relatat existenţa apelului şi conţinutul afirmaţiilor ce i-au fost comunicate.

Totodată, succesiunea faptelor petrecute în aceeaşi zi, respectiv deplasarea ulterioară a numitului .............. la locul de muncă al reclamantei şi apoi confruntarea dintre părţi, susţine verosimilitatea şi seriozitatea acestei relatări.

Aceste împrejurări nu apar ca fiind construite exclusiv pe baza unei simple percepţii subiective a reclamantei, ci se înscriu într-o succesiune logică de evenimente confirmate şi de ceilalţi participanţi la incident.

În al doilea rând, tribunalul observă că răspunsurile pârâtei la interogatoriu, la care apelanta a făcut trimitere expresă, nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Negarea de către pârâtă a contactului ori a discuţiilor relevante nu este susţinută de economia probelor, ci, dimpotrivă, intră în contradicţie cu relatările martorilor cu privire la declanşarea conflictului şi la tema precisă a acestuia.

În aprecierea probelor, instanţa nu este ţinută de o analiză izolată a fiecărui mijloc de probă, ci are obligaţia de a le corobora.

Or, coroborarea declaraţiei martorei ................. cu împrejurările exterioare dovedite şi cu dinamica faptelor din data de 19.05.2023 conduce la concluzia că pârâta a generat, cel puţin la nivelul iniţial, comunicarea către o terţă persoană a unor afirmaţii ofensatoare privind conduita intimă a reclamantei.

Împrejurarea că martora .................... nu a confirmat integral susţinerile reclamantei nu este de natură să înlăture concluzia de mai sus.

Absenţa unei confirmări integrale din partea unei probe nu echivalează cu infirmarea faptelor, câtă vreme celelalte probe convergente păstrează forţă doveditoare.

De altfel, nici prima instanţă nu a contestat existenţa unui conflict declanşat de o asemenea temă, ci a apreciat doar că nu se poate stabili contribuţia juridic relevantă a pârâtei la afectarea reputaţiei reclamantei.

Tribunalul apreciază însă că această concluzie nu se impune.

Este adevărat că nu orice discuţie privată şi nu orice afirmaţie nepoliticoasă atrag, prin ele însele, răspunderea civilă delictuală pentru atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale.

Totuşi, în cauză, natura afirmaţiilor imputate pârâtei, referitoare la existenţa unor raporturi intime contra cost ori la o conduită sexuală degradantă, priveşte direct onoarea, demnitatea şi reputaţia reclamantei.

Asemenea susţineri, comunicate unei persoane din aceeaşi comunitate şi având aptitudinea concretă de a fi preluate şi propagate, depăşesc sfera unei simple neînţelegeri private.

Ele nu pot fi minimalizate juridic doar prin calificarea lor drept bârfe, câtă vreme obiectul lor este profund ofensator, iar mediul social în care au fost lansate este unul restrâns, în care identificarea persoanelor şi circulaţia informaţiilor au un impact direct asupra imaginii sociale a celui vizat.

Sub acest aspect, tribunalul reţine că protecţia dreptului la reputaţie şi demnitate, ca elemente ale vieţii private în sens larg, este recunoscută şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat constant că reputaţia unei persoane face parte din sfera protejată de art. 8 din Convenţie, atunci când atingerea adusă acesteia atinge un anumit nivel de gravitate şi produce consecinţe asupra exercitării efective a vieţii private şi sociale.

În cauză, contextul factual relevă tocmai o asemenea interferenţă, dat fiind că afirmaţiile imputate pârâtei au vizat conduita intimă a reclamantei şi au generat, potrivit probelor administrate, reacţii şi discuţii în mediul familial şi în comunitatea în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Tribunalul nu poate primi argumentul primei instanţe potrivit căruia nu s-ar putea stabili în concret atingerile aduse reputaţiei reclamantei.

În materia prejudiciului moral, dovada nu se face, de regulă, prin elemente cuantificabile în mod direct, ci prin stabilirea naturii faptei, a contextului în care aceasta a fost săvârşită, a aptitudinii sale de a produce suferinţe psihice ori umilire şi a consecinţelor rezonabil deduse din împrejurările cauzei.

Or, în speţă, reclamanta a susţinut constant că a fost pusă în situaţia de a răspunde unor întrebări şi comentarii provenite din comunitate, că i s-au creat tensiuni familiale şi că afirmaţiile respective i-au afectat echilibrul personal.

Aceste susţineri nu au rămas izolate, ci se sprijină pe depoziţiile martorilor şi pe natura însăşi a afirmaţiilor imputate.

De asemenea, nu poate fi ignorat faptul că reclamanta lucrează în localitate, într-un mediu în care contactul cotidian cu membrii comunităţii amplifică efectul unor asemenea afirmaţii.

Într-o comunitate mică, comunicarea unor susţineri privind moralitatea intimă a unei persoane are, în mod obiectiv, aptitudinea de a afecta percepţia publică asupra acesteia.

Nu este necesar ca prejudiciul moral să îmbrace forma unei consecinţe excepţionale sau ireversibile; este suficient ca atingerea adusă demnităţii şi reputaţiei să fie reală şi serioasă, ceea ce tribunalul reţine că este cazul în prezenta speţă.

Sub aspectul imputabilităţii, tribunalul constată că pârâta a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă, în sensul că, formulând şi comunicând către o terţă persoană afirmaţii de o asemenea natură despre reclamantă, a prevăzut în mod rezonabil posibilitatea producerii unor consecinţe negative asupra imaginii acesteia şi a acceptat această posibilitate.

Nu este necesar să se dovedească o intenţie specială de ruinare a reputaţiei, fiind suficient caracterul conştient al conduitei şi caracterul previzibil al consecinţelor sale.

În consecinţă, tribunalul apreciază că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, respectiv existenţa unei fapte ilicite constând în comunicarea unor afirmaţii defăimătoare privind viaţa intimă a acesteia, existenţa unui prejudiciu moral, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi imputabilitatea conduitei pârâtei.

În ceea ce priveşte întinderea despăgubirilor, tribunalul reţine că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, de 5.000 lei, este proporţională cu natura atingerii aduse, cu contextul concret al cauzei şi cu necesitatea acordării unei satisfacţii echitabile pentru prejudiciul moral suferit.

Această sumă nu are caracter excesiv, dar este aptă să reflecte gravitatea conduitei ilicite şi efectele rezonabile produse asupra reclamantei.

Faţă de soluţia ce se impune asupra fondului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, pârâta datorează reclamantei şi cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată la fond şi în apel, în cuantum total de 150 lei.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. (2) Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentinţa apelată şi va admite cererea de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 150 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în fond şi apel.