Sentință civilă nr. 433 din 17.11.2025

În cauză, nu există niciun titlu executoriu conform art.632 Cod procedură civilă dacă sentinţa civilă este atacată cu apel, deci nu este definitivă pentru a avea caracter executoriu, iar factura este contestată de către debitoare, astfel încât acestea nu fac dovada existenţei unei creanţe certe, în sensul art. 663 Cod procedură civilă şi art. 5 pct. 20 şi 72 din legea insolvenţei, întrucât existenţa ei neîndoielnică nu rezultă din însuşi titlul executoriu.

TRIBUNALUL TELEORMAN - SECŢIA CIVILĂ- SENTINŢA CIVILĂ NR. 433 din 17 noiembrie 2025 – FOND

Prin cererea înregistrată sub nr.

X din data de 07.07.2025, creditoarea XS.R.L., cod de identificare fiscală X, sediul social în X, str.

X, nr.

X, X, cam. 6, X1, număr de ordine în registrul comerţului X si sediu procedural ales in Xa, str.

X nr.

X, jud.

X, reprezentata prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolventa X, (X@gmail.com) cu sediul in X, str.

X nr.

X, jud.

X desemnat prin Încheierea pronunţata in şedinţa publica din data de 05.01.2023 de către Tribunalul X in dosar nr.

X, in calitate de creditor, în temeiul art. 70 alin.l si alin.2 coroborat cu art. 5 pct. 20 si pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, a formulat CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENTEI împotriva debitoarei X cu sediul in Sat X, str.

X, nr.

X, Com.

X, jud.

X, inregistrata la Registrul Comerţului sub nr.

X, CUI X, denumita in cuprinsul prezentei cereri, societatea debitoare sau debitoarea X prin care a solicitat instanţei de judecata ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună :

- DESCHIDEREA PROCEDURII DE INSOLVENTA astfel cum este prevăzuta de Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, faţă de debitoarea X;

- SATISFACEREA CREANŢEI in cuantum total de 62.887,03 lei, reprezentând factura fiscală nr. X/31.05.2021 transmisă debitoarei şi penalităţi conform contract şi Sentinţa civilă nr. X/19.12.2024 pronunţată în dosar nr. X de către Judecătoria X;

- NUMIREA ADMINISTRATORULUI JUDICIAR / LICHIDATORULUI -CII X cu sediul in X, str.

X nr. 14, jud.

X, inmaticulata la UNPIR sub nr.

RFO I X/15.12.2023, CUI X, reprezentata prin practician in insolventa X; -Solicită judecarea cauzei şi în lipsă , in temeiul dispoziţiilor art. 223 Cod Procedura Civila.

În motivare, a arătat că în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin.8 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei, şi de insolventa, toate procedurile referitoare la procedura insolventei sunt de competenţa tribunalului in a cărui circumscripţie debitorul si-a avut sediul social cel puţin 6 luni anterior datei sesizării.

Astfel raportat la prevedenle descrise mai sus si dat fiind faptul ca societatea debitoare X are sediul in Sat Xi, str. X, nr. X, Com. X, jud. X, competenta materiala si teritoriala a Tribunalului Xdevine incidenţa in prezenta cauză.

Scurte consideraţii referitoare la starea de fapt. Scurtă prezentare a situaţiei de fapt

Ca urmare a relaţiilor contractuale intervenite intre cele doua societăţii, Xa livrat către X marfa, sens in care a fost emisă factura fiscală transmisă debitoarei in vederea achitării având nr. 0019/31.05.2021.

Astfel X si-a îndeplinit obligaţiile contractuale, livrând cantităţile si produsele solicitate si totuşi pârâta a ințeles să ignore obligaţia de plata la timp motiv pentru care a fost formulată cerere de chemare în judecată şi au fost calculate penalităţile conform contract, fiind pronunţată Sentinţa civilă nr. x/19.12.2024 pronunţată în dosar nr. x de către Judecătoria X care a dispus: Admite cererea: Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Admite cererea.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8403,90 lei, reprezentând contravaloare produse, precum şi a penalităţilor de întârziere de 28.851,24 lei calculate până la data de 30.10.2023 şi în continuare în cuantum de 0.5% pe zi de întârziere începând cu data de 31.10.2023 şi până la plata integrală a debitului.

In conformitate cu dispoziţiile art. 1166: „Contractul este acordul de voinţa dintre doua sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic".

Totodată in baza dispoziţiilor prevăzute de art. 1270, al. 1 Cod Civil ce statuează principiul forţei obligatorii „contractul valabil Încheiat are putere de lege intre părţile contractante.", astfel ca executarea contractului este obligatorie iar nu facultativa.

Neplata creanţei a dus la intrarea societăţii in dificultate financiara, ajungând datorita imposibilităţii de incasare a creanţelor la deschiderea procedurii de insolventa, ceea ce le-au adus grave prejudicii.

- Condiţia nr. 1: Calitatea de creditor îndreptăţit sa solicite deschiderea procedurii insolventei.

In conformitate cu dispoziţiile prevăzute in cadrul art. 70 alin.1 coroborat cu art. 5 pct. 20 din Legea 85/2014, cererea de deschidere a procedurii insolventei îndreptata impotriva debitoarei X poate fi formulata de către „creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei".

In concordanta cu art. 5 pct. 20 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, creditorul indreptățit să solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a cărui creanţa asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile.

In ceea ce priveşte aceasta condiţie a calităţii de „creditor indreptățit să solicite deschiderea procedurii insolventei", consideram ca aceasta este indeplinită întrucât deţine o creanţa certa, lichida si exigibila asupra patrimoniului debitoarei x, rezultată din factura nr X/08.12.2021.

- Condiţia nr. 2: Caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei

Referitor la caracterul creanţei deţinute de către subscrisa impotriva societăţii debitoare, menţionam faptul ca aceasta intrunește toate elementele descrise in cadrul art. 5 pct. 20 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, si anume, „Prin creanţa certa, in sensul prezentei legi (n.a.

Legea nr. 85/2014) se intelege acea creanţa a cărei existenta rezulta din insusi actul de creanţa sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul."

Creanţa X este certă rezultând din inscrisuri respectiv facturile fiscale transmise către debitor, este lichida si ajunsa la scadenta, de mai mult de 60 de zile.

Având in vedere factura scadentă, avizul de insoțire a mărfii, consideră că suma de bani pe care debitoarea o datorează societăţi X este o creanţă certa (rezulta neindoielnic din facturile emise), este o creanţa lichida (cuantumul ei este determinabil in lei), si exigibila (prin împlinirea termenului de plata), indeplinind condiţiile legale precizate.

- Condiţia nr. 3: Debitorul se afla in stare de insolventa prezumata

Conform art. 5 pct. 29 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, insolventa este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile", iar art. 5 pct. 29 lit. a) din actul normativ antementionat precizează ca "insolventa debitorului se prezuma atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenta, nu a plătit datoria sa fata de creditor"

In prezenta cauza este aplicabila aceasta prezumţie, intrucât, desi au trecut mai mult de 60 de zile de la scadenta stabilita prin facturi, societatea debitoare nu a achitat debitul restant.

- Condiţia nr. 4: Atingerea valorii-prag de 50.000 lei

Articolul 5 pct. 72 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, dispune ca valoarea-prag reprezintă "cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa".

Valoarea prag este stabilita de lege ca fiind cuantumul minim de 50.000 lei, condiţie impusă atât creditorilor ce iniţiază cererea, cât si debitorului.

In prezenta cauza, X indeplineste si acest imperativ al legii, intrucât deţine la data formulării prezentei cereri o creanţa in valoare de 62.887,03 lei.

Pe cale de concluzie, solicită instanţei de judecata să admită prezenta cerere având in vedere următoarele argumente:

- a făcut dovada indeplinirii condiţiilor descrise de art 5 pct. 20 din Legea insolventei; - creanţa împotriva X este certa, lichida si exigibila;- au trecut mai mult de 60 zile de la data scadenței, iar debitoarea nu si-a indeplinit obligaţiile contractuale;- creanţa impotriva X indeplineste valoarea prag, depăşind cu mult aceasta valoar;- creanţa împotriva X rezulta din factura ataşată reprezentând penalităţi calculate conform prevederilor contractuale şi sentinţa civilă.

Conform prevederilor art. 73 coroborat cu art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2014 solicită desemnarea in calitate de administrator/lichidator judiciar al debitoarei pe CII X cu sediul in X, str.

X nr.

X jud.

X, inmaticulata la UNPIR sub nr.

RFO X, CUI X, reprezentata prin practician in insolventa X

În drept, își întemeiază prezenta cerere pe următoarele dispoziţii legale :

- art. 5 pct. 20, pct. 26, pct 29, pct. 72, art. 70 alin.l si alin.2 , art. 72, art. 45 alin.l, lit.d, art. 73 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa;

- art. 223, art. 293, art. 453,art.662 alin.2 din Noul Cod Procedura Civila;

- Celelalte prevederi legale menţionate in cuprinsul prezentei cereri.

A anexat prezentei cereri, înscrisurile din care rezultă creanţa sa împotriva debitoarei

X: - Sentinţa nr.

X/19.09.2022 pronunţată de Tribunalul X in dosar X privind deschiderea procedurii insolventei si incheierea de şedinţa din data de 05.01.2023 de desemnare (Anexa 1); - Sentinţa civilă nr.

X/19.12.2024 pronunţată în dosar nr.

X de către Judecătoria X; - Factura fiscala nr.

X/31.05.2021; - Contractul de vânzare cumpărare nr.

X; - Somaţia nr. 20.06.2023 cu dovada comunicării si nota de constatare din data de 10.07.2023; - Fisa contului ; Oferta practician.

Debitoarea X, cu sediul în comuna X, str.

X, nr.X, jud.

X, CUI X, J3X, a formulat CONTESTAŢIE LA CEREREA DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENŢEI prin care a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea X prin administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa X; obligarea creditoarei care a introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauţiune de 10% din valoarea creanţelor, conform art.72 alin.l din Legea 85/2006.

In motivare, a arătat că, în fapt, creditoarea a invocat existenta unui contract de vânzare-cumpărare pretins incheiat intre părţi, nr.

X din 31.05.2021, in baza căruia au fost livrate produse ( seminţe / ingrăsaminte ), concretizat prin factura nr.

X din 31.05.2021, cu termen de plata la 20.12.2021.

In primul rând, trebuie menţionat faptul ca intre cele doua societăţi comerciale nu a existat o relaţie comerciala, iar in al doilea rând sentinţa civila nr.

X din data de 19.12.2024 a Judecătoriei Xa, pronunţata in dosarul X, nu este definitiva, intrucât la data de 17.07.2025 a declarat APEL impotriva acestei sentinţe, aşa incât nu se poate vorbi de o creanţă certă, lichidă si exigibilă.

Mai mult, presupusul debit la care face referire creditoarea si care rezulta din factura nr.

X din 31.05.2021, are la baza o suma de 8.403,90 lei, numai că această factură nu este inregistrată in contabilitatea societăţii, fiind refuzată la plată, intrucât intre ei nu au existat relaţii comerciale.

Trebuie avut in vedere si faptul că atât timp cât intre ei nu a existat un contract insusit de părti prin semnătura (intrucât pe contractul, presupus incheiat intre ei, nu exista semnătura reprezentantului legal al societăţii debitoare) iar in atare situaţie penalităţile despre care face vorbire creditoare nu pot curge in favoarea creditoarei si in cuantumul solicitat.

1. LIPSA UNUI CONTRACT VALABIL - lipsa consimţământului:

Desi instanţa de fond a reţinut existenta contractului de vânzare nr.

X/31.05.2021, acesta nu poartă semnătura reprezentantului legal al X, ci dar o stampila aplicata mecanic, fără a fi insoţită de o semnătură olografă sau o alta forma de manifestare expresa a consimţământului.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 1179 alin. (1) Cod civil, consimţământul este un element esenţial al validităţii unui contract, iar pentru contractele sinalagmatice, acesta trebuie sa rezulte dintr-o manifestare clară, neechivocă si voluntară a ambelor părţi.

Art. 1179 alin. (1) : „ Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt (...) consimţământul părţilor." si art. 1178 : „ Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părtilor" Cod Civil.

In lipsa unei semnături olografe sau a unei forme echivalente ( semnătura electronica calificata, etc ) nu se poate discuta despre un acord juridic valabil. Stampila nu ţine loc de semnătură si nu exprimă consimţământul.

Stampila aplicată pe un document nu are valoare juridica de sine, iar in lipsa unei semnături, nu poate constitui dovada consimţământului.

Aceasta poate fi aplicata de orice terţa persoana, fără garanţia ca actul a fost citit, acceptat sau asumat de către reprezentantul legal al societăţii.

In acest sens s-a pronunţat in mod constant jurisprudenta .Aplicarea unei ştampile nu echivalează cu exprimarea consimţământului, in lipsa unei semnături din partea reprezentantului legal.

Pentru angajarea răspunderii juridice este necesara existenta unei manifestări explicite de voinţa"

In plus, potrivit practicii administrative si fiscale, stampila nu mai este obligatorie si nu este suficienta pentru angajarea valabila a unei obligaţii.

Conform OG 17/2015 privind documentele financiar-contabile prevede clar ca lipsa ştampilei nu afectează valabilitatea unui document, iar, simetric, prezenta unei ştampile nu suplimentează lipsa semnăturii. „Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum şi entităţile fără personalitate juridică nu au obligaţia de a aplica ştampila pe documente sau orice alte înscrisuri emise în relaţia dintre acestea."

2. LIPSA ÎNREGISTRĂRII IN CONTABILITATE.

Un argument esenţial care susţine lipsa consimţământului paratei si, implicit, inexistenţa unui raport contractual valid intre părţi, este faptul ca pretinsa factură nr.

X/31.05.2021 nu a fost inregistrată in evidenţele contabile ale X.

Aceasta omisiune nu este intâmplătoare, ci reflectă lipsa acceptării obligaţiei de plata si inexistenţa unei relaţii comerciale asumate.

Potrivit dispoziţiilor imperative din Legea nr 82/1991, orice obligaţie financiară certă, asumată si exigibilă trebuie sa fie consemnată intr-un document justificativ, iar acesta trebuie inregistrat cronologic si sistematic in contabilitate: „Orice operaţiune economică sau financiară trebuie consemnată într-un document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate. "

Or, in speţă, factura nu a fost semnata de către reprezentantul X, nu a fost acceptata, nu a fost inregistrată in contabilitate si nici nu exista vreo alta dovada ca ar fi fost recunoscuta de societate.

Reflectarea in contabilitate a unei obligaţii echivalează cu recunoaşterea acesteia si cu existenta unei prestaţii care se cere executata.

Niciun operator economic nu înregistrează in contabilitate o datorie pe care nu recunoaşte.

Simetric, neînregistrarea unei facturi demonstrează clar ca aceasta nu a fost nici acceptata, nici asumata.

In cauza, neinregistrarea facturii si inexistenta unui document justificativ semnat conduc la concluzia evidenta ca nu s-a produs nicio operaţiune economica valabila, iar creditoarea a apreciat in mod greşit existenta obligaţiei de plata.

In fapt nu exista un contract semnat intre părţi, factura nu a fost acceptata si nu exista niciun document semnat de reprezentantul legal al societăţii care sa confirme preluarea mărfii, acceptarea preţului sau livrarea produsului.

Aceasta aşa-zisa dovada a livrării nu face decât sa sublinieze fragilitatea poziţiei reclamantei: daca ar fi existat o relaţie contractuala reala, părţile ar fi procedat firesc - prin semnături pe contract, pe factura, prin corespondenta comerciala, confirmări de primire, etc.

Or, aceste elemente nu exista sau daca exista nu sunt insusite de reprezentantul legal.

Totodată, X nu a avut si nu are relaţii comerciale cu societatea creditoare, nici anterior, nici ulterior.

Aceasta izolare absoluta a unei singure tranzacţii pretinse, in absenţa unei corespondente, comenzi, oferte, etc este complet atipica in mediul comercial si creează o prezumţie de neautenticitate a acestei relaţii juridice.

3. PENALITĂŢILE DE ÎNTÂRZIERE AU FOST STABILITE IN MOD ABUZIV, IN LIPSA UNUI CONTRACT VALABIL

Instanţa de fond a obligat X la plata unor penalităţi de intârziere in cuantum de 0.5% pe zi, in baza unui contract nesemnat, care nu a fost acceptat sau asumat.

In mod eronat s-a reţinut ca aceste penalităţi îşi au temeiul in clauza penala cuprinsă in art. 7 din contractul nr. 78/31.05.2021, deşi:

- contractul nu poartă semnătura legala a debitoarei;

- nu există nicio dovada a manifestării consimţământului sau pentru asumarea acelei clauze;

Or, in lipsa existentei certe a unui acord contractual, nicio penalitate nu poate fi impusa unei părţi care nu a fost de acord in mod expres cu un asemenea mecanism contractual sancţionator.

Chiar, presupunând ( prin absurd ) ca ar exista un contract valabil, penalităţile stabilite sunt de 0.5% pe zi, adică 15% pe luna sau 180% pe an, ceea ce ar contravine principiului proportionalitătii si echităţii consacrat in jurisprudenţa constantă a instanţelor si in practica.

In acest sens, instanţa suprema a reţinut in repetate rânduri ca: „Clauza penala trebuie sa fie proporţionala cu prejudiciul estimat si nu trebuie sa aibă un caracter excesiv, punitiv "

Prin urmare, in lipsa unui contract valabil semnat si asumat de ambele părţi, nu se putea retine legal existenta unei obligaţii de plata e penalităţilor de intârziere, cu atât mai mult cu cat acestea sunt excesive, disproporţionate si contrare principiului echităţii.

4. Apreciază ca nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la existent stării de insolvabilitate.

Trebuie menţionat faptul ca subscrisa nu intruneşte condiţiile referitoare la existent stării de insolvabilitate, intrucât debitoarea are in proprietate terenuri agricole, utilaje agricole si desfăşoară operaţiuni comerciale aducătoare de venit.

Precizează incă odată faptul ca debitorul nu se află în starea de insolvenţă, definită ca atare în art. 3 pct. 1 din lege ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Potrivit art.5 pct. 29 din Legea nr.85/2014, insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) insolvenţă debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Aşadar, starea de insolvenţă presupune încetarea plăţilor timp de mai bine de 60 de zile, ca urmare a lipsei fondurilor băneşti din averea debitorului, debitorului revenindu-i sarcina probei pentru răsturnarea prezumţiei de insolvenţă.

Raportat la aceste susţineri apreciază ca la acest moment creditoarea nu deţine o creanţă certă, lichidă si exigibilă.

Procedura insolvenţei nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile „sub ameninţarea cu falimentul", dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti.

Aşadar, nu se poate reţine că debitoarea se afla în imposibilitate de a-şi achita datoriile comerciale cu disponibilităţile existente, ci mai degrabă se poate considerat că refuză plata de bunăvoie intrucât exista neconcordante in ceea ce priveşte existenta presupusului debit restant, situaţie ce se rezolva prin alte căi legale decât procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Fata de cele arătate solicită să se admită contestaţia si să se dispună respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea X.

Judecătorul sindic, analizând înscrisurile aflate la dosar, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, va admite contestaţia debitoarei şi va respinge cererea având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă formulată de către creditoare pentru considerentele care vor succede.

Potrivit art. 70 alin.1 raportat la art. 5 pct. 20 și pct.72 din Legea nr. 85/2014, orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă de cel puţin 50.000 lei, este certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la Tribunal o cerere, la care să atașeze documentele justificative ale creanţei.

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a se pronunţa deschiderea procedurii de insolvenţă reglementată de Legea nr. 85/2014, la cererea unui creditor, sunt: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantumul superior celui minim pretins de lege şi starea de insolvenţă a debitorului.

Din această perspectivă, urmează a se verifica îndeplinirea în cauză a cerinţelor legale cuprinse în dispoziţiile art. 663 alin. 2,3 şi 4 Cod procedură civilă , conform cărora creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speţă, între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.

X/31.05.2021, având ca obiect comercializarea de produse agricole, şi susţine creditoarea că în baza acestui contract a fost emisă factura nr.

X/31.05.2021, având ca termen de plată data de 20.12.2021, în valoare de 8.403,90 lei.

În baza art. 7 din contract, creditoarea a calculat penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere, în valoare de 54,483.13 lei, susţinând că întreg debitul datorat de către debitoare ar fi de 62.887,03 lei.

Debitoarea nu recunoaşte debitul care i se impută, afirmând că nu a existat nicio relaţie comercială între cele două părţi, iar sentinţa civilă nr. X/19.12.2024 nu este definitivă.

Prin prezenta cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei, creditoarea pretinde că are faţă de contestatoare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 62.887,03 lei iar izvorul acestei creanţe este reprezentat de contractul, factura şi hotărârea ataşate cererii.

Potrivit disp. art. 662 alin. 2 raportat la art. 632 alin. 2 CPC, art. 662 alin. 3 şi 4 CPC din interpretarea cărora creanţa este considerată a fi certă atunci „când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu”, iar titlurile executorii sunt reprezentate de “hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Creanţa este lichidă, atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Dovada caracterului cert al creanţei se poate face atât printr-un titlu executoriu, cât şi prin act sub semnătură privată sau orice alt înscris necontestat de debitor nici în privinţa existenţei sale, nici în ceea ce priveşte cuantumul creanţei solicitate în baza acestuia.

În cauză, nu există niciun titlu executoriu conform art.632 Cod procedură civilă întrucât sentinţa civilă nr.

X/19.12.2024, la data prezentei, este atacată cu apel, deci nu este definitivă pentru a avea caracter executoriu, iar factura menționată mai sus este contestată de către debitoare, astfel încât acestea nu fac dovada existenţei unei creanţe certe, în sensul art. 663 Cod procedură civilă şi art. 5 pct. 20 şi 72 din legea insolvenţei, întrucât existenţa ei neîndoielnică nu rezultă din însuşi titlul executoriu.

În afară de acestea, există discuţii contradictorii cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.

X/31.05.2021 , care nu este semnat de către reprezentantul legal al debitoarei, astfel încât condiţia consimțământului debitoarei nu este îndeplinită, aşa cum prevede art. 1179 din Codul civil.

Oricum aceste aspecte se vor lămuri pe deplin după epuizarea căilor de atac împotriva sentinţei civile nr. X/19.12.2024.

Cu actele contabile depuse de către debitoare la dosar la filele 164-187, aceasta face dovada că nu se află în stare de insolvabilitate şi incapacitate de plată.

Reţinând aşadar că, în cauză, creditoarea nu deţine împotriva debitoarei o creanţă certă , dar şi că debitoarea a răsturnat prezumţia de insolvenţă născută din neplata datoriilor solicitate de către creditoare, Tribunalul, în baza art. 72 alin.3 şi 4 din Legea nr. 85/2014, va admite contestaţia formulată de către debitoare şi va respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă formulată de către creditoare