Decizie nr. 504 din 10.12.2025

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt, urmând ca problema existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul unei judecăţi care vizează fondul .

TRIBUNALUL TELEORMAN - SECŢIA CIVILĂ – DECIZIA CIVILĂ NR. 504 din 10 decembrie 2025 – APEL

Prin sentința civilă nr.

X/06.11.2025 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede a respins cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, formulată de reclamanta X, CUI X, înmatriculată în Registrul Comerţului sub nr.

X, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în comuna X, Şos.

X, nrX, judeţul X, în contradictoriu cu pârâta X, CUI X, înmatriculată în registrul comerţului sub nr.

X, cu sediul în comuna X sat X, judeţul X, ca inadmisibilă.

Cu cheltuieli pe cale separată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând materialul probatoriu administrat în cauză, a reţinut următoarele:

,,În fapt, reclamanta a formulat cerere prin care a solicitat ca instanţa să dispună oprirea imediată a oricăror lucrări/materializări/trasări şi a interdicției de a efectua lucrări pe terenurile ce fac obiectul acţiunii posesorii promovată în dosarul civil nr.X respectiv: 7200 mp în T X, CF X, 2500 mp în T X CF X, 9100 mp în TX CFX,8200 mp în TX CFX, ,14100 mp în TX CFX,10.000 mp în T X CF X, 7200 mp în TXCFX,27500mp în TX CFX suprafaţă totală de 85.800 mp; interzicerea pârâtei de a solicita ori efectua, direct sau prin terți (inclusiv prin entităţi de cadastru), „trasări” sau „mutări de amplasament” pe suprafeţele indicate fără documentaţie cadastrală recepționată potrivit regulamentului ANCPI.

Reclamanta a mai învederat faptul că respectivele terenuri sunt exploatate de ea în baza uzanțelor agricole locale, conform cărora exploatarea terenurilor agricole se realizează comasat, iar nu pe amplasament.

Pârâta a depus la dosar înscrisuri, susținând că posedă legal mai multe dintre terenurile indicate de către reclamantă, terenuri cu privire la care a promovat și o acțiune în evacuare.

De asemenea, pârâta a admis că a efectuat pe respectivele terenuri operațiuni cadastrale în vederea individualizării lor, pe baza titlului deținut și a lucrărilor de cadastru efectuate anterior, terenurile având carte funciară.

În drept, ordonanţa preşedinţială se înfăţişează ca o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente.

Pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite în cazul oricărei acţiunii civile (formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală), admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea unor condiţii speciale care se desprind din art. 997 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 997 Cod procedură civilă „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Aşadar, pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, art. 997 alin. 1 din C.proc.civ. impune îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: 1. existenţa aparenţei dreptului în favoarea reclamantului; 2. urgenţa măsurii solicitate a se lua pe această cale; 3. caracterul vremelnic al măsurii respective; 4. neprejudecarea fondului prin luarea măsurii pe această cale.

În ceea ce priveşte condiţia aparenței de drept, aparenţa de drept se reţine a fi în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială este preferabilă din punct de vedere legal.

În cauză, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit existenţa unei aparenţe de drept cu privire la suprafeţele de teren în litigiu.

Astfel, prin cererea precizatoare și modificatoare, reclamanta a indicat 8 suprafețe de teren, respectiv (i) 7200 mp în TX, CF X, (ii) 2500 mp TX, CF X, (iii) 9100 mp TX, CF X; (iv) 8200 mp TX, CF X; (v) 14.100 mp TX, CF X; (vi) 10.000 mp TX, CF X; (vii) 7200 mp TX , CF X; (viii) 27500 mp TX, CF X.

Cu privire la terenul de 2500 mp, situat în Tarlaua 9 și având CF nr.

X analizând înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, instanța nu a putut identifica niciun contract care să aibă ca obiect această suprafață de teren - au fost depuse două contracte de arendă care vizează, într-adevăr, suprafețe de teren din Tarlaua X, dar suprafața lor este alta decât cea indicată de reclamantă și nu sunt identificate prin Cartea Funciară nr.

X. (a se vedea f. 62, f. 81).

Cu privire la terenul de 8.200 mp, situat în Tarlaua X și având CF nr.

X, analizând înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, instanța nu a putut identifica niciun contract care să aibă ca obiect această suprafață de teren sau alte suprafețe de teren situate în aceeași tarla.

Cu privire la terenul de 10.000 mp, situat în Tarlaua X și având CF nr.

X, analizând înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, instanța nu a putut identifica niciun contract care să aibă ca obiect această suprafață de teren - a fost depus un contract de arendă care vizează, într-adevăr, o suprafaţă de teren din Tarlaua 14, dar suprafața sa este alta decât cea indicată de reclamantă și nu sunt identificate prin Cartea Funciară nr.

X. (a se vedea f. 53).

Cu privire la terenul de 27.500 mp, situat în Tarlaua X, Parcela X, având CF nr. X, pârâta a depus la termenul de judecată Contractul de vânzare autentificat sub nr. X/07.10.2022 (f. 197-198), prin care se atestă că acest teren este proprietatea X

Cu privire la terenul de 7200 mp, situat în Tarlaua X, Parcela X, având CF nr. X, pârâta a depus la termenul de judecată Contractul de vânzare autentificat sub nr. X/10.11.2023 (f. 199-202), prin care se atestă că acest teren este proprietatea X..

Cu privire la terenul de 14.100 mp, situat în Tarlaua X, Parcela X, având CF nr.

X, pârâta a depus la termenul de judecată Contractul de vânzare autentificat sub nr. 648/30.06.2025 (f. 203-206), prin care se atestă că acest teren, în suprafață totală de 24.100mp, este proprietatea persoanei fizice X.

Cu privire la terenul de 9100 mp, situat în Tarlaua X, Parcela X, având CF nr.

X, pârâta a depus la termenul de judecată Contractul de vânzare autentificat sub nr.

X/12.09.2024 (f. 207-209), prin care se atestă că acest teren este proprietatea este proprietatea persoanei fizice X.

Cu privire la terenul de 7200 mp, situat în Tarlaua X, Parcela X, având CF nr.

X, pârâta a depus la termenul de judecată Contractul de vânzare autentificat sub nr.

X/30.09.2022 (f. 210-211), prin care se atestă că acest teren este proprietatea este proprietatea persoanei fizice X.

Deși reclamanta a depus, de asemenea, o serie de contracte de arendă (f. 62-71, f.75-119), coroborând datele de identificare și individualizare a acestor terenuri indicate în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și modificată, cu datele de identificare ale terenurile din contractele de arendă, instanța nu a putut face o corelație între acestea, astfel încât să poată fi reținut că s-a făcut dovada aparenței unui drept al reclamantei asupra suprafețelor de teren indicate și cu privire la care solicită măsurile din prezenta ordonanţă.

Ceea ce rezultă din interogatoriul administrat de pârâtă reclamantei și chiar din susținerile acesteia făcute prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată și modificată, este faptul că reclamanta a lucrat comasat alte suprafețe de teren decât cele asupra cărora deținea un drept de exploatare, iar nu pe amplasament, invocând în acest sens o uzanță agricolă locală (f. 192-193).

Totuși, reclamanta nu a făcut dovada în fața instanței cu privire la titlul în temeiul căruia ar avea acest drept, de a lucra comasat, iar nu pe amplasament, alte suprafețe de teren decât cele cu privire la care deține un drept de exploatare, în temeiul contractelor de arendă sau alte înscrisuri care să justifice o aparență a dreptului în favoarea sa.

Ceea ce poate reține instanța este că pârâta a reușit să facă dovada, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a aparenței dreptului de proprietate asupra majorității terenurilor indicate de reclamanta, terenuri care aparțin fie însăși pârâtei, sau altui proprietar – în speță, persoana fizică X.

Astfel, în prezent în favoarea reclamantei nu există aparenţa unei situaţii juridice legale care ar putea să justifice interesul de a obliga pârâta să se abţină de la tulburarea sa în exploatarea respectivelor suprafețe de teren, prin lucrările de individualizare realizate.

Deşi pe calea ordonanţei preşedinţiale instanţa nu poate stabili dacă există un drept al reclamantei de exploatare comasată și a altor suprafețe de teren decât cele cu privire la care deține un titlu, instanţa, procedând la examinarea formală a validităţii titlurilor invocate de părţi, reţine că la acest moment titlul juridic invocat de pârâtă este preferabil cu privire la cele 5 suprafețe de terne, iar cu privire la celelalte trei, reclamanta nu a reușit să facă dovada aparenței dreptului în favoarea sa.

Mai mult, prin admiterea unor măsuri de genul celor solicitate de către reclamantă, instanța ar fi în poziția de a îngrădi dreptul de proprietate al altor persoane fizice și juridice în favoarea cărora există o aparență de drept.

Instanța apreciază, de asemenea, că nici urgenţa cerută de procedura specială, existenţa unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara altfel, nu se justifică în cauza de față atâta vreme cât pentru culturile înfiinţate şi ce ar putea fi afectate de lucrările de individualizare a terenurilor efectuate de pârâta, există posibilitatea recuperării prejudiciului eventual produs printr-o acţiune în despăgubiri.

Prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite cerința aparenței de drept și cerința urgenței pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială.

Față de considerentele ce preced, apreciind că nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea.”

La data de 07.11.2025, apelanta-reclamantă X.X a declarat apel împotriva sentinței civile nr.

X/06.11.2025 pronunțată de Judecătoria X, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinţei atacate si, rejudecând, admiterea cererii astfel cum a fost formulata.

Motivele de apel, precum si probele de care înţelege sa se folosească, le va depune in termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

În drept: art. 466 si urm. CPC, art. 1.000 CPC.

La data de 05.12.2025, apelanta-reclamantă X a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinţei atacate si, rejudecând, admiterea cererii astfel cum a fost formulata.

In fapt, prin sentinţa civila nr. X/06.11.2025, pronunţată in prezenta cauza, instanţa de fond a respins ca inadmisibila cererea noastră de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut in esenţa ca nu sunt îndeplinite in cauza cerinţa aparentei de drept si a urgentei pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.

In ceea ce priveşte aparenta de drept, a reţinut ca din documentele depuse in probaţiune nu s-a putut face o corelaţie intre datele de identificare a terenurilor din acţiune si cele din contractele de arenda, precum si ca apelanta nu a făcut dovada in fata instanţei cu privire la titlul in temeiul căruia ar avea dreptul de a lucra comasat, iar nu pe amplasament, alte suprafeţe decât cele cu privire la care deţine un drept de exploatare.

In ceea ce priveşte urgenta, instanţa de fond a arătat ca in cauza nu se justifica atâta vreme cat pentru culturile înfiinţate, care ar putea fi efectuate de lucrările de individualizare a terenurilor efectuate de parata, exista posibilitatea recuperării prejudiciului eventual produs printr-o acţiune in despăgubiri.

Hotărârea atacata este netemeinica si nelegala, pe considerentele ce succed:

Cu privire la netemeinicia sentinţei şi analiza formalistă a instanţei de fond

Sentinţa apelată este netemeinică, întrucât instanţa de fond a analizat cauza în mod formalist, fată a evalua concret situaţia posesiei, uzanţele agricole locale şi caracterul specific al exploatării comasate.

Instanţa a limitat analiza la lipsa unui titlu de proprietate sau arendă pentru fiecare parcelă individualizată, ignorând faptul că acţiunea viza exclusiv conservarea situaţiei de fapt şi prevenirea agravării conflictului, nu stabilirea dreptului de proprietate.

Apelanta a dovedit prin acte oficiale, înscrisuri şi declaraţii APIA o posesie agricolă continuă, legitimă şi recunoscută în comunitate, exercitată conform uzanţelor agricole locale, care constituie izvor de drept în sensul art. 1 şi art. 1271 C.civ.

Instanţa de fond a refuzat să coroboreze probele cu aceste realităţi, ignorând faptul că chiar pârâta X a recunoscut existenţa uzanţei comasate şi că lucrările au fost efectuate în baza acesteia.

Prin această omisiune, hotărârea apelată denaturează scopul ordonanţei preşedinţiale, care nu presupune cercetarea titlului, ci verificarea aparenţei de drept şi a urgenţei.

Cu privire la aparenţa de drept:

Instanţa de fond a interpretat greşit condiţia aparenţei de drept, confundând-o cu dovada titlului.

Aparenţa de drept există ori de câte ori partea dovedeşte o posesie efectivă, continuă şi necontestată, bazată pe acte de folosinţă şi pe acceptarea tacită a comunităţii.

În speţă, apelanta a probat: contracte de arendă înregistrate la primărie; declaraţii APIA 2024-2025 confirmate ca valide; poliţe agricole active; facturi şi dovezi privind lucrări mecanizate, însămânţări şi întreţinere; o exploatare constantă conform uzanţelor agricole locale.

Toate acestea confirmă o aparenţă legitimă de drept de folosinţă, protejată de art. 950 C.civ. şi de art. 997 C.proc.civ., chiar în absenţa unui titlu individualizat pentru fiecare CF.

Mai mult, instanţa de fond a omis să observe că pârâta însăși a recunoscut în propriile notificări şi apărări existenţa exploatării comasate şi a arendărilor în bloc, ceea ce consfinţeşte existenţa unei stări de fapt acceptate de ambele părţi.

Negarea acestei aparenţe de drept echivalează cu negarea realităţii exploatării agricole şi cu ignorarea naturii juridice a posesiei protejate.

Cu privire la urgenţă:

Instanţa de fond a ignorat complet urgenţa evidentă şi specifică a cauzei, reducând-o la un criteriu pur patrimonial („pagubă reparabilă în bani"), ceea ce este greşit şi contrar jurisprudenţei.

Urgenţa în sensul art. 997 C.proc.civ. nu se referă doar la pagube materiale, ci la necesitatea de a preveni pierderea unei stări de fapt legitime şi de a proteja activitatea economică continuă.

Prin respingerea ordonanţei, instanţa a plasat apelanta într-o situaţie inacceptabilă: să suporte orice tulburare abuzivă, iminentă şi continuă din partea pârâtei, fără niciun mijloc juridic de reacţie rapidă. fiind practic obligata să se comporte ca un gardian permanent al terenurilor, într-un context în care exploatarea agricolă presupune continuitate, stabilitate şi predictibilitate.

Activitatea agricolă nu poate fi suspendată sau „reparată ulterior" prin despăgubiri — orice intervenţie neautorizată în plin ciclu de vegetaţie produce efecte imediate şi mediate: distrugerea culturilor, pierderea rotaţiei, imposibilitatea însămânţării viitoare şi dezechilibrarea planului de exploatare.

Această realitate justifică urgenţa absolută a măsurii, iar prin refuzul de a o recunoaşte, instanţa de fond a golit de conţinut scopul art. 997 C.proc.civ., transformând o procedură de protecţie într-un obstacol procedural.

O astfel de argumentaţie este contrara naturii juridice a ordonanţei preşedinţia le având in vedere ca scopul unei astfel de cereri este prevenirea producerii unei pagube iminente sau menţinerea unei situaţii de fapt pana la soluţionarea litigiului pe fond, nu repararea prejudiciilor deja produse.

Paguba trebuie apreciata in natura, nu ca echivalent bănesc, deoarece lucrările realizate de parata pe terenul folosit de apelantă distrug culturile existente si perturba întreg ciclul agricol, generând pierderi de producţie, de subvenţii APIA si de folosinţa efectiva, acestea fiind prejudicii care nu pot fi reparate integral prin compensare ulterioara in bani.

Urgenta este prezumata deoarece lucrările efectuate si recunoscute de către parata pot altera folosinţa si cultura existente, întrucât ciclurile agricole nu pot fi suspendate sau amânate.

Condiţia urgentei trebuie analizata de către instanţa prin raportare la necesitatea unei intervenţii imediate pentru a preveni un rău iminent, nu la posibilitatea teoretica a obţinerii unor despăgubiri viitoare.

O astfel de motivare a instanţei de fond transforma instituţia ordonanţei preşedinţiale într-una inutila.

Urgenta exista ori de cate ori, prin neintervenţia instanţei, s-ar produce o paguba ireparabila sau greu reversibila, iar timpul ar lucra in defavoarea reclamantului.

In consecinţa, condiţia urgentei este pe deplin îndeplinita, iar interpretată instanţei de fond este greşită si formalista.

Concluzionând, hotărârea apelată este contradictorie, formalistă şi nefundamentală pe probele administrate.

Instanţa a recunoscut posesia şi lucrările părţilor, dar a negat aparenţa de drept; a recunoscut existenţa conflictului, dar a negat urgenţa; a citat dispoziţiile legale, dar le-a golit de conţinut.

Prin urmare, se impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sţ., - Adjudecând, admiterea cererii astfel cum a fost formulate, cu analiza completă a posesiei, a urgenţei şi a uzanţelor agricole locale, în spiritul bunei-credinţe (art. 14-15 C.civ.) şi al echilibrului juridic.

În probațiune: înscrisuri si martori.

La data de 09.12.2025, intimata-pârâtă X a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună respingerea apelului și pe cale de consecinţă să se menţină ca legală şi temeinica Sentinţa civilă nr.

X/06.11.2025 pronunţată de Judecătoria X A menționat că intimatei-pârâte nu au fost comunicate motivele de apel.

Prin cererea de chemare în judecată, apelanta-reclamantă a solicitat ca, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, pârâta să fie obligată la încetarea oricăror acte de tulburare de posesie asupra terenurilor pe care le deţine, terenuri amplasate în extravilanul comunei X, judeţul Xin BF X şi BF X până la soluţionarea cererii având ca obiect acţiune posesorie ce face obiectul dosarului X.

Reclamanta a precizat că posedă legal mai multe terenuri respectiv 2 ha in T X din BF X ţi 6 ha în T Xin BF X, iar prin demersurile intimatei-pârâte i-a fost tulburată posesia.

Până la primul termen de judecată apelanta-intimată a completat și a precizat cererea de chemare în judecată, individualizând prin indicarea amplasamentelor şi a cărţilor funciare pentru terenurile pentru care solicită emiterea unei ordonanţe preşedinţiale.

Pentru aceleaşi suprafeţe de teren apelanta-reclamantă a promovat o acţiune posesorie, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei X la nr.

X, aflată în procedura de regularizare, cu menţiunea că nu ne-a fost comunicată cererea de chemare în judecată şi actele anexate.

Pe baza înscrisurilor depuse, instanţa de fond, prin sentinţa apelată a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de reclamanta X în contradictoriu X, ca inadmisibilă.

Instanţa de fond a analizat cele patru condiţii de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 997 alin 1 C pr. civ, respectiv existenţa aparenţei dreptului în favoarea reclamantului, urgenţa măsurii, caracterul vremelnic şi neprejudicierea fondului dreptului.

Dintre acestea, instanţa de fond a reţinui că nu sunt îndeplinite nici condiţia aparenţei de drept în favoarea apelantei-pârâte şi nici condiţia urgenţei dispunerii acestei măsuri.

A considerat că sentinţa pronunţată de Judecătoria X este legală şi temeinică şi a solicitat să se dispună respingerea apelului ca nefondat.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu este îndeplinită cerinţa ca, in favoarea reclamantului să existe aparenţa de drept.

Literatura şi practica juridică a statuat că, aparenţa de drept în favoarea reclamantului se reţine în situaţia in care poziţia acestuia in cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal.

In cauza de faţă apelanta-reclamantă nu a reuşit să dovedească existenţa unei aparenţe a dreptului său, pretins a fi protejat, pentru simplu fapt că nu există un asemenea drept în patrimoniul său.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pe baza actelor depuse de intimata-pârâtă, cu privire la terenurile menţionate în cererea completatoare, apelanta-reclamantă nu a dovedit nicio aparenţă de drept.

Terenurile respective sunt, o parte proprietatea intimatei-pârâte, iar cealaltă parte proprietatea persoanei fizice X, după cum urmează suprafaţa de 2.500 mp amplasată in T X.P X, identic cuTX,P X având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF Xa localităţii X, proprietar X; suprafaţa de 8 200 mp amplasată în T X, P X, având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fund intabulat în CF X a localităţii X proprietar X; suprafaţa de 10.000 mp amplasată in T X,PX, având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF Xo localităţii X proprietar X; suprafaţa de 27.500 mp amplasată În T X, P X, având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fiind Intabulat în CF Xa localităţii Xproprietar X SRL; suprafaţa de 0.7200 ha amplasată în T X P X, având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fiind Intabulat în CF X a localităţii X proprietar X; suprafaţa de 24.100 mp amplasată în TX, P X, având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF X a localităţii X proprietar X; suprafaţa de 9.100 mp amplasată în TX, P 4, având nr. cadastral X, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF X a localităţii X proprietar X; suprafaţa de 7.200 mp amplasată in T X, P X, identic cu T X, P X, având nr cadastral X, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF X a localităţii X proprietar X;

A menţionat că persoana fizică X nu este parte în această cauza.

Este adevărat că ambele societăţi au ca principal obiect de activitate cultivarea cerealelor ţi a altor produse agricole.

Societatea pârâtă şi cei doi administratori X şi X, în calitate de persoane fizice deţin in proprietate mai multe terenuri agricole amplasate in extravilanul comunei X, judeţul X.

O parte dintre aceste terenuri sunt ocupate abuziv de către societatea reclamantă, neexistând niciun contract de arendare, concesionare sau închiriere.

De asemenea, societatea pârâtă are încheiate contracte de arendare, Înregistrate la Consiliul local al comunei X, cu mai mulţi proprietari de teren.

Pentru o parte dintre aceste contracte, terenurile ce fac obiectul respectivelor contracte sunt de asemenea ocupate abuziv de societatea reclamantă.

Această situaţie trenează de trei ani, apelanta-reclamantă însuţindu-ţi fără niciun drept recolta agricolă.

În aceste condiţii, întrucât nu s-a putut ajunge la soluţionarea amiabilă a litigiului, respectiv reprezentanţii apelantei-reclamante au refuzai să ne lase terenurile în folosinţă, intimata-pârâtă a apelat, cu bună - credinţă la mijloace legale.

Astfel, anterior începerii campaniei agricole de toamnă (efectuarea lucrărilor de arătură ţi însămânţare) a transmis, prin intermediul executorului judecătoresc X, trei notificări.

Pentru toate cele trei notificări procedura de comunicare s-a îndeplinit la data de 12.08.2025.

Prin Notificarea nr. 8/04.08.2025 a solicitat ca apelanta-pârâtă să elibereze suprafeţele de teren proprietatea societăţii X ţi persoanei fizice X, printre care si terenurile ce fac obiectul prezentei cauze.

Din conţinutul acestora rezultă că intimata - pârâtă a fost de bună-credinţă solicitând ca terenurile să-i fie lăsate la una dintre limitele solelor (tarlalelor) tocmai pentru a fi lucrate de ambele societăţi in mod eficient, pentru a evita fracţionarea terenului.

Prin notificare s-a mai arătat că, în situaţia în care apelanta-reclamantă refuză cei doi proprietari înţeleg să-ţi preia terenurile pe amplasamentul din acte.

A menţionat că, înainte de efet luarea lucrărilor agricole de toamnă reprezentanţii intimatei-pârâte au încercat să mire in posesia terenului, dar au fost agresați atât verbal cât ţi fizic de către reprezentanţii reclamantei, fiind nevoiţi să apeleze la organele de poliţie.

Instanţa de fond a reţinui în mod just faptul că, apelanta-reclamantă nu a depus niciun act de proprietate sau contract de arendare pentru suprafeţele de teren individualitate mai sus, De altfel, nici nu ar fi avut cum să depună întrucât aceste terenuri se află în proprietatea societăţii intimate şi a lui X, Faptul că a declarat la APIA X că a lucrat terenurile respective nu-i conferă un drept de folosinţă, acapararea fiind abuzivă.

O acaparare abuzivă, fără niciun drept a terenului, nu-l conferă o proiecţie legală a posesiei.

De altfel, intimata-pârâtă a promovat împotriva reclamantei , o acţiune în evacuare motivată în drept pe dispoziţiile Titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept din Codul de procedură civilă (ort. 1034 şi urm) ce face obiectul dosarului X.

Apelanta-reclamantă a solicitat ca instanţa să dispună măsurile respective pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. X ce are ca obiect acţiune posesorie.

Potrivit dispoziţiilor an. 950 alin 2 Cod proc. civ. „ Acţiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei faţă de care există obligaţia de restituire a bunului." Conform acestui text de lege nici acţiunea posesorie nu poate fi opusă intimatei-pârâte care, în calitate de proprietar, este îndreptăţită să solicite restituirea terenului.

Aşa cum a fost motivată şi hotărârea instanţei de fond nu este îndeplinită nici condiţia urgenţei.

Societatea pârâtă a apelat doar la mijloace legale pentru o intra în posesia bunurilor cu privire la care are un drept de proprietate.

Astfel, aceasta a notificat în timp util, anterior însămânţările terenului şi a apelat la sprijinul persoanelor de specialitate din cadrul Primăriei Comunei X pentru a recupera terenurile.

Folosirea acestor demersuri legale nu poate să prejudicieze o persoană care foloseşte fără niciun drept bunurile proprietatea intimatei-pârâte.

Având în vedere aceste aspecte, a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale, tribunalul reţine următoarele:

Instanţa de apel va avea în vedere limitele devoluţiunii stabilite expres de apelantă prin cererea de apel, reglementate de prevederile art. 477 din codul de procedură civilă, astfel încât soluţia primei instanţe va fi reformată numai în limita efectului devolutiv, în baza principiului tantum devolutum quantum apellatum, adagiu care dă expresie unei limitări a efectului devolutiv al apelului, unei reguli restrictive în privinţa devoluţiunii ori transmiterii cauzei către instanţa de apel.

Această regulă restrictivă presupune că pricina se transmite către instanţa superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanţei inferioare a fost criticată.

Instanţa superioară este limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel şi se va pronunţa doar în aceste limite, fără a exista posibilitatea reluării în discuţie a modului de soluţionare de către instanţa inferioară a unor chestiuni de drept şi de fapt în măsura în care părţile nu formulează apel care să tindă la schimbarea soluţiei primei instanţe sub acest aspect.

Tribunalul constată că, în esență, apelanta susţine că în mod greșit prima instanță a respins cererea de ordonanță președințială, deoarece a rezultat din probele administrate că pârâta lucrează suprafeţele de teren menţionate.

Față de aceste critici, Tribunalul arată că, reglementând prin dispoziţiile art. 997 Cod procedură civilă, procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a stabilit condiţiile care trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această procedură specială si urgentă.

Astfel, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanţa este provizorie, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Ca atare, acţiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie să îndeplinească pe lângă cerinţele generale pentru exercitarea oricărei acţiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi formularea unei pretenţii - şi anumite condiţii particulare, precum : existenţa unei aparenţe de drept, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua, urgenta (existenţa unor cazuri grabnice), neprejudecarea fondului prin măsura luată.

În ceea ce priveşte cerinţele speciale, respectiv condiţia existenţei unei aparenţe de drept, spre deosebire de acţiunile de drept comun, într-adevăr, așa cum arată și apelanta, ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenţiei formulate, în condiţiile în care aparenţa de drept în favoarea unei persoane este o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt, urmând ca problema existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul unei judecăţi care vizează fondul.

De asemenea, tribunalul are în vedere că, printre altele, specificul procedurii de ordonanţă preşedinţială constă în neprejudecarea fondului dreptului.

Aceasta înseamnă că instanţa este chemată să analizeze numai aparenţa drepturilor invocate de părţi, fără a analiza, pe fond, existenţa sau inexistenţa dreptului.

Referitor la condiţia existenţei unei aparenţe de drept în favoarea reclamantei din litigiul de față, tribunalul constată că aceasta nu este îndeplinită.

În acest sens, instanța de apel constată că înscrisurile depuse la dosar aduc dovezi evidente şi pertinente pentru o analiză de fond şi complexă a acţiunii de fond, în care se va stabili dacă reclamanta a fost lipsită de posesia terenului de către pârâtă şi dacă la momentul eventualei deposedări reclamanta era posesorul util al suprafețelor de teren.

A da relevanţă acestora în această cerere ar face ca instanţa să analizeze dincolo de aparenţa dreptului afirmat şi să realizeze o cercetare de fond a cauzei ,care nu poate fi pusă în legătură cu condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Adaugă Tribunalul şi faptul că, aşa cum s-a reţinut de către prima instanţă, analizând în cadrul sumar al ordonanţei preşedinţiale, înscrisurile de la dosar, că, pentru o parte din terenurile indicate de către reclamantă, pare a fi preferabil titlul pârâtei.

Faţă de cele expuse, văzând şi art. 480 alin. 1 c.pr.civ., Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul.