Sentință civilă nr. 147 din 06.03.2025

Rezumatul problemei de drept: Indemnizaţiile nu se acordă ca o sumă globală, ci periodic, pentru a răspunde dificultăţilor financiare ce pot fi întâmpinate de cei care se pensionează.

Fiecare indemnizaţie este un sprijin lunar, în consecinţă fiecare drept la fiecare dintre tranşele indemnizaţiei se naşte periodic, la datele anterior indicate.

Acordarea acestor drepturi nu are legătură cu obținerea de profit, nu este condiţionată de realizările financiare ale societăţii, aşa cum susţine pârâtul, sursa fiind « un fond de maxim 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă în vederea efectuării unor cheltuieli sociale. (art. art.47 alin.l din Contractul Colectiv de Munca al XXXXXXX, înregistrat la ITM sub nr.XXXXXX si modificat prin Actul Adiţional nr.

XXXXXX),fond constituit la nivelul societăţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului xxxxxxx sub nr.

XXXXX, la data de 05.11.2024, reclamanta XXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXX, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să-i plătească, conform dispoziţiilor art.47 alin.5,lit.d) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat la ITM sub nr.XXXXX şi modificat prin Actul Adiţional nr. l/15.02.2023, indemnizaţia egală cu contravaloarea a 4 salarii brute lunare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii, de la data scadenţei fiecărei plaţi lunare (data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă.

În temeiul disp. art. 453 Cod procedură civilă, solicită plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, a fost salariata pârâtului, în funcţia de director economic, până la data de XXXXXXX,când în baza dispozițiilor art.56 alin.l lit.c din C.muncii i-au încetat raporturile de muncă, prin pensionare.

A desfăşurat activitate la societatea pârâtă în perioada XXXXXXXrespectiv o perioada mai mare de 12 ani.

Potrivit dispoziţiilor art.47 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat la ITM sub nr.XXXXXXX şi modificat prin Actul Adiţional nrXXXXXX, »La nivelul societăţii se constituie un fond de maxim 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă, în vederea efectuării unor cheltuieli sociale. »

La alin.5 lit.d) din acelaşi text de lege se arată că la încetarea contractului individual de muncă, salariaţii care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor, cu reducerea vârstei standard de o pensionare, pentru limită de vârstă sau incapacitate de muncă, XXXXXXX va acorda acestora o indemnizaţie egală cu : „5 salarii brute de încadrare a salariatului la data încetării Contractului Individual de Muncă pentru salariaţii care au vechime în cadrul societăţii peste 10 ani.”

Potrivit aceluiaşi text de lege «Sumele de bani reprezentând indemnizaţia se plătesc în rate lunare egale.»

La încetarea contractului individual de muncă pârâtul a plătit un salariu brut lunar, urmând să-i plătească în rate lunare şi celelalte 4 salarii brute lunare, aşa cum prevăd dispoziţiile art.47 alin.5.

A solicitat societăţii să îi plătească aceste drepturi băneşti, prin cererile înregistrate sub nr.XXXXXXX şi nr.XXXXX

Aceasta a comunicat, prin adresa nr.XXXXX, ca nu îi poate acorda aceste drepturi băneşti, motivând că « Rofersped a înregistrat un profit de numai 4890 lei, iar în anul curent se confruntă cu dificultăţi financiare care afectează capacitatea de a acorda drepturile salariale solicitate în cererea dumneavoastră » ,cât şi faptul că « În situaţia în care societatea v-ar acorda şi alte drepturi de natură salarială, ar intra sub incidenţa prevederilor art.XLI din Legea nr.296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung »

Pârâtul i-a comunicat şi faptul că, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, operatorilor economici, inclusiv filialelor acestora, li se interzice acordarea de premii, prime, bonusuri şi alte drepturi de natură salarială similare, în situaţia în care au înregistrat pierderi contabile în anii precedenţi şi nerecuperate şi/sau înregistrează pierderi contabile în anul curent.

Cu privire la fondul cauzei, arată că pârâtul nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite arătate la 47 alin.l lit.d) din Contractul Colectiv de Muncă, încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 lit. c, din codul muncii, potrivit cărora „angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractului individual de muncă", prevederile art. 229 alin 4 din Codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor".

Având în vedere că a avut raporturi de muncă cu pârâtul, că drepturile solicitate decurg din raportul de muncă, echivalentul a 5 salarii - indemnizaţia solicitată -este un drept de natură salarială, intrând în sfera noţiunii de „alte adaosuri" la care face referire art. 155 din codul muncii.

Astfel, potrivit art. 160 din codul muncii „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri".

Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii privind plata salariului.

Susţinerile pârâtului că nu îi poate acorda aceste drepturi băneşti, motivând că a înregistrat un profit de numai 4890 lei, iar în anul curent se confruntă cu dificultăţi financiare care afectează capacitatea de a acorda drepturile salariale solicitate şi că în situaţia în care societatea ar acorda şi alte drepturi de natură salarială, ar intra sub incidenţa prevederilor art.

XLI din Legea nr.296/2023 privind unele masuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, sunt neîntemeiate.

Drepturile băneşti cuvenite, arată reclamanta, au natură salarială.

Acordarea acestor drepturi nu are legătură cu obținerea de profit, nu este condiţionată de realizările financiare ale societăţii, aşa cum susţine pârâtul, sursa fiind « un fond de maxim 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă în vederea efectuării unor cheltuieli sociale. (art. art.47 alin.l din Contractul Colectiv de Munca al XXXXXX, înregistrat la ITM sub nr.XXXXXX si modificat prin Actul Adiţional nr.

XXXXXXX), fond constituit la nivelul societăţii.

Actul normativ la care face referire paratul, Legea nr.296/2023, art.

XLI nu are aplicare retroactivă, intrând în vigoare la 1 ianuarie 2024 (Capitolul V Dispoziții tranzitorii şi finale, Articolul LXX lit. a)» prevederile art.

LIX şi LXVI. care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024 »

Pe de altă parte la alin. l, art.

LXVI din Legea nr. 296/2023 se arată : „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorilor economici, inclusiv filialelor acestora, li se interzice acordarea de premii, prime, bonusuri şi alte drepturi de natură salarială similare, în situaţia în care au înregistrate pierderi contabile din anii precedenţi şi nerecuperate şi/sau înregistrează pierderi contabile în anul curent.”.

Concluzia este că legea arătată nu retroactivează şi că produce efecte juridice numai pentru viitor.

Legea, chiar dacă ar retroactiva face referire la interdicţia de a acorda premii, prime, bonusuri şi alte drepturi de natură salarială similare, în situaţia în care au fost înregistrate pierderi contabile din anii precedenţi şi nerecuperate şi/sau înregistrează pierderi contabile în anul curent .

Arată reclamanta că nu se află în niciuna din aceste situaţii.

Indemnizaţia solicitată este un drept de natură salarială, intrând în sfera noţiunii de „alte adaosuri" la care face referire art. 155 din Codul muncii, este un drept de natura salarială născut ca urmare a pensionarii, anterior intrării in vigoare a Legii nr. 296/2023,nu este condiţionat de profitul sau pierderile societăţii pârâte, plata fiind făcută din fond de maxim 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă.

Contrar susţinerilor pârâtului societatea nici nu a înregistrat pierderi financiare în anul 2023.

Cu privire la actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii a drepturilor băneşti cuvenite, potrivit art. 166 alin. 4 din codul muncii „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".

Aşadar, în raporturile de muncă angajatorul este pus de drept în întârziere cu privire la neplata sau neplata la timp a drepturilor salariale.

În cazul de faţă, deoarece raporturile de muncă au încetat la data de XXXXXX decembrie 2023, plata indemnizaţiei echivalente a 4 salarii (o indemnizaţie din cele cinci cuvenite a fost achitată la data încetării contractului individual de muncă) trebuia făcută în rate lunare egale, cel mai târziu până în luna aprilie 2024.

De la data încetării raportului de muncă, respectiv 5 decembrie 2023, pârâtul este de drept în întârziere, astfel că suma urmează să fie actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei fiecărei plaţi lunare (data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă.

În probaţiune, reclamanta solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, cele depuse în cauză.

În temeiul disp.art. 453 Cod procedura civilă, solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul disp. art. 411 alin.2 Cod procedură civilă, solicită judecata cauzei în lipsă.

Pârâtul XXXXXXXX a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat pârâtul că, în anul 2011, s-a încheiat Contractul individual de muncă nr.

XXXXXX („CIM 2011" - Anexa nr. 2).

Astfel, XXXXXX a devenit salariată în cadrul departamentului de contabilitate al societăţii, având funcţia de XXXXXXX) cu timp de lucru redus, având o normă de 4 ore/zi.

Ulterior, în data de 20.02.2012, părţile au încheiat un nou Contract individual de muncă, conform căruia reclamanta a ocupat funcţia de economist şi a avut un program de lucru de 8 ore/zi.

Acest contract de muncă a fost în vigoare în perioada XXXXXX perioadă pe parcursul căreia reclamantei i-a fost schimbată funcţia succesiv, prin actele adiţionale nr.

XXXXXXXX şi nr.

XXXXXXXX

În data de 31.01.2020, reclamanta a înaintat o cerere către XXXXXXX), solicitând continuarea executării contractului individual de muncă, potrivit art. 56, lit. c), Legea nr. 53/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

În context, precizează pârâtul că reclamanta împlinise vârsta legală de pensionare, dar, conform articolului mai sus-menţionat, a solicitat continuarea executării contractului de muncă.

Pe data de 17.02.2020, societatea i-a comunicat reclamantei faptul că cererea acesteia a fost aprobată (Anexa nr. 5) şi că, în vederea executării CIM XXXXX, clauzele contractuale rămân neschimbate.

În final, ca urmare a pensionării, încetarea CIM 2XXXXX s-a produs începând cu data de XXXXXX.2023 conform Deciziei nr. XXXXXX de încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantei (Anexa nr. 16).

Astfel, reclamanta a lucrat 11 ani şi 10 luni, cu normă întreagă, perioadă pe parcursul căreia a ocupat funcţia de economist, de şef serviciu, de Director economic şi, în final, de consilier (Anexa nr. 6).

Anterior introducerii acţiunii, reclamanta a notificat societatea şi a solicitat plata indemnizaţiilor (Anexa nr. 8).

Nu s-a putut da curs solicitărilor reclamantei, întrucât, conform Legii nr. 296/2023, art.

XLI, alin. (1), acordarea de drepturi de natură salarială este interzisă operatorilor economici ce au înregistrat pierderi contabile din anii precedenţi sau în anul curent (Anexa nr. 9).

Reclamanta nu este în drept să beneficieze de indemnizaţia reglementată de dispoziţiile art. 47 alin. (5) lit. d) din CCM.

Conform dispoziţiilor clauzei L lit. e) din Actul adiţional nr. 6783/31.08.2022 la CIM 2012 (Anexa nr. 10) la CIM din 2012:

■ „la încetarea contractului individual de muncă, din motive neimputabile salariatului, angajatorul va achita 3 salarii brute de încadrare la data încetării raporturilor de muncă.

Angajatorul va reţine şi va vira toate contribuţiile datorate în conformitate cu prevederile legale la data acordării drepturilor"

În considerarea acestor prevederi contractuale, societatea, ca răspuns la solicitările reclamantei, a comunicat acesteia (Adresa Societăţii nr. 975/30.05.2024 - Anexa nr. 9):

■ „conform prevederilor din Contractul Individual de Muncă (CIM), cu modificările aduse prin Actul adiţional, având în vedere perioada în care aţi fost angajată a companiei Rofersped SA şi anume 11 ani şi 9 luni, se aplică dispoziţiile CIM-ului invocate în cerere, referitoare la acordarea a 3 salarii la momentul pensionării. [...] în măsura în care societatea va dispune de fondurile necesare, aceasta va acorda diferenţa de 2 salarii reprezentând drepturi băneşti conform CIM, însă în mod eşalonat, în funcţie de situaţia financiară a societăţi.

În răspunsul către reclamantă, s-au indicat dispoziţiile CIM 2012 deoarece dispoziţiile art. 47 alin. (5) lit. d) din CCM nu sunt incidente în cazul acesta concret.

Cu alte cuvinte, reclamanta nu are dreptul la indemnizaţiile reglementate de dispoziţiile art. 47 alin. (5) lit d) din CCM ci doar dreptul la indemnizaţiile reglementate prin clauza L lit. e) din Actul adiţional nr.

XXXXXXXX la CIM XXXXXX.

Astfel, reclamanta susţine faptul că este îndreptăţită la plata a „5 salarii brute de încadrare a salariatului la data încetării Contractului Individual de Muncă pentru salariaţii care au vechime în cadrul societăţii peste 10 ani, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (5) lit. d) din CCM.

Această indemnizaţie reprezintă un sprijin pentru fostul salariat care, în vederea adaptării şi a reechilibrării financiare, este ajutat în tranziţia pe care o face din categoria populaţiei active în categoria pensionarilor

Acest sprijin este acordat pentru salariaţii săi, diferenţiat, în funcţie de vechimea pe care o au în societate, tocmai ca o formă de recunoştinţă şi de ajutor în vederea persoanelor vârstnice sau care, din motive de sănătate, nu mai pot continua să lucreze.

Finalitatea acordării acestei indemnizaţii ca formă de sprijin, scopul acesteia de mijloc de protecţie a foştilor salariaţi, rezultă din reglementarea art. 47 alin. (6) din CCM astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. 1 înregistrat la ITM sub nr.

XXXXXXX (Anexa nr. 10):

■ „salariaţii care au beneficiat de această indemnizaţie şi se reangajează în societate mai devreme de 12 luni de la data deciziei, vor returna (au obligaţia de a restitui) suma primită ca indemnizaţie la data încetării Contractului Individual de Muncă, într-o singură tranşă în ziua încheierii contractului individual de muncă, în caz contrar nu se pot reangaja"

În acest sens, indemnizaţia se acordă ca un venit suplimentar pentru cei care, precum reclamanta, se pensionează pentru limita de vârstă, dar numai cu condiţia de a nu încheia, în următoarele 12 luni, un nou CIM cu societatea.

Altfel spus, raţiunea instituirii dreptului la indemnizaţie este de a proteja foştii salariaţi care nu mai încasează, după împlinirea vârstei de pensionare, salariu de la societate.

În cazul de faţă, reclamanta, la împlinirea vârstei legale de pensionare, a solicitat să continue executarea CIM XXXXXX.

Acordul ca reclamanta, după împlinirea vârstei de pensionare să îşi continue executarea CIM 2012 reprezintă o reînnoire a voinţei de a contracta, ceea ce echivalează, juridic, cu un nou contract de muncă, încheiat în cele 12 luni ulterioare împlinirii vârstei de pensionare.

Astfel, având în vedere că după împlinirea vârstei de pensionare reclamanta a continuat să încaseze salariu de la societate, intervine cenzura instituită de dispoziţiile art. 47 alin. (6) din CCM şi, în consecinţă, nu se naşte dreptul la indemnizaţia reglementată de dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi articol.

Fie şi în ipoteza în care instanţa ar aprecia că dreptul la indemnizaţie s-a născut în patrimoniul reclamantei, aceasta nu poate fi acordată motivat de interdicţia reglementată prin Legea nr. 296/2023.

Chiar şi în ipoteza în care instanţa ar considera că dreptul reclamantei la indemnizaţia reglementată de dispoziţiile art. 47 alin. (5) din CCM s-a născut, societatea s-a aflat şi se află în imposibilitatea de a efectua plata.

Această interdicţie este o interdicţie legală, instituită prin dispoziţiile Legii nr. 296/2023.

În acest context, contrar celor susţinute de către reclamantă, Legea nr. 296/2023 interzice societăţii să mai acorde drepturi de natură salarială precum indemnizaţiile solicitate.

În ceea ce priveşte natura dreptului reclamantei la cinci indemnizaţii lunare egale cu salariul brut lunar actualizat cu indicele inflaţiei şi dobânda legală aferentă întârzierii plăţii, trebuie făcute mai multe precizări.

Conform doctrinei (Ţiclea, Alexandru, Tratat teoretic şi practic de dreptul muncii, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2023, p. 656), drepturile de natură salarială reprezintă un concept juridic complex care cuprinde totalitatea drepturilor băneşti sau în natură pe care un angajat le primeşte în schimbul muncii prestate.

Indemnizaţiile care se acordă după pensionare păstrează, în mare parte, natura lor salarială din mai multe considerente juridice importante.

Potrivit Codului Muncii (aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 160, alin. (1) şi art. 56, alin. (4)), aceste indemnizaţii sunt considerate o continuare a drepturilor salariale dobândite pe parcursul activităţii profesionale, deoarece:

• indemnizaţiile reprezintă o recunoaştere a contribuţiei profesionale anterioare a fostului salariat. Acestea nu sunt simple forme de asistenţă socială, ci constituie o continuare a drepturilor salariale câştigate de-a lungul carierei;

• aceste indemnizaţii sunt stabilite şi calculate în directă legătură cu drepturile salariale anterioare pensionării.

Conchide pârâtul că, indemnizaţiile cerute de reclamantă se încadrează în categoria de drepturi de natură salarială.

Mai mult, aceste indemnizaţii se plătesc lunar, conform CCM (Anexa nr. 7):

„sumele reprezentând indemnizaţia se plătesc în rate lunare egale"

Ca atare, în ipoteza, netemeinică, în care s-ar considera că reclamanta are dreptul la indemnizaţia reglementată de dispoziţiile art. 47 alin. (5) lit. d) din CCM, plata ar trebui să se efectueze în 5 tranşe lunare, egale.

În cazul de faţă, având în vedere că CIM 2012 al reclamantei a încetat începând cu data de 05.12.2023, indemnizaţiile ar fi trebuit să fie plătite după cum urmează:

• prima indemnizaţie pe data de 05.01.2024;

• a doua indemnizaţie până pe data de 05.02.2024;

• a treia indemnizaţie până pe data de 05.03.2024;

• a patra indemnizaţie până pe data de 05.04.2024;

• a cincea indemnizaţie până pe data de 05.05.2024.

Astfel, există un drept la plata indemnizaţiei cu executare succesivă.

Natura acestui drept fiind pro rata temporis este motivată de faptul că cele cinci prestaţii nu alcătuiesc un tot unitar.

Ele reprezintă un ajutor din partea angajatorului pe care îl acordă fostului salariat, lunar, pentru a răspunde la cheltuielile pentru un trai decent.

Aşadar, aceste indemnizaţii nu se acordă ca o sumă globală, ci periodic, pentru a răspunde dificultăţilor financiare ce pot fi întâmpinate de cei care se pensionează.

Fiecare indemnizaţie este un sprijin lunar, în consecinţă fiecare drept la fiecare dintre tranşele indemnizaţiei se naşte periodic, la datele anterior indicate.

În consecinţă, referitor la aplicabilitatea Legii nr. 296/2023, aceasta se aplică în privinţa indemnizaţiilor scadente începând cu luna ianuarie 2024, întrucât această lege a intrat în vigoare la 01.01.2024.

Legea nr. 296/2023 menţionează în art. XLI alin. (1):

„începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorilor economici, inclusiv filialelor acestora, li se interzice acordarea de premii, prime, bonusuri şi alte drepturi de natură salarială similare, în situaţia în care au înregistrate pierderi contabile din anii precedenţi şi nerecuperate şi/sau înregistrează pierderi contabile în anul curent.

În acest context, arată pârâtul că, nu îi poate plăti reclamantei indemnizaţiile scadente, incidenţă fiind interdicţia reglementată de dispoziţiile legale anterior citate deoarece:

• Art. XXX din Legea nr. 296/2023 reglementează că:

■ „în sensul prezentei secţiuni, prin expresia operator economic se înţelege compania naţională/societatea naţională/societatea cu capital deţinut majoritar/integral deţinut de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale, inclusiv regiile autonome de interes naţional/local, precum şi instituţiile de credit/fondurile de garantare şi contra garantare la care statul este acţionar majoritar/unic"

• Societatea este o societate pe acţiuni la care Societatea XXXX SA deţine pachetul majoritar, respectiv 91.76% din acţiuni (Anexa nr. 14).

La rândul ei, Societatea XXXX SA este o societate pe acţiuni care este definită integral de către Statul Român, prin Ministerul Transporturilor (Anexa nr. 15).

De aici rezultă, arată pârâtul că, este un operator economic, cu capital deţinut majoritar de stat prin Ministerul Transporturilor;

•Societatea a înregistrat pierderi contabile.

Conform execuţiei bugetare din anul 2024 (Anexa nr. 11), Societatea a înregistrat pierderi de 5.038,48 lei.

Aşadar, din cauza acestui rezultat, Societatea se încadrează în ipoteza normei mai sus citate, întrucât în anul curent a înregistrat pierderi contabile.

Ca atare, în cazul de faţă există o interdicţie instituită de Legea nr. 296/2023 cu privire la plata indemnizaţiei către reclamantă.

În plus, chiar dispoziţiile art. 1 alin. (7) din CCM reglementează situaţia unui conflict dintre un act normativ şi clauzele contractuale, conflict ce urmează a fi favoarea actului normativ:

■„dacă o prevedere a prezentului Contract Colectiv de Muncă va fi în contradicţie cu prevederile unui act normativ apărut ulterior semnării contractului, acesta se va aplica în conformitate cu legislaţia"

De altfel, pierderea societăţii este consecinţa diminuării activităţii şi a restructurării acesteia.

Astfel, aşa cum rezultă din organigrame (Anexa nr. 12), dacă în anul 2023 existau 50 de posturi la nivelul societăţii, conform organigramei valabile din data de XXXX mai sunt normate doar 11 posturi.

Imposibilitatea de constituire şi utilizare a bugetului cheltuielilor sociale

Reclamanta susţine că indemnizaţia solicitată poate fi plătită din fondul de cheltuieli sociale reglementat de Contractul Colectiv de Muncă prin art. 47, alin. (1) şi că acordarea indemnizaţiilor din acest fond nu este condiţionată de realizările societăţii deoarece fondul de 5% se constituie prin aplicare la fondul de salarii.

Susţinerea este netemeinică deoarece:

• art. XLI din Legea nr. 296/2023 interzice acordarea drepturilor de natură salarială precum indemnizaţia solicitată de Reclamantă în ipoteza unor pierderi contabile în anul curent;

• fondul maxim de 5% aplicat asupra fondului de salarii nu se constituite prin reducerea salariului fiecărui angajat al societăţii ci se constituie pe deasupra fondului de salarii, din veniturile societăţii;

• bugetul cheltuielilor sociale este în strânsă legătură cu bugetul la nivelul întregii societăţi, astfel că dacă există mai puţini salariaţi, fondul de 5% se micşorează şi, în ipoteza concretă a existenţei pierderilor contabile, nu se poate constitui;

• în cadrul societăţii au avut loc mai multe restructurări, aşa încât în perioada 2023-2024 au fost desfiinţate 39 de posturi.

Prin urmare, bugetul cheltuielilor sociale, chiar dacă nu ar exista pierdere contabilă, ar fi fost mult diminuat, a scăzut, deoarece cota de 5% nu se mai aplică asupra salariilor cuvenite pentru 50 de posturi, ci pentru 11 posturi câte sunt normate în prezent aşa cum reflectă organigrama din 18.10.2024:

Începând cu data de 07.11.2024, arată pârâtul, şi-a întrerupt activitatea principală generatoare de venituri, respectiv cea de transport feroviar de marfă (Anexa nr. 17).

Astfel, începând cu data de 08.11.2024, pentru o perioadă de cel puţin12 luni consecutive, fără a depăşi data de 07.11.2025 (Anexa nr. 18).

Deci, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, s-a încercat să se plătească reclamantei indemnizaţia cuvenită în temeiul CIM 2012, însă în limita bugetului avut.

Pe cale de consecinţă, din cele 3 salarii brute lunare, în baza CIM din 2012, s-a plătit reclamantei unul singur (Anexa nr. 13).

Prin urmare, arată pârâtul, şi-a îndeplinit obligaţia de plată a indemnizaţiei prevăzută de CIM 2012 în limitele determinate de constituirea fondului necesar şi a dispoziţiilor legale.

Concluzionând, pârâtul, în temeiul argumentelor invocate în cele ce preced, solicită instanţei:

(1) Pe fondul cauzei, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii ;

(2) Obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.02.2025, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i plătească , conform dispozițiilor Clauzei L lit.e din Actul Adițional nr. 6783/31.08.2022 la CIM XXXXXXla CIM din 2012, indemnizația egală cu contravaloarea a 3 salarii brute de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data scadenței fiecărei plăți lunare( data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă , alături de indemnizația egală cu contravaloarea a 4 salarii brute de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data scadenței fiecărei plăți lunare( data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă, conform dispoziţiilor art. 47 alin.5 lit.d) din XXXXXXX , înregistrat la ITM sub nr.

XXXXXXX şi modificat prin Actul Adiţional nr.

XXXXXXX , precizând că cele două indemnizaţii nu se exclud ci se completează.

Analizând actele şi lucrările cauzei Tribunalul reţine:

Prin prezenta cerere, reclamanta XXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul XXXXXX, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să-i plătească, conform dispoziţiilor art.47 alin.5,lit.d) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat la ITM sub nr.XXXXXXXX şi modificat prin Actul Adiţional nr.

XXXXX, indemnizaţia egală cu contravaloarea a 4 salarii brute lunare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii, de la data scadenţei fiecărei plaţi lunare (data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă.

Acţiunea este întemeiată însă, în parte, urmând a fi admisă, pentru cele ce vor succede:

Reclamanta a fost salariatul pârâtei, astefel cum rezultă din contractele individuale de muncă nr.XXXXXX– fila 6 şi urm, nr.

XXXXXXXX- fila 10 şi urm, la aceste din urmă contract încheindu-se acte adiționale, respectiv. nr.

XXXXXX- prin care se modifică funcţia acesteia ocupând de la data de 04.07.2022 funcţia de director economic (fila 14) şi nr.

XXXXXXX , reclamanta urmând să ocupe funcţia de consilier ( fila 16).

Potrivit menţiunilor cuprinse în Adeverinţa XXXXXXX, eliberată reclamantei de pârâtă (extras REVISAL) , depusă în cauză de pârâtă, prin întâmpinare, reclamanta a avut încheiat cu pârâta contract de muncă în perioada XXXXXXXX, contract derulat în mod legal, fără a fi vreodată suspendat, sau să fi încheiat un nou contract individual de muncă cu pârâtul.

Actele adiţionale ulterioare, încheiat la contractul de muncă nr.

XXXXXXX, nu au natura unui nou contract de muncă.

În cadrul pârâtei, astfel cum rezultă din acte, reclamanta a lucrat o perioadă de aproape12 ani, în mod continuu.

Raporturile de muncă, i-au încetat începând cu data de 05.12.2023, prin decizia nr. 35/27.11.2023( fila 28) , în temeiul art. 55 lit.a) , coroborat cu art. 56 alin.81) lit. c din Codul muncii.- republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 149 din legea nr. 62/2011 privind dialogul social ( în vigoare la data modificării CCM aplicabil la nivel de unitate XXXXXXXX, pentru protecţia şi motivarea slariaţilor din cadrul unităţii, s-a încheiat un act adițional ( filele 18- 23) la CCM înregistrat la ITM sub nr.XXXXXX, acesta din urmă fiind depus de pârâtă în cauză- Anexa 7.

Astfel, art. 47 se modifică în sensul:

„(1) La nivelul societății se constituie un fond de maxim 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaților cu contract individual de muncă, în vederea efectuării unor cheltuieli sociale.

......

(5) La încetarea contractului individual de muncă, salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor, cu reducerea vârstei standard de pensionare, pentru limită de vârstă sau incapacitate de muncă, XXXXXXva acorda acestora o indemnizație egală cu:

lit. d) 5 salarii brute de încadrare a salariatului la data încetării Contractului Individual de Muncă pentru salariații care au vechime în cadrul societăţii peste 10 ani.”

Potrivit aceluiaşi text de lege «Sumele de bani reprezentând indemnizaţia se plătesc în rate lunare egale. », angajatorul obligându-se că va reţine şi va vira toate contribuţiile şi impozitele potrivit legislaţiei în vigoare.

Alin.5) avea acelaşi conținut şi anterior încheierii actului adiţional la CCM.

În conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civ. „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, clauzele se impun respectului părţilor care au convenit ( pacta sunt servanta) şi reglementărilor legale cu caracter supletiv sau dispozitiv.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”

Reclamanta a dovedit faptul că a lucrat neîntrerupt în cadrul societăţii pârâte, mai mult de 10 ani, astfel că-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 47 alin.5) din CCM aplicabil la nivel de unitate ROFERSPED, contractul să de muncă încetând prin pensionare, la data de X XXX şi nu a mai semnat un nou contract individual de muncă cu societatea , pentru a nu putea beneficia de acest ajutor.

Susținerile pârâtului în sensul că „Astfel, având în vedere că după împlinirea vârstei de pensionare reclamanta a continuat să încaseze salariu de la societate, intervine cenzura instituită de dispoziţiile art. 47 alin. (6) din CCM şi, în consecinţă, nu se naşte dreptul la indemnizaţia reglementată de dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi articol.

Fie şi în ipoteza în care instanţa ar aprecia că dreptul la indemnizaţie s-a născut în patrimoniul reclamantei, aceasta nu poate fi acordată motivat de interdicţia reglementată prin Legea nr. 296/2023.

Chiar şi în ipoteza în care instanţa ar considera că dreptul reclamantei la indemnizaţia reglementată de dispoziţiile art. 47 alin. (5) din CCM s-a născut, societatea s-a aflat şi se află în imposibilitatea de a efectua plata.

Această interdicţie este o interdicţie legală, instituită prin dispoziţiile Legii nr. 296/2023.”, nu sunt întemeiate.

În primul rând, se reţine că, urmare a pensionării, încetarea CIM încheiat de reclamantă cu pârâtul în anul 2012 s-a produs începând cu data de 05.12.2023, conform Deciziei nr.

XXXXXXde încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantei .

Astfel, reclamanta a lucrat 11 ani şi 10 luni, cu normă întreagă, perioadă pe parcursul căreia a ocupat funcţia de economist, de şef serviciu, de Director economic şi, în final, de consilier , fiind în drept să beneficieze la data pensionării de prevederile art. 47 alin.5 lit d) din CCM aplicabil şi valabil din data de 28.09.2022, respectiv de ajutorul constând în acordarea indemnizaţiei egală cu contravaloarea a 5 salarii brute lunare .

Această indemnizaţie reprezintă un sprijin pentru fostul salariat care, în vederea adaptării şi a reechilibrării financiare, este ajutat în tranziţia pe care o face din categoria populaţiei active în categoria pensionarilor

De fapt, pârâtul recunoaște că, la încetarea contractului individual de muncă a plătit reclamantei un salariu brut lunar, urmând să-i plătească în rate lunare şi celelalte 4 salarii brute lunare, aşa cum prevăd dispoziţiile art.47 alin.5 lit.d) din CCM în vigoare la data pensionării.

Este adevărat că unitatea pârâtă este societate cu capital majoritar de stat conform Certificatului Constatator emis de ONRC și că, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, operatorilor economici, inclusiv filialelor acestora, li se interzice acordarea de premii, prime, bonusuri şi alte drepturi de natură salarială similare, în situaţia în care au înregistrat pierderi contabile în anii precedenţi şi nerecuperate şi/sau înregistrează pierderi contabile în anul curent.

Acordarea acestor drepturi nu are legătură cu obținerea de profit, nu este condiţionată de realizările financiare ale societăţii, aşa cum susţine pârâtul, sursa fiind « un fond de maxim 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă în vederea efectuării unor cheltuieli sociale. (art. art.47 alin.l din Contractul Colectiv de Munca al XXXXXXX, înregistrat la ITM sub nr.XXXXXX si modificat prin Actul Adiţional nr.

XXXXXX),fond constituit la nivelul societăţii.

În consecinţă, referitor la aplicabilitatea Legii nr. 296/2023, aceasta se aplică în privinţa indemnizaţiilor scadente începând cu luna ianuarie 2024, întrucât această lege a intrat în vigoare la 01.01.2024.

Plata ar trebui să se efectueze în 5 tranşe lunare, egale.

În cazul de faţă, având în vedere că CIM 2012 al reclamantei a încetat începând cu data de 05.12.2023, indemnizaţiile ar fi trebuit să fie plătite după cum urmează:

• prima indemnizaţie pe data de 05.01.2024 / achitată reclamantei la data pensionării/ decembrie 2023;

• a doua indemnizaţie până pe data de 05.02.2024;

• a treia indemnizaţie până pe data de 05.03.2024;

• a patra indemnizaţie până pe data de 05.04.2024;

• a cincea indemnizaţie până pe data de 05.05.2024, or, după cum se observă, toate plățile sunt scadente, încă de la data de 05.11.2024, data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată , reclamanta fiind îndreptăţită să primească restul den 4 salarii brute lunare, legea arătată nu retroactivează şi produce efecte juridice numai pentru viitor..

Aşadar, aceste indemnizaţii nu se acordă ca o sumă globală, ci periodic, pentru a răspunde dificultăţilor financiare ce pot fi întâmpinate de cei care se pensionează.

Fiecare indemnizaţie este un sprijin lunar, în consecinţă fiecare drept la fiecare dintre tranşele indemnizaţiei se naşte periodic, la datele anterior indicate.

În concluzie, pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, astfel că se va admite cererea formulată de reclamanta XXXXXXX în contradictoriu cu pârâta XXXXXXXX BUCUREȘTI , însă în parte, astfel cum a fost precizată, pârâta urmând să fie obligată să plătească reclamantei indemnizația egală cu contravaloarea a 4 salarii brute de încadrare (1 salariu din 5 i-a fost achitat), conform art. 47 alin.5 lit d din Contractul Colectiv de Muncă al XXXXXXXXX modificat prin Actul Adițional nr.

XXXXXXXX, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii, de la data scadenţei fiecărei plăţi lunare şi până la plata efectivă.

XReferitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei , conform dispozițiilor Clauzei L lit.e din Actul Adițional nrXXXXXX la CIM 2012( Anexa 10) la CIM din 2012, indemnizația egală cu contravaloarea a 3 salarii brute de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data scadenței fiecărei plăți lunare( data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă , alături de indemnizația egală cu contravaloarea a 4 salarii brute de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data scadenței fiecărei plăți lunare( data naşterii dreptului) şi până la plata efectivă, conform dispoziţiilor art. 47 alin.5 lit.d) din XXXXXXXX , înregistrat la ITM sub XXXXXXXX şi modificat prin Actul Adiţional nr.

XXXXXXX, instanţa apreciază că este neîntemeiat, reclamanta având doar dreptul la un singur bonus/ajutor din partea sociatăţii pârâte, în CCM în discuţie, nefiind stipulată vreo clauză prin care să se prevadă că salariaţii la data încetării contactului individual de muncă sunt îndreptăţiţi la acordarea mai multor ajutoare, fiind precizat în mod clar în dispoziţiile art. 47 alin.5 lit.d) din XXXXXXX SA, dreptul la indemnizaţia reglementată de dispoziţiile art. 47 alin. (5) lit. d) din CCM, respectiv 5 salarii brute lunare.

În cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

Devine evident faptul că, prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată, creditorul a suferit un prejudiciu patrimonial.

Ca urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 1 raportat la art. 166 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Codul muncii raportate la art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din Codul civil, respectiv art. 1 alin. (3), art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei de plată, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor („damnum emergens”), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit („lucrum cessans”).

Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În situaţia de faţă, pierderea efectiv suferită de creditori, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, trebuie remediată prin măsura actualizării sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Astfel, prin actualizarea sumei debitului cu indicele preţurilor de consum, se realizează o reparaţie parţială, prin acordarea de daune-interese compensatorii („damnum emergens”).

Dar principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării cu întârziere a obligaţiei de plată, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care creditorul a fost lipsit („lucrum cessans”), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale .

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătescă reclamantei suma de XXXXXXXX reprezentând cheltuieli de judecată, fiind în culpă procesuală.