Decizie nr. 108 din 12.03.2025

Rezumatul problemei de drept: Constatarea abaterii prin propriile simţuri, de către agentul constatator este în măsură să confere o prezumţie de veridicitate aspectelor constatate în procesul-verbal de contravenţie, astfel că nu este necesar ca această constatare să fie dublată de o înregistrare video sau de declaraţiile unor martori, în aceste condiţii ar însemna ca însăşi constatarea contravenţiilor să se facă în condiţii mult mai dificile, instituind astfel o prezumţie nejustificată de rea credinţă a agenţilor constatatori.

Prezumţia instituită prin art.249 N.C.proc.civ are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei şi este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.

Persoanei sancționate contravențional îi revine obligația de a proba prin orice mijloc de probă că nu a săvarșit contraventia reținută în sarcina sa potrivit procesului verbal contestat, fiind unanim acceptat că procesul verbal de contravenţie, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.

În aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, se reţine că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil, iar instanța de contencios eruropean, CEDO, a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale.

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. xxxxx pronunţată la data de XXXXX în dosarul nr.

XXXXX , Judecătoria XXXXX a respins plângerea contravenţională formulată de petenta XXXXX împotriva procesului verbal de contravenţie seria XXXX,X nr.

XXXXX, încheiat în data de XXXXXX de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean XXXXX, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria a reținut și avut în vedere următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria XXXXXnr.

XXXXX din data de XXXXX (f.13), petenta XXXXX a fost sancţionată contravențional cu amendă în cuantum de XXXXX lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 zile, cu reținerea permisului de conducere, începând cu data de XXXXX, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi sancționată de art. 101 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reţinut în sarcina petentei că, la data de XXXXX ora XXXXX, petenta a condus autoturismul marca XXXXX cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe XXXX, în direcţia de deplasare mun.

Alexandria către municipiul Bucureşti şi a efectuat manevra de depăşire neregulamentară a autospecialei de poliţie cu numărul XXXXX prin partea dreaptă.

Prezenta plângere a fost formulată de petentă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În drept, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenţie contestat, instanţa a reţinut că acesta conţine toate menţiunile a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea absolută conform dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, agentul constatator a făcut menţiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele şi calitatea sa, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Deşi prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei este recunoscută în principiu de către instanţă, aceasta nu poate înfrânge prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.

Pentru a forma convingerea instanţei, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petenta ar fi săvârşit fapta reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, prezumţia de legalitate şi temeinicie a acestuia ar trebui susţinută şi cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, „Depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit.

Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenţia şi s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depăşeşte prin partea dreaptă.”

Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: …) g) nerespectarea regulilor privind depăşirea (…).”

Conform art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „Depăşirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial.”

Raportând prevederile legale la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, coroborat cu înregistrarea video depusă la dosar, instanţa a constatat că fapta descrisă a fost corect încadrată juridic, respectiv petenta nu a respectat regulile privind depăşirea, astfel încât situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenţie coincide cu realitatea.

Contrar celor susţinute de petentă şi martorul indirect propus de petentă şi audiat de instanţă în şedinţa de judecată din data de XXXXX (f.50), instanţa a reţinut că petenta a efectuat o depăşire neregulamentară pe partea dreaptă, întrucât, potrivit art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ,,Depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit.”, petenta nefiind în situaţia prevăzută de art. 45 alin. (4) din acelaşi act normativ deoarece nu a circulat mai repede pe una dintre benzi, ci a efectuat o manevră de depăşire a autospecialei XXXXX, pe partea dreaptă.

Totodată, petenta nu se poate prevala de axul imaginar al drumului în contextul în care nu erau marcate două benzi de circulaţie în momentul depăşirii autospecialei de poliţie.

Văzând şi istoricul contravenţional al petentei (f.31) şi nesocotirea regulilor de circulaţie care se impun, instanţa a apreciat că petenta nu poate beneficia de înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petenta XXXXX împotriva procesului verbal de contravenţie seria XXXXX nr.

XXXXX, încheiat în data de XXXXX de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean XXXXX– Secţia Poliţie Rurală XXXXX

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate a declarat apel, în termen legal, petentul XXXXX, care a invocat netemeinicia hotărârii apelate.

Prin motivele de apel, apelantul - petent a solicitat admiterea apelului, cu consecinţa principală a anularii în tot a procesului-verbal mai sus menţionat, şi, pe cale de consecinţă, a sancţiunilor aplicate prin acesta, iar în subsidiar, anularea în parte a procesului-verbal, în sensul înlocuirii sancţiunii contravenţionale a amenzii cu sancţiunea contravenţională a avertismentului şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată petentului prin procesul verbal de contravenţie, având în vedere următoarele motive:

A investit instanţa de judecată cu o plângere contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria XXXXXXX NR XXXXX motivat de faptul că în mod total abuziv i-a fost întocmit procesul verbal de contravenţie, subsemnata nefiind vinovată de încălcarea regulii de circulaţie menţionată în procesul verbal de contravenţie.

Aşa cum a arătat, la data de XXXXX conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXX, pe XXXXX în sensul de mers XXXXX, drum aflat în reparaţii şi care nu prezenta marcaje longitudinale, a fost nevoită a încetini deoarece autospeciala poliţiei cu nr.

XXXXX în spatele căruia se afla se deplasa cu o viteză foarte redusă, deplasându-se pe banda a 2, cea de lângă axul drumului .

O bună perioadă de timp a mers în spatele său, aşteptând fie să schimbe banda de deplasare pentru a permite autovehiculelor care se deplasează cu o viteză mai mare decât a sa să îl poată depăşi, fie să mărească viteza de deplasare potrivită benzii pe care se deplasa.

Observând că autoturismul poliţiei îşi continuă deplasarea păstrând aceeaşi viteză şi aceeaşi poziţie (pe banda 2 de mers), apreciind că îşi exercită atribuţiile de serviciu, şi pentru nu a stânjeni activitatea acestora, deoarece a considerat că nu putea efectua manevra de depăşire în condiţii de siguranţă, a revenit către marginea drumului şi a continuat deplasarea, cât mai aproape de marginea drumului, pe banda 1, mărind totodată viteza pentru a fluidiza traficul şi a ajunge la destinaţia finală.

Precizează că în toată această deplasare şi-a menţinut poziţia autoturismului numai pe banda 1 de mers, echipajul de poliţie deplasându-se în continuare pe banda 2 a direcţiei de mers.

În foarte scurt timp a fost oprită de către echipajul de poliţie pe care tocmai îl lăsase în urma, aducându-i la cunoştinţă faptul că va fi sancţionată contravenţional pentru că a depăşit autospeciala poliţiei prin partea dreaptă.

Deşi i-a explicat agentului de poliţie raţionamentul pentru care a fost nevoită să procedeze în această modalitate, şi că, manevra efectuată nu constituie depăşire, acesta i-a întocmit procesul-verbal în prezent contestat.

Astfel, a fost sancţionată cu amendă şi cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârşirea faptei prevăzute de disp. art. 45 alin 5 din OUG nr. 195 / 2002 privind circulaţia pe drumurile publice, respectiv depăşirea prin dreapta.

Consideră că în mod absolut abuziv i-a fost întocmit procesul verbal de contravenţie, subsemnata nefiind vinovată de încălcarea regulii de circulaţie menţionată în procesul verbal de contravenţie.

Aşa cum a precizat, nu a efectuat nicio manevră de depăşire, ci doar a condus cu o viteză mai mare decât cea a echipajului de politie, deplasându-se în mod constant doar pe banda 1, fără ca să revină în parcursul său pe banda 2.

Prin urmare, nu a efectuat nicio manevră de depăşire a autospecialei de poliţie în sensul disp. art. 45 OUG 195/2002 deoarece după ce a trecut de autospeciala poliţie şi-a continuat deplasare tot pe banda 1 de mers şi nu a revenit pe banda a 2-a pentru a putea fi considerată depăşire.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 4 "Nu constituie depăşire în sensul alin. (V\. situaţia în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în acelaşi sens de circulaţie".

Sentinţa este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care solicită a fi anulată, având în vedere faptul că, din probatoriul administrat consemnările agenţilor constatatori nu sunt probate în ceea ce priveşte depăşirea efectuată de către subsemnata în sensul disp. art. 45 alin (4) din OUG 195/2002, din înregistrarea depusă la dosarul cauzei nereieşind faptul că ar fi revenit pe banda 2 după de a trecut de maşina de poliţie.

Prin urmare nu a efectuat o manevră de depăşire, ci doar şi-a continuat deplasarea pe banda 1 de mers, cu o viteză mai mare decât cea a echipajului de poliţie, fără a reveni vreodată pe banda a 2-a de mers.

Potrivit disp. art. 45 alin (4) din OUG 195/2002 " (4) Nu constituie depăşire, situaţia în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în acelaşi sens de circulaţie"

In speţă, fapta imputată subsemnatei nu a fost săvârșită cu vinovăţie, aşa cum a menţionat şi in descrierea situaţiei de fapt.

Potrivit disp. art. 11 alin.l din O.G. nr.2/2001 „Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmităţii, daca are legătura cu fapta săvârșită.

Din descrierea situaţiei de fapt, rezultă că situaţia relatată întruneşte condiţiile stării de necesitate, care exclude caracterul contravenţional al faptei, din pricina constrângerii psihice sub puterea căruia a acţionat cel care a comis fapta, constrângere care, înlăturând putinţa de a-si determina liber voinţa, exclude posibilitatea greşelii.

In măsura în care se va trece peste cele invocate mai sus, solicită ca, în conformitate cu dispoziţiile art.21 al.3 din OG 2/2001, să dispună înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu sancţiunea contravenţională a avertismentului, ţinând cont de aceste criterii, de faptul că prin săvârşirea contravenţiei nu s-au produs niciun fel de urmări, că fapta comisă de subsemnata s-a datorat unor împrejurări de moment, consideră că sancţiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite.

Totodată, având în vedere prev. art. 5 alin. 6 din OG nr.2/2001 actualizată conform cărora sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, ţinând cont de circumstanţele concrete în care a fost săvârșită fapta, solicită şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată subsemnatei prin procesul verbal de contravenţie.

In concluzie, solicită admiterea apelului în principal, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzilor stabilite precum şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul IPJ XXXXX a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei contestate şi a procesului-verbal ca temeinice şi legale.

Consideră apelul nefondat, dat fiind că soluţia primei instanţe este corectă.

Susţine că, instanţa de fond în mod corect a constatat că fapta descrisă a fost corect încadrată juridic, respectiv petenta nu a respectat regulile privind depăşirea, astfel încât situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenţie coincide cu realitatea.

Contrar celor susţinute de petentă şi martorul propus de petentă şi audiat de instanţă la termenul de judecată, sc reţine că petenta a efectuat o depăşire neregulamentară pe partea dreaptă, întrucât, potrivit art. 45 alin. 5) din O.U.G nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. ..Depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit", petenta nefiind în situaţia prevăzută de art. 45 alin. 4) din acelaşi act normativ, deoarece nu a circulat mai repede pe una dintre benzi, ci a efectuat o manevră de depăşire a autospecialei MAI 48831, pe partea dreaptă.

Totodată, petenta nu se poate prevala de axul imaginar al drumului în contextul în care nu erau marcate două benzi de circulaţie în momentul depăşirii autospecialei de poliţie.

Având în vedere că apelanta nu a probat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în sarcina sa de către agentul constatator, consideră că în mod just s-a apreciat de către instanţa de fond că procesul-verbal analizat este temeinic şi legal.

Consideră că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care solicită instanţei de judecată respingerea apelului, menţinerea sentinţei contestate şi a procesului-verbal ca temeinice şi legale.

În drept, invocă prevederile O.G. 2/2001. OUG 195/2002. HG 1391/2006 şi ale Codului de procedură civilă.

In probatoriu, probele depuse în fond.

La data de XXXXX apelanta petentă depune la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea apelului, cu consecinţa principală a anularii în tot a procesului-verbal, şi, pe cale de consecinţă, a sancţiunilor aplicate prin acesta, iar în subsidiar, anularea în parte a procesului-verbal mai sus menţionat, în sensul înlocuirii sancţiunii contravenţionale a amenzii cu sancţiunea contravenţională a avertismentului şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată petentului prin procesul verbal de contravenţie, având în vedere motivele invocate atât în cererea de chemare în judecată precum şi în apelul formulat.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.479, alin.1 Cod procedura civilă, instanţa de apel retine următoarele considerente:

Potrivit art.476 cod proc. civ. Efectul devolutiv al apelului

(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

(2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

(3) Prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă.

Tribunalul constată că apelul este fondat, dat fiind că soluţia primei instanţe nu este corectă, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art.480 alin.2 Cod de procedură civilă, se impune a se va schimba în tot sentinţa apelată şi a se rejudeca rejudeca cauza pe fond, pentru argumentele ce se vor dezvolta în continuare:

In urma analizării procesului-verbal, instanţa de fond a reţinut că petentul a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa, motivând în esenţă că procesul verbal procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de o prezumţie relativă de adevăr în ceea ce priveşte menţiunile din cuprinsul său până la proba contrară, iar petentul nu a făcut dovada contrară prin niciun mijloc concret de probă.

Constatarea abaterii prin propriile simţuri, de către agentul constatator este în măsură să confere o prezumţie de veridicitate aspectelor constatate în procesul-verbal de contravenţie, astfel că nu este necesar ca această constatare să fie dublată de o înregistrare video sau de declaraţiile unor martori, în aceste condiţii ar însemna ca însăşi constatarea contravenţiilor să se facă în condiţii mult mai dificile, instituind astfel o prezumţie nejustificată de rea credinţă a agenţilor constatatori.

Prin urmare, cu privire la temeinicia actului sancționator contestat, tribunalul reţine că persoanei sancționate contravențional îi revine obligația de a proba prin orice mijloc de probă că nu a săvarșit contraventia reținută în sarcina sa potrivit procesului verbal contestat, fiind unanim acceptat că procesul verbal de contravenţie, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.

În aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, se reţine că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil, iar instanța de contencios eruropean, CEDO, a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudenţei sale.

Înregistrarea video depusa la dosar chiar de intimat nu confirmă fapta imputată apelantei, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal.

Din înregistrare reiese că nu există un marcaj care să separe benzile de mers, nefiind clar câte benzi sunt pe fiecare sens de mers, apelanta rulează pe banda de lângă acostament, trece pe lângă autospeciala de poliție, (care rula în același sens de mers pe o presupusă banda lângă axul șoselei), fără să efectueze vreo manevră de depășire pe partea dreaptă, ipoteză în care ar fi trebuit fără să poziționeze în fața autospecialei de politie, ceea ce nu reiese din înregistrare.

În scurt timp, la semnalul agentului, apelanta a oprit autovehiculul pe banda pe care circula, lângă acostament, fiind vizibil că agentul face o manevră de trecere de pe banda pe care rula pe banda de lângă acostament pentru a opri autospeciala de poliție în spatele vehiculului apelantei.

Prin urmare, aspectul că un vehicul rulează pe banda de lânga acostament cu viteză mai mare decât un vehicul care rulează pe banda de lângă axul soselei nu poate fi reținut ca o manevra de depășire a unui vehicul pe partea dreaptă cum nereal a consemnat agentul constataor și nu întrunește elementele contraveției prev. de art. 45, al 5 din OUG nr. 195/2002, reținută nelegal și netemeinic, în sarcina apelantei.

Din înregistrarea video care se coroborează cu declarația martorului audiat în cauza reiese ca apelanta petenta s-a găsit în situația reglementată de prevederile art.45, (4) Nu constituie depăşire, în sensul alin.(1), situaţia în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în acelaşi sens de circulaţie., astfel că prima instanta apreciat în mod eronat probele administrate în cauză.

Prin urmare, concluzia la care a ajuns instanţa de fond privind legalitatea și temeinicia actului sancţionator nu mai subzistă, astfel că Tribunalul nu poate reține vinovăţia contravenţională a apelantei-petent, context în care sancţiunile aplicate acesteia au rămas fără fundament şi se impune a fi înlăturate, urmând a anula procesul verbal contestat, ca fiind nelegal și netemeinic.

In concluzie, faţă de cele anterior expuse, în raport de dispoziţiile art. 480 alin.2 Cod de procedură civilă, Tribunalul va admite apelul, va schimba sentinţa în tot apelată şi rejudecând, va admite plângerea contravenţională, şi va anula procesul verbal de contravenţie seria XXXX, nr.XXXXXX, emis de IPJ XXXX.