Decizie nr. 30 din 12.02.2025

Rezumatul problemei de drept: Nu se poate vorbi de ,,minus petita,, în ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare, asupra unor probe sau excepții, (cum ar fi exceptia necompetentei teritoriale a instanței de fond, invocată sub forma unui motiv de apel) aceasta omisiune nu înseamnă că instanța nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, dat fiind că prin ,,lucru cerut,, în sensul art. 509 (1). pct.1 cod pr. civ. se înțelege o cerere care investește instanța cu o pretenție propriu-zisă ce trebuie sa primească dezlegare prin dispozitivul hotărârii, astfel cum s-a reținut anterior.

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar XXXXX revizuentul XXXXX a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.

XXXXX pronunţată de către XXXXX în Dosarul nr.

XXXXX, prin care solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de apel formulata de către XXXXX împotriva Sentinţei civile nr.

XXXXX pronunţată de către Judecătoria XXXXX în Dosar nr.

XXXXX, anularea în tot hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.

Arată că, prin Decizia civilă nr.

XXXXX, a cărei revizuire o solicită prin prezenta cerere, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unuia dintre motivele de apel invocate, respectiv motivul potrivit căruia prima instanţă a judecat cauza, deşi nu era competentă teritorial să soluţioneze dosarul.

Potrivit Deciziei nr. 1991/06.04 2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul contestării procesului verbal de contravenţie privind fapte care încalcă regimul juridic cu privire la circulaţia pe drumurile publice, competenţa se stabileşte conform art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta), act normativ special ce derogă de la norma generală, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care la art. 32 alin. 1 instituie un caz de competenţă alternativă atât în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, cât şi în a celei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul. (Decizia nr. 1991 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie).

Arată faptul că Judecătoria XXXXX nu era competentă nici dacă se aplică dispoziţiile art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, petentul neavând domiciliul pe raza Judecătoriei XXXXX, ci având domiciliul pe raza Judecătoriei XXXXX.

Solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de apel formulată de către XXXXXX împotriva Sentinţei civile nr.

XXXXX pronunţată de către Judecătoria XXXXX în Dosar nr.

XXXXX. anularea în tot a hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.

În drept, invocă dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi pe dispoziţiile art. 509 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Probe: înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată Inspectoratul de Poliţie Judeţean XXXXX a solicitat respingerea cererii pentru următoarele motive:

Pe cale de excepţie solicită analizarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire

Potrivit art. 509 din Codul de Procedură Civilă, revizuirea se poate solicita doar pentru motivele acolo enumerate, ori după cum se poate observa cererea formulată de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre aceste motive de admisibilitate.

De asemenea, se poate solicita revizuirea numai a unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, nefiind respectată nici această cerinţă.

PE FOND: Apreciază că, cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, în cauză nefiind întrunite motivele expres prevăzute de art. 509 C.

Pr.

Civ.

Nu există nici un motiv din cele prevăzute de art. 509 Cod Pr.

Civilă, întrucât după cum se poate observa instanţa s-a pronunţat în mod corect şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

După cum se poate observa în cauză instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în conformitate cu probele existente la dosarul cauzei.

Având în vedere cele mai sus expuse, apreciază că această cerere de revizuire formulată este inadmisibilă, întrucât nu se află în prezenţa niciunuia dintre motivele expres prevăzute de legiuitor.

Faţă de cele mai sus expuse, solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de apel precum şi menţinerea procesului verbal de contravenţie ca fiind temeinic şi legal întocmit.

Analizând cu prioritate in condițiile art.248, al. 1coroborat cu art 513, al.3 Cod pr. civ inadmisibilitatea cererii de revizuire, invocată din oficiu, Tribunalul reține că:

Potrivit art. 509(1) cod pr. civ.

Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (1) s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuentul invocă aceste prevederi legale opinând că cerere sa de revizuire se încadrează în a doua ipoteză prevăzută de art.509 alin.(1) pct.1 din Codul de procedură civilă, și anume vizează situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, ( nu s-a pronunțat asupra unuia din motivele de apel invocate, respectiv motivul potrivit căruia prima instanţă a judecat cauza, deşi nu era competentă teritorial să soluţioneze dosarul).

In acest context, Tribunalul observă că motivul de revizuire prevăzut de art.509 alin.1 pct.1 C.proc.civ. are în vedere trei ipoteze, prima fiind de ,,extra petita, a doua de ,,minus petita,, iar a treia de ,,plus petita,,.

Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, adică pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată: cererea principală, cererea reconvențională, cererea de intervenție.

În ceea ce privește ipoteza a doua ,,minus petita,, aceasta are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional, singura condiție fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului.

Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, ce pot fi formulate de părți în proces, constă în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare - dispozitivul.

Prin urmare, nu se poate vorbi de ,,minus petita,, în ipoteza in care instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare, asupra unor probe sau excepții, (cum ar fi exceptia necompetentei teritoriale a instanței de fond, invocată sub forma unui motiv de apel) aceasta omisiune nu înseamnă că instanța nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, dat fiind că prin ,,lucru cerut,, în sensul art. 509 (1). pct.1 cod pr. civ. se înțelege o cerere care investește instanța cu o pretenție propriu-zisă ce trebuie sa primească dezlegare prin dispozitivul hotărârii, astfel cum s-a reținut anterior.

Susținerile revizuentului privind omisiunea instanței de apel de a nu se pronunța necompetentei teritoriale a instanței de fond, invocată sub forma unui motiv de apel, reprezintă o apărare a apelantului -petent, nicidecum capăt de cerere (pretenție concretă) aferentă obiectului cererii principale, astfel că aceste susțineri nu pot fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art.509 alin.1 pct.1 ipoteza a doua C.proc.civ.

Din cuprinsul art.513 al.3 Cod pr. civ. rezulta că ,,dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, iar soluționarea cererii de revizuire presupune doua etape: a) Judecarea cererii de revizuire (admiterea in principiu), ceea ce presupune strict urmărirea admisibilitatii cererii, respectiv a susținerilor/considerentelor pe care aceasta se bazeaza, b) Rejudecarea fondului cauzei (judecarea propriu-zisa).

Or, față de inadmisibilitatea vădită a cererii, situație în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte condiții specifice ale acestei căi de atac de retractare, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul xxxx împotriva deciziei civile xxxx, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul numărul nr.xxxxxx, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean XXXX.