Decizie nr. 16 din 08.01.2025

Faptul că era prevăzută obligaţia adoptării ulterioare a unor norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 nu înseamnă că intimata-reclamantă nu era îndreptăţită la primirea sumei prevăzute de lege, mai ales în contextul în care eventuale norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 nu ar fi putut adăuga la lege .

Prin sentinţa civilă nr. 466 din data de 18.04.2024 Judecătoria Alexandria a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin întâmpinare.

A admis cererea având ca obiect pretenţii formulate de reclamanta SC Servet SRL, cu sediul în comuna Siliştea, str.

Libertăţii, nr. 8, jud.

Teleorman şi sediul procesual ales la avocat Popescu Cristian în București, str.

Piaţa Alba Iulia nr. 4, bl.

I3, sc.

A, et. 1, ap. 2, sector 3 în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – A.N.S.V.S.A. cu sediul în București, Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp D1, sector 1 şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman – D.S.V.S.A. cu sediul în Alexandria, cartier Nanov, jud.

Teleorman.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 70.000 lei aferentă perioadei 16.12.2019-24.07.2020, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: „Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanţa va soluţiona cu prioritate excepţiile de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, astfel urmează a analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin întâmpinare, în acest sens reţinând că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor la achitarea sumei de 70.000 lei (respectiv: 10.000 lei/luna, adică de la data la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art.

IV alin (1) din Legea 236/2019

Sub acest aspect, instanţa reţine că din cuprinsul dispoziţiilor art. 20, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002, rezultă că, în cadrul procesului bugetar, pârâta Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor repartizează ordonatorilor terțiari de credite, respectiv D.S.V.S.A.

Teleorman sumele alocate acestora prin bugetul de stat.

Într-adevăr, reclamanta are raporturi contractuale cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară și Pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, instituție publică cu personalitate juridică, însă alocarea fondurilor băneşti necesare acoperirii pretenţiilor deduse judecăţii în prezenta cauză este atributul exclusiv al ordonatorului principal de credite, fiind astfel justificată calitatea procesuală pasivă, cel puţin prin prisma opozabilităţii hotărârii judecătoreşti, motiv pentru care instanţa va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că reclamanta, anterior formulării acţiunii, s-a adresat pârâtei DSVA cu o cerere de plată, la care i s-a răspuns că bugetul nu cuprinde sume cu această destinaţie.

Or, faptul că ANSVA nu a virat contravaloarea sumelor aferente prestării serviciilor din art. 15 din OUG nr. 117/2020 nu constituie un argument legal pentru refuzul plăţii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru plată.

Dreptul pretins de reclamantă a fost reglementat prin prevederile OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Art. 15 din acest act normativ prevede posibilitatea încheierii de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului București a unor contracte de concesiune pe o durată de 4 ani cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii.

Totodată, potrivit alin. 7 al aceluiaşi text de lege, concesionarii activităţilor prevăzute la alin. 2, care asigură, prin unităţile medicale veterinare prevăzute la pct. 35 din Anexa 1, un program zilnic de 8 ore pentru proprietarii animalelor din exploataţiile nonprofesionale din circumscripţia sanitar-veterinară contractată, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 lei, scutită de TVA, din bugetul Autorităţii, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferente activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, pentru şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării.

Ulterior, OG nr. 42/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 236/11.12.2019, care menţine dreptul beneficiarilor contractelor de a primi lunar pentru fiecare contract suma de 10.000 lei.

Astfel, conform art.

IV din acest act normativ, (1) Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau prestări servicii încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. 2 al art. 15 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa animalelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, direcţiile sanitare-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului București atribuie medicilor organizaţi în condiţiile legii, pe bază de contract de concesiune cu durata de 5 ani, realizarea activităţilor prevăzute la alin. 2 al art. 15 din OG 42/2004.

Norma legală anterior citată prevede două reguli diferite, prima aplicabilă celor ce au încheiat deja contract de concesiune şi/sau de prestări de servicii anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, cea de a doua aplicabilă contractelor de concesiune care se încheie ulterior apariţiei Legii nr. 236/2019.

Având în vedere că în prezenta cauză contractul nr. 1318/01.09.1999 a fost prelungit prin actul adiţional nr. 9/11.08.2014, devin incidente dispoziţiile alin. 1.

În continuare, instanţa reţine că ulterior, a intervenit OUG nr. 117 din 22 iulie 2020 pentru modificarea şi completarea OU nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art.

IV alin. 2 şi art.

V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din OG nr. 42/2004.

Potrivit art.

III din acest act normativ, Contractele pentru efectuarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgență, îşi păstrează valabilitatea şi continuă să producă efecte potrivit prevederilor legale în vigoare la data încheierii lor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Alin. 2 prevede: Contractelor menţionate la alin. 1, indiferent de valoarea lor, li se aplică prevederile art.

IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, precum şi prevederile art. 8 alin. 1-6 din anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă.

Aşadar, prevederile art. IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019, care confirmă dreptul pretins de reclamantă, au rămas neschimbate de la apariţia OG nr. 42/2004 şi până în prezent.

Totodată, prin Legea nr. 291/2020 privind aprobarea OUG nr. 117/2020 pentru modificarea şi completarea OU nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art.

IV alin. 2 şi art.

V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea li completarea art. 15 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, această dispoziţie a fost modificată, prin eliminarea din cuprinsul său a menţiunii actului adiţional.

De asemenea, instanţa reţine că prin Decizia nr. 9/29 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, aceste dispoziţii sunt aplicabile în absenţa adoptării de către puterea executivă a normelor metodologice de aplicare prevăzute de art.

V din această lege, pentru perioada 16 decembrie 2019-23 iulie 2020.”

Actul adiţional nr. 9/11.08.2014 a fost încheiat între pârâta Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVA) Teleorman fiind valabil până la data de 01.03.2022 conform art. I (fila 14 din dosarul iniţial).

Având în vedere considerentele expuse, precum şi dispoziţiile art. 517 alin. 4 C.proc.civ. în sensul că dezlegarea dată problemelor de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, instanţa reţine că, în speţă, reclamanta este beneficiara contractului subsecvent de prestări servicii încheiat anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 291 din 15 decembrie 2020 şi aflat în derulare, astfel că este îndreptăţită la acordarea sumei de 10.000 lei lunar din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, stabilită în temeiul art.

IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019, pentru perioada 16.12.2019-23.07.2020 şi în absenţa adoptării normelor metodologice de aplicare.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va admite cererea formulată şi va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 70.000 lei aferentă perioadei 16.12.2019-24.07.2020, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii..

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.”

Împotriva sentinţei civile a formulat apel, apelanta Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, prin care s-a admis acţiunea, si pe fond, rejudecand cauza, schimbarea in tot a sentinţei civile apelate, solicitând să se dispună respingerea acţiunii reclamantului ca nefondata.

În motivare a apreciat soluţia instanţei de fond ca netemeinica si nelegala, fiind data cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material, pentru următoarele motive, astfel:

1 - instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, hotărârea cuprinde motive contradictorii , motive străine de natura cauzei, respectiv prima instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, obligând paratele la plata indicelui de inflaţie, desi reclamanta in cererea formulata nu a solicitat si acest lucru.

Referitor la aceste aspect ca prima instanţa a acordat mai mult decât a cerut reclamantul, invederam instanţei de apel faptul ca , in conformitate cu prevederile din codul de procedura civila- art.397 „Soluţionarea cauzei (1) Instanţa este obligata sa se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecaţii.

Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, daca legea nu prevede altfel".

Asa cum s-a stabilit si prin practica judiciara prin lucru cerut se intelege acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecaţii.

Din sentinţa criticata nr.466/18.04.2024, reiese cu evidenta faptul ca este incalcata prevederea legala de la art.397 din codul de procedura civila, astfel instanţa nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.

In cererea formulata de reclamant la instanţa de fond se observa foarte clar ca reclamantul nu a solicitat si acordarea actualizarea sumei de 70.000 lei cu indicele de inflaţie, acesta solicitând doar,, obligarea paratei la plata sumei de 70.000 lei".

Prima instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti si a pronunţat sentinţa civila recurata , care cuprinde si motive străine de cauza, reclamantul nesolicitand si plata de dobânzi si indice de inflaţie.

Astfel, in mod greşit prima instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.

În ceea ce priveşte obligarea DSVSA TELEORMAN la plata sumei actualizate cu rata inflaţiei, precizează ca aceasta i se cuvine creditorului cu titlu de reparare a prejudiciului suferit de acesta între data scadenţei şi data plăţii efective, din cauza întârzierii culpabile în executarea unei obligaţii băneşti exigibile.

Or, în speţă, prima instanţa nu a motivat în niciun fel de ce DSVSA Teleorman poate fi considerată în culpă, pentru a fi obligată la actualizarea sumei cu rata inflaţiei.

De asemenea, art. 1523 alin. (2) lit. a) şi d) din N.C.C., prevăd: ,,l...] debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când:

a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă;

d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi",

In interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1531 alin. (1), alin. (2) prima teză şi art. 1535 alin. (I ) din N.C.C., aceasta actualizare nu poate fi acordată, întrucât nu există o datorie certă, lichidă si exigibilă a DSVSA Teleorman faţă de intimatul-reclamant şi, prin urmare, nu este vorba de o neexecutare, la scadentă, a vreunei datorii.

Apreciază că instanţa nu poate dispune plata drepturilor solicitate majorate şi indexate, în situaţia în care instituţia nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, "nicio cheltuială nu poate fi inscrisa în buget şi nici angajată şi efectuată din acesta, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. "

Prin urmare, din dispoziţiile legale indicate reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Plata sumelor reprezentând dobânda legală şi actualizarea sumelor cu rata inflaţiei se poate face numai prin intervenţia legiuitorului.

In lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu dobânda legală şi rata inflaţiei, instituţia publică nu are la dispoziţie alte surse de finanţare, în afara celor alocate prin lege.

2- Interpretarea si aplicarea greşita a prevederilor din legea nr. 236 din 11 decembrie 2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, si a celor din ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 117 din 22 iulie 2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art.

IV alin. (2) şi art.

V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Critica hotărârea instanţei de fond intrucat, pe fondul cauzei, in mod neintemeiat, prima instanţa a admis acţiunea reclamantei SC SERVET SRL.

Instanţa de fond a reţinut, in hotărârea atacata, următoarele:

„conform art.IV alin (1) din teşea nr.236/2019, beneficiarii contractelor de concesiune si/saude prestări servicii incheiate anterior datei intrării in vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 4212004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare si pentru siguranţa alimentelor , aprobata cu modificări si completări prin legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor , pana la finalizarea acestora .

Conform art.

V din legea nr.236/2019 s-a prevăzut ca, in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor, va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 ".

De asemenea, in mod greşit prima instanţa a mai reţinut faptul ca articolul IV prevede doua reguli diferite, reclamantei fiindu-i aplicabile cea de la alineatul 1, intrucat având deja incheiat contract de prestări servicii anterior datei intrării in vigoare a legii nr. 236/2019, conform art.

IV alin 1 din legea nr. 236/2019 reclamanta este îndreptatita sa primească lunar suma de 10.000 lei din bugetul ANSVSA.

Precizează instanţei de apel faptul ca in apărările formulate, prin întâmpinarea depusa, a arătat faptul ca reclamantul nu are depuse deconturi justificative pentru fiecare luna in parte pentru care solicita bani, de asemenea, a negat prestarea acestor servicii, care sunt servicii NOI- si de altfel, nici reclamantul nu a susţinut ca a prestat aceste activităţi, si nu a făcut vreo dovada in acest sens-intampinare pagina 12.

Astfel, contrar a ceea ce a reţinut prima instanţa, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2019, nu era suficient ca reclamanta "să aiba contract de concesiune încheiat anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019."

Precizează instanţei ca dreptul subiectiv in temeiul căruia s-a solicitat plata sumei de 10.000 lei, NU putea fi valorificat strict în temeiul art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, mai înainte de elaborarea actelor normative menţionate de art.

V din acelaşi act normativ.

Sub acest aspect, se poate, lesne, observa, că O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94/31.01.2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 117/2020 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art.

IV alin. (2) şi art.

V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi comptetarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative], publicată în Monitorul Oficial nr. 656/24.07.2020, aprobată prin Legea nr. 291/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 1240/16.12.2020, printre motivele adoptării acestui act normativ reţinându-se şi faptul că „prin Legea hr. 23612019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 4212004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative a fost prevăzută acordarea unei sume de 10.000 lei, lunar, beneficiarilor contractelor încheiate în vederea realizării activităţilor sanitar-veterinare publice, aspect insuficient reglementat la nivel de legislaţie primară [...]."

Prin acest act normativ au fost reglementate şi prevederile specifice de aplicare a dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 42/2004 în urma modificărilor şi completărilor aduse prin art.

I pct. 1 din O.U.G. nr. 117/2020, astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 291/2020.

Astfel, prevederile specifice de aplicare a dispoziţiilor art.15 din O.G. nr. 42/2004 au fost cuprinse în Anexa la O.U.G. nr. 117/2020, astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 291/2020, respectiv în Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004.

Prin întâmpinarea formulată la dosarul de fond, am arătat faptul ca A.N.S.V.S.A. a întreprins demersuri în scopul elaborării normelor metodologice de aplicare a dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 42/2004.

Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, reprezintă normele metodologice de aplicare, fără de care dreptul solicitat de către reclamanta nu putea fi acordat, iar această ordonanţă de urgenţă a intrat în vigoare la data de 24.07.2020.

Prin urmare. în lipsa unor norme metodologice, nu se putea proceda la plata unor drepturi băneşti.

În acest context, obligaţia de plată stabilită de art.

IV alin. {1) din Legea nr. 236/2019 nu putea fi pusă în aplicare în lipsa normelor metodologice a căror necesitate de adoptare a fost recunoscută, de asemenea legislativ, prin art.

V din cuprinsul aceluiaşi act normativ.

În acest sens, din analiza cuprinsului acestui din urmă text legal, se observă că legiuitorul a prevăzut necesitatea adoptării normelor metodologice referitoare la aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.

Prin urmare, în lipsa oricărei distincţii cu privire la sfera de aplicare a normelor metodologice, se observă că legiuitorul nu a exclus prevederile art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 de la necesitatea adoptării de norme metodologice în vederea punerii lor în aplicare.

De altfel, se poate constata cu uşurinţă că prevederile art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 s-au rezumat la a stabili cadrul legal aferent obligaţiei de plată şi cuantumul obligaţiei de plată, fără însă a conţine nicio referire la procedura de urmat pentru recunoaşterea dreptului.

De asemenea, prima instanţa a mai reţinut ca ,, prin decizia ICCJ 9/2023 RIL s-a stabilit ca, dispoziţiile art.

IV al. 1 din legea nr.236/2019 sunt aplicabile in absenta adoptării de către puterea executiva a normelor metodologice de aplicare prevăzute de art.

V in lege" .

Referitor la acest aspect, contrar a ceea ce a reţinut prima instanţa, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2019, nu era suficient ca reclamanta "să aiba contract subsecvent de prestări servicii încheiat anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019." DOAR PE BAZA UNUI CONTRACT, SI FARA A PRESTA SERVICII, NU ESTE SUFICIENT PENTRU A SE PLATI ACESTE SUME DE BANI.

In Monitorul Oficial nr.672/21.07.2023 a fost publicata decizia nr.9/2023 pronunţata de înalta Curte de Casaţie si Justiţie intr-un recurs in interesul legii.

Dar, aceasta decizie nr.9/2023 pronunţata de înalta Curte de Casaţie si Justiţie se refera la normele metodologice de aplicare a legii nr.236/2019, si nu la faptul ca reclamanţii in dosare similare cu acesta de fata, pot beneficia de aceste sume de bani fara a presta servicii sanitare veterinare.

Din ansamblul legii nr.236/2019, rezulta ca plata sumei de 10.000 lei este asociata unor formalităţi si prestării unor servicii, in contravaloarea acestora, iar vocaţia de a beneficia de aceste sume este condiţionata de adoptarea mecanismului concret de punere in executare a legii, neexistand nicio vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului prin modul in care a fost soluţionata cererea sa de către instituţia parata.

A admite faptul ca reclamantul este îndreptăţit sa beneficieze de aceasta suma de bani lunar, dar fara a presta aceste servicii sanitare veterinare noi, conduce la un precedent care nu poate fi acceptat, acela de a ne afla in situaţia in care reclamantul sa fie gratificat, respectiv trebuie respectat principiul ca orice serviciu PRESTAT ar trebui sa fie plătit .

Dar in acest caz, reclamantul NU A PRESTAT ACESTE SERVICII SANITARE VETERINARE NOI, ori, admitandu-se cererea pe care a formulat-o in fata instanţei, prin care sa fie obligaţi la plata unor sume de bani fara a se fi prestat efectiv aceste servicii, doar invocandu-se lipsa normelor metodologice de aplicare a legii nr. 236/2019, se ajunge practic la situaţia de gratificare a acestui reclamant.

De asemenea, se observa ca in decizia nr.9/2023, la punctul nr.80 completul de judecata a reţinut ca:,, în cauză se constată că este corectă prima orientare jurisprudenţială expusă în cadrul paragrafului 19 din prezenta decizie, potrivit căreia beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 291/2020 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2020 şi aflate în derulare sunt îndreptăţiţi, conform dispoziţiilor legale, să primească lunar suma de 10.000 lei din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, fără ca acordarea acestei sume să fie condiţionată de adoptarea normelor metodologice aferente pentru perioada 16 decembrie 2019-24 iulie 2020, aceasta fiind singura în acord cu litera şi spiritul legii".

Iar la punctul nr. 81, se retine faptul ca ,,81.

Pentru a ajunge la această concluzie au fost analizate expunerea de motive a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004, ce a condus la adoptarea Legii nr. 236/2019, domeniul de aplicare al art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, conţinutul dreptului de a obţine plata sumei de 10.000 de lei lunar şi obligaţiile corelative acestuia, în considerarea cărora acest drept a fost prevăzut de legiuitor."

Astfel, lipsa normelor metodologice a legii nr.236/2019, nu semnifica faptul ca beneficiarul-reclamantul in acest dosar este indreptatit la primirea sumei de 10.000 lei lunar fara a presta aceste servicii sanitare veterinare noi.

De asemenea, tot in aceasta decizie, înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la punctul 94 a reţinut:,, Conform textului legal, singura condiţie instituită de alin. (1) al art.

IV pentru acordarea sumei este derularea unui raport juridic contractual având ca obiect executarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, medicul veterinar beneficiind de acest drept, stabilit prin lege, prin prisma asumării calităţii de concesionar şi a îndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor contractuale." Ori in acest dosar nu a fost reţinut de prima instanţa faptul ca reclamantul a îndeplinit obligaţiile contractuale, ca ar fi prestat aceste servicii sanitare veterinare noi, pe care noi le-am negat ca au fost prestate, si de altfel, nici reclamantul nu a făcut dovada ca le-ar fi prestat.

Astfel, considera ca reclamantul nu este indreptatit la primirea acestei sume de bani 10.000 lei lunar, neindeplinindu-si obligaţiile contractuale, aceste servicii sanitare veterinare NOI nefiind prestate de către acesta.

Din coroborarea si interpretarea textelor de lege-legea 236/2019 si art. 15 din OG nr.42/2004, precum si Decizia ICCJ nr.9/2023 reiese cu claritate faptul ca solicitantul trebuie sa faca dovada îndeplinirii si a celor doua conditii-prestarea serviciilor si respectarea programului de 8 ore zilnic.

Reclamantul din aceasta cauza nu a făcut dovada indeplinirii acestor condiţii, prima instanţa limitandu-se a aprecia eronat ca suficienta existenta doar a acordului cadru si a contractului subsecvent de prestări servicii.

Prin urmare, exclusiv pe baza prevederilor art. IV alin. (1). nu putea fi recunoscut dreptul intimatei-reclamante.

Deopotrivă, această prevedere legală, prin ea însăşi, nu instituia în patrimoniul reclamanţilor "un bun" în sensul Protocolului nr. 1 la Convenţia CEDO.

În susţinerea argumentelor noastre înţelegem să invocă practica recentă a instanţelor de judecată în speţe similare:

-in dosare soluţionate dupa publicarea deciziei nr.9/2023 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, astfel:

-dosarul nr.903/87/2021- decizia civila nr.4544/13.10.2023 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie

-dosarul nr. 10081/3/2022 -decizia civila nr. 1600/09.06.2023 a Curţii de Apel Bucureşti

-dosarul nr.964/87/2021*-decizia civila nr.1851/19.09.2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

-dosarul nr. 1411/2/2024 (464/2024)- decizia civila nr.569/04.04.2024 a Curţii de Apel Bucureşti

-dosarul nr.3930/2/2022- decizia civila nr.644/05.04.2024 a Curţii de Apel Bucureşti

OUG nr.117/2020, in forma valabila pana la data de 19.12.2020, la art.8. alin 7 din anexa, prevede ,, (7) Prevederile alin. (1H6) se aplică în mod corespunzător şi decontului prevăzut la art. 6, aferent activităţilor din luna pentru care se întocmeşte acest decont, depus de beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019.

PRIN ÎNCHEIEREA.

ÎN CONDIŢIILE LEGII.

A UNUI ACT ADIŢIONAL LA ACESTEA.".

Aceasta prevedere nu a fost luata in calcul de către prima instanţa, astfel, ceea ce este prevăzut la acest articol, nu are caracter de recomandare, CI ESTE OBLIGATORIU A SE ÎNCHEIA UN ASTFEL DE ACT ADIŢIONAL CU BENEFICIARII CONTRACTELOR DE CONCESIUNE /DE SERVICII ÎNCHEIATE ANTERIOR INTRĂRII IN VIGOARE A LEGII NR.236/2019.

ASTFEL CUM CORECT AU REŢINUT SI ALTE INSTANŢE.

Nu în ultimul rând, aşa cum a precizat în faţa instanţei de fond, dreptul intimatei-reclamante este un drept sub condiţie, nefiind suficient ca aceasta să fie titulara unui contract de concesiune/prestări servicii.

Acordarea sumei de 10.000 lei lunar este circumscrisă îndeplinirii, ,de către beneficiari a obligaţiilor prevăzute la art. 2 şi art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II - „Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor în vederea plăţii se face de către medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale şi de către Serviciul/Biroul control oficial-sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti şi aprobate de directorul executiv.

Or, în speţă nu s-a probat faptul că a fost respectată toată această procedură, că nu s-au aplicat penalităţi conform textelor de lege etc. simplul fapt că intimata-reclamantă este titulara unui contract de concesiune nefiind în măsură să dovedească împlinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea sumei de 10.000 lei lunar.

De altfel, in contextul in care articolul 15 alin 7 din OG nr.42/2004 modificata si completata, in forma care este aplicabila prezentei cauze, stabilea ca beneficiarii acestor contracte incheiate in vederea realizării activităţilor prevăzute de art. 15 alin 2 din aceeaşi ordonanţa sus menţionata, ,,care se incadreaza in prevederile alin 6 si care asigura un program zilnic de 8 ore, cu excepţia zilelor de sâmbăta si duminica, si a sărbătorilor legale, primesc pentru fiecare contract suma de 10.000 lei pentru transport probe, ridicarea produselor si tipizatelor necesare, instruire si formare profesionala, aferenta activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale, efectuarea de catagrafii animalelor in situaţii de urgenta, si inspecţia si certificarea animalelor destinate sacrificării", apreciem ca simplul fapt de a avea contract de concesiune incheiat nu este suficient pentru a beneficia de aceşti bani, fiind necesar in plus si prestarea anumitor activităţi in cadrul unui program de 8 ore.

Din coroborarea si interpretarea textelor de lege-legea 236/2019 si art. 15 din OG nr.42/2004, reiese cu claritate faptul ca solicitantul trebuie sa faca dovada îndeplinirii a celor doua conditii-prestarea serviciilor si respectarea programului de 8 ore zilnic .

Reclamantul din aceasta cauza nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, prima instanţa limitandu-se a aprecia eronat ca suficienta existenta doar a acordului cadru si a contractului subsecvent de prestări servicii.

Fata de cele menţionate mai sus, solicita admiterea apelului formulat, casarea sentinţei apelate prin care s-a admis acţiunea, si pe fond, rejudecand cauza, schimbarea in tot a sentinţei civile apelate, si sa se dispună respingerea acţiunii reclamantului ca nefondata.

Direcţia Sanitara Veterinara si pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman este o instituţie publica, iar in conformitate cu prevederile art. 30/OUG 80/2013 suntem scutiţi de plata taxei de timbru.

În dovedire proba cu înscrisuri.

În temeiul prevederilor art. 223, art.411 alin. (1) pct. 2 teza finală din N.C.P.C., solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 12.09.2024, Autoritatea Naţională Sanitară veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a depus apel prin care a solicitat, admiterea prezentului apel şi, în consecinţă, schimbarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii acţiunii intimatului-reclamant S.C.

Servet S.R.L..

În motivare a arătat că:

1.

O primă critică pe care înţelege să o aducă hotărârii de primă instanţă este cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. aceasta fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 20-22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 5 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, art. 3 din O.G. nr. 22/2002, art. 1 - 4 din O.G. 22/2002.

În motivarea soluţiei de respingere a acestei excepţii, instanţa de fond a reţinut că, „într-adevăr, reclamanta are raporturi contractuale cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, instituţie publică cu personalitate juridică, însă alocarea fondurilor băneşti necesare acoperirii pretenţiilor deduse judecăţii în prezenta cauză este atributul exclusiv al ordonatorului principal de credite, fiind astfel justificată calitatea procesuală pasivă (...}.„

Consideră că reţinerile instanţei fondului, mai sus citate, sunt nelegale, raportat la următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana care este ţinută să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită în raportul juridic dedus judecăţii.

Totodată, menţionează faptul că, dovada calităţii procesuale a tuturor părţilor trebuie făcută de cel care sesizează instanţa cu o cerere.

Prin urmare, reclamanta fiind cea care a pornit acţiunea va trebui să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă.

Precizează că A.N.S.V.S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia şi în raport cu împrejurarea că intimatul-reclamant are un raport contractual cu D.S.V.S.A.

TELEORMAN, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la BUGETUL DE STAT, căreia, în calitate de ordonator terţiar de credite, îi revine competenţa EXCLUSIVĂ cu privire la îndeplinirea atribuţiilor referitoare la stabilirea şi plata drepturilor izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Simpla calitate a A.N.S.V.S.A. de ordonator principal de credite căreia îi revine obligaţia alocării şi virării din bugetul său către D.S.V.S.A.

TELEORMAN, a sumelor necesare plăţii indemnizaţiei prevăzute de art.

IV din Legea nr. 263/2019 NU atrage calitatea sa procesuală pasivă într-un litigiu ce decurge din raporturile contractuale stabilite între beneficiarii/prestatorii contractelor pentru efectuarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 şi o unitate cu personalitate juridică subordonată subscrisei.

Potrivit art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004) intitulată ..PREVEDERI SPECIFICE DE APLICARE A ART. 15 din ordonanţă":

„Art. 6 - (1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanţă primesc suma de 10.000 lei, exclusiv TVA, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, PRIN BUGETUL DIRECŢIILOR SANITAR-VETERINARE SI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR JUDEŢENE, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, în baza DECONTULUI şi a DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE.

(2) DECONTUL prevăzut la alin. (1), însoţit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar DECONTAREA sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia.

(3) Decontul prevăzut la alin. (1) se depune împreună cu următoarele documente justificative, după caz: [...]

(5) Decontul prevăzut la alin. (1) şi documentele justificative aferente este/sunt verificat le şi vizat le de către MEDICUL VETERINAR OFICIAL AL CIRCUMSCRIPŢIEI SANITAR-VETERINARE SI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR OFICIALE, care stabileşte, după caz, penalităţile aplicabile conform prevederilor art. 8, înainte de depunerea oficială la registratura achizitorului.

(6) Decontul justificativ si documentele aferente activităţilor prevăzute ta alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic DIN CADRUL DIRECŢIEI SANITAR-VETERINARE Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR JUDEŢENE, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi APROBAT de DIRECTORUL EXECUTIV în vederea realizării plăţii."

Din analiza textelor legale menţionate, rezultă că direcţiile judeţene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 şi care gestionează, realizează si controlează controlul activităţilor sanitar-veterinare pe teritoriul judeţului.

Bugetul direcţiilor judeţene (ordonatori terţiari de credite) este aprobat de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor şi propunerilor acestora.

A.N.S.V.S.A. este ordonator principal de credite NU POATE AVEA DREPT CONSECINŢĂ PARTICIPAREA ACESTEIA, ÎN CALITATE DE PARTE, ÎN TOATE LITIGIILE INSTITUŢIILOR DIN SUBORDINEA ACESTEIA (INCLUSIV ÎN CADRUL PREZENTULUI LITIGIU).

Preşedintele A.N.S.V.S.A. este ordonator principal de credite, iar DIRECTORII EXECUTIVI ai D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti (instituţii publice cu personalitate juridică aflată în subordinea A.N.S.V.S.A.) sunt ORDONATORI TERŢIARI DE CREDITE.

Din textele art. 20, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002, rezultă că, în cadrul procesului bugetar, subscrisa A.N.S.V.S.A. repartizează ordonatorilor terţiari de credite, respectiv D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sumele alocate acestora prin BUGETUL DE STAT, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget.

A.N.S.V.S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia şi în raport cu împrejurarea că intimatul-reclamant are raporturi contractuale cu D.S.V.S.A. judeţene, care sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la BUGETUL DE STAT, cărora, în calitate de ordonatori terţiari de credite, le revin competenţa EXCLUSIVĂ cu privire la îndeplinirea atribuţiilor referitoare la stabilirea şi plata drepturilor izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Preşedintele A.N.S.V.S.A., în calitate de ordonator principal de credite, are obligaţia de a repartiza ordonatorilor terţiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunţate împotriva instituţiilor publice care funcţionează în subordinea A.N.S.V.S.A., îndeplinirea acestei obligaţii NEFIIND CONDIŢIONATĂ de acţionarea în instanţă a A.N.S.V.S.A. alături de unităţile din subordine (D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi Institutele naţionale veterinare de referinţă).

Consideră că atragerea în proces a instituţiei publice centrale, respectiv a A.N.S.V.S.A., în cadrul căreia este organizată şi funcţionează instituţia publică, respectiv D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu care este stabilit raportul contractual al reclamantului, nu poate fi justificată nici de necesitatea stabilirii unei garanţii pentru aprobarea şi repartizarea creditelor bugetare potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, o astfel de garanţie fiind nu numai lipsită de suport legal, dar şi inutilă, în condiţiile în care potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor, stabilite prin titluri executorii.

Drepturile băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti sunt definite de legiuitor ca reprezentând angajamente legale prin care se stabileşte obligaţia de plată pe seama fondurilor publice, obligaţie ce trebuie respectată de TOŢI ordonatorii de credite.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele ale pct. 4 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti SUNT INSTITUŢII PUBLICE CU PERSONALITATE JURIDICĂ, aflate în subordinea A.N.S.V.S.A.. finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat.

În virtutea actelor normative invocate mai sus, D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti sunt INSTITUŢII PUBLICE CU PERSONALITATE JURIDICĂ, care funcţionează în subordinea A.N.S.V.S.A., având astfel capacitate procesuală.

În raport de textele de lege mai sus citate, rugăm instanţa de apel să constate că A.N.S.V.S.A. nu are calitate procesuală pasivă, să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei si pe cale de consecinţă, să respingă acţiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. înţelege să critice hotărârea instanţei de fond întrucât, pe fondul cauzei, în mod neîntemeiat, prima instanţa a admis acţiunea intimatului-reclamant S.C.

ŞERVET S.R.L., „în speţă, reclamanta este beneficiara contractului subsecvent de servicii încheiat anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 291 din 15 decembrie 2020 ţi aflat în derulare, astfel că este îndreptăţită la acordarea sumei de 10.000 lei lunar din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimnetelor, stabilită în temeiul art.

IV alin.1 din Legea nr. 236/2019, pentru perioada 16.12.2019 - 23.07.2020 şi în absenţa adoptării normelor metodologice de apticare(...).„

Consideră că reţinerile instanţei fondului, mai sus citate, sunt neîntemeiate şi nemotivate, raportat la următoarele: în primul rând, învederăm instanţei de apel că, iniţial, au fost demarate demersuri pentru adoptarea normelor metodologice prin hotărâre a Guvernului, având în vedere dispoziţiile imperative ale art.

V din Legea nr. 236/2019:

Art.

V - în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, aprobate prin hotărâre a Guvernului."

Aşadar, Legiuitorul este cel care a reglementat că normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 urmează să fie aprobate prin hotărâre a Guvernului.

În conformitate cu prevederile art.

V din Legea nr. 236/2019, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, afişat pe site-ul A.N.S.V.S.A. la data de 05.02.2020, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată.

În condiţiile mai sus prezentate, prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 151/16.12.2019, a fost constituit Grupul de lucru pentru elaborarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Nota nr. 1591/20.12.2019. înregistrată la Cabinet Preşedinte cu nr. 9068/23.12.2019, Grupul de lucru mai sus menţionat a înaintat proiectul de Norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr. 236/2019.

În vederea finalizării activităţii de elaborare a proiectului normelor metodologice prevăzute de art.

V din Legea nr. 236/2019, prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 6/17.01.2020 a fost constituit un nou Grup de lucru.

Prin Nota nr. 162/04.02.2020, înregistrată la Cabinet Preşedinte cu nr. 958/04.02.2020, Grupul de lucru mai sus menţionat a înaintat proiectul de Norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr. 236/2019, în forma stabilită în urma analizării propunerilor formulate de Colegiul Medicilor Veterinari şi a întâlnirii cu reprezentanţii acestuia, desfăşurată în data de 29.01.2020, la sediul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

În urma acestui demers, prin adresa nr. 177/05.02.2020, aprobată de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, proiectul de hotărâre a Guvernului mai sus menţionat a fost transmis Serviciului Comunicare şi Logistică Documentară, în vederea afişării pe site-ul Autorităţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, demers realizat la data de 05.02.2020.

Aşadar, până la data de 05.02.2020, instituţia nu a stat în pasivitate, ci a procedat la elaborarea proiectului de hotărâre a Guvernului, forma publicată pe site-ul Autorităţii fiind cea rezultată în urma analizării efectuate de către grupurile de lucru constituite la nivelul A.N.S.V.S.A. şi a propunerilor formulate de Colegiul Medicilor Veterinari în urma întâlnirii cu reprezentanţii acestuia.

După cum se poate observa, demersurile în vederea elaborării proiectului de hotărâre a Guvernului au început încă din data de 16.12.2019, când a fost emis Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 151/16.12.2019.

Aşa cum a arătat şi în faţa primei instanţe, cu privire la proiectul de act normativ supus transparenţei decizionale, ulterior datei de 05.02.2020, au fost primite observaţii şi propuneri din partea Federaţiei Patronatelor Medicilor Veterinari, a Colegiului Medicilor Veterinari, precum şi din partea mai multor persoane fizice interesate.

În urma analizării şi preluării observaţiilor şi propunerilor formulate ulterior datei de 05.02.2020, forma actualizată a proiectului de act normativ a fost afişat pe site-ul instituţiei la data de 28.02.2020.

Proiectul de hotărâre a Guvernului mai sus menţionat, în forma rezultată în urma demersurilor menţionate, a fost transmis în circuitul de consultare preliminară interministerială la data de 04.03.2020, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, cu modificările ulterioare.

În cadrul procedurii de consultare interministerială, au fost primite observaţiile şi propunerile Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, comunicate prin adresa nr. 2430/11.03.2020, înregistrată la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sub nr.25653/13.03.2020, ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, comunicate prin adresa nr.1064/EC/18.03.2020, înregistrată la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sub nr.25653/26.03.2020, ale Ministerului Justiţiei, comunicate prin adresa nr.3/21836/06.04.2020, înregistrată la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sub nr. 25653/07.04.2020, precum şi ale Ministerului Finanţelor Publice, comunicate prin adresa nr.482726/27.03.2020, înregistrată la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sub nr.25653/07.04.2020.

În condiţiile mai sus menţionate, proiectul de hotărâre a Guvernului a fost definitivat şi transmis în circuitul de avizare interministerială, în conformitate cu prevederile art. 17 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/'2009, cu modificările ulterioare.

În urma avizării de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, proiectul de hotărâre a Guvernului a fost transmis, în original, în vederea avizării, Ministerului Justiţiei.

Prin adresa nr. 35962/14.05.2020, Ministerul Justiţiei a restituit, cu observaţii, proiectul de hotărâre a Guvernului.

Prin adresa nr. 35962/14.05.2020, MINISTERUL JUSTIŢIEI apreciază că, pentru realizarea concesiunii activităţilor sanitar - veterinare publice, ESTE NEVOIE DE INTRODUCEREA DE NORME EXPRESE, la nivelul primar de reglementare, respectiv în Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care să stabilească calificarea juridică a contractului de concesiune, procedura de atribuire aplicabilă, precum şi modalităţile/posibilitatea de contestare a contractului de concesiune.

De asemenea, prin adresa 35962/14.05.2020, Ministerul Justiţiei consideră că se impune obţinerea avizului şi din partea următoarelor instituţii publice:

1. Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice;

2. Consiliului Concurenţei;

3. Ministerului Afacerilor Externe.

Aşadar, abia la data de 14.05.2020, prin adresa nr. 35962 a Ministerului Justiţiei, deci în etapa de elaborare a hotărârii de Guvern, s-a ajuns la concluzia că este necesară introducerea de norme exprese la nivel de reglementare primară inclusiv pentru dreptul prevăzut de art.

IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019, adică prin ordonanţă de urgenţă.

Că nu este vorba despre nicio culpă a A.N.S.V.S.A., o dovedim cu faptul că, urmare a observaţiilor formulate de Ministerul Justiţiei la data de 14.05.2020, a fost elaborat proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.4212004 privind organizarea activităţii sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art.

V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art.15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, care a fost afişat pe site - ui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor la data de 26.05.2020.

Prin adresa nr.26223/26.05.2020, proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost transmis Secretariatului General al Guvernului în vederea obţinerii avizului de oportunitate, în conformitate cu prevederile art.31 alin.(1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009, cu modificările ulterioare.

Urmare adresei mai sus menţionate a fost primit Avizul de oportunitate nr. 105A/02.06.2020, emis de Secretariatul General al Guvernului - Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul.

Totodată, la data de 29.05.2020, proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost transmis, în copie, autorităţilor şi instituţiilor publice avizatoare, în vederea analizării şi comunicării observaţiilor şi propunerilor cu privire la proiectul de act normativ respectiv.

În urma observaţiilor formulate de AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE prin adresa nr. 6026/6887/23.06.2020, proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost modificat în sensul ca activităţile sanitar - veterinare publice să fie realizate în temeiul unui acord - cadru de servicii pe o durată de 4 ani.

La data de 10.07.2020, forma proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului, actualizată potrivit celor prezentate, a fost afişată pe site-ul A.N.S.V.S.A. şi transmisă în circuitul de avizare interministerială.

La data de 16.07.2020, urmare a avizării de către instituţiile publice implicate, proiectul de act normativ a fost transmis Secretariatului General al Guvernului, în vederea înscrierii pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a Guvernului.

La data de 22.07.2020, proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost transmis Secretariatului General al Guvernului în forma stabilită în urma preluării observaţiilor şi propunerilor Consiliului Legislativ, cuprinse în Avizul nr.694/20.07.2020, înregistrat la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sub nr.9666/20.07.2020.

În urma adoptării proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului în şedinţa Guvernului din data de 22.07.2020, acesta a devenit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.117/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 4212004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art.IV alin.(2) şi art.V din Legea nr.236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.656/24.07.2020.

Prin urmare, de la data de 14.05.2020. când s-a ajuns la concluzia că este necesară introducerea de norme exprese la nivel de reglementare primară inclusiv pentru dreptul prevăzut de art.

IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019 şi până la data de 22.07.2020. când proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului a fost adoptat, au trecut aproximativ 60 de zile.

Deşi a efectuat demersurile în vederea elaborării normelor metodologice, instanţa de fond a reţinut faptul că refuzul de plată a sumei de 10.000 Ron/lunar este unul nejustificat, considerând, în mod neîntemeiat, că A.N.S.V.S.A. este în culpă prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art.V din Legea nr.236/2019, în condiţiile în care, potrivit demersurilor făcute de acestea, ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în aproximativ 60 de zile.

Soluţia instanţei de fond, de obligare la plată pentru perioada decembrie 2019- iulie 2020, este de asemenea, netemeinică şi nelegală, raportat la următoarele:

Dispoziţiile art.V din Legea nr.236/2019 sunt imperative în sensul elaborării unor norme metodologice de aplicare a O.G. nr.42/2004:

„Art.V - în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, aprobate prin hotărâre a Guvernului."

A arătat mai sus, care au fost demersurile A.N.S.V.S.A. în scopul elaborării normelor metodologice de aplicare, din care rezultă, în mod evident, că dreptul la acordarea sumei de 10.000 lei lunar nu s-a născut de la data de 24.07.2020 aşa cum, în mod neîntemeiat, a reţinut instanţa de fond.

Precizează că anexa la O.U.G. nr.117/22.07.2020, reprezintă normele metodologice de aplicare, fără de care dreptul solicitat de către intimatul-reclamant nu putea fi acordat, iar această ordonanţă de urgenţă a intrat în vigoare la data de 24.07.2020.

Prin urmare, în mod cu totul nejustificat, s-a dispus obligarea la plată începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, în condiţiile în care art. V prevede un termen de 90 de zile în care să fie emise normele metodologice.

Faţă de reţinerile instanţei de fond în sensul că erau suficiente contractele de concesiune, apreciem că şi acestea sunt neîntemeiate, din următoarele considerente:

în conformitate cu dispoziţiile art. l pct.1 din O.U.G. nr.117/22.07.2020:

„Art.

I - Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 15, alineatele (2) şi (6) - (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(2) Pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionate a unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de imobilizare a animalelor care ameninţă viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori integritatea bunurilor acestora prin utilizarea şi administrarea substanţelor din categoria stupefiante, psihotrope, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, DIRECŢIILE SANITAR-VETERINARE Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR JUDEŢENE, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI încheie ACORDURI-CADRU DE SERVICII, pe o durată de 4 ani, respectiv CONTRACTE SUBSECVENTE în baza acestora pentru fiecare exerciţiu bugetar anual, în funcţie de bugetul aprobat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu PRESTATORII astfel cum sunt definiţi la pct. 33 din anexa nr. 1 - medici veterinari organizaţi în condiţiile legii sau pot angaja personal sanitar-vetehnar propriu, în condiţiile legii, în situaţiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legii.

(7) PRESTATORII activităţilor prevăzute la alin. (2), care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru FIECARE CONTRACT SUBSECVENT, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 lei, exclusiv TVA, din bugetul Autorităţii, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării.

(8) Pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2), medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii pot încheia maximum două acorduri-cadru de servicii la nivel naţional cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, indiferent de numărul unităţilor pe care le deţin sau în care sunt asociaţi şi în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară.

(9) Pentru realizarea activităţilor prevăzute ta alin. (2), direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti încheie acorduri-cadru de servicii cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legii, cu societăţile reglementate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în care acţionariatul majoritar este deţinut de către medicii veterinari pe toată durata de execuţie a contractului.»"

Conform art. 1 şi art. 2 din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004) intitulată „Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă":

„Art. 1 CONTRACTELE SUBSECVENTE acordurilor-cadru de servicii se încheie între:

a) ACHIZITOR - astfel cum a fost definit la pct. 32 din anexa nr. 1 la ordonanţă;

b) PRESTATOR - astfel cum a fost definit la pct. 33 din anexa nr. 1 la ordonanţă. Art. 2 - în relaţiile contractuale cu achizitorul, PRESTATORUL are următoarele obligaţii:

1. să respecte condiţiile tehnice si termenele prevăzute de normele metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor ta animale, a celor transmisibile de la animate la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii;

2. să realizeze serviciile în vederea asigurării unui status de sănătate pe cât posibil cunoscut, la întregul efectiv de animale existent pe teritoriul circumscripţiei sanitar-veterinare cu privire la care au fost încheiate CONTRACTELE SUBSECVENTE acordului-cadru de servicii;

3. să realizeze serviciile cu privire la întregul efectiv de animale, conform Programului cifric al activităţilor de supraveghere, profilaxie şi control al bolilor la animale;

4. să anunţe suspiciunea sau apariţia unor boli transmisibile la animale şi să participe la combaterea epizootiilor, conform reglementărilor legale în vigoare;

5. să întocmească şi să ţină la zi toate evidenţele sanitar-veterinare rezultate din aplicarea prevederilor legale în vigoare sau din instrucţiunile achizitorului, în realizarea obiectului CONTRACTELOR SUBSECVENTE acordului-cadru de servicii;

10. să depună lunar decontul justificativ şi să factureze, după caz, în vederea decontării de către achizitor, activitatea realizată conform CONTRACTELOR SUBSECVENTE acordului-cadru de servicii, cu respectarea PROCEDURII stabilite prin ORDINUL PREŞEDINTELUI AUTORITĂŢII;

11. să depună, ataşat decontului, $i raportările privind situaţia asupra activităţii sanitar-veterinare desfăşurate în luna anterioară, precum şi informaţiile în ceea ce priveşte neconformităţile identificate sau greutăţile în desfăşurarea activităţii contractate sau în legătură cu aceasta;

12. să respecte programul de lucru astfel cum a fost comunicat achizitorului, program asumat prin CONTRACTELE SUBSECVENTE acordului-cadru de servicii, încheiate cu achizitorul, inclusiv programul zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, conform prevederilor art. 21 alin. (1); programul de lucru se poate modifica, cu acordul părţilor, prin act adiţional la acordul-cadru de servicii, respectiv la contractul subsecvent, după caz, încheiat cu achizitorul, fără modificarea timpului total de lucru asumat şi cu respectarea prevederilor legale incidente;

13. să completeze corect şi la zi formularele şi tipizatele utilizate în realizarea activităţilor sanitar-veterinare contractate, sau în legătură cu acestea, inclusiv cele puse la dispoziţie de achizitor;

14. să anunţe achizitorul despre modificarea oricăreia dintre condiţiile care au stat la baza încheierii ACORDULUI-CADRU de servicii, respectiv la CONTRACTUL SUBSECVENT, după caz, în maximum 5 zile lucrătoare de la data producerii modificării, şi să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea permanentă a acestor condiţii pe durata derulării acordului-cadru de servicii, respectiv la contractul subsecvent, după caz;

15. să respecte prevederile legislaţiei sanitar-veterinare şi instrucţiunile specifice comunicate de achizitor în realizarea activităţilor contractate;

16. să afişeze într-un loc vizibil programul de lucru, denumirea direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti cu care se află în relaţie contractuală, datele de contact ale acesteia, care cuprind adresă, telefon, fax, e-mail, pagină web, la sediul unităţii de asistenţă medicală veterinară în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, precum şi la sediul consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale, dacă sediul unităţii de asistenţă medicală veterinară nu se află pe raza circumscripţiei sanitar-veterinare;

19. să asigure eliberarea actelor medicale şi a altor documente, în condiţiile stabilite prin legislaţia în vigoare şi prin acordul-cadru de servicii, respectiv CONTRACTUL SUBSECVENT, după caz;

21.

SĂ DEPUNĂ LUNAR DECONTUL JUSTIFICATIV CONFORM MODELULUI DIN ANEXĂ şi SĂ FACTUREZE, în vederea decontării de către achizitor, a activităţilor realizate după caz, prevăzute de art. 15 alin. (7) din ordonanţă; (n.n.

Art.15 alin. (7) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 dispune:

«Prestatorii activităţilor prevăzute la alin. (2), care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare CONTRACT SUBSECVENT, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 lei, exclusiv TVA, din bugetul Autorităţii, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării.»)

27. să justifice, prin ordin de deplasare, transportul probelor la laborator, ridicarea produselor şi a tipizatelor, participarea la instruirea şi formarea profesională, depunerea documentelor justificative în format fizic;

29. să realizeze activităţile sanitar-veterinare contractate pentru fiecare CONTRACT SUBSECVENT acordului-cadru de servicii şi pe toată durata lui, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (5);

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că voinţa Legiuitorului este în sensul ca suma de 10.000 lei, exclusiv TVA, să fie acordată, din bugetul A.N.S.V.S.A., prin bugetul DIRECŢIILOR SANITAR-VETERINARE SI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR JUDEŢENE.

RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, beneficiarilor contractelor de concesiune/prestări servicii pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020. numai în baza DECONTULUI şi a DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE.

Mai mult decât atât, beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau contractelor de servicii încheiate ANTERIOR datei intrării în vigoare a LEGII nr. 236/2019 beneficiază de suma de 10.000 lei NUMAI dacă aceştia au ÎNCHEIAT. în condiţiile legii, cu D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a muncipiului Bucureşti, UN ACT ADIŢIONAL la acestea si NUMAI în baza DECONTULUI si a DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE prevăzute în Capitolul II - „Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004).

Mai arătă instanţei de judecată şi faptul că din interpretarea dispoziţiilor art. 6 din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, rezultă că DECONTUL si DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE întocmite, conform reglementărilor în vigoare, de către beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 SUNT VERIFICATE SI VIZATE de către MEDICUL VETERINAR OFICIAL AL CIRCUMSCRIPŢIEI SANITAR-VETERINARE SI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR OFICIALE, înainte de depunerea oficială la Registratura D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Ulterior, DECONTUL şi DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE SUNT VERIFICATE, în termen de maximum 5 zile de la depunerea la Registratura D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic DIN CADRUL DIRECŢIEI SANITAR-VETERINARE Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR JUDEŢENE, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi APROBATE de DIRECTORUL EXECUTIV în vederea realizării plătii.

Din toate aceste texte de lege rezultă că verificarea îndeplinirii condiţiilor în vederea plăţii se face de către MEDICUL VETERINAR OFICIAL AL CIRCUMSCRIPŢIEI SANITAR-VETERINARE Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR OFICIALE si de către Serviciul/Biroul control oficial sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic DIN CADRUL DIRECŢIEI SANITAR-VETERINARE Şl PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR JUDEŢENE, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi APROBATE de DIRECTORUL EXECUTIV.

Raportat la Decizia nr. 9 din 29 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 672/21.07.2023, prin care a fost admis Recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, opinăm că instanţa de fond a dat o altă interpretare celor reţinute de ICCJ, deşi din considentele deciziei reies cu claritate atât raţionamentul cât şi argumentele şi contextul vizat.

Prin Decizia nr. 9/2023 pronunţată de I.C.C.J. instanţa a dispus: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 4212004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, aceste dispoziţii sunt aplicabile în absenţa adoptării de către puterea executivă a normelor metodologice de aplicare prevăzute de art.

V din această lege, pentru perioada 16 decembrie 2019-23 iulie 2020.

Mai mult prin Decizia nr. 9/2023 se lămureşte doar aspectul privind aplicarea dispoziţiilor art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 în absenţa normelor metodologice şi nu înlătură obligaţia beneficiarilor de a respecta condiţiile în care se acordă această sumă de 10.000 lei/lună, sumă care aşa cum se arată şi în decizia I.C.C.J este o indemnizaţie (prestare servicii medicale şi justificare prestării acestora) şi nu o subvenţie.

Astfel, dreptul reglementat de art. IV alineat 1 din Legea 236/2019, este un drept sub condiţie, şi anume:

- existenţa unui contract subsecvent la acordul cadru;

- existenţa unui act adiţional la contractul subsecvent;

- prestarea serviciilor prevăzute în actul adiţional la contractul subsecvent încheiat potrivit O.U.G nr. 117/2020;

- depunerea decontului şi a documentele justificative;

- verificarea acestora de către medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale şi de către de către serviciul/biroul control oficial - sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către serviciul/biroul economic din cadrul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

- aprobarea de directorul executiv.

Or, în speţă, nu s-a probat că a fost respectată toată această procedură, intimatul-reclamant nefăcând nici măcar dovada încheierii unor contracte subsecvente la acordurile cadru mai sus menţionate sau actelor adiţionale încheiate potrivit O.U.G nr. 117/2020, fără de care nu se putea acorda acest drept.

Aşadar, plata sumei de 10.000 lei se poate efectua de către pârâta D.S.V.S.A.

TELEORMAN numai dacă sunt respectate de către PRESTATORUL de servicii CONDIŢIILE privind decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice prevăzute în Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004.

În plus faţă de aceste condiţii, legea a prevăzut şi situaţii care pot conduce la diminuarea sumelor acordate, acestea fiind enumerate la art. 8 din Capitolul II „Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004) „Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă".

Instanţa de fond a dispus acordarea sumei solicitate, fără să procedeze la verificarea îndeplinirii de către intimatul-reclamant a activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 117/2020 (singurele activităţi pentru care se acordă suma de 10.000 lei) şi fără să verifice dacă în speţă nu a intervenit vreuna dintre situaţiile care conduc la aplicarea unor penalităţi, cu consecinţa diminuării sumei prevăzută de lege.

Cu titlu de exemplu, activităţile prevăzute la art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 117/2020 pentru care se acordă suma de 10.000 lei sunt transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării.

În concluzie, în speţa dedusă judecăţii, dreptul reclamantului este un drept sub condiţie, aşa cum am detaliat mai sus, întrucât acordarea sumei de 10.000 lei lunar este circumscrisă îndeplinirii, de către reclamant a obligaţiilor prevăzute la art. 2 şi art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II - „Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din ANEXA la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, contrar reţinerilor instanţei de fond.

Critică soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte obligarea A.N.S.V.S.A. la actualizarea sumei în raport de indicele de inflaţie la data plăţii, raportat la următoarele: înţelege să invoce şi dispoziţiile art. 1523 alin. (2) lit. a) şi d) din N.C.C., conform cărora „[...] debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când: a) obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă;

d) nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi",

Aşadar, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1531 alin. (1), alin. (2) prima teză şi art. 1535 alin. (1) din N.C.C., dobânda legală nu poate fi acordată, întrucât nu există o datorie certă, lichidă şi exigibilă a A.N.S.V.S.A. faţă de intimatul-reclamant şi, prin urmare, nu poate fi vorba de o neexecutare, la scadenţă, a vreunei datorii.

Apreciază că instanţa nu poate dispune plata drepturilor solicitate majorate şi indexate, în situaţia în care instituţia noastră nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, "nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acesta, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţia precisă şi limitată", iar potrivit art. 47, "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol".

Prin urmare, din dispoziţiile legale indicate reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Plata sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei se poate face numai prin intervenţia legiuitorului.

Astfel, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflaţiei, instituţia publică nu are la dispoziţie alte surse de finanţare, în afara celor alocate prin lege.

4. Referitor la soluţia instanţei privind obligarea A.N.S.V.S.A. la plata cheltuielilor de judecata, solicităm instanţei analizarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 451-453 Cod procedură civilă.

În acest sens solicită ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin.(2) Cod procedură civilă care prevede că instanţa poate chiar şi din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere prevederile exprese ale art. 452 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie sa facă, în condiţiile legii, dovada existenţei ţi întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Este mai mult decât evident faptul că se impune cel puţin diminuarea cheltuielilor pe care subscrisa ar fi obligată să le plătească, proporţional cu randamentul actelor procedurale întocmite în această fază procesuală.

Date fiind cele de mai sus, solicită să se constate că, în esenţă, nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu cauzat de subscrisa şi cu atât mai mult o faptă ilicită a acesteia, săvârşită cu vinovăţie.

5.

De asemenea, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) este o instituţie publică centrală, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru pentru cererea formulată, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 prind taxele judiciare de timbru.

Art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 prind taxele judiciare de timbru, dispune:

"(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte INSTITUŢII PUBLICE, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Apelanta este o instituţie publică centrală, în baza dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, care stipulează :

"(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale."

Nu în ultimul rând, apelanta este „organ de specialitate al administraţiei publice centrale", fiind scutită de la plata taxei de timbru judiciar, invocând în sprijinul acestei susţineri art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, care dispune :

"Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii SE ASIGURĂ INTEGRAL DE LA BUGETUL DE STAT, cu excepţia celor aferente posturilor de inspecţie la frontieră, care sunt finanţate din veniturile realizate de Autoritate din activitatea de inspecţie şi control sanitar-veterinar de frontieră."

Conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii :

"Cererile, indiferent de natura lor, FORMULATE DE INSTITUŢIILE Şl AUTORITĂŢILE PUBLICE în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune."

Astfel, ne aflăm în situaţia în care, o instituţie publică, beneficiară de alocaţii bugetare, este obligată "să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget" (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 391 din 26 aprilie 2012 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 375 din 1 iunie 2012).

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, coroborate cu dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 1 din H.G. nr. 1415/2009, rezultă că instituţia este scutită de la plata taxei de timbru.

Având în vedere cele menţionate mai sus, rezultă că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care, reiterăm solicitarea de admitere a prezentului apel şi, în consecinţă, în baza art. 480 alin. (2) din Cod procedură civilă, vă rugăm să dispuneţi schimbarea în tot a Sentinţei civile nr. 466/18.04.2024, pronunţată de Judecătoria Alexandria - Secţie Fond, în dosarul nr. 4416/2/2022, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A şi pe fond respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, dispoziţiile art. 466 şi art. 480 alin. (2) din Cod procedura civilă.

În dovedirea prezentei, proba cu înscrisuri, precum şi de orice alte probe a căror necesitate ar rezulta în urma dezbaterilor.

În temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din N.C.P.C., solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

În perioada de procedură prealabilă nu s-a depus întâmpinare.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, reţine următoarele:

În ce priveşte primul motiv de apel din apelul formulat de apelanta DSVSA Teleorman, Tribunalul constată că nu este întemeiat – astfel, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, pagina 2, intimata-reclamantă a solicitat şi actualizarea debitului cu rata inflaţiei.

De asemenea, se constată că pretenţia intimatei de acordare a actualizării cu rata inflaţiei este justificată de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neplata la termen în mod integral a sumelor cuvenite, întrucât, conform art. 1531 alin. 1 şi 2 C.ci v. creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit.

În ce priveşte motivul de apel formulat de apelanta ANSVSA, vizând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, Tribunalul constată că nu este întemeiat, întrucât, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, acordarea fondurilor băneşti se realizează de către apelanta ANSVSA, ca ordonator principal de credite.

În continuare, Tribunalul reţine că, potrivit art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative (publicată în Monitorul Oficial la data de 13.12.2019),, (1) Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 lei din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora.” Al. 2 al art.

IV prevedea durata de 5 ani pentru atribuirea contractelor de concesiune iar art.

V din lege obligaţia elaborării normelor metodologice de aplicare a legii menţionate.

Ulterior, a intervenit OUG nr. 117 din 22 iulie 2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor și pentru abrogarea art.

IV alin. (2) și art.

V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative.

La acel moment, intimata-reclamantă avea încheiat contract de concesionare, ce fusese prelungit prin actul adiţional, valabil până la 1.03.2022, contrar menţiunilor apelantei DSVSA Teleorman din adresa nr. 7762 din 10.05.2022 şi adresa nr. 8468 din 26.05.2022 a ANSVSA (fila 32 şi urm.şi fila 20 şi urm., dosar iniţial).

Prin decizia nr. 9/2023 a ÎCCJ, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispoziţiile art.

IV al. 1 din Legea nr. 236/2019 sunt aplicabile în absenţa adoptării de către puterea executivă a normelor metodologice de aplicare prevăzute de art.

V din lege.

Intimata-reclamantă a depus la dosar contractul de concesionare nr. 1318/1.09.1999 şi acte adiţionale încheiate.

Aşa fiind, conform alin. 1 al articolului art.

IV din Legea nr. 236/2019, intimata-reclamantă era îndreptăţită să primească lunar suma de 10.000 lei din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, pe durata solicitată.

Potrivit art.

III din OUG nr. 117 din 22 iulie 2020, în vigoare de la 24 iulie 2020 (1) Contractele de concesiune, precum şi cele de prestări servicii, încheiate pentru efectuarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 îşi păstrează valabilitatea şi continuă să producă efecte potrivit prevederilor legale în vigoare la data încheierii lor. (2) Contractelor menţionate la alin. (1), indiferent de valoarea lor, li se aplică prevederile art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, precum şi prevederile art. 8 alin. (1) - (6) din anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă.

Aşadar, prevederile art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 care confirmă dreptul pretins de intimată, care a încheiat contractul de concesionare nr. 1318/1999 , prelungit prin actul adiţional nr. 9 din 11.08.2014, au rămas neschimbate de la apariţia O.G. 42/2004 şi până în prezent.

Pentru perioada cuprinsă între data intrării in vigoare a legii nr. 236/2019 si pana la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020 (16.12.2019 - 24.07.2020), acordarea dreptului reglementat de prevederile art.

IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 nu era condiţionată de îndeplinirea vreunei condiţii de ordin material sau procedural, prevederile OUG nr. 117 din 22 iulie 2020 neputând fi aplicate retroactiv.

Astfel, contrar susţinerilor ambelor apelante, intimata nu a avea, anterior adoptării OUG nr. 117/2020, obligaţia de a depune deconturi la care face referire art. 15 alin. 12-16 din OUG nr. 117/2020.

Faptul că era prevăzută obligaţia adoptării ulterioare a unor norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 nu înseamnă că intimata-reclamantă nu era îndreptăţită la primirea sumei prevăzute de lege, mai ales în contextul în care eventuale norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 nu ar fi putut adăuga la lege.

În ce priveşte motivul de apel vizând obligarea ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că nu este întemeiat, faţă de art. 453 c.pr.civ., apelanta fiind în culpă procesuală, iar, pe de altă parte, raportat la art. 451 c.pr.civ., se constată că apelanta a fost obligată la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată – taxă timbru, neputându-se considera că suma astfel stabilită are un cuantum nejustificat de ridicat.

Faţă de cele reţinute, văzând şi art. 480 alin. 1 c.pr.civ., Tribunalul va respinge ca neîntemeiate apelurile.