Tribunalul TELEORMAN · 1976/2023

Decizie nr. 14 din 08.01.2025

Instanță: Tribunalul TELEORMAN
Dosar: 1976/2023
Obiect: 3. CONTESTAȚIE LA EXECUTARE
Soluție
Sursa: portal.just.ro

În raport de prevederile art. 2526 teza finală Cod civil, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită va curge, în cazul contractelor de credit, pentru întreaga sumă datorată de debitor, de la data declarării scadenţei anticipate, având în vedere că întreaga datorie devine exigibilă la acel moment .

Prin sentința civilă nr. 346 din data de 09.05.2024 Judecătoria Turnu Măgurele a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii Tianu Mihaela, CNP 2541221083401 şi Tianu Florin, CNP 1550415083408, ambii domiciliaţi în Mun.

Turnu Măgurele, str.

Ştefan cel Mare nr. 8, jud.

Teleorman, reprezentaţi convenţional şi cu domiciliul procesual ales la SCPA Pârvu şi Asociaţii, Mun.

Bucureşti, str.

Vasile Conta nr. 4, et. 3-5, general@parvusiasociatii.ro , în contradictoriu cu intimata INVESTCAPITAL LTD, cu sediul în The Hub, Suite E101, Triq Sant’Andrija SGN1612 San Gwann, Malta, reprezentată convenţional de Găniţoi, Furculiţă şi Asociaţii – Societate Profesională de Avocaţi cu Răspundere Limitată şi sediul procesual ales la KRUK Romania SRL, Bd.

Independenţei nr. 2C, Mun.

Târgovişte, jud.

Dâmboviţa, adresă electronică aleasă pentru comunicare comunicari.instante@gfalawyers.ro .

A anulat executarea silită şi actele de executare din dosarul nr. 1976/2023 al BEJA Cătălin Vişan şi Manuel-Andrei Dorcioman, constatând că a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

A admis cererea de întoarcere a executării silite.

A dispus restituirea către contestatori a sumelor încasate de la aceştia în cadrul dosarului de executare silită nr. 1976/2023 al BEJA Cătălin Vişan şi Manuel-Andrei Dorcioman.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin contractul de credit cu nr.

RBRO5198309 din data de 27.04.2017 încheiat între Raiffeisen Bank, instituţie bancară, şi contestatorii Tianu Mihaela şi Tianu Florin, în calitate de împrumutaţi, li s-a acordat acestora un credit în valoare de 45200 lei, cu scadenţa finală la data de 28.12.2020 (f. 155 vol I).

Prin contractul de vânzare-cumpărare de creanţe din data de 29.10.2019 (f. 29 vol II), creditorului-cesionar Investcapital i-a fost transmisă de către creditorul-cedent Raiffeisen Bank creanţa cu privire la debitori, publicată în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară.

Potrivit adresei nr. 49/09.04.2024 emisă de Raiffeisen Bank, contractul de credit nr.

RBRO5198309 din data de 27.04.2017 a fost declarat scadent la data de 28.10.2019.

Deşi în somaţia din 27.09.2019, ataşată acestei adrese, figurează şi o menţiune privind declararea scadenţei anticipate, nu reiese cu claritate dacă aceasta este incidentă chiar la data emiterii somaţiei ori dacă reprezintă numai o atenţionare care îşi produce efectele în ipoteza unui refuz al debitorilor de a da curs somaţiei.

Prin urmare, în absenţa altor dovezi depuse de contestatori, care să indice cu certitudine o scadenţa anterioară datei de 28.10.2019, ori depuse de intimată, care să indice o scadenţă ulterioară acestei date, instanţa reţine data de 28.10.2019 ca fiind data scadenţei contractului de credit, fiind data menţionată expres de către bancă şi data imediat anterioară contractului de cesiune încheiat între bancă şi intimată.

La data de 15.05.2023, creditorul urmăritor a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.

RBR05198309 din data de 27.04.2017, fiind dispusă de către executorul judecătoresc, la aceeaşi dată, înregistrarea cererii şi deschiderea dosarului de executare silită cu nr. 1976/2023.

Prin încheierea cu nr. 1110 din data de 06.06.2023, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele în dosarul cu nr. 1979/329/2023 şi încheierea de îndreptare eroare materială din data de 03.07.20253, a fost admisă cererea creditorului urmăritor Investcapital Ltd şi încuviinţată executarea silită împotriva debitorului urmărit Tianu Mihaela şi Tianu Florin.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) Cod Procedură Civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

Deliberând, cu prioritate, asupra apărării de fond a contestatorilor privind prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită, instanţa reţine următoarele:

Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, conform dispoziţiilor art. 706 alin. (1) Cod procedură civilă.

Regimul juridic al prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, conturat parţial prin noul Cod de procedură civilă, este întregit prin aplicarea complementară a normelor de drept comun, cuprinse în noul Cod civil (art. 2516 C.civ.).

În continuare, instanţa va stabili data de la care a început să curgă termenul de 3 ani şi data la care acesta s-a împlinit, verificând în acest caz existenţa unor eventuale cazuri de suspendare ori întrerupere a cursului prescripţiei.

Cu privire la data de început a cursului prescripţiei, instanţa are în vedere că, potrivit art. 706 alin. (2) Cod procedură civilă, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

În raport de natura contractului de credit nr.

RBR05198309 din data de 27.04.2017, încheiat între părţi, instanţa reţine că prestaţiile debitorului dintr-un contract de credit alcătuiesc un tot unitar, fiind aferente obligaţiei de restituire a creditului contractat în cuantum de 45200.

În aceste condiţii, în raport de prevederile art. 2526 teza finală Cod civil, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită va curge, în cazul contractelor de credit, pentru întreaga sumă datorată de debitor, de la data la care ultima prestaţie (rată) devine exigibilă, iar nu separat, de la data scadenţei fiecărei rate.

Pe de altă parte, dacă se declară scadenţa anticipată, prescripţia va curge de la data scadentă anticipat, având în vedere că întreaga datorie devine exigibilă la acel moment.

În concret, instanța reține faptul că prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței ce rezultă din contractul de credit nr.

RBR05198309 din data de 27.04.2017, încheiat între părţi, a început să curgă la data de 28.10.2019, când a fost declarată scadenţa anticipată a creditului.

Verificând existenţa unor eventuale cazuri de suspendare ori întrerupere a cursului prescripţiei, instanţa constată că intimata a invocat un caz de întrerupere reprezentat de depunerea unei cereri de executare cu privire la acelaşi titlu executoriu, în cadrul unui dosar de executare silită deschis în anul 2022, arătând în acest sens că executarea în acel dosar execuţional a fost încuviinţată la data de 09.11.2022.

Pentru ca un caz de întrerupere să îşi producă efectele, instanţa reţine că trebuie întrunite mai multe condiţii:

1) cel în beneficiul căruia se produce efectul întreruptiv de prescripţie să facă dovada cazului de întrerupere (art. 2542 alin. (1) Cod civil şi art. 249 Cod procedură civilă);

2) cazul de întrerupere să intervină în cursul termenului de prescripţie, iar nu după ce acest termen s-a împlinit (interpretare conform sensului de bază al noţiunii de „curs al termenului” şi „întrerupere”);

3) beneficiul efectului întreruptiv să nu fi fost înlăturat ulterior sub incidenţa unor cazuri cu efecte retroactive (art. 709 alin. (3) Cod procedură civilă).

Cu privire la prima condiţie, instanţa constată că intimata nu a făcut dovada cazului de întrerupere, afirmaţia privind depunerea unei cereri de executare silită în dosarul execuţional anterior, cu nr. 1176/2022, rămânând la stadiul de simplă susţinere, instanţa neidentificând, în cuprinsul dosarului prezentei contestaţii la executare, pretinsa cerere de executare silită.

Chiar presupunând existenţa acesteia în cadrul dosarului execuţional anterior, instanţei îi este în continuare necesară dovada datei de înregistrare a acestei cereri, pentru a lega un eventual efect întreruptiv de această dată şi pentru a trece apoi la verificarea condiţiei privind apariţia cazului de întrerupere în cursul termenului de prescripţie, iar nu ulterior acestuia.

Instanţa, procedând totuşi la verificarea celei de-a doua condiţii, dat fiind că se face trimitere la încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 09.11.2022, în cuprinsul încheierii de încetare a executării silite din dosarul execuţional nr. 1176/2022, emisă de BEJ Drăgan Daniel-George la data de 05.12.2022 (f. 198 vol I), constată că data de 09.11.2022 este situată în afara termenului de curgere a prescripţie (28.10.2019-28.10.2022), astfel încât nu se poate produce un efect întreruptiv.

Totodată, nici încheierea de încetare a executării silite dosarul execuţional nr. 1176/2022 al BEJ Drăgan Daniel-George nu este un act care să întrerupă termenul de prescripţie.

În baza acestor considerente, nefiind întrunite primele două condiţii referitoare la incidenţa cazului de întrerupere invocat de intimată şi nefiind identificate alte cazuri de suspendare ori întrerupere apărute în cursul termenului de prescripţie de 3 ani (28.10.2019-28.10.2022), instanţa constată că prescripţia a operat, iar dreptul de a obţine executarea silită, în dosarul execuţional cu nr. 1976/2023, deschis la data de 15.05.2023, cu privire la care a fost formulată prezenta contestaţie la executare, este exercitat de către intimată după ce acest drept s-a stins la data de 28.10.2022.

Conform art. 707 alin. (2) Cod procedură civilă, prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie, astfel încât instanţa urmează să admită contestaţia la executare şi să anuleze executarea silită şi actele de executare din dosarul nr. 1976/2023 al BEJA Cătălin Vişan şi Manuel-Andrei Dorcioman, întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

Întrucât acest motiv de contestație a fost găsit ca întemeiat, instanța nu va mai analiza restul motivelor invocate de contestatoare, o astfel de analiză apărând ca inutilă în contextul dat.

În ceea ce priveşte petitul privind întoarcerea executării, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

În raport de aceste prevederi legale, având în vedere că au fost efectuate acte de executare în dosarul execuţional cu nr. 1976/2023, constând în poprirea conturilor şi reţinerea unor sume virate în acestea (f. 46) instanţa reţine caracterul întemeiat al cererii privind întoarcerea executării silite, urmând să dispună restituirea către contestatori a sumelor încasate de la aceştia în cadrul dosarului de executare silită nr. 1976/2023 al BEJA Cătălin Vişan şi Manuel-Andrei Dorcioman.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-intimată INVESTCAPITAL Ltd. prin care solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună admiterea cererii de apel, desfiinţarea hotărârii atacate si, pe cale de consecinţă, să se respingă contestaţia la executare ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că la data de 27.04.2017, a fost incheiat Contractul de credit nr.

RBRO5198309, intre Raiffeisen Bank SA, in calitate de imprumutant si contestatorii din prezenta cauza, in calitate de imprumutati, prin care banca a acordat acestora din urma un imprumut in suma de 45.200,00 RON.

Întrucât debitorii au incetat sa mai achite ratele, la data de 29.10.2019, instituţia financiar bancara a cesionat un portofoliu de creanţe către InvestCapital Ltd, printre care si creanţa in discuţie, astfel incât in acest moment InvestCapital LTD. deţine calitatea de creditor.

Totodată, au fost efectuate formalităţile de inscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, asa cum rezulta si din avizul nr. 2019-10311638292834-ITT.

Cum nu a ajuns la o intelegere amiabila cu debitorii, in data de 26.07.2022 a inceput formalitatile de executare silita împotriva patrimoniului debitorilor, fiind deschis in acest sens dosarul executional nr. 1176/2022, pe rolul BEJ Dragan Daniel George.

In data de 05.12.2022, prin incheiere, BEJ DRAGAN DANIEL GEORGE, a constatat Insolvabilitatea debitorului si a dispus incetarea executării silite in dosarul executional nr. 1176/2022.

Încercările de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creditului in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care in 24.03.2023 am reluat formalităţile de executare silita prin intermediul BEJA CĂTĂLIN VISAN SI ANDREI DORCIOMAN, fiind deschis in acest sens dosarul executional nr. 1976/2023, prezenta executare fiind încuviinţată de instanţa de executare la data de 06.06.2023.

Împotriva actelor de executare din dosarul nr. 1976/2023 debitorul a formulat contestaţia ce face obiectul prezentului dosar solicitând anularea actelor de executare silita, contestaţie ce a fost admisa in mod eronat de către instanţa de fond care a constatat ca a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silita, soluţie pe care o consideram a fi nelegala si in raport de care am formulat cererea de apel, invocând următoarele motive:

In primul rând, referitor la tardivitatea invocării prescripţiei executării anterioara dosarului ce a încetat pe insolvabilitate:

Facultatea invocării prescripţiei executării silite este temporara, fiind supusa termenelor de exercitare a contestaţiei la executare.

Cum prescripţia vizează, de regula, legalitatea executării silite insesi, iar nu doar a actelor de executare, nu poate fi invocata, pe calea contestaţiei la executare, oricând, adică in tot timpul executării, ci numai in primul termen de 15 zile in care aceasta poate fi formulata potrivit dispoziţiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC".

Astfel, dorim sa subliniem ca este tardiva invocarea prescripţiei executării intr-un dosar ce a incetat pe insolvabilitate si care nu a fost contestat anterior.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 713 alin 3 NCPC, nu se poate face o contestaţie noua de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii (termenul urmând a se calcula de la data comunicării somaţiei emisa in dosarul nr. 1176/2022), de unde rezulta ca viciile de legalitate a actelor de executare necontestate in termen se acoperă prin necontestare.

In aceste condiţii, intimatul contestator este decăzut din dreptul de a invoca prescripţia executării silite in dosarul nr. 1976/2023, asa incât instanţa de fond trebuia sa respingă contestaţia la executare.

Mai mult, analiza legalităţii actelor de executare din dosarul nr. 1176/2022 nu poate face obiectul cauzei, nici măcar pe cale incidentala, in primul rând pentru ca s-a depăşit limitele investirii instanţei, iar in al doilea rând pentru ca in respectivul dosar de executare silita, executarea a incetat inca din data de 05.12.2022, prin incheiere data de executorul judecătoresc, pentru motive „lipsa bunurile urmaribile" ale debitorului.

Astfel, daca in procedura iniţiala debitorul nu a contestat actele de executare silita (inclusiv încheierea de încetare) si nu a invocat eventuala prescripţie care ar fi intervenit - fie anterior incetarii primei executări, fie pe parcursul acestei primei executări- apreciem ca de la data incetarii executării silite in dosarul nr. 1176/2022, incepe sa curgă un nou termen de prescripţie.

Prin urmare, in debutul celei de-a doua executări silite, intimatul-contestator poate invoca doar prescripţia executării care a curs si care prin ipoteza s-a împlinit in perioada dintre data incetarii primei executări silite si data formulării cererii pentru a doua executare silita.

In condiţiile in care actele de executare (inclusiv încheierea de încetare) din prima executare nu au fost contestate, acestea rămân valabile si isi produc efectul intreruptiv de prescripţie, chiar daca, prin ipoteza, prescripţia s-ar fi împlinit inca înainte de începerea primei proceduri de executare silita.

In speţa, solicită să se constatate că încheirea de incetare a executării silite a fost emisa in data de 05.12.2022 in dosarul nr. 1176/2022, in timp ce contestaţia la executare prin care s-a invocat prescripţia a fost înregistrata in data de 31.07.2023, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Aşadar, instanţa nu poate face aprecieri in acest cadru procesual cu privire la legalitatea actelor din dosarul de executare nr. 1176/2022, in condiţiile in care desi contestatorul a avut cunoştinţa de existenta acestuia, nu a formulat contestaţie la executare prin care sa conteste legalitatea actelor de executare si sa invoce o eventuala emitere a acestora ulterior implinirii termenului de prescripţie prevăzut de lege.

A proceda astfel in prezentul dosar, 1976/2023, ar echivala cu incălcarea competentelor exclusive ale instanţei de executare si cu eludarea dispoziţiilor legale care reglementează strict modalitatea si termenele in care pot fi contestate actele de executare.

In concluzie, in mod greşit prima instanţa a reţinut ca executarea silita incepută in dosarul nr. 1976/2023 ar fi nelegala ca urmare a intervenirii prescripţiei executării silite, întrucât astfel cum am menţionat mai sus, in dosarul de executare nr. 1176/2022 au fost emise acte de executare, fără ca legalitatea acestora sa fie contestata pe calea contestaţiei la executare, motiv pentru care eventualele vicii de legalitate a executării silite s-au acoperit la data expirării termenului de contestare.

Cu privire la constarea de către instanţa a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita, menţionează că :

Prin Sentinţa apelata, instanţa de fond in mod eronat a constatat ca a intervenit prescripţia anterior înregistrării cererii din dosarul de executare nr. 1976/2023.

In ceea ce priveşte cronologia evenimentelor care au dus la intreruperea prescripţiei executării silite, va aducem la cunoştinţa următoarele imprejurări:

Astfel, in data de 27.04.2017 a fost incheiat intre contestator in calitate de împrumutat si Banca in calitate Imprumutator Contractul de credit nr. RBRO5198309.

In data de 03.09.2019 contestatorul a efectuat o ultima plata voluntara in contul creditorului cedent Raiffeisen Bank.

De asemenea, astfel cum a constatat si prima instanţa, in data de 28.10.2019 a fost declarata scadenta anticipata a creditului, data de la care a inceput sa curgă termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silita a creanţei.

In data de 26.07.2022, a formulat cerere de executare silita, ce a fost înregistrata in data de 11.10.2022 pe rolul BEJ Dragan Daniel - George.

Astfel nu s-a implinit niciodată termenul de prescripţie invocat ilegal de către debitor, având in vedere ca de la data declarării scadentei anticipate (28.10.2019) si data la care s-a depus cererea de executare silita ( 11.10.2022 ), NU TRECUSERĂ CEI 3 ANI PREVĂZUT!

DE LEGISLAŢIA APLICABILA CONTRACTULUI DE CREDIT in discuţie.

Contrar celor reţinute de prima instanţa, cursul prescripţiei a fost întrerupt prin formularea cererii de executare silita si înregistrarea acesteia pe rolul BEJ Dragan Daniel George in data de 11.10.2022, conform prevederilor legale, precum si prin actele de executare intreprinse in dosar, dupa cum va arata in continuare.

Cursul prescripţiei se întrerupe la „data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent".

Astfel, prin depunerea cererii de executare, insotita de titlul executoriu chiar daca a fost adresata unui organ necompetent, intervine o inrerupere a cursului prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita.

Având in vedere dispoziţiile art. 709 pct. 2 din NCPC, conform cărora cursul prescripţiei se întrerupe „pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent", rezulta ca in mod expres avem de a face cu o întrerupere a prescripţiei exctinctive, necompetenta teritoriala a BEJ-ului nefiind un argument pentru invocarea acestei excepţii.

Potrivit, art. 709 alin. (1) pct. 2 NCPC prevede: „Cursul prescripţiei se întrerupe: [...] pe data depunerii cererii de executare. însoţită de titlul executoriu. chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent".

Mai mult, potrivit art. 709 alin, f 1) pct. 4 NCPC. „Cursul prescripţiei se întrerupe pe data indeplinirii in cursul executării silite a unui act de executare".

Aşadar, din perspectiva conduitei creditorului, termenul de prescripţie este intrerupt prin depunerea cererii de executare silita, ulterior executorul judecătoresc legal investit având prerogative exclusive in ceea ce priveşte desfăşurarea urmării silite.

In acest sens consideră ca prescripţia este o sancţiune impotriva creditorului care rămâne in pasivitate.

Or, in cazul de fata, creditorului nu i se poate imputa rămânerea in pasivitate, acesta prin cesiunea de creanţe a inteles sa continue executarea in vederea recuperării debitului restant datorat de către contestator.

Menţionează că a formulat cerere de executare silite, cerere care a fost admisa, dosarul fiind alocat in anul 2019 la BEJ DRAGAN DANIEL GEORGE sub nr. dosarului executional 1176/2022.

Astfel, prin actul procedural reprezentat de incuviintarea executării silite si prin demararea procedurii executării silite s-a intrerupt prescripţia extinctiva.

În data de 05.12.2022 dosarul de executare silita nr. 1176/2022 a fost inchis de către BEJ DRAGAN DANIEL GEORGE ca urmare a lipsei de bunuri urmăribile, a imposibilităţii de valorificare a acestora in baza art. 703 alin. 1 pct. 2 NCPC, coroborat cu cele ale art. 652 respectiv art. 657 NCPC.

Încheierea de incetare a executării silite emisa in dosarul executional nr. 1176/2022 a fost emisa la data de 05.12.2022, iar noua executare a inceput la data de 24.03.2023, deci cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la prescripţia extinctiva.

Aşadar, noua executare demarata in dosarul de executare silita nr. 1976/2023 a fost inceputa cu respectarea dispoziţiilor legale, contrar celor constatate de instanţa.

Totodată, chiar si in situaţia in care debitorul ar fi identificat bunuri, in cazul in care acestea nu pot valorificate, nu exista in acest caz o culpa a creditorului, nefiind vina acestuia ca debitorul nu are in patrimoniu bunuri susceptibile de urmărire sau care sa poată sa fie valorificate pe cale silita.

Or, daca intervenirea prescripţiei are caracter de sancţiune legala pentru creditor, pedepsindu-i pasivitatea, ar fi injust ca termenul de prescripţie sa continue sa curgă, desi creditorul nu se afla in culpa.

Astfel, in cauza de faţă a fost suficient de diligenta, pornind noua executare silita inăuntrul termenului de prescripţie, si se cuvine ca aceasta sa fie apărata de lege prin faptul ca executarea poate fi reluata oricând fără teama ca prescripţia s-ar împlini, suspendarea intervenita ca efect al insolvabilităţii debitorului profitând creditorului.

Mai mult decât atât relevanta prezintă si dispoziţiile art. 709 alin. 1 pct. 4 NCPC conform căruia cursul prescripţiei se intrerupe pe data indeplinirii in cursul executării silite a unui act de executare.

Nu numai ca in dosarul executional nr. 1176/2022 au fost emise acte de executare, dar a fost emisa încheierea de incetare a executării, ce reprezintă un veritabil act de executare, contrar celor reţinute de prima instanţa, drept pentru care nu este incidenţa prescripţia, iar soluţia instanţei de fond este nelegala.

Odată necontestata executarea anterioara aceasta suspenda cursul prescripţiei, iar in speţa s-a reluat executarea cu respectarea termenului nou de prescripţie.

Daca nu a fost formulata contestaţie la executare impotriva actelor de executare silita intocmite in cadrul primului dosar de executare [categorie din care face parte si încheierea prin care se constata incetarea executării silite in temeiul art. 703 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.] sau a fost formulata contestaţie, dar aceasta a fost respinsa, acestea isi păstrează prezumţia de validitate, producând toate efectele juridice recunoscute de lege, printre care se număra si efectul intreruptiv asupra termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silita

Desi instanţa de fond menţionează in mod eronat ca dosarul de executare nr. 1176/2022 nu a intrerupt cursul prescripţiei, precizam ca in acest dosar au fost emise acte de executare, fiind emisa si încheierea de incetare a executării silite, încheiere pe care instanţa de fond in mod neîntemeiat a considerat-o ca nefiind un act de executare.

Toate actele de procedură îndeplinite de către executor în cursul executării sunt acte de executare în sensul art. 709 alin. (1) pct. 4 C. pr. civ. indiferent dacă au condus sau nu la realiza-rea efectivă a creanţei, cum este si situaţia din prezenta speţa, încheierea de încetare a executării pentru lipsa bunurilor si orice alte încheieri ale executorului, adrese emise de acesta, somaţii, comunicări sau înştiinţări către participanţi, procese-verbale de constatare a ruinei construcţiei ori de constatare a lipsei bunurilor mobile în locuinţa debitorului.

Încheierea de încetare a executării (indiferent de motivul încetării) - care în mod evident nu are un caracter executional în sens propriu (nu a condus la realizarea creanţei)- rămâne un veritabil act de executare (în sens procedural).

Astfel, extrem de sugestiv în sensul argumentării este faptul că însuşi legiuitorul Codului de procedură civilă din 1865 a prevăzut expres că încheierea prin care se constată încetarea executării este un „act de executare".

Astfel, art. 403 C. pr. civ. din 1865 (în forma iniţială, publicată în M.

Of. nr. 200 din 11 septembrie 1865) referitor la dreptul de a formula contestaţie pe tot parcursul executării a fost completat prin Decretul-Lege nr. 1228/1900 cu un nou alineat (3), în care se prevedea că: „Cel din urma act de executare este încheierea pe care tribunalul va trebui să o facă, fard citarea părţilor, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatând săvârşirea executarea.

Aşadar, încheierea de încetare este un veritabil act de executare - privit în semnificaţia lui procedurală - astfel încât aceasta produce efectul întreruptiv de prescripţie a executării, efect prevăzut de art. 709 alin. (1) pct. 4 C. pr. civ.

Miza recunoaşterii efectului întreruptiv al prescripţiei produs prin încheierea de încetare a executării este importantă pentru ipoteza reluării executării silite în condiţiile art. 705 C. pr. civ., în special în cazul în care creditorul obţine încetarea executării silite pentru lipsa bunurilor [art. 703 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.], iar ulterior sesizează un alt executor judecătoresc cu o nouă cerere de executare silită.

Intr-o speţa similara, Tribunalul Ilfov prin Decizia civila nr. 1807/2024 pronunţata in dosarul nr. 31849/94.2021, a reţinut ca încheierea de incetare este act de executare silita:

Pentru a considera ca încheierea dc înecare a executării din 03.02.202U nu este un act care să genereze un efect întreruptiv de prescripţie ar fi necesară identificarea unei norme legale exprese în acest sens.

Cum debitorul nu a efectuat nicio contestaţie la executare împotriva dosarului nr. 1176/2022 solicită să se observe faptul că orice motive ar fui invocat debitorul în dosarul nr. 1976/2023 ar fi trebuit să aibă legătură doar cu acest dosar execuţional, iar instanţa de fond in mod greşit s-a pronunţat cu privire la anumite situaţii de fapt ce puteau fi contestate la primirea primelor acte din dosarul nr. 1176/2022.

Un astfel de demers al instanţei nu poate fi acceptat deoarece, pe de o parte, instanţa nu este învestită cu verificarea legalităţii actelor de executare din prima executare, iar pe de altă parte a aprecia că prescripţia a intervenit anterior sau în prima executare ar echivala cu negarea caracterului legal al acestor acte sub aspectul îndeplinirii lor în termenul de prescripţie, în condiţiile în care nu se face dovada că în prima procedură a fost şters efectul întreruptiv prin una din cauzele evocate de art. 709 alin. (3) C. pr. civ.(fie, executarea silită a fost respinsă, anulată, perimată ori creditorul a renunţat la ea).

Prin contestaţie se va putea critica actul de executare sub aspectul legalităţii sale din perspectiva împrejurării că acest act a fost îndeplinit după împlinirea termenului de prescripţie.

Trebuie avut în vedere că în cazul în care debitorul apreciază că a intervenit prescripţia executării va trebui, în mod necesar, să atace cu contestaţie primul act de executare (de procedură) ce a fost îndeplinit după împlinirea termenului, întrucât în caz contrar, actul respectiv va păstra prezumţia de legalitate inclusiv sub aspectul faptului că a fost îndeplinit în termenul de prescripţie.

Prin urmare, în măsura în care debitorul nu contestă un anumit act de executare ori chiar dacă îl contestă nu invocă prescripţia ca motiv de contestaţie (iar contestaţia este respinsă pentru celelalte motive de contestaţie) respectivul act de executare rămâne unul valabil, legal îndeplinit şi considerat ca fiind realizat în interiorul termenului de prescripţie cu consecinţa considerării ca fiind produs efectul întreruptiv de prescripţie prevăzut de art. 709 alin. (1) pct. 4 C. pr. civ.

În acest caz, instanţa nu poate ulterior, într-o eventuală nouă contestaţie împotriva unui act de executare ulterior, să facă aprecieri asupra intervenirii prescripţiei în perioada anterioară îndeplinirii primului act de executare, întrucât, în acest caz, s-ar aduce atingere prezumţiei de legalitate a acestui prim act de executare care nu a fost contestat sub aspectul prescripţiei.

Mai mult, s-ar ajunge, indirect, ca debitorul să fie repus în termenul de contestaţie cu privire la motivul prescripţiei, termen care a început să curgă de la data comunicării primului act de executare pretins a fi fost săvârşit după împlinirea termenului de prescripţie.

A valida o astfel de posibilitate a debitorului ar echivala cu a permite acestuia ca, oricând în cursul executării silite, după îndeplinirea multor acte de executare silită, să invoce prescripţia pretins intervenită cu mult anterior îndeplinirii a numeroase acte de executare care nu au fost contestate sub aspectul prescripţiei.

Prin urmare, orice act de executare (în sens larg, de act de procedură) îndeplinit de executor va fi considerat ca fiind realizat în termenul de prescripţie şi ca producând efect întreruptiv de prescripţie atâta vreme cât nu a fost anulat de instanţă pe considerentul prescripţiei sau pentru orice alt motiv, fără a se putea invoca prescripţia (pretins intervenită anterior acestui act) în cadrul contestaţiei împotriva unor acte de executare ulterioare.

De vreme ce contestatorul a inteles sa nu formuleze contestaţie la executare impotriva executării pornite in dosarul nr. 1176/2022, nu poate invoca, direct in prezenta contestaţie faptul ca dreptul de a cere executarea silita s-a prescris.

Daca ar fi apreciat ca dreptul de a cere executarea silita era prescris in anul 2022, contestatorul avea deschisa calea procedurala a contestaţiei la executare, formulata in condiţiile si mai ales in termenele procedurale prevăzute de lege.

Având in vedere ca debitorul nu a invocat prescripţia executării silite in cadrul dosarului executional iniţial, va rugam sa constataţi ca este decăzuta din dreptul de a mai invoca prescripţia in actualul dosar executional.

Debitorul avea dreptul sa conteste orice neregularitate privind executarea silita in termenul prevăzut de lege pe calea contestaţiei la executare, care incepe sa curgă de la momentul comunicării primului act de executare emis după presupusa intervenire a prescripţiei executării silite.

Or, atât timp cat executarea silita anterioara a rămas necontestata, iar in prezent aceasta a incetat ca urmare a insolvabilităţii debitorului, orice critica la adresa actelor intocmite este si inadmisibila.

Astfel, de vreme ce actele executorului judecătoresc si incheierile instanţei de executare se bucura de o prezumţie de validitate ce poate fi răsturnata doar prin mijloacele si termenele prevăzute de lege, fiecare act de executare considerat nelegal de către debitor trebuie sa fie contestat cu respectarea acestor mijloace si termene legale.

In mod corect s-a apreciat in acest sens in doctrina ca: "In cazul efectuării mai multor acte de executare, daca se doreşte anularea tuturor sau a unora dintre ele, contestaţia trebuie promovata cu privire la fiecare act de executare in parte, care trebuie individualizat in cuprinsul contestaţiei formulate.

O contestaţie generica, cu privire la actele de executare intocmite, impune obligaţia instanţei de executare de a cere lămuriri părtilor pentru a stabili exact care sunt actele contestate, in scopul de a constata daca respectiva contestaţie este formulata in termen in raport cu fiecare act de executare" (G.

Frentiu, Termenele in care poate fi promovata contestaţia la executare, in Câteva consideraţii practice despre invocarea, constatarea si efectele prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita, in Coord.

Oprina, V.

Bozesan, Executarea silita - Dificultăţi si soluţii practice, Voi. 2, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2017, p. 430).

In cazul contrar in care i s-ar permite debitorului sa lărgească obiectul contestaţiei la ex-ecutare îndreptate împotriva unui anumit act de executare si către alte acte de executare anter¬ioare, necontestate in termenul legal, s-ar legitima o modalitate de eludare a dispoziţiilor legale in materia contestaţiei la executare.

Or "Contestaţia la executare nu poate fi formulata oricând, ea fiind supusa unor termene.

Calculul termenelor se face conform art. 181 C. pr. civ.

Fiind termene de decădere, ele nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere, decât in situaţiile expres prevăzute [...]"(G.

Oprina, V.

Bozesan, Executarea silita - Dificultăţi si soluţii practice, Voi. 2, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2017, p. 437).

Daca debitorul nu contesta actele de executare silita si incheierea de incuviintare a executării silite din primul dosar de executare, cu respectarea termenelor si a condiţiilor legale, prezumţia de validitate a acestor acte nu mai poate fi înlăturata, cu consecinţa ca acestea produc toate efectele juridice recunoscute de lege.

Câtă vreme acestea nu au fost contestate in termenul legal, existând o hotărâre judecătoreasca definitiva care sa le constate nelegalitatea, acestea isi produc toate efectele, inclusiv efectul întreruptiv asupra termenului de prescripţie.

"Astfel, daca in procedura iniţiala debitorul nu a contestat actele de executare silita (inclusiv incheierea de incetare) si nu a invocat eventuala prescripţie care ar fi intervenit - fie anterior inceperii primei executări, fie pe parcursul acestei prime executări-, de la data incetării executării silite incepe sa curgă un nou termen de prescripţie.

Prin urmare, in debutul celei de-a doua executări silite, debitorul poate invoca doar prescripţia executării care a curs si care, prin ipoteza, s-a implinit in perioada dintre data incetarii primei executări si data formulării cererii pentru a doua executare silita.

In condiţiile in care actele de executare (inclusiv incheierea de incetare) din prima executare nu au fost contestate, acestea rămân valabile si isi produc efectul întreruptiv de prescripţie, chiar daca, prin ipoteza, prescripţia s-ar fi implinit inca inainte de începerea primei proceduri de executare silita"( V.

Bozesan, Problematici privind încetarea executării silite, in Coord.

Oprina, V.

Bozesan, Executarea silita - Dificultăţi si soluţii practice, Voi. 3, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2017, p. 274, 275).

In acelaşi sens menţionează si Decizia 62/2023 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in cuprinsul căreia se face trimitere la Minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie si curţilor de apel ce a avut loc la Timişoara in perioada 05-06 martie 2020.

Astfel, in cadrul acestei întâlniri, s-a stabilit in unanimitate faptul ca actele de executare silita, efectuate intr-un dosar executional in cadrul căruia s-a dispus încetarea executării silite potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., au aptitudinea de a intrerupe cursul termenului prescripţiei dreptului de a cere executarea silita, efect intreruptiv ce poate fi valorificat ulterior, daca creditorul se adresează altui executor judecătoresc pentru realizarea pe cale silita a creanţei sale.

Cum, prin ipoteza, ultimul act de executare din primul dosar de executare este incheierea de incetare a executării silite in condiţiile art. 703 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., doar de la acest moment poate incepe analiza prescripţiei de către instanţa de executare investita cu contestaţia la executare din cel de-al doilea dosar de executare, cu luare in considerare si a cauzei de suspendare a termenului de prescripţie, potrivit art. 708 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ.

Motivele de nelegalitate existente, dar neinvocate la momentul la care exista posibili-tatea formulării primei contestaţii la executare nu mai pot fi invocate printr-o noua contestaţie, astfel cum rezulta din dispoziţiile art. 713 alin. (3) teza I C. pr. civ.

Pe lângă faptul ca actele executorului judecătoresc si încheierile instanţei de executare se bucura de prezumţia de validitate, astfel ca trebuie atacate fiecare in parte in termenele si prin mijloacele prevăzute de lege, concluzia ca instanţa de executare nu poate verifica legalitatea unor acte dintr-un dosar de executare anterior (nici măcar din perspectiva intervenirii termenului de prescripţie) este susţinuta inclusiv de condiţiile legale de admisibilitate ale contestaţiei la executare.

Mai exact, in incercarea de a disciplina efectuarea demersurilor judiciare si de a asigura stabilitatea raporturilor juridice, legiuitorul a prevăzut expres la alin. (3), fraza I din art. 713 C. pr. civ. (ce poarta titlul de "Condiţii de admisibilitate") ca: "Nu se poate face o noua contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii".

Altfel spus, debitorul este obligat sa invoce toate motivele de nelegalitate indata ce ii este deschisa calea contestării actelor pe care le considera nelegale, sub sancţiunea inadmisibilitatii invocării acestora printr-o noua contestaţie.

Un astfel de motiv de nelegalitate este si implinirea termenului de prescripţie anterior sau in timpul desfăşurării executării silite in primul dosar de executare.

A fortiori, daca debitorul nici măcar nu a formulat o prima contestaţie impotriva actelor pretins nelegale, nu poate supune aceste acte controlului instanţei de executare intr-o contestaţie la executare îndreptata împotriva altor acte de executare.

Fraza a II-a a art. 713 alin. (3) C. pr. civ. oferă debitorului permisiunea sa modifice contestaţia la executare si sa adauge noi motive, cu importanta precizare ca si in cazul acestora din urma trebuie sa fie respectat termenul legal de exercitare a contestaţiei la executare, dupa cum rezulta expres din textul legal: "Cu toate acestea, contestatorul isi poate modifica cererea iniţiala adăugând motive noi de contestaţie daca, in privinţa acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare".

Soluţia legiuitorului roman de la art. art. 713 alin. (3) C. pr. civ. este, de altfel, in acord cu regula invocării tuturor cauzelor de nulitate deodată, prevăzuta la art. 178 alin. (5) C. pr. civ., care stabileşte ca: "Toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii pârtii din dreptul de a le mai invoca".

Or, dupa cum arătam anterior, in cazul implinirii termenului de prescripţie anterior declanşării executării silite sau in timpul procedurii de executare, actele de executare efectuate ar fi lovite de nulitate, astfel ca dispoziţiile art. 713 alin. (3) C. pr. civ. din materia contestaţiei la executare reconfirma regula de la art. 178 alin. (5) C. pr. civ., din materia nulităţii actelor de procedura.

Aşadar, inclusiv condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei la executare de la art. 713 C. pr. civ. se opun invocării prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita printr-o contestaţie la executare formulata dupa reluarea executării silite in temeiul art. 705 C. pr. civ., câtă vreme aceasta apărare nu a fost invocata la momentul iniţial al declanşării executării silite.

Limitele investirii instanţei de judecata impiedica instanţa de executare sesizata cu contestaţia la executare din cel de-al doilea dosar de executare sa invalideze acte de executare silita din primul dosar de executare

Un alt argument in sensul ca instanţa de executare investita cu o contestaţie formulata dupa reluarea executării silite in condiţiile art. 705 C. pr. civ. nu poate verifica implinirea termenului de prescripţie anterior sau in timpul derulării executării silite in primul dosar de executare rezida in limitele investirii instanţei.

Astfel, fiecare act din procedura de executare, considerat nelegal de către debitor, trebuie sa fie contestat in condiţiile si in termenele prevăzute de lege.

In lipsa contestării acestora, sancţiunea care intervine este imposibilitatea debitorului de a invoca motivele de nelegalitate pe alte cai, intr-o etapa ulterioara.

Daca i s-ar recunoaşte debitorului dreptul de a invoca prescripţia dreptului de a obţine executarea silita abia dupa reluarea executării silite in temeiul art. 705 C. pr. civ., desi pretinde ca prescripţia a operat anterior sau in cursul executării silite in primul dosar de executare, in mod indirect si nepermis, instanţa de executare ar anula/ ar lipsi de efecte, actele de executare silita din primul dosar de executare, desi nu a fost investita cu un astfel de control si nici nu ar fi putut fi, având in vedere termenele prevăzute de art. 715 C. pr. civ. si condiţia de admisibilitate de la art. 713 alin. (3) fraza I C. pr. civ.

Astfel, cu privire la limitele investirii, art. 22 alin. (6) C. pr. civ. prevede in mod clar ca: "Judecătorul trebuie sa se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel".

In ipoteza analizata, instanţa de executare nu ar putea sa constate intervenţia prescripţiei fără sa anuleze, fie si implicit, incheierea de incuviintare a executării silite si actele de executare intocmite inainte de incetarea executării silite in temeiul art. 703 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., desi este ţinuta de efectul intreruptiv de prescripţie al acestora si ele nu fac obiectul controlului sau de legalitate.

Pentru analiza prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita, trebuia sa se tina cont inclusiv de cauzele de intrerupere si de suspendare a termenului de prescripţie.

Totodată, invederează instanţei si faptul ca legea prevede si cauze de suspendare si de intrerupere ale termenului de prescripţie, care operează de drept, prin simplul fapt al intervenirii lor. (A se vedea in acest sens M.

Nicolae in V.

Ciobanu, M.

Nicolae (Coord.), Noul cod de procedura civila.

Comentat si adnotat, Voi.

II, art. 527-1134, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 626 si G.

Frentiu, D.-L Baldean, Noul cod de procedura civila.

Comentat si adnotat, Ed.

Hamangiu, 2013, p. 1058).

Cu relevanta pentru ipoteza analizata este cauza de suspendare instituita la art. 708 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ. prin care se prevede: "Cursul prescripţiei se suspenda: 3. cat timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au putut fi valorificate ori isi sustrage veniturile si bunurile de la urmărire".

Astfel, in perioada in care executarea silita nu se poate desfăşura dintr-o împrejurare obiectiva, independenta de culpa creditorului (lipsa bunurilor debitorului sau im-posibilitatea valorificării acestor bunuri), nici termenul de prescripţie nu curge, intrucât nu i poate reproşa creditorului rămânerea in pasivitate sau lipsa depunerii diligentei necesare punerii in executare a titlului sau.

In acest sens, in mod corect s-a apreciat in doctrina ca: "In aceasta situaţie, in care in-tervine si incetarea executării silite, pe perioada in care debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au putut fi valorificate ori isi sustrage veniturile si bunurile de la urmărire, intervine si suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita.

Aceasta suspendare va dura insă pana la momentul in care in patrimoniul debitorului apar bunuri sau cele existente pot fi valorificate". (M.

Dinu, R.

Stanciu, Executarea silita in Codul de procedura civila.

Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed.

Hamangiu, 2019, p. 345.)

Astfel, solicită instanţei sa constate sa faptul ca debitorul este decăzut din dreptul de a mai solicita constatarea prescripţiei, precum si ca dreptul subscrisei de a cerere executarea silita nu a fost prescris, având in vedere faptul ca:

1. daca nu a fost formulata contestaţie la executare impotriva actelor de executare silita intocmite in cadrul primului dosar de executare [categorie din care face parte si incheierea prin care se constata incetarea executării silite in temeiul art.703 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.] sau a fost formulata contestaţie, dar aceasta a fost respinsa, acestea isi păstrează prezumţia de validitate, producând toate efectele juridice recunoscute de lege, printre care se număra si efectul intreruptiv asupra termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silita,

2. motivele de nelegalitate existente, dar neinvocate la momentul la care exista posibilitatea formulării primei contestaţii la executare nu mai pot fi invocate printr-o noua contestaţie, astfel cum rezulta din dispoziţiile art. 713 alin. (3) teza I C. pr. civ.,

3. limitele investirii instanţei de judecata impiedica instanţa de executare sesizata cu contestaţia la executare din cel de-al doilea dosar de executare sa invalideze acte de executare silita din primul dosar de executare,

4. pentru analiza prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita, trebuie sa se tina cont inclusiv de cauzele de intrerupere si de suspendare a termenului de prescripţie.

Aşadar, atât timp cat debitorul nu a contestat executarea silita efectuata in dosarul executional nr. 1176/2022 al BEI Dragan Daniel George in termen legal, acest dosar a intrerupt termenul de prescripţie in conformitate cu prevederile Codului de Procedura Civila.

In susţinerea celor menţionate anterior, prezentam, cu titlu de practica judiciara si Deciiia civila nr. 328/2022 pronunţata la data de 09.02.2022 de către Tribunalul Bucureşti, prin care instanţa a reţinut ca executarea silita anterioara care a incetat din cauza lipsei de bunuri urmaribile, a intrerupt termenul de prescripţie, iar incheierea de incetare este un act de executare:

În continuare, s-a reţinui cu termenul de prescripţie pentru punerea in executare a contractului de credit antemeţ|ionat s-a implinit la data de 12.01.2014, iar o prima cerere de executare silita a fost tăcută la data de 12.06.2014, formându-se dosarul de executare prima instanţă concluzionând că această cerere de executare silita a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului dc a cere executarea silită, deci că nu avea aptitudinea de a produce efectul intreruptiv dc prescripţie prevăzut de an. 709 pct. 2 c pr.civ.. respectiv art.405 ind. 2 alin. 1 lit.h) c.pr.civ. 1865.

Raportat la aceste consideraţii atu judecătoriei.

Tribunalul retine. în primul rând. că in măsura în care debitorul nu contestă un anumit act de executare ori chiar dacă îl contestă nu invocă prescripţia ca motiv de contestaţie, respectivul act de executare rămâne unul valabil, legal îndeplinit şi considerat ca fiind realizat in interiorul termenului de prescripţie eu consecinţa considerării ca fiind produs efectul intreruptiv de prescripţie prevăzut de art. 70° alin. (I) pct. 4 C. pr. civ.

În acest caz, instanţa nu poate, intr-o nouă contestaţie împotriva unui act de executare ulterior si. cu atât mai puţin, intr-o contestaţie îndreptată impotriva unei executări ulterioare, să facă aprecieri asupra intervenirii prescripţiei in perioada anterioară îndeplinirii primului act dc executare, întrucât. în acest ca/, s-ar aduce atingere prezumţiei de legalitate a actelor de executare care nu a fost contestate sub aspectul prescripţiei.

Mai mult. s-ar ajunge, indirect, ca debitorul să fie repus in termenul de contestaţie cu privire la motivul prescripţiei, termen care a început să curgă de la data comunicării primului act dc executare pretins a fi fost săvârşit după împlinirea termenului dc prescripţie.

Cu alte cuvinte, în contestaţia din cea dc-a doua procedură de executare, pe dc o pane creditorul trebuie să focă dovada că anterior a existai o executare silită valabilă (depunând la dosarul cauzei ultimul act de procedură care a produs întreruperea prescripţiei in prima procedură, dc regulă încheierea de incetare a executării silite) pentru a se putea calcula termenul de prescripţie dc la momentul ultimului act din prima executare şi momentul sesizării executorului cu cea dc-a doua executare silită.

Pe de alta parte, debitorul căruia i se opune acest înscris constatator al actului de executare (de regulă. încheierea dc încetare a executării pentru lipsa bunurilor) trebuie să facă dovada că in prima executare a intervenit unul din cazurile prevăzute de art. 709 alin. (3) C. pr.

Civ. in care efectul intreruptiv de prescripţie este şters (spre exemplu, executarea silită a fost respinsă, anulată, perimată ori creditorul a renunţat la ea).

În lipsa aceleiaşi probe de natură a suprima efectul întreruptiv de prescripţie al actelor din prima executare, instanţa învestită cu o contestaţie la executare în cadrul celei dc-a doua proceduri dc executare, pe de o parte, este legală de prezumţia de legalitate a ultimului act de executare din prima procedurii şi implicit este obligată să valorifice efectul intreruptiv de prescripţie produs de acest aci invocat de creditor, iar pe dc altă parte, nu va putea face sub nici o formă aprecieri asupra posibilităţii intervenirii prescripţiei în prima procedură de executare.

Un astfel de demers al instanţei nu poale fi acceptat deoarece instanţa nu este învestită cu verificarea legalităţii actelor de executare din prima executare, iar pe de altă parte a aprecia că prescripţia a intervenit în prima executare ar echivala cu negarea caracterului legal al acestor acte sub aspectul îndeplinirii lor in termenul de prescripţie.

În condiţiile în care nu se face dovada că în prima procedură a fost şters efectul întreruptiv prin una din cauzele prevăzute de art. 709 alin. (3) C. pr.

Civ.

Astfel, Tribunalul reţine că toate actele executorului sunt veritabile acte de procedură execuţională (acte dc executare, tain sensu) indiferent dacă acestea constituie sau nu operaţiuni concrete de executare asupra bunurilor debitorului ori dacă au condus sau nu la executarea propriu zisă a obligaţiei debitorului

Însuşi legiuitorul prevede expres că nu viitoarea de acte de procedură şi o serie de operaţiuni ,acte care nu au nici o legătură directa cu activitatea de executare efectivă asupra bunurilor debitorului, precum art. 656 alin (I) C. pr civ cu denumirea marginala "actele executorului judecătoresc " potrivit cărora "în îndeplinirea atribuţiilor si îndatoririlor sale legate de punerea in executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va intocmi încheieri, procese-verbale si alte acte de procedură cu formele şi în termenele prevăzute de lege".

Prin urmare, toate actele de procedură îndeplinite de către executor in cursul executării sunt acte de executare in sensul art. 709 alin. (I) pct. 4 C. pr. civ indiferent dacă au condus sau nu la realizarea efectivii a creanţei, iar incheierea de încetare a executării, în ipoteza prevăzută de an. 703 alin. 11 pct. 2 C. pr. civ. pentru insolvabilitatea debitorului tiu caracterul neurmăribil al bunurilor debitorului sau pentru alte imposibilităţi obiective temporare de executare, desi nu are un caracter executional in sens propriu (nu a condus la realizarea creanţei), rămâne totuşi un veritabil act de executare in sens procedural.

De asemenea, textul art. 709 alin. (3)C. pr. civ. este clar in interpretarea per a contrario în sensul că atâta vreme cât procedura de executare silită nu este respinsă, anulată, perimată ori dacă titularul nu a renunţat la efectul intreruptiv de prescripţie este produs prin actele îndeplinite de către executor, fără a face distincţie intre natura actelor de executare îndeplinite în cadrul procedurii (acte de executare strict procedurale sau acte de executare propriu-zise).

Mai mult decât atât, instanţa de fond in mod nelegal a respins excepţia tardivităţii invocării prescripţiei executării anterioare, ce a făcut obiectul dosarului executional nr. 1176/2022 al BEJ Dragan Daniel George in contextul in care acea executare nu a fost contestata in termenul legal, desi toate actele de executare i-au fost legal comunicate debitorului, iar in prezent executarea este încetată, dosarul fiind inchis.

Or dispoziţiile legale ce reglementează dreptul debitorului de a formula contestaţie la executare si de a invoca toate pretinsele neregularitati ale executării silite nu trebuie interpretate in mod abuziv, termenul de 15 zile fiind unul de decădere, iar nerespectarea lui atrage respingerea contestaţiei la executare si implicit a tuturor motivelor de critica aduse executării silite, care astfel este prezumata a fi legala.

Pentru toate aceste considerente solicită să se constatate ca soluţia instanţei de fond este eronata si s-a dat cu interpretarea necorespunzatoare a dispoziţiilor legale.

Totodată, apreciază ca in mod eronat si contradictoriu prima instanţa menţionează in considerente ca anulează toate actele de executare din dosarul nr. 1976/2023, insa in dispozitivul hotărârii anulează doar in parte actele de executare emise in dosar, fără a indica actele a căror anulare o dispune.

În concluzie, solicită să se admită apelul, să se desfiinţeze hotărârea atacata şi, pe cale de consecinţa, să se respingă ca neintemeiata contestaţia la executare.

Solicită obligarea intimatei-contestatoare la plata cheltuielilor ocazionate de exercitarea apelului, si solicită si restituirea taxei judiciare de timbru.

In drept, îşi întemeiază prezenta cerere pe dispoziţiile art. 718 NCPC.

In probatiune: inscrisurile depuse pe fondul cauzei si inscrisurile din dosarul de executare.

In temeiul art .242 alin. 2 si art .411 alin. 2 NCPC solicită judecarea in lipsa a cauzei.

Intimaţii contestatori au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de către apelantă.

Au invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant. în temeiul art. 82 CPC. Pe cale de consecinţă, solicită anularea cererii de apel pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea tuturor motivelor de apel formulate de apelanta -pârâtă, cu consecinţă menţinerii în întregime a Sentinţei civile nr. 346/2024, ca fiind legală şi temeinică.

Solicităm obligarea apelantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta judecată.

1. Invocăm excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în temeiul art. 82 CPC. Pe cale de consecinţă, solicită anularea cererii de apel pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Cererea de apel nu este însoţită de dovezile calităţii de reprezentant legal pentru persoanele ce reprezintă apelanta.

Potrivit Codului de procedură civilă, dovada calităţii de reprezentant se face, în cazul reprezentantului legal, cu extrasul din registrul public în care este menţionată împuternicirea acestuia. în acest sens. prevederile legale sunt exprese şi imperative:

Cererea formulată prin reprezentant Art. 151. -

(4) Reprezentanţii persoanelor Juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.

În privinţa lipsei anexării extrasului din registrul public în care este menţionată împuternicirea reprezentantului persoanei juridice de drept privat apelante conform art. 151 alin. (4) CPC, solicită anularea cererii de apel, vătămarea produsă lor fiind evidentă.

Astfel, în ipoteza pronunţării unei hotărâri definitive în urma cererii de apel care nu are ataşate dovezile de reprezentare cerute de lege conform art. 151 alin. (4) CPC, ei nu s-ar putea bucura de efectele şi de autoritatea de lucru judecat ale unei eventuale hotărâri pronunţate în avantajul lor, ei nu ar mai putea pune în aplicare o astfel de hotărâre nelegală şi nu ar putea obţine stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit ce face obiectul contestaţiei, precum nici nu ar putea recupera cheltuielile efectuate de subsemnaţii pentru apărarea procesuală în prezentul litigiu.

Prin Sentinţa civilă nr. 346/2024, Judecătoria Turnu Măgurele a soluţionat contestaţia la executare formulată de subsemnaţii în mod temeinic, făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriul administrat.

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 346/2024, a fost admisă contestaţia la executare formulată de subsemnaţii, fiind dispusă anularea executării silite şi a actelor de executare din dosarul nr. 7976/2023 al BEJA Cătălin Vişan şi Manuel -Andrei Dorcioman, instanţa constatând că a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis cererea de întoarcere a executării silite şi a dispus restituirea sumelor încasate de la subsemnaţii în cadrul dosarului de executare menţionat.

Soluţia primei instanţe are caracter legal şi temeinic, judecătorul cauzei făcând o atentă analiză a dosarului de executare, a înscrisurilor administrate de părţi, precum şi a înscrisurilor depuse la dosar de Raiffeisen Bank, în cadrul probei cu acte, din perspectiva cadrului legal aplicabil.

Cererea de apel formulată de apelanta pârâtă este netemeinică şi nelegală, împrejurare în raport de care solicită respingerea tuturor motivelor de apel formulate, cu consecinţă menţinerii în întregime a Sentinţei civile nr. 346/2024, ca fiind legală şi temeinică.

În fapt, se constată că, pe calea cererii de apel, apelanta nu contestă şi nu critică modalitatea în care Judecătorul de primă instanţa a calculat termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită (intervalul de timp de 3 ani cuprins între 28.10.2019, când a fost declarată scadenţa anticipată a creditului, şi data de 28.10.2022).

Solicită respingerea motivului de apel referitor la „tardivitatea invocării prescripţiei executării anterioară dosarului ce a încetat pe Insolvabilitate".

Cu titlu prealabil, arată că apelanta invocă pentru prima dată în cauză, prin cererea de apel, o pretinsă tardivitate a invocării de către subsemnaţii a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. în primă instanţă, apelanta nu a înţeles să invoce o astfel de apărare, împrejurarea în raport de care solicită să se constate tardivitatea.

Totodată, solicită respingerea ca netemeinică a susţinerii, deoarece aceasta este lipsită de orice temei legal.

În fapt, au formulat în termen legal contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi şi împotriva tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului de executare nr. 1976/2023 aflat pe rolul BEJA Cătălin Vişan şi Manuel - Andrei Dorcioman.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată competente, Judecătoria Turnu Măgurele, ei având dreptul legal şi procedural de a face apel şi de a invoca în susţinere toate prevederile legale incidente şi aplicabile, inclusiv pe cele referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, în condiţiile art. 706 şi următoarele CPC.

În acord cu dispoziţiile art. 707 CPC, conform cărora prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei Interesate, subsemnaţii am formulat prin contestaţie solicitarea de constatare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, arătând şi dovedind că dreptul de a obţine executarea silită în dosarul execuţional nr. 1976/2023 a fost exercitat după intervenţia prescripţiei

Solicitarea de constatare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a fost formulată în cadrul contestaţiei la executare, în termen legal, astfel că susţinerea apelantei - formulată pentru prima dată în apel - este lipsită de orice fundament legal şi de fapt.

Solicită respingerea tuturor susţinerilor apelantei pârâte referitoare la pretinsa netemeinică constatare de către instanţa fondului a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

În fapt, susţinerile apelantei din cererea de apel se referă la dosarul de executare silită nr. 1176/2022 ce s-a aflat pe rolul BEJ Drăgan Daniel - George din Braşov şi la încheierea executorului judecătoresc din 05.12.2022, fiind precizat că actele de executare silită derulate în acest dosar ar fi condus la întreruperea cursului prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Susţinerile apelantei sunt vădit netemeinice, deoarece dosarul de executare silită nr. 1176/2022 nu este opozabil subsemnaţilor şi nu poate produce vreun efect juridic în ceea ce ne priveşte, deoarece subsemnaţii nu am primit la vreun moment vreo comunicare în acest dosar de executare.

În fapt, ei locuiesc în Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, începând cu data de 08.08.2019 (Tianu Florin), respectiv 04.06.2021 (Tianu Mihaela).

Anexează în dovedire cărţile de identitate ale lor, care indică data de emitere şi de valabilitate a documentelor.

Apelanta a anexat ta cererea de apel încheierea BEJ Drăgan Daniel George din data de 11.10.2022 prin care s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită şi s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorilor Tianu Florin şi Tianu Mihaela, ambii cu domiciliul în Predeal - 505300. str.

Nicolae Bălcescu. nr. 9, judeţul Braşov.

Se constată astfel că cererea de executare a fost înregistrată de creditoare la un executor judecătoresc necompetent, iar dosarul de executare a fost deschis de un executor judecătoresc necompetent în sensul art. 652 CPC, din Braşov, în condiţiile în care subsemnaţii aveam domiciliul pe raza judeţului Teleorman încă din 2019, respectiv 2021.

Încheierea din 11.10.2022 a fost comunicată doar creditoarei, conform menţiunilor exprese de la finalul acesteia.

În cadrul încheierii din 05.12.2022 emisă de BEJ Drăgan Daniel George, se menţionează că:

Astfel, executorul reţine în încheiere pe de o parte, adresa de domiciliu a lor în Predeal, judeţul Braşov, iar pe de altă parte, reţine că la 09.11,2022 ar fi fost pronunţată de către Judecătoria Turnu Măgurele o încheiere de încuviinţare a executării silite împotriva lor.

Se constată cu evidenţă caracterul nelegal al reţinerilor din încheierea executorului judecătoresc, deoarece pentru debitorii cu domiciliul în Braşov, instanţa de executare care ar fi putut pronunţa încheierea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Braşov, or în încheiere se indică Judecătoria Turnu Măgurele.

Indicarea Judecătoriei Turnu Măgurele este cu atât mai bizară, cu cât tot în cadrul aceleiaşi încheieri se reţine că la 22.11.2022 [deci dacă data pronunţării încheierii de Încuviinţare] s-a identificat noul domiciliu al debitorilor Tianu Florin şi Tianu Mihaela, ca fiind Turnu Măgurele, str.

Ştefan cel Mare, nr. 8, judeţul Teleorman, domiciliu ce excede competenţa teritorială a executorului judecătoresc".

În acest sens, prevederile art. 651 CPC instituie competenţa instanţei de executare, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. [...] (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Arată că încheierea de încuviinţare din 09.11.2022 nu a fost depusă la dosarul cauzei de apelanta intimată, în fond sau apel, şi nici nu a fost comunicată în cadrul copiei dosarului de executare.

Încheierea executorului judecătoresc din 05.12.2022 nu indică în mod expres comunicarea copiei debitorilor, iar la dosarul cauzei nu se află nicio dovadă a comunicării acestei încheieri către ei.

În fapt, nu au fost la vreun moment informaţi de existenţa dosarului de executare nr. 1176/2022 al BEJ Drăgan Daniel George şi nici nu au primit vreo comunicare în acest dosar.

La dosarul prezentei cauze nu există nicio dovadă de comunicare pentru actele din dosarul de executare 1176/2022.

Totodată, prin încheiere se indică ca motiv de încetare a executării silite că „executarea nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile în circumscripţia Curţii de Apel Braşov". nicidecum din cauza lipsei de bunuri urmăribile în mod generic, cum susţine - netemeinic - apelanta, urmărind nejustificat să considere aplicabil în speţă motivul de suspendare a cursului prescripţiei prevăzut de art. 708 alin. (1) pct. 3 CPC.

Concluzionând,

1. Dosarul de executare nr. 1176/2022 a fost iniţiat de apelanta pârâtă la un executor judecătoresc necompetent din Braşov, deşi domiciliul subsemnaţilor era pe raza judeţului Teleorman încă din 2019 (Florin Tianu), respectiv 2021 Tianu Mihaela).

Nu au primit comunicări referitor la dosarul nr. 1176/2022 la domiciliul subsemnaţilor din Turnu Măgurele, Judeţul Teleorman, astfel că nu au cunoscut existenţa dosarului şi nu şi-au putut exercita drepturile procesuale civile, inclusiv pe cel privind contestaţia la executare.

Obligativitatea înştiinţării debitorului este prevăzută la art. 667 CPC şi rezultă din întreg ansamblul reglementărilor procesual civile, conform cărora lipsa citării/comunicării este sancţionată cu nulitatea actului de procedură sau desfiinţarea hotărârii Judecătoreşti, pronunţate în lipsa unei părţi, nelegal citată (art. 153 şi urm.

CPC, art. 672 CPC, art. 480 CPC, art. 498 CPC)

4. în mod obiectiv, actele de executare nelegale din dosarul de executare silită nr. 1176/2022 derulate pe raza judeţului Braşov nu le sunt opozabile şi nu produc vreun efect juridic în ceea ce ne priveşte, inclusiv efectul juridic al întreruperii cursului prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, pe care în mod nelegal, netemeinic şi nedovedit îl invocă apelanta pârâtă.

Un act juridic nelegal nu poate produce efecte legale, iar o procedură de executare nelegală şi desfăşurată fără ştirea lor, fără citarea noastră şi fără comunicarea vreunui aci de executare nu poate produce efecte juridice legale, inclusiv efectiv de întrerupere al cursului prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Prima instanţa de Judecata a făcut o analiză a înscrisurilor de la dosarul cauzei, a dosarului de executare depus de BEJA Cătălin Vişan şi Manuel - Andrei Dorcioman, în scopul soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Analiza înscrisurilor de la dosar nu reprezintă depăşirea obiectului investirii instanţei, în condiţiile în care subsemnaţii am invocat excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, iar instanţa avea obligaţia soluţionării solicitării lor.

Având în vedere ansamblul argumentelor şi înscrisurile administrate, solicită respingerea cererii de apel formulate, ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

În probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu acte şi orice altă probă necesară conform cercetării judecătoreşti.

În drept, îşi întemeiază pe dispoziţiile legale ale Codului de procedură civilă indicate, şi orice altă dispoziţie legală aplicabilă în speţă.

Apelanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de apel , cu consecinţa respingerii în tot a contestaţiei la executare.

Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale, Tribunalul constată următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de intimaţi, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, având in vedere că apelanta a depus la dosar împuternicirea avocațială nr. 8583579, prin care a fost împuternicit acelaşi apărător care a semnat cererea de apel , să o reprezinte în faţa instanţei de judecată.

În continuare, prin contractul de credit nr.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de creanţe din data de 29.10.2019 creditorului-cesionar Investcapital i-a fost transmisă de către creditorul-cedent Raiffeisen Bank creanţa cu privire la debitori, publicată în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară.

Potrivit adresei nr. 49/09.04.2024 emisă de Raiffeisen Bank, contractul de credit nr. RBRO5198309 din data de 27.04.2017 a fost declarat scadent anticipat la data de 28.10.2019.

Se reţine că începând cu data de 28.10.2019 începe să curgă termenul de prescripție a executării silite de 3 ani , care se încheie pe data de 28.10.2022.

La cererea de apel, apelanta intimată atașat adresa nr.1176/2022 și încheierea din data de 11.10.2022 emisă de BEJ Drăgan Daniel George , din care reiese că apelanta , la data de 11.10.2022 a înregistrat pe rolul acestui executor, o cerere de executare silită privind pe aceiași debitori, în baza aceluiași titlu executoriu – contractul de credit nr.

RBRO5198309/27.04.2017.

Prin încheierea emisă la data de 05.12.2022 de către BEJ Drăgan Daniel George, acesta a dispus încetarea executării silite în dosarul nr.1176/2022, din cauza lipsei de bunuri urmăribile.

Aşadar, termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt, urmând să curgă un alt termen de prescripție începând cu data de 11.10.2022.

Se constată că instanţa de fond în mod greşit s-a raportat la data emiterii încheierii de încuviinţare a executării silite - 09.11.2022 atunci când a stabilit că acest act este întocmit în afara termenului de prescripţie de 3 ani şi astfel executarea silită este prescrisă.

La data de 15.05.2023, apelanta a formulat o altă cerere de executare silită, în interiorul perioadei de 3 ani, care a întrerupt din nou termenul de prescripție, în baza titlului executoriu reprezentat de acelaşi contract de credit nr.

RBR05198309 din data de 27.04.2017, fiind dispusă de către executorul judecătoresc, la aceeaşi dată, înregistrarea cererii şi deschiderea dosarului de executare silită cu nr. 1976/2023.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 706 alin. (1) Cod procedură civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

În concret, instanța reține faptul că prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței ce rezultă din contractul de credit nr.

RBR05198309 din data de 27.04.2017, încheiat între părţi, a început să curgă la data de 28.10.2019, când a fost declarată scadenţa anticipată a creditului, însă au intervenit cazuri de întrerupere ale acestui termen, prin cererile de executare silită înregistrate la executorul judecătoresc la data de 11.10.2022, respectiv la data de 15.05.2023.

Potrivit disp. art. 709 din Codul de procedură civilă: (1) Cursul prescripţiei se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege. (2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută mai sus şi în raport de dispozițiile legale precizate, se reţine că nu a intervenit prescripția dreptului creditorului de a obţine executarea silită împotriva debitorilor, executarea silită fiind legală şi temeinică.

Pentru aceste motive, Tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Cod procedă civilă, va respinge apelul declarat, ca nefondat..