Decizie nr. 915 din 23.12.2024

Atât timp cât există un titlu executoriu reprezentat de o sentință judecătorească definitivă, contestatorul debitor nu poate invoca, în ce privește acest titlu executoriu, aspecte pe care le-ar fi putut invoca exclusiv într-o cale de atac, nu printr-o contestație la executare .

TRIBUNALUL TELEORMAN-SECŢIA CIVILĂ - DECIZIA CIVILĂ NR. 915 din

23 decembrie 2024 – APEL

Prin sentinţa civilă nr. 365 din data de 05.07.2024 Judecătoria Zimnicea a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea C. G. S., CNP 2920210341393, în contradictoriu cu intimata B. S. S.R.L., J34/386/2018, CIF RO39528258.

A anulat executarea silită din cadrul dosarului de executare nr. 804/2022, al BEJ T. F. şi toate actele de executare silită efectuate împotriva contestatoarei.

A obligat intimata la plata cheltuielilor de fotocopiere privind dosarul de executare nr. 804/2022 în cuantum de 180,88 de lei către BEJ T. F..

A dispus restituirea taxei judiciare de timbru (465 lei-fila 20 şi 20 lei-fila 21, depuse la dosar), în condiţiile art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

„În fapt, prin sentinţa civilă nr. 331/17.09.2020 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 684/339/2020 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de II L.

P., având ca obiect cerere de valoarea redusă, drepturile invocate izvorând din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5/26.01.2018 .

La data de 05.02.2021 II L. P. a cesionat către intimata din prezenta cauză, drepturile izvorând din cuprinsul sentinţei civile nr. 331/17.09.2020 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. 684/339/2020.

Ulterior, societatea B.S. SRL a formulat cerere de executare silită, anume la la 21.12.2022, înregistrată pe rolul BEJ T. F. sub nr. 804/2022.

Din cuprinsul chitanţelor depuse în copie la dosar, instanţa constată că debitoarea a efectuat mai multe plăţi (în total fiind achitată suma de 27.777 lei), către II L. P., după cum urmează:

-Chitanţa nr. 212 din 24.07.2020 – suma 700 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 157 din 28.08.2020 – suma 800 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 86 din 26.09.2020 – suma 800 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 18 din 22.10.2020 – suma 900 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 125 din 17.11.2020 – suma 300 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 349 din 31.12.2020 – suma 600 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 66 din 08.1.2021 – suma 3706 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 128 din 06.08.2018 – suma 800 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 74 din 27.10.2018 – suma 400 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 115 din 04.02.2019 – suma 800 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 162 din 06.02.2020 – suma 1000 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 45 din 11.02.2020 – suma 15.500 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 16 din 02.04.2020 – suma 771 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 72 din 05.05.2020 – suma 700 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018.

Potrivit chitanţelor ataşate în copie, debitoarea a efectuat plăţi creditorului iniţial, II L. P., atât înainte, cât şi după pronunţarea sentinţei civile nr. 331/17.09.2020.

După pronunţarea sentinţei civile, dar până la momentul cesiunii, contestatoarea a efectuat următoarele plăţi:

-Chitanţa nr. 86 din 26.09.2020 – suma 800 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 18 din 22.10.2020 – suma 900 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 125 din 17.11.2020 – suma 300 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 349 din 31.12.2020 – suma 600 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018;

-Chitanţa nr. 66 din 08.1.2021 – suma 3706 lei, cu menţiunea 05/26.01.2018.

Pe cale de consecinţă, se constată că, cedentul a oferit cesionarului o creanţă din care însă nu a scăzut plăţile încasate după pronunţarea titlului executoriu.

Aceste plăţi valabil efectuate creditorului de la momentul respectiv, urmau a fi excluse de executorul judecătoresc, ceea ce nu s-a întâmplat, după cum rezultă din cuprinsul dosarului de executare, sumele respective generând, la rândul lor, alte penalităţi şi în funcţie de care a fost calculat inclusiv onorariul executorului judecătoresc, nefiind determinată cu exactitate suma pe care autoarea acţiunii o avea de achitat creditorului.

Potrivit art. 663 CPC, executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speţă, creanţa afirmată de creditor nu este certă, nefiind clar ce sumă a rămas de achitat, având în vedere modul în care a fost calculată valoarea sumei de recuperat pe calea executării silite şi care se tinde a fi recuperată.

În aceste condiţii, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va anula întreaga executare silită din cadrul dosarului de executare silită nr. 804/2022, precum şi toate actele de executare silită efectuate împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 804/2022, al BEJ T.

F..

Faţă de modul de soluţionare a cererii principale, va obliga intimata la plata cheltuielilor de fotocopiere privind dosarul de executare nr. 804/2022 în cuantum de 180,88 de lei către BEJ T.

F., urmând a dispune restituirea taxei judiciare de timbru (465 lei-fila 20 şi 20 lei-fila 21, depuse la dosar), în condiţiile art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013.”

Împotriva sentinţei civile a formulat apel, apelantul-intimat B.

S.

S.R.L. care solicită instanţei de judecată admiterea apelului aşa cum a fost formulat, în sensul respingerii contestaţiei la executare şi în subsidiar admiterii doar în parte a contestaţiei la executare cu consecinţa anularii actelor de executare doar în parte şi modificarea acestora luând în calcul suma achitată ulterior pronunţării Titlului executoriu şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în prima instanţă şi în apel constând în onorariu de avocat şi taxa de timbru pentru următoarele considerente :

În mod eronat instanţa de judecată a admis contestaţia la executare şi ne-a anulat în integralitate executarea silită.

În ceea ce priveşte aşa zisele "plăţi" la contractul de vanzare-cumpărare cu plata în rate precizează că sunt în procedura contestaţie la executare, iar nu pe fondul cauzei.

Titlul executoriu este o sentinţă judecătoreasca rămasă definitivă, nu un contract de vânzare cumpărare cu plata în rate.

Conform art. 713 Cod Proc.

Civ. alin. 1 "Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă."

In procesul de fond unde s-au discutat toate aceste aspecte (clauze abuzive, plaţi etc.) reclamanta a probat existenta creanţei, debitoarea fiind obligată să probeze o eventuală executare a contractului.

Invocarea şi depunerea acestor înscrisuri acum în contestaţia la executare în contextul în care titlul executoriu este o sentinţă judecătorească definitivă, consideră că este inadmisibilă conf.

Art.713 alin1 din C.P.C., legiuitorul fix acest lucru sancţionând (pasivitatea debitorului).

Titlul executoriu este reprezentat de Sentinţa Civila nr. 331/17.09.2020, se poate observa chiar din motivarea instanţei care a pronunţat Titlul executoriu că instanţa mai retine faptul că debitorii au făcut dovada achitării unor sume substanţiale din debit, anterior, sesizării instanţei, rămânând astfel o diferenţă de 8300,1 lei.

Astfel toate chitanţele depuse acum în contestaţia la executare care datează anterior de 17.09.2020 au fost depuse deja şi scăzute din valoarea debitului, deci pe lângă faptul că sunt inadmisibile în procedura contestaţiei la executare acestea erau deja avute în vedere de către prima instanţă care a pronunţat hotărârea.

Ulterioare debitului sunt chitanţa nr. 96/20.09.2020, chitanţa nr. 18/22.10.2020, chitanţa nr. 125/17.11.2020, chitanţa nr. 349/31.12.2020 si chitanţa nr. 66/08.01.2021, toate în valoare de 6.306 lei.

Instanţa a obligat debitorii la plata sumei de 8.300 lei reprezentând debit restant, dobânda contractuală de 0,12% pe zi de întarziere si 1772 cheltuieli de judecată.

Executorul judecătoresc calculează valoarea penalităţilor de întarziere, după care impută suma de 6.306 lei plătită de debitori prin chitanţele pe care le-au depus acum în contestaţie, după imputaţie executorul constată că mai există un debit în valoare de 4.272 lei de recuperat, stabileşte cheltuielile de executare efectuate de către creditor la valoarea de 2.947 lei, adună cele doua sume si rezultă suma de 7.219 lei.

Consideră că, este mai mult decât evident ca dosarul de executare este legal, iar executorul a ţinut cont de toate plăţile efectuate de către debitori.

Din experienţa anterioara pe care a avut-o cu Judecătoria Zimnicea precizează că întradevăr avea o creanţă certă lichidă şi exigibilă care emana dintr-o sentinţă judecătorească definitivă, faptul că debitorii invocă tot felul de plăţi făcute fără nici o raţiune unele mai mari altele mai mici altele anterioare titlului, dar avute în vede re la momentul pronunţării, la momentul emiterii somaţiei de către Executorul judecătoresc, nu denotă ideea că nu au o creanţă certă, astfel că această admitere a contestaţiei la executare cu consecinţa anularii întregii executări este una complet nelegală, lucru invocat de noi de mai multe ori în apel în faţa T.

T.

Consideră că a devenit o cutumă la Judecătoria Z. (în mod special la acest complet de judecată) să se admită contestaţiile la executare si să ni se anuleze executările silite în întregime pe motiv că „nu avem o creanţă certă” aşa cum au spus şi în trecut în mai multe apeluri care le-au fost admise de către Tribunal, creanţa lor emană dintr-o sentinţă judecătorească definitivă, este evident ca este o creanţă certă.

Debitorii facând o serie de plăţi ulterior pronunţării sentinţei consideră că nu ştirbesc caracterul cert al titlului, dacă instanţa consideră că actele de executare sunt făcute pentru o sumă mai mare (datorită plăţilor făcute) anulează în parte respectivele acte de executare şi le plastrează în limita sumei neexecutate, nu anulează toata executarea in sine.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus solicită admiterea apelului aşa cum a fost el formulat.

Probe: înscrisuri

In temeiul art. 583 cod procedura civila solicită judecarea cauzei în lipsă, în baza probelor depuse la dosar.

În temeiul art. 453 Noul cod de procedura civilă solicită cheltuieli de judecată în apel ce constau în taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

În perioada de procedură prealabilă nu s-a depus întâmpinare.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat pentru considerentele care vor succede:

Tribunalul constată că apelanta-creditoare a formulat cerere de executare silită (fila 123, dosar jud.) pentru un debit total de 4272 lei compus din penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 331 din 17.09.2020 a Judecătoriei Z.

Așadar, contrar susținerilor intimatei din contestația la executare, executarea silită nu a fost demarată pentru recuperarea debitului reprezentat de contravaloarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului și la care debitoarea a fost obligată prin sentința mai sus-menționată, așa încât faptul că debitoarea a efectuat plăți și ulterior pronunțării hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu nu are relevanță decât sub aspectul stabilirii penalităților de întârziere.

Atât timp cât există un titlu executoriu reprezentat de o sentință judecătorească definitivă, contestatorul debitor nu poate invoca, în ce privește acest titlu executoriu, aspecte pe care le-ar fi putut invoca exclusiv într-o cale de atac, nu într-o contestație la executare întemeiată.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 712 c.pr.civ., conform cărora dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Ca atare, aspectele vizând plățile anterioare efectuate nu pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare.

În cauza de față, apelanta-creditoare a avut în vedere și plățile ulterioare pronunțării sentinței puse în executare, așa cum rezultă din cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, unde a solicitat executarea exclusiv pentru penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, așa cum s-a reținut și anterior.

De asemenea, prin încheierea civilă nr. 12 din 10.01.2023 a Judecătoriei Z, s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 331/2020 a Judecătoriei Z. pentru suma de 2500 lei penalităţi de întârziere şi 1772 lei cheltuieli de judecată.

De altfel, aşa cum reiese şi din înscrisul de la fila 145 (dosarul jud.), în acelaşi sens este şi declaraţia reprezentantului creditoarei.

Sub aspectul penalităților de întârziere, se constată că, prin sentința titlu executoriu, debitoarea a fost obligată la plata acestora și, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar inclusiv de intimata-debitoare, debitul principal a fost achitat cu întârziere.

Conform contractului încheiat între părți, penalitățile sunt datorate pentru plata cu întârziere a ratelor stabilite .

Din chitanţele depuse de apelantă, rezultă că plata ratelor s-a realizat cu întârziere, aşa încât creditoarea era îndreptăţită la penalităţile stabilite prin convenţia părţilor.

Menţiunea de pe contract, în sensul că s-a achitat suma de 27777 lei, nu schimbă cele reţinute.

În continuare, se constată că diferenţa până la suma de 7219,42 lei este dată de onorariul avocaţial din faza executării silite, taxe poştale, taxă timbru, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli necesare desfăşurării activităţii de executare silită conform art. 670 alin. 3 pct. 7 c.pr.civ.

Cum debitoarea a achitat ratele cu întârziere chiar și de câțiva ani, se constată că apelanta-creditoare a calculat întemeiat penalități de întârziere.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sumă de 1772 lei, acestea sunt cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă anterior menționată, fiind incidente dispozițiile art. 712 c.pr.civ.mai sus expuse, neputându-se relua judecata cu privire la acest aspect.

În ce privește cheltuielile de executare, se constată că, față de dispozițiile art. 670 alin. 3 c.pr.civ., art. 39 alin.1 din Legea nr. 188/2000, acestea au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale incidente de către executorul judecătoresc.

Faţă de cele reţinute, văzând şi art. 480 alin. 2 c.pr.civ., Tribunalul va admite apelul, va schimba sentinţa apelată, în sensul că va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată..