Decizie nr. 127 din 14.02.2024

Atât timp cât apelanta pârâtă COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a căzut în pretenţii, în mod legal şi temeinic, în temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligată această parte la plata cheltuielilor de judecată.

Faptul că apelanta nu are patrimoniu propriu nu reprezintă un impediment pentru obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată, atât cât aceasta a îndeplinit toate condiţiile pentru a sta în judecată în calitate de pârâtă..

TRIBUNALUL TELEORMAN-SECŢIA CIVILĂ- DECIZIA CIVILĂ NR. 127 din

14 februarie 2024 – APEL

Prin Sentința Civilă nr. 337 din data de 13.04.2023, Judecătoria V a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T.

S. în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C , COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR T. şi C.

I., astfel cum aceasta a fost calificată de instanţă.

A constatat nulitatea absolută parţială a Titlurilor de proprietate nr. - şi nr. -, emise de Comisia Judeţeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în ceea ce o priveşte pe pârâta C. I.

Din oficiu, a redus cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, reprezentând onorariul avocaţial, de la 30.140 lei la 6.000 lei.

A obligat pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR T şi C I la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei fiecare, reprezentând 1/3 din cheltuielile de judecată, constând în onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, la 07.09.1995, pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR T a emis Titlul de Proprietate nr. -, pe numele pârâtei C.

I. şi a defunctului T.

M. (f. 41), prin care acestora din urmă le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de teren de 4ha,2700 mp, situată în s.

C., com.

C., jud.

T.

La 16.11.1998, pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR T. a emis Titlul de Proprietate nr. -, pe numele pârâtei C.

I. şi a defunctului T.

M. (f. 41), prin care acestora din urmă le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de teren de 0ha,5000 mp, situată în s.

C., com.

C., jud.

T..

T. M. a decedat la 07.06.2004, astfel cum rezultă din Certificatul de deces seria DP, nr. -, eliberat de Primăria Mun. A. la 07.06.2004 (f. 13), unul dintre succesibilii acesteia fiind reclamanta T. S. (f. 10).

Întrucât consideră că pârâta C. I. a fost trecută în mod greşit în cele două titluri de proprietate, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

În drept,

I. Admisibilitatea cererii de chemare în judecată

Deşi pârâta C.

I. a invocat inadmisibilitatea cererii pe cale de excepţie, instanţa reţine că inadmisibilitatea nu este o veritabilă excepţie.

Inadmisibilitatea reprezintă simple apărări pe care pârâta le poate invoca în cauză, motiv pentru care instanţa le va analiza ca atare.

Potrivit art.

III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, temei de drept invocat de reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecată, „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție”.

Ca atare, orice persoană care apreciază că are un interes poate solicita constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate, o astfel de acţiune fiind admisibilă şi imprescriptibilă.

Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor pârâtei C. I., acţiunea este admisibilă.

II. Nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate

Cu titlu prealabil, se impune stabilirea calităţii persoanelor pe numele cărora au fost emise cele două titluri de proprietate a căror nulitate absolută parţială se solicită a fi constatată.

Analizând înscrisurile care au stat la baza emiterii cele două titluri de proprietate, contrar susţinerilor reclamantei, instanţa constată că pârâtei C.

I. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitoare a defunctului T.

M..

În acest sens, în primul rând, instanţa reţine că la data emiterii celor două titluri de proprietate T.

M. era în viaţă.

În al doilea rând, aşa cum rezultă din Anexele nr. 3 şi nr. 15 (f. 46, 48) coroborate cu cererea de reconstituire formulată de pârâta C.

I. (f. 91), defunctului T.

M. şi acesteia din urmă le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate, în calitatea acestora de moştenitori ai defunctului P.

B.

I..

Consemnarea numelui lui T.

M. la rubrica „moştenitorului defunctului” nu semnifică faptul că pârâtei C.

I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate în calitate de moştenitoare a celui dintâi, ci pur şi simplu că, din punct de vedere tehnic, funcţionarul care a completat titlurile nu a avut suficient spaţiu pentru a trece numele şi prenumele ambilor coindivizari la rubrica de mai sus.

Întrucât defunctului T.

M. şi pârâtei C.

I. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate, în calitatea acestora de moştenitori ai defunctului P.

B.

I., instanţa va verifica dacă cei doi aveau această calitate şi, implicit, dacă erau îndreptăţiţi să li se recunoască dreptul de proprietate în virtutea acestei calităţi.

Potrivit art.

III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, precitat mai sus, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Totodată, potrivit art. 11 alin. 3 şi 4 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii. (4) Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

De asemenea, conform art. 8 alin. 2 din acelaşi act normativ „De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.

Dreptul la stabilirea dreptului de proprietate, prin reconstituire sau constituire, face parte din masa succesorală rămasă de pe urma persoanei care a adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau căreia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.

Astfel, pentru a beneficia de reconstituire sau a constituirea dreptului de proprietate, solicitatul trebuie să aibă calitatea de moştenitor al persoanei care a adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau căreia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.

Conform Testamentului autentificat de Notariatul de Stat Local R. de V. sub nr. - (f. 12, 87), P.

B.

I. i-a instituit legatari universali pe defunctul T.

M. şi soţia acestuia, T.

E.

În schimb, pârâta C.

I. nu a putut face dovada că este moştenitoare legală sau testamentară a defunctului P.

B.

I..

În aceste condiţii, nefiind moştenitoare legală sau testamentară a defunctului P.

B.

I., pârâta C.

I. nu era îndreptăţită să i se reconstituie dreptul de proprietate de pe urma celui dintâi, astfel că în mod greşit cele două titluri de proprietate au fost emise şi pe numele acesteia.

Faţă de toate considerentele de mai sus, instanţa va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T.

S., în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C., COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR T. şi C.

I., astfel cum aceasta a fost calificată de instanţă.

Pe cale de consecinţă, va constata nulitatea absolută parţială a Titlurilor de proprietate nr. - şi nr. -, emise de Comisia Judeţeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în ceea ce o priveşte pe pârâta C. I..

III. Cheltuielile de judecată.

Instanţa reţine că potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar conform art. 451 alin. 2 C.p.c. „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.

Totodată, conform art. 455 C.p.c. „Dacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei”.

Având în vedere că pârâtele sunt în culpă procesuală, instanţa constată că acestea pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.

Cu toate acestea, instanţa, din oficiu, apreciază că se impune reducerea cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

Acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea obiectului cererii, complexitatea cauzei şi activitatea desfășurată de avocat.

Onorariul avocaţial suportat de reclamantă este în cuantum total de 30.140 lei [10.000 lei + 10.000 lei + 5.200 lei + 1.000 E (4.940 lei la data depunerii) = 30.140 lei – f. 119 – 120; 122 – 123].

La determinarea cuantumului total al onorariului, instanţa nu a luat în considerare dovada de la fila 121, întrucât, spre deosebire de restul dovezilor, în cuprinsul acesteia apare numele şi prenumele altei persoane, cel mai probabil, parte în alt dosar.

Instanţa reţine că miza prezentului proces este cota de ½ din suprafeţele de teren cuprinse în cele două titluri de proprietate.

Valoarea totală a terenurilor din Titlul de proprietate nr. 28-00172/07.09.1995, determinată în raport de grilele notariale, este de 45.777,83 lei (C = cat.

III; Arabil extravilan: 4,0850 ha x 1850 E = 7.557,25 EURO x 4,94 lei = 37.332,81 lei; Arabil intravilan: 1.479 mp x 0,90 E/mp = 1.331,1 E x 4,94 = 6.575,63 lei; Intravilan Curţi – construcţii: 371 mp x 1,02 E/mp = 378,42 E x 4,94 = 1.869,39 lei; Total: 45.777,83 lei).

Valoarea totală a terenului din Titlul de proprietate nr. 28-00733/16.11.1998, determinată în raport de grilele notariale, este de 9.880 lei (Pădure: 0,5000 ha x 4.000 E = 2.000 EURO x 4,94 lei = 9.880 lei).

Cota de ½ din suprafeţele de teren cuprinse în cele două titluri de proprietate valorează 27.828,91 lei [1/2 x (45.777,83 lei + 9.880 lei)].

Or, valoarea onorariului avocaţial (30.140 lei) este mai mare decât valoarea obiectului cauzei.

Pe de altă parte, instanţa reţine că procesul nu a fost de o complexitate deosebită şi nici nu s-a întins pe o perioadă lungă de timp.

Faţă de considerentele de mai sus instanţa va reduce, din oficiu, din oficiu, cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, reprezentând onorariul avocaţial, de la 30.140 lei la 6.000 lei.

Va obliga pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI C., COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR T. şi C.

I. la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei fiecare, reprezentând 1/3 din cheltuielile de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanta-pârâtă Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T.

În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat faptul că, prin cererea adresată instanţei de judecată, reclamanta T.

S., în contradictoriu cu pârâtele C.

I., Comisia locală de fond funciar comunei C. şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea titlurilor de proprietate nr. -, respectiv nr. - şi a proceselor-verbale de punere în posesie, în sensul de a se înlătura din ambele titluri moştenitor al beneficiarului T.

M. ca fiind pârâta C.

I., rămânând ca beneficiar ai reconstituirii dreptului de proprietate T.

M., care era în viaţă la data eliberării titlurilor de proprietate.

Or, în motivare, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr. 28-00172/07.09.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4 ha şi 2.700 mp teren intravilan şi extravilan pentru T.

M. menţionat ca "defunct", beneficiar fiind C.

I., menţionată ca fiind "moştenitoarea defunctului".

Ulterior, prin titlul de proprietate nr. 28-00733/16.11.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa 5.000 mp teren pentru T.

M. menţionat, de asemenea ca „defunct", beneficiar fiind C.

I., menţionata ca fiind "moştenitoarea defunctului".

A precizat reclamanta că este fiica defuncţilor T.

M. şi T.

E., conform Certificatului de naştere seria NG nr. - din -, T.

M. şi T.

B. au avut trei copii: reclamanta, T.

P. şi T.

C.

Ş.

A mai arătat că T.

M. a decedat la data de 07.06,2004, iar T.E. a decedat la data de 11,01.2017, cu mult timp ulterior titlurilor de proprietate a căror anulare a solicitat-o.

Prin Testamentul autentificat sub nr. -/08.07,1969, testatorul P.

I., văduv, fără copii, domiciliat în com., C., jud.

T. i-a instituit legatari universali pe părinţii reclamantei, T.

M. şi T.

E..

Astfel, din 1969 până la decesul lor, părinţii reclamantei au stăpânit imobilele lăsate ca moştenire testamentară de către P.

I., fiind trecuţi în registrul agricol plătind taxe şi impozite pentru aceste imobile.

Din 1969 fără întrerupere, părinţii reclamantei locuit în gospodăria amplasată pe terenul intravilan inclus în titlul de proprietate nr. 28-00172/07,09.1995, iar după decesul acestora, reclamanta şi fraţii săi se îngrijesc de casa părintească şi terenul aferent.

De asemenea, reclamanta a susţinut că ulterior adoptării Legii nr. 18/1991, autorul său, T.

M., a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut testatorului P.

I. şi pe care le-a predate în CAP.

Cu privire la terenurile solicitate, Primăria com.

C. i-a comunicat că s-au emis titlurile de proprietate nr. -, respectiv nr. - pe numele T.

M. fiind însă, în mod nereal, trecut ca defunct, deşi acesta era în viaţă la momentul emiterii celor două titluri de proprietate, iar ca moştenitor beneficiar al acestuia fiind trecută fără niciun temei C.

I..

A precizat că, Judecătoria V., prin sentinţa civilă nr. 337/13,04.2023, a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr. - şi nr. - emise de Comisia judeţeană T., în ceea ce o priveşte pe pârâta C.

I..

De asemenea, a obligat pârâtele la plata către, reclamantă a sumei de 2000 lei fiecare, reprezentând 1/3 din cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat

Astfel, instanţa a reținut, în considerentele sentinţei, analizând înscrisurile care au stat baza emiterii cele două titluri de proprietate, că pârâtei C.

I. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitoare a defunctului T.

M..

În acest sens, în primul rând, instanţa retine ca la data emiterii celor două titluri de proprietate T.

M. era în viaţă, în al doilea rând, aşa cum rezultă din Anexele nr. 3 şi nr. 15 coroborate cu cererea de reconstituire formulată de pârâta C.

I., defunctului T.

M. şi acesteia din urma le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate, în calitatea acestora de moştenitori ai defunctului P.

B., I.

Consemnarea numelui lui T.

M. la rubrica „moştenitorul defunctului" nu semnifică faptul că pârâtei C.

I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate în calitate de moştenitoare a celui dintâi, ci pur şi simplu că, din punct de vedere tehnic, funcţionarul care a completat titlurile nu a avut suficient spaţiu pentru a trece numele şi prenumele ambilor coindivizari la rubrica de mai sus.

A menționat faptul că, întrucât defunctului T.

M. şi pârâtei C.

I. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate, în calitatea acestora de moştenitori ai defunctului P.

B.

I., instanţa a verificat dacă cei doi aveau această calitate şi, implicit, dacă erau îndreptățit să li se recunoască dreptul de proprietate în virtutea acestei calităţi.

Mai mult, potrivit art.

III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

A mai susținut că, dreptul la stabilirea dreptului de proprietate, prin reconstituire sau constituire, face parte din masa succesorală rămasă de pe urma persoanei care a adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau căreia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.

Astfel, pentru a beneficia de reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate, solicitatul trebuie sa aibă calitatea de moştenitor al persoanei care a adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau căreia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.

Conform Testamentului autentificat de Notariatul de Stat Local R.

V. sub nr. 1175/08.07.1969, P.

B.

I. i-a instituit legatari universali pe defunctul T.

M. şi soţia acestuia, T.

E., în schimb, pârâta C.

I. nu a putut face dovada că este moştenitoare legală sau testamentară a defunctului P.

B.

I..

Or, în aceste condiţii, nefiind moştenitoare legală sau testamentară a defunctului P.

B.

I., pârâta C.

I. nu era îndreptăţită să i se reconstituie dreptul de proprietate de pe urma celui dintâi, astfel că în mod greşit cele două titluri de proprietate au fost emise şi pe numele acesteia.

A considerat că, în mod eronat, instanţa de fond a dispus obligarea Comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. la plata cheltuielilor de judecată alături de ceilalţi pârâţi.

Una din atribuţiile principale prevăzute în sarcina comisiei judeţene de art. 6 din HG nr. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a legilor fondului funciar, este de a emite titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care a fost stabilit dreptul de proprietate (prin reconstituire/constituire).Titlul de proprietate este actul prin care se finalizează activitatea autorităţilor publice special înfiinţate în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor legilor fondului funciar, fiind întocmit, potrivit dispoziţiilor art. 36 din HG 890/2005, pe baza documentaţiei înaintatele comisia locală.

În speţă, Comisia judeţeană T. şi-a îndeplinit obligaţia legală privind pe autorul P.

B.

I. : a validat dreptul de proprietate (anexa nr. 3 şi anexa nr. 15) la propunerea comisiei locale şi a emis cele două titluri de proprietate nr. - 4,27 ha şi nr. - 0,5 ha, pe baza documentaţiei întocmite de Comisia locală C., astfel că nu i se poate impută Comisiei judeţene vreo culpă.

Mai mult, conform prevederilor art. 64 din Legea nr. 18/1991, rep. cu modificările şi completările ulterioare: (1) în cazul in care comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectiva in posesie, persoana nemulţumita poate face plângere la instanţa in a cărei raza teritoriala este situat terenul. (2) Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea plătii de penalităţi în condiţiile prevăzute la art. 894 (906 actual) din Codul de procedură civilă.

A mai arătat că, din interpretarea prevederilor art. 64, alin. 2, din Legea nr. 18/1991 rep. cu modificările şi completările ulterioare, rezultă fără dubii că sancţiunea pe care instanţă de judecată o poate stabili în cazul refuzului de înmânare a titlului de proprietate sau punerii în posesie, o reprezintă plata de penalităţi, în sarcina primarului, în condiţiile prevăzute de art. 894 (906 actual) Codul de procedură civilă.

A mai considerat că nu se poate vorbi în cauză de un refuz ai Comisiei judeţene Teleorman de a modifica cele două titluri de proprietate.

De asemenea, comisiile judeţene sunt definite de art. 52, alin (1) din Legea nr. 18/1991, republicată ca „autorităţile publice cu activitate administrativ - jurisdicţională".

Nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu au personalitate juridică, neîntrunind cumulativ cerinţele prevăzute de art. 187 NCCIV, nevând patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul Instituţiei Prefectului (prin al cărei act a fost înfiinţată; de altfel activitatea Instituţiei Prefectului este finanţată de la stat prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne) şi în acelaşi timp, distinct de patrimoniul individual al persoanelor fizice, membrii ai acestor comisii.

A mai învederat că, patrimoniul propriu permite persoanelor juridice să aibă răspundere patrimonială proprie, asemenea răspundere fiind de neconceput în lipsa unui patrimoniu propriu.

Comisia judeţeană este parte în sens pur procesual (poziţie cumva similară cu a procurorului), care nu are un drept sau interes propriu de apărat şi care, în consecinţă, nu poate fi considerată că a „căzut în pretenţii".

Mai mult, Comisia judeţeană T. nu a căzut în pretenţii, instanţa de fond interpretând în mod eronat prevederile art. 453 NCPC, Comisia judeţeană neaflându-se în culpă procesuală.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei civile nr. 337/13.04.2023 a Judecătoriei V., în sensul neobligării Comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. la plaţa cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 18/1991, rep. cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului aprobat prin HGR nr, 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare și Codului de procedură civilă.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale, tribunalul reţine următoarele:

Instanţa de apel, va avea în vedere limitele devoluţiunii stabilite expres de apelantă prin cererea de apel, reglementate de prevederile art. 477 din codul de procedură civilă, astfel încât, soluţia primei instanţe va fi reformată numai în limita efectului devolutiv, în baza principiului tantum devolutum quantum apellatum, adagiu care dă expresie unei limitări a efectului devolutiv al apelului, unei reguli restrictive în privinţa devoluţiunii ori transmiterii cauzei către instanţa de apel.

Această regulă restrictivă presupune că pricina se transmite către instanţa superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanţei inferioare a fost criticată.

Instanţa superioară este limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel şi se va pronunţa doar în aceste limite, fără a exista posibilitatea reluării în discuţie a modului de soluţionare de către instanţa inferioară a unor chestiuni de drept şi de fapt în măsura în care părţile nu formulează apel care să tindă la schimbarea soluţiei primei instanţe sub acest aspect.

Apelanta critică sentinţa primei instanţe, susţinând că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, alături de ceilalţi pârâţi, în condiţiile în care în litigiul de faţă, aceasta a fost parte în sens pur procesual, neavând patrimoniu propriu şi nici un drept propriu sau un interes de apărat.

Faţă de aceste critici, Tribunalul reţine că prin sentinţa civilă apelată, nr. 337 din data de 13.04.2023, Judecătoria V. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T.

S., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală De Fond Funciar A Comunei C.

Şi Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor T.

Şi C.

I.; a constatat nulitatea absolută parţială a Titlurilor de proprietate nr. - şi nr. -, emise de Comisia Judeţeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în ceea ce o priveşte pe pârâta C.

I.; din oficiu, a redus cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, reprezentând onorariul avocaţial, de la 30.140 lei la 6.000 lei; a obligat pârâtele Comisia Locală De Fond Funciar A Comunei C., Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T. şi C.

I. la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei fiecare, reprezentând 1/3 din cheltuielile de judecată, constând în onorariu avocat.

Contrar susţinerilor apelantei, din dispozitivul sentinţei civile apelate, Tribunalul constată că pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T., nu a avut o poziţie pur procesuală, ci a fost chiar partea care a emis titlurile de proprietate a căror nulitate absolută parţială a fost constatată.

Ca atare, constată Tribunalul că atât timp cât apelanta pârâtă a căzut în pretenţii, alături de celelalte două pârâte din proces, în mod legal şi temeinic prima instanţă, în temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, a obligat această parte la plata cheltuielilor de judecată.

Faptul că apelanta nu are patrimoniu propriu nu reprezintă un impediment pentru obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată, atât cât aceasta a îndeplinit toate condiţiile pentru a sta în judecată în calitate de pârât.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.