Decizie nr. 617 din 20.09.2023

În ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea sentinţei apelate , tribunalul a înlăturat-o ca neîntemeiată, reţinând că hotărârea cuprinde raţionamentul clar al instanţei de fond, cu expunerea logică şi motivată atât a situaţiei de fapt reţinute, cât şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, neconţinând dispoziţii contradictorii, iar procedura ordonanţei impune instanţei doar o examinare de suprafaţă a cauzei .

Prin sentinţa civilă nr. 1070 din data de 23.08.2023 Judecătoria A a admis în parte cererea având ca obiect ordonanţa presedenţială formulată de reclamanţii O V şi O G, în contradictoriu cu pârâţii G M I şi G A R.

A obligat pâratii să sisteze lucrările care ar putea afecta dreptul de proprietate asupra cosntrucţiei aflate pe linia de hotar, identificată ca C1-garaj in suparafata de 21 mp.

A respins capătul de cerere privind sistarea lucrărilor in apropierea liniei de hotar intre cele doua proprietati.

Cheltuielile de judecată s-au compensat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând materialul probator administrat în cauză a reţinut următoarele:

Conform art. 997 CPCV, (1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie.

Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Conform art. 556 alin. (1) CC, dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său.

Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege. (2)Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate. (3)Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege.

În baza art. 559 alin. (2) CC, proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce.

El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.

În plus, prin analogie, instanţa are în vedere şi prevederile art. 586 CC, autorul lucrării este de bună-credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărţii funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară şi nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său. (2)Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.

În limitele art 556, art 559 art 586 din codul civil, analizând aparenţa dreptului litigios, instanţa reţine că părţile deţin imobile învecinate pe raza comunei P, jud T, iar, din materialul probatoriu administrat în această cauză, nu există probe că pârâtii desfăşoară lucrări de construire cu nerespectarea prevederilor legale, in consecinţă, in absenţa unor probe clare care să dovedească lipsa prezumţiei bunei-credinţe în desfăşurarea lucrărilor de construire asupra propriului teren aflat în proprietatea pârâţilor, instanţa constată că nu există vreun mijloc probatoriu administrat din care să rezulte prezumţia dreptului de proprietate asupra imobilului C1-garaj in suprafata de 21 mp.

Cu toate acestea, in acceptiunea art 997 din codul de procedură civilă, instanţa va putea sa dispuna protejarea unui drept care cu greu s-ar putea recăpăta in caz de demolarea construcţiei, in speţă dreptul aparent asupra constructiei C1-garaj in suprafata de 21 mp.

In urma adminsitrării probatoriului, instanţa a constatat că pârâţii nu au produs pagube reclamanţilor in proximitatea liniei de hotar ca urmarea a exercitarii propriului drept de proprietate, in consecinta se va respinge capatul de cerere privind sistarea lucrărilor pe latura vecină.

În baza art. 453 CPCV, având în vedere soluţia de admitere parţiala a cererii de chemare în judecată, instanţa a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelanţii-pârâţi G M I şi G A R, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În fapt, în motivarea apelului, apelanţii arată că, în fapt, prin hotărârea apelata instanţa a admis în parte cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială şi a obligat apelanţii să sisteze lucrările care ar putea afecta dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe linia de hotar, identificată ca Cl-garaj in suprafaţa de 21 mp.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa a respins capătul de cerere privind sistarea lucrărilor în apropierea liniei de hotar intre cele doua proprietăţi.

Prin raportare strict la dispozitivul hotărârii pronunţate, apreciază că hotărârea este greşită şi deci nelegala întrucât, instanţa a incalcat disp. art. 22 alin. 6 cpc. depăşind limitele investirii, ceea ce face ca hotărârea sa fie nelegala.

Prin cerere reclamanţii au cerut instanţei sa fie obligaţi să înceteze lucrările pe care le fac pe latura vecina cu proprietatea lor.

În fata instanţei, la primul termen, ambii reclamanţi au recunoscut ca dupa primirea citaţiei, la 7.08.2023, nu s-a mai executat nicio lucrare, iar la al doilea termen martorii au confirmat ca nu s-au mai executat lucrări in ultimele 2 săptămâni, adică exact ce au confirmat si reclamanţii, anume ca după demararea procesului de ordonanţa noi nu am mai adus pamant pe terenul apelanţilor (acestea au fost singurele „lucrări,,), apoi, reclamanţii nu si-au modificat niciodată cererea de chemare in judecata in sensul de a fi obligaţi să sisteze lucrările care ar putea afecta dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe linia de hotar, identificată ca Cl-garaj in suprafaţa de 21 mp„ însa, cu toate acestea exact acesta este dispozitivul hotărârii pronunţate, astfel, instanţa a greşit întrucat judecătorul trebuia sa se pronunţe „asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însa a depasi limitele învestirii.

Instanţa a judecat în 23.08.2023, în fond o cerere rămasa fără obiect încă din 7.08.2023, adică înainte de rămânerea în pronunţare, în condiţiile în care din probe a rezultat ca cererea a rămas fara obiect, ceea ce face de asemenea ca hotărârea sa fie nelegala.

Reclamanţii au cerut sa fie obligaţi sa încetze lucrările pe care le-a facut pe latura vecina cu ei, folosind verbul la timpul prezent (lucrări pe care le fac...) si niciodată nu si-au modificat cererea, insa, cu toate acestea instanţa dispune folosind verbe la viitorul condiţional („să sistam lucrările care ar putea afecta,,) vorbind astfel despre „lucrări ipotetice,, nicidecum despre „lucrări executate,,- ori este evident ca doar acestea din urma pot face obiect de analiza a instanţei, instanţa neputând sa dispună prin hotărâre pe lucrări imaginare, ce s-ar putea derula in viitor.

Hotărârea este nelegala şi sub un alt aspect, i se impune să sisteze lucrările care ar putea afecta dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe linia de hotar însa niciunde nu se arata în hotărâre care este linia de hotar, întrucat acest aspect urmează a se lamuri in dosarul de graniţuire, nu in ordonanţa presedintiala.

Ori, procedând in acest mod instanţa antameaza nepermis fondul cauzei apreciind ca aceasta construcţie s-ar afla „pe linia de hotar,, desi avea la dosar acte autentice din care rezulta ca acest garaj se afla „pe terenul nostru,, si nicidecum pe „linia de hotar,, cum greşit stabileşte judecătorul fondului.

Astfel, judecătorul în mod greşit se pronunţa pe fondul graniţuirii, stabilind ca „garajul,, este amplasat pe linia de hotar, fără însa a arata cum a stabilit acest lucru, care este aceasta linie de hotar, la ce s-a raportat şi cum a delimitat-o, pe unde trece linia de hotar etc; procedând in acest fel judecătorul a antamat fondul cauzei pe calea ordonanţei înlăturând efectele pe care ar trebui sa le producă o ordonanţa întrucat impune cu valoare de judecata-faptul ca garajul este „pe linia de hotar,, fara insa a arata care este aceasta linie şi fara insa a avea in vedere actele cauzei , autentice, care relevau clar ca garajul nu este pe linia de hotar, ci pe terenul apelanţilor.

Hotărârea este astfel nemotivata conf. standardelor iurisprudentiale care au stabilit ca omisiunea motivării si omisiunea de raţionament logico juridic atrage anularea hotărârii.

Este adevărat ca la ordonanţa judecătorul pipăie fondul însa atunci cand se pronunţa in privinţa construcţiilor de pe linia de hotar este evident ca se pronunţa pe granituire.

Mai mult, stupefiant este faptul ca vorbeşte despre ,,linia de hotar,, fara măcar sa spună pe unde este aceasta si cum a identificat-o aveau aşadar în cauza nu un examen sumar al fondului cauzei, asa cum era normal, ci o pronunţare pe fondul dreptului dedus judecaţii intrucat prin hotărârea pronunţata s-a stabilit ca „garajul este amplasat pe linia de hotar,,.

Hotărârea este deopotrivă nelegala si sub aspectul aparentei dreptului in favoarea reclamanţilor care de asemenea reprezintă o prejudecare a fondului, fapt inadmisibil in cadrul procedurii speciale a ordonanţei presedintiale.

Ceea ce este mai grav este faptul ca judecătorul înlătura toate dovezile cauzei si apreciază ca aparenta dreptului este in favoarea reclamanţilor, cat priveşte terenul de 21 mp aferent garajului cat si constructia-garaj, desi reclamanţii nu au făcut nicio dovada certa in acest sens, in vreme ce apelanţii au probat cu act autentic si intabulare opozabila erga omnes ca terenul aferent garajului este in proprietatea apelanţilor.

Planul de amplasament al imobilului cumpărat de apelanţi, anexa la extrasul de carte funciara, probează pe deplin faptul ca anexa C1-garaj se afla pe proprietatea apelanţilor, in interiorul celor 700 mp cumpăraţi, nicidecum pe proprietatea reclamanţilor; schiţa plan prezentata de reclamanţi este ineficienta juridic, nefiind omologata de OCPI.

De asemenea hotărârea este nelegala intrucat este si contradictorie.

Desi se cere să sisteze lucrările care ar putea afecta dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe linia de hotar, identificată ca Cl-garaj in suprafaţa de 21 mp, în aceeaşi măsura respinge capătul de cerere privind sistarea lucrărilor in apropierea liniei de hotar intre cele doua proprietăţi.

Din nou se aminteşte de „linia de hotar,, ca şi cand aceasta chestiune ar fi fost deja certa, in vreme ce apelanţii încă nu stiu pe unde este aceasta linie, toti martorii arătând ca intre proprietăţi nu a fost nciciodata gard.

Contradicţia si nelegalitatea hotărârii vine din interdicţia de a executa lucrări, chestiune infirmata o fraza mai jos in dispozitiv unde se arata ca se respinge capătul de cerere privind sistarea lucrărilor în apropierea liniei de hotar intre cele doua proprietăţi, ceea ce presupune ca apelanţii in continuare pot executa lucrări „in apropierea liniei de hotar,,; desigur cat de aproape sau de departe urmează probabil sa decidă singuri, întrucat instanţa nu mai lămureşte si aceste aspecte.

Un alt aspect de nelegalitate al hotărârii vine din obligaţia de sistare a lucrărilor care ar putea afecta „dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe linia de hotar, identificată ca Cl-garaj in suprafaţa de 21 mp„ ori pana la aceasta data, la dosar nu exista decât un singur act autentic care probează dreptul de proprietate asupra CI -anume actul nostru de proprietate, intabulat in cartea funciara.

A învederat instanţei chestiunile referitoare la disp. art. 885 alin. 1 Cod civil cat si cele privind puterea doveditoare a înscrisului autentic.

A subliniat de asemenea lipsa de dovezi in privinţa terenului de 21 mp si construcţiei C1 in ceea ce ii priveşte pe reclamanţi.

Urmează sa se vadă cu ce argumente a înlăturat prima instanţa aceste argumente intrucat lipsa unei motivări in fapt şi în drept loveşte cu nulitatea hotărârea astfel pronunţata.

Hotărârea este fundamental greşita pe de o parte întrucat antameaza fondul, cat si pentru ca instanţa a dispus cu privire la presupuse lucrări viitoare în privinţa garajului desi reclamanţii nu au probat vreun drept de proprietate in privinţa celor 21 mp de teren, nu au carte funciara, chitanţa de mana pretins a fi încheiata in 6.02.1983 pentru 108 mp/208 mp nu reprezintă un titlu de proprietate valabil si este ineficienta juridic cat priveşte vreun „drept de proprietate,,; de asemenea reclamanţii nu au probat vreo autorizaţie de construcţie pentru anexa garaj de 21 mp, autorizaţia 1 din 17.03.1983 fiind pentru extindere locuinta constructii anexe pentru 36 mp, nicidecum pentru garaj-21 mp, aşa cum pretind reclamanţii şi nici nu are anexata „documentaţia tehnica aferenta,, aşa cum se specifica in cuprinsul sau pentru a verifica despre ce anexe/extinderi la locuinţa este vorba in ele; nici garajul şi nici terenul aferent garajului de 21 mp nu apare în certificatul de atestare fiscala al reclamanţilor.

Hotărârea pronunţată ignora probele administrate. probe din care nu a rezultat ca ar fi intrat în proprietatea reclamanţilor, dimpotrivă, reclamanţii au confirmat la interogatoriu ca nu a intrat pe proprietatea lor şi ca nu le-au distrus nimic, ca nu au pus pamânt pe casa lor, ci doar pe o latura a garajului, cea dinspre terenul apelanţilor, ca nu le-au astupat reclamanţilor nicio canalizare (daca ar fi fost asa nu ar mai fi putut locui din luna mai, de cand au cumpărat si pana in prezent), nu exista niciun risc de inundaţii majore intrucat nu s-au ridicat cu terenul deasupra nivelului drumului public sau deasupra nivelului terenului reclamantului, iar in zona nu exista niciun şant de captare a apelor, nici in fata curţii apelanţilor, nici in fata curţii reclamanţilor.

Toate aceste aspecte reies din fotografiile de la dosar, ataşate unele de către reclamanţi, unele depuse de apelanţi.

In fine, apelanţii nu au depăşit limitele cărtii funciare, toate lucrările de terasare a terenului fiind in limita celor 700 mp cumpăraţi in luna mai 2023.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate si respingerea cererii de ordonanţa preşedintiala, cu acordarea cheltuielilor de judecata.

În drept, art. 466 Cod proc civilă.

În probaţiune, înscrisuri.

La data de 28.08.2023 apelanţii au depus completarea motivelor de apel prin care arată că sentinţa primei instanţe este nemotivată fapt ce atrage desfiinţarea acesteia pentru nelegalitate.

Apreciază că în prezenta cauză se află în prezenţa unei omisiuni a motivării şi a unei omisiuni a raţionamentului logico-juridic, iar omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare atrage desfiinţarea hotărârii, câtă vreme nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii.

Solicită admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei pronunţate , rejudecarea cauzei şi respingerea cererii de emitere a ordonanţei ca rămasă fără obiect sau ca neîntemeiată.

La data de 11.09.2023 intimaţii au depus întâmpinare prin care arată că susţinerile apelanţilor sunt neîntemeiate şi maliţioase, instanţa pronunţând o hotărâre temeinica şi legala în limitele învestirii si ale legalităţii.

Arată că sunt îndeplinite fără echivoc condiţiile ordonanţei presedinţiale, existând aparenta dreptului, urgenţa fiind lăsata la latitudinea instanţei şi rezulta din litigiul aflat pe rolul instanţei cu nr. 5530/-/2023 revendicare şi uzucapiune, obligarea pârâţilor la sistarea lucrărilor având scopul tocmai de a preîntâmpina paguba iminenta ce nu s-ar mai putea repara, prin demolarea garajului din cărămida în care se aflau instalaţii sanitare, ţevi de scurgere, hazna şi curent electric, garaj aflat atât pe terenul intimaţilor "lipit de casa " cat si pe terenul apelanţilor si, pe care aceştia vor sa îl demoleze.

Mai mult chiar în instanţa întrebata fiind parata daca are nevoie de garaj, aceasta a răspuns negativ.

De altfel, aceasta situaţie reiese şi din recunoaşterea la interogatoriu cu privire la spargerea acoperişului garajului în timpul lucrărilor.

Nu poate fi vorba de rămânerea fără obiect a cererii cat timp exact la primirea cererii de chemare în judecata, apelanţii, la sfatul avocatului au încetat lucrările .

Probele în baza cărora instanţa a admis cererea sunt relevante fiind evident ca apelanţii efectuează şi au efectuat lucrări la distanta mai mica decât cea legala dintre proprietăţi aceste aspecte reieşind din declaraţiile martorului, dar şi din fotografii şi filmări, asa incat instanţa "nu a stabilit linia hotarului " cum maliţios arata apelanţii şi avocatul, ci doar a pronunţat o hotărâre care obligă pârâţii sa sisteze lucrările ce ar putea afecta dreptul de proprietate asupra construcţiei aflate pe hotar, întrucât garajul este parte integranta din casa de locuit fiind atât pe terenul apelanţilor cât şi al pârâţilor.

Instanţa protejeaza astfel "un drept care cu greu s-ar putea recapătă " garajul fiind parţial pe terenul apelanţilor, aceştia demolandu-l doar parţial.

Mai mult, prin cererea din dosarul de fond, revendică suprafaţa de 50 mp pe latura vecina cu apelantii-parati şi solicită drept de proprietate prin uzucapiune asupra garajului pe care l-au construit in 1983 şi îl folosesc de atunci având intrare şi din strada şi din curtea intimaţilor, judecandu-le in contradictoriu cu paraţii apelanţi si ceilalţi doi vecini precum si cu Comuna prin Primar.

Ori, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este cel mai solid drept de proprietate .

În fapt, reclamantul-intimat O V, este proprietarul imobilului casa de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent curte în suprafaţa de 420 mp , situate in com.

P jud.

T Tarlaua 24, Parcela 963 , conform Actului de Partaj Voluntar autentificat sub nr. 1033/25.07.2023 BNP T M .

Reclamanta-intimată, O G, prin acelaşi partaj voluntar notarial, s-a stabilit drept de habitaţie asupra întregului imobil şi anexe situate in Tarlaua 24, Parcela 963-P-T str T nr.- .

Pe terenul intimaţilor în suprafaţa de 420 mp se afla edificate mai multe construcţii pentru care plătesc impozite de peste 40 de ani .

Astfel cum reiese din Registrul Agricol al Primăriei Comunei P dar şi din Certificatul fiscal eliberat de Primărie, în curtea intimaţilor sunt următoarele construcţii edificate din anul 1983 si 1979 , din cărămida, BCA, beton armat, piatra naturala în suprafaţa totala de 289,50 mp, casa de locuit P+l , foişor, doua magazii din cărămida, anexa in prelungirea casei din cărămida si un garaj din cărămida acoperit cu azbociment.

În imobil au locuit pana la deces şi bunicul O N si tatăl intimatului O P in urma cărora reclamanţii au continuat sa locuiască şi în prezent (fiu si soţie supravieţuitoare ).

Intre proprietatea intimaţilor si cea a apelanţilor nu a existat niciodată gard întrucat părinţii intimatului si bunicului s-au înteles foarte bine cu foştii proprietari, S G si C M .

De altfel, Bunicul O N si tata O P au si cumpărat in 06 februarie 1983 suprafaţa de 208 mp de la C A.M în vederea construirii anexelor şi garajului.

Garajul în suprafaţa de 22 mp este construit în 1983 conform autorizaţiei nr.l din 17 martie 1983 emisa de fostul Consiliu popular al com. P.

Suprafaţa de teren pe care o deţin trebuie sa fie de 420 mp conform actelor si măsurătorilor .

Vecinătăţile sunt: T I si T S ; E C si M M ; N I si N E I ; G M I si G A Ro . Si frontul Stradal -str. T.

Pe latura cu paraţii se afla si garajul construit in 1983 , garaj ce are doua intrări, atat din strada cat şi din curtea intimaţilor dar şi casa de locuit.

Garajul are in interior intreaga instalaţie sanitara, ţevile de scurgere, haznaua si reţeaua de canalizare.

De când paratul G M a cumpărat o parte din terenul vecinului S G, acesta paratul G M, creează numai probleme .

A adus pămant, moluz, balastru si alte materiale pe care le descarcă efectiv pe garajul intimaţilor si pe zidul casei si ameninţa ca demolează garajul ca fiind al lui.

A făcut si semne cu vopsea pe zidul garajului si al casei.

A astupat cu pământul adus inclusiv canalizarea din strada comportandu-se ca un adevărat proprietar atat pe proprietatea intimaţilor cat si pe proprietatea publica, toti vecinii fiind revoltaţi de ceea ce face inclusiv pe domeniul public .

Arată că au încercat in repetate rânduri sa discute cu apelantul G M insa fara rezultat ba chiar i-a ameninţat familia ,inclusiv cu demolarea garajului.

Apelantul - pârât a început sa creeze probleme, a adus câteva remorci de pamant si balastru, resturi de ciment si le-a "vărsat " efectiv pe zidul casei si pe garaj acaparând parte din terenul intimaţilor.

A spus ca îşi înfiinteaza parc Auto şi este stapan.

În perioada 30.07.2023 -01.08.2023 a intrat cu utilaje şi a descărcat pământ şi nisip spargandu-le acoperişul garajului .

Terasarea terenului la nivel mai înalt decât strada şi terenul din curte este interzisa prin lege, întrucat apele din ploi inunda proprietăţile din jur, iar pârâţii au acoperit inclusiv canalizarea ce asigura scurgerea de pe proprietatea intimaţilor .

Arată ca pe rolul Judecătoriei A se afla in procedura prealabila si dosarul civil având ca obiect " revendicare şi uzucapiune " având in vedere ca pe latura dintre intimaţi si apelanţi nu exista gard .

Apelanţii chiar au trasat o linie cu vopsea pe zidul garajului pana unde au considerat ei, linie ce reiese din fotografii si pe care au recunoscut-o, aşa încat considera ei, ca garajul v-a fi demolat "trei sferturi " , un sfert fiind pe terenul intimaţilor ca anexa integranta a casei de locuit.

Fata de aceasta situaţie, solicită în susţinerea cererii, proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor ce vor citaţi cu aceasta menţiune, proba testimoniala cu martorul D C cu domiciliul in P , fotografii, înregistrări audio -video, înscrisuri si orice alta proba utila si concludenta in soluţionarea cauzei, instant de apel urmând a avea in vedere probele administrate in fond, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.

În probaţiune, înscrisuri.

În drept: art. 205 Cod procedură civilă si cele invocate in fond art.997 si urm. Cod procedură civilă coroborat cu art.560 cod civil; art.563 cod civil; art.561 Cod Civil.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat pentru considerentele care urmează:

În ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea sentinţei apelate, tribunalul urmează a o înlătura ca neîntemeiată.

În acest sens, reţine că hotărârea menţionată cuprinde raţionamentul clar al instanţei de fond, cu expunerea logică şi motivată atât a situaţiei de fapt reţinute, cât şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, neconţinând dispoztiţii contradictorii.

De asemenea, se reţine că prezenta procedură impune instanţei doar o examinare de suprafaţă a cauzei, astfel că şi motivarea trebuie să reflecte acest lucru.

Una dintre condiţiile esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale este aceea de a nu prejudeca fondul, iar aceasta impune obligaţii instanţei atât cu privire la dispoziţiile date, cât şi cu privire la analiza şi motivarea expusă.

Ca atare, tribunalul reţine că motivarea expusă de prima instanţă respectă aceste deziderat şi expune riguros situaţia de fapt şi considerentele care au condus la pronunţarea soluţiei.

Referitor la criticile privind neîndeplinirea condiţiilor emiterii ordonanţei preşedinţiale în cauza de faţă, Tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luată, instanţa aminteşte că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi.

Din ansamblul probator administrat în cauză instanţa reţine că măsurile solicitate de intimaţii reclamanţi au un caracter vremelnic.

În speţa de faţă, măsura dispusă de judecătorie, subzistă numai până la soluţionarea litigiului de fond dintre părţi- dosar nr.5530/-/2023, litigiu ce are ca obiect revendicarea imobiliară/grăniţuire a suprafeţei de teren pe care se află garajul reclamanţilor.

Cât priveşte condiţia neprejudecării fondului, urmează a se avea în vedere faptul că instanţa nu a cercetat fondul dreptului discutat între părţi, ci doar a examinat aparenţa acestui drept pentru ca soluţia să nu fie arbitrară.

În acest sens, contrar susţinerilor apelanţilor, tribunalul constată că aparenţa de drept este în favoarea intimaţilor, în condiţiile în care prima instanţă a protejat un "drept care cu greu s-ar putea recapăta ", respectiv, în speţă dreptul aparent asupra constructiei C1-garaj in suprafata de 21 mp.

Având în vedere aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.