Decizie nr. 42 din 13.09.2023

Perimarea executării silite începută în baza vechiului Cod de procedură civilă, nu intervine , atunci când modalitatea de recuperare a debitului se face prin poprire, având in vedere dispoziţiile art. 390 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă care prevăd că dispoziţiile art. 389 (referitoare la perimarea executării silite) nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie şi potrivit art. 454 alin. (1) vechiul C.p.c., poprirea se înființează fără somație. .

Prin sentinţa civilă nr. 1060 din data de 29.11.2022 Judecătoria V a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea G (U) L, în contradictoriu cu intimata I LTD, C.U.I. - cu sediul procesual ales în mun.

T, Bd.

I, nr. 2C, judeţ D, ca neîntemeiată.

A obligat contestatoarea la plata către BEJ „D S” a sumei de 471,24 lei, reprezentând cost fotocopiere dosar de executare nr. -.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin încheierea din 22.08.2012 pronunţată de Judecătoria V în dosarul nr. - în temeiul Contractului de credit nr. -, a fost încuviinţată executarea silită începută în dosarul de executare silită nr. -, aflat pe rolul BEJ „D S”.

Între Banca R SA, în calitate de cedent, şi intimata I LTD, în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de creanţe din 30.06.2016, în baza căruia cedentul a transmis cesionarului creanţa deţinută împotriva contestatoarei-debitoare G (U) L.

În cadrul dosarului de executare silită nr. -, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înfiinţare a popririi, printre care şi adresa nr. -/09.06.2017, emisă către terţul poprit C M U S.R.L.

În temeiul popririi înfiinţate prin adresa nr. -/09.06.2017, în intervalul 25.07.2017 - 25.05.2021 terţul poprit C M U S.R.L. a consemnat la dispoziţia executorului sumele de bani poprite din veniturile contestatoarei-debitoare G (U) L.

La 01.05.2021, contractul individual de muncă s-a încheiat între terţul poprit C M U S.R.L. şi contestatoarea-debitoare G (U) L a încetat, motiv pentru care cel dintâi nu a mai consemnat la dispoziţia executorului sume de bani.

La 18.10.2021, între terţul poprit C M U S.R.L. şi contestatoarea-debitoare G (U) L s-a încheiat un nou contract individual de muncă, cu consecinţa înfiinţării de către executorul judecătoresc, la 05.08.20022, a unei noi popriri (f. 381 dosar de executare).

La 11.08.2022 contestatoarea-debitoare G (U) L a formulat prezenta contestaţie, apreciind că a intervenit perimarea executării silite, întrucât între data încetării contractului individual de muncă (01.05.2021) şi data înştiinţării privind înfiinţarea celei de-a doua popriri (09.08.2022) au trecut mai mult de 6 luni.

Potrivit art. 25 alin. 1 din noul C.p.c. „Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.

În cauză, executarea silită a început la 24.07.2012, sub imperiul vechiului C.p.c., odată cu depunerea la executor a cererii de executare silită.

Prin urmarea, executării silite și oricărui incident în legătură cu aceasta le sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.p.c.

Contestația la executare silită este un incident în cadrul executării silite, legea aplicabilă acesteia fiind legea de la momentul demarării executării silite, în speță vechiul C.p.c.

Conform art. 389 alin. 1 vechiul C.p.c. „Dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesata poate cere desfiinţarea ei”.

Cu toate acestea, art. 390 alin. 1 din vechiul C.p.c. prevede că dispoziţiile art. 389 (referitoare la perimarea executării silite) nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie.

Instanţa a reținut că, în prezenta cauză, prin contestația formulată, contestatoarea-debitoare a invocat perimarea executării silite în raport de pasivitatea creditorului în perioada 01.05.2021 (data încetării primului contract individual de muncă pe care aceasta l-a încheiat cu terţul poprit C M U S.R.L.) - 09.08.2022 (data înştiinţării privind înfiinţarea celei de-a doua popriri).

Instanța a apreciat că în cauză nu a operat perimarea executării silite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În primul rând, instanța a reținut că în intervalul arătat de contestator (01.05.2021 - 09.08.2022), executorul judecătoresc a interogat, la 16.09.2021, 04.11.2021, 26.02.2022 şi 29.06.2022, baza de date ANAF, în vederea identificării veniturilor realizate de contestatoarea-debitoare.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, în îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale, executorul judecătoresc întocmeşte încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură, cu formele şi în termenele prevăzute de lege.

Deși principalele acte pe care executorul judecătoresc le efectuează în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii sunt încheierile și procesele verbale, instanţa reține că, alături de acestea, executorul judecătoresc este obligat în exercitarea atribuțiilor ce îi revin să încheie un număr mare de alte acte, respectiv, somații, anunțuri și publicații de vânzare, cereri, adrese, notificări, etc.

Întrucât toate actele emise de executorul judecătoresc sunt acte de procedură, efectuate în legătură cu îndeplinirea obligațiilor procesuale, în vederea producerii unor efecte juridice în plan procesual, instanţa apreciază, că interogările bazei de date ANAF reprezintă acte de executare silită în sens larg, acestea având relevanţă juridică, întrucât au fost făcute în vederea realizării creanţei deţinute de creditor – finalitatea executării silite.

Pe cale de consecinţă, în intervalul 01.05.2021 - 09.08.2022, executorul judecătoresc a efectuat acte de executare silită lato sensul, care au întrerupt termenul de perimare a executării silite de 6 luni.

În al doilea rând, instanța a reținut că în cauză executarea silită a avut loc prin poprire care, potrivit art. 454 alin. (1) vechiul C.p.c., se înființează fără somație, iar dispozițiile privind perimarea executării silite nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea se face fără somație.

În speţă, contrar susţinerilor contestatoarei-debitoare, instanţa a observat că înfiinţarea popririi s-a făcut fără somaţie, conform prevederilor legale precizate, contestatoarea-debitoare fiind doar notificată cu privire la poprirea înfiinţată, după înfiinţare acesteia.

Şi în ipoteza în care înfiinţarea popririi s-ar fi făcut fără cu somaţie, aşa cum susţine contestatoarea-debitoare, emiterea somaţiei nu este aptă să lipsească de efecte dispoziţiile art. 390 alin. 1 din vechiul C.p.c.

Astfel, dincolo de faptul că în intervalul 01.05.2021 - 09.08.2022, executorul judecătoresc a efectuat acte de executare silită lato sensul, care au întrerupt termenul de perimare, instanţa mai reţine că executorul judecătoresc avea reprezentarea că poprirea dispusă prin adresa nr. -/09.06.2017 este în fiinţă, întrucât terţul poprit C M U S.R.L. nu a înştiinţat executorul cu privire la faptul că contestatoarea-debitoare nu mai este angajata sa.

Acesta este motivul pentru care, la 29.06.20022, executorul judecătoresc revine cu adresă către terţul poprit (f. 377 dosar de executare), solicitându-i să-i comunice cauza pentru care nu au mai fost virate sumele în temeiul popririi din 09.06.2017.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că şi în ipoteza în care în speţă executorul nu ar fi făcut acte de executare care să întrerupă perimarea, aceasta nu ar fi fost incidentă, întrucât creditorului/executorului judecătoresc nu i s-ar fi putut reţine nici o culpă în ceea ce priveşte rămânerea executării silite în nelucrarea.

Aceştia aveau reprezentarea că poprirea din 09.06.2017 este în fiinţă, iar în situaţia în care debitorul ar fi realizat venituri în calitate de angajat al C M U S.R.L., acesta ar fi reţinut sumele poprite.

Faţă de considerentele de mai sus, instanţa a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată.

Totodată, întrucât în conformitate cu art. 402 vechiul C.p.c. executorul judecătoresc a înaintat la dosar copie de pe dosarul de executare, în interesele contestatoarei-debitoare, iar aceasta a arătat că nu solicită termen pentru a face dovada plăţii costurilor de fotocopiere, instanţa va obliga contestatoarea la plata către BEJ „D S” a sumei de 471,24 lei, reprezentând cost fotocopiere dosar de executare nr. -/2012.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, recurenta G (U) L împotriva sentinţei civile nr. 1060/29.11.2022, comunicată la data de 27.04.2023, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând instanţei ierarhic superioare admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinţei recurente și, rejudecând, admiterea contestaţiei la executare, aşa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată în fond și recurs.

In motivare a arătat că în fapt, a formulat contestaţie la executare, cerere de constatare a perimării executării silite, prin care a solicitat instanţei de fond următoarele:

Desfiinţarea procesului verbal din data de 05.08.2022, consecutiv constatării perimării executării silite și desfiinţarea executării silite, formulate în temeiul art. 389 Cod procedură civilă vechi - dosar execuţional nr. -/2012 - BEJ D.

Safta; întoarcerea executării; restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 1000 de lei; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocaţial și taxa judiciară de timbru în valoare de 50 de lei.

A învederat instanţei de executare faptul că executarea silită a fost începută în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit bancar nr. -/28.03.2007, când s-a constituit dosarul de executare nr. -/2012 al BEJ D S, din B, unde dosarul de executare este în prezent.

Executarea silită a fost încuviinţată sub toate formele ei, iar potrivit art. 387 VCPC, executarea silită debutează cu comunicarea către debitor a unei somaţii de plată (somaţie efectuată în dosarul execuţional - fila 0004 și fila 0034 din dosarul execuţional), ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 390, pe cale de consecinţă fiind aplicabile în cauza dispoziţiile art. 389 alin. 1, Vechiul Cod de Procedură Civilă.

Odată împlinit termenul de perimare, prevăzut de art. 389 alin. 1, aceasta operează de drept și partea interesată poate cere desfiinţarea executării silite în termen de 15 zile de la efectuarea ultimului act de executare, iar efectuarea acestor acte de executare după împlinirea termenului de perimare sunt susceptibile de a fi desfiinţate, odată cu întreaga executare silită.

In acelaşi sens a decis inclusiv Tribunalul B, prin Decizia civilă nr. 27/2021, "perimarea este o sancţiune procesuală care intervine ca urmare a lipsei de stăruinţă și de interes a creditorului în soluţionarea cererii sale de executare silită, astfel cum rezultă din prevederile art. 389 C. pr. civ., prin raportare la prevederile generale ale art. 248 alin. 1 C. pr.

Civ".

Astfel, executarea silită este afectată de sancţiunea perimării și, prin urmare, nulă. Contractul de munca al contestatoarei a încetat la data de 01.05.2021, data la care a încetat și măsura popririi veniturilor debitoarei.

Creditorul a rămas în pasivitate până la data de 05.08.2022, data la care a formulat o cerere de stârnire în executarea silită, dar la acea dată termenul de perimare era deja împlinit, raportat la data de 01.05.2021, data încetării popririi.

Rezulta faptul că, creditorul a ales să rămână în pasivitate mai mult de 6 luni luând în considerare că ultimele sume din poprire au fost încasate în luna iunie 2021, iar cererea de stăruinţă a fost efectuată în luna august 2022.

Pasivitatea pe o perioada mai mare de 6 luni se sancţionează cu perimarea executării silite, atâta vreme cât actele de executare se efectuează la cererea creditorului și nu din oficiu de către executor.

A solicitat instanţei de fond să constate și pasivitatea executorului judecătoresc, luând în considerare că, după încetarea popririi la data de 01.05.2021, primul act de urmărire efectuat de executor a fost la data de 29.06.2022 (după împlinirea termenului de perimare), prin interogarea adresată ANAF, folosind CNP-ul debitorului.

Aşa zisele documente de la filele 377, 378, 379 din dosarul de executare, nu pot fi considerate acte de urmărire, prin comparaţie cu interogarea ANAF de la data de 29.06.2022.

Daca ar fi fost veritabile actele de urmărire, atunci ar fi fost urmate de acte de executare, aşa cum interogarea de la data de 29.06.2022 a fost urmată de instituirea popririi de la data de 05.08.2022.

Rezultă că, documentele de la filele 377, 378, 379 din dosarul de executare au fost constituite pro causa, fiind de notorietate obiceiul executorilor judecătoreşti de a strecura în dosarele de executare anumite documente preconstituite, sperând că, astfel poate să inducă în eroare instanţa de judecată în ceea ce priveşte termenul de perimare.

Actele de urmărire la care se referă art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă sunt acele acte de urmărire care au eficacitate juridică, adică acte de urmărire care sunt susceptibile de a fi urmate de acte de executare și care angajează viitorul, prin urmare nişte simple hârtii puse în dosarul de executare și care nu au fost urmate de nici o altă măsură din partea executorului sau a creditorului, nu sunt apte să întrerupă termenul de perimare.

Analizând aspectele ce au condus la soluţia dată prin sentinţa recurentă, a solicitat instanţei de recurs să constate că sunt neîntemeiate, după cum urmează.

Instanţa de fond a considerat că, aşa zisele acte ale executorului judecătoresc din datele de 16.09.2021, 04.11.2021 și 26.02.2022 sunt acte de executare susceptibile a întrerupe termenul de perimare.

Aşa cum a arătat mai sus, aceste acte nu sunt veritabile acte de urmărire, deoarece nu au fost urmate de acte de executare, prin urmare sunt lipsite de consecinţe juridice și nu angajează în nici un fel viitorul.

Mai mult, contestatoarea a încheiat contractul de muncă în octombrie 2021 și a început efectiv activitatea la 01.11.2021, pe cale de consecinţă, dacă actele din 04.11.2021 și 26.02.2022 ar fi fost efectiv nişte acte de urmărire în sensul legii, atunci debitorul ar fii fost găsit cu contractul de munca în derulare şi în prezent.

Era suficient ca executorul judecătoresc, încă de la data de 04.11.2021, să interogheze baza de date REVISAL, unde sunt înscrise toate contractele de muncă sau să solicite relaţii la ITM Bucureşti, dar în schimb a depus la dosarul de executare nişte documente care nu pot fi considerate acte de urmărire apte să întrerupă termenul de perimare.

Pentru a fi mai exacţi, ReviSal reprezintă denumirea prescurtată a "registrului general de evidență a salariaţilor", care cuprinde toate contractele individuale de muncă în desfăşurare.

In această bază de date sunt înregistrate încheierea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractelor de muncă.

Toţi angajatorii au obligaţia de a completa Revisal cu ajutorul aplicaţiei informatice distribuite gratuit de către Inspecţia Muncii sau prin intermediul aplicaţiilor informatice proprii (care corespund criteriilor prevăzute de lege).

Codul Muncii prevede obligaţia fiecărui angajator de a înfiinţa un registru general de evidență a salariaţilor.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, carnetul de muncă a fost înlocuit în totalitate de registrul general de evidență a salariaţilor - Revisal, reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 161/2006.

Metodologia de întocmire și completare a REVISAL este reglementată de HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaţilor, modificată prin HG nr. 1.105/2011.

In concluzie, singurul act de urmărire în sensul legii, susceptibil de a întrerupe termenul de perimare este interogarea ANAF de la data de 29.06.2022, care a fost urmată de instituirea popririi de la data de 05.08.2022.

A subliniat încă un aspect tranşat în practica judiciară, aşa cum a menţionat anterior Tribunalul B, prin Decizia civilă nr. 27/2021, prin care a arătat că "perimarea este o sancţiune procesuală care intervine ca urmare a lipsei de stăruinţă și de interes a creditorului în soluţionarea cererii sale de executare silită, astfel cum rezultă din prevederile art. 389 C. pr. civ., prin raportare la prevederile generale ale art. 248 alin l C. pr.

Civ''.

Prin urmare, perimarea este o sancţiune procesual civilă îndreptată împotriva creditorului pasiv, care este dezinteresat de executarea silită mai mult de 6 luni, iar primul act de stăruinţă făcut de creditor a fost la data de 05.08.2022, data la care a formulat o cerere de stârnire în executarea silită, dar la acea data termenul de perimare era deja împlinit, raportat la data de 01.05.2021, data încetării popririi.

Aşadar, a rugat instanţa de recurs să constate pasivitatea atât a creditorului, care a făcut primul act de stăruinţa la data de 05.08.2022, cât şi a executorului judecătoresc, care a efectuat primul act de executare susceptibil de a întrerupe perimarea la data de 29.06.2022, mult după împlinirea termenului de perimare.

Terţul poprit nu are obligaţia legală de a aduce la cunoştinţă executorului încetarea contractului de muncă și pe cale de consecinţă, încetarea popririi, care a avut loc la 01.05.2021, ci este de obligaţia creditorului și a executorului judecătoresc să facă

demersuri pentru a afla cauzele încetării popririi, ori executorul judecătoresc a efectuat

o adresă către angajator abia la data de 29.06.2022, în condiţiile în care ultima sumă rezultată din poprire a fost virată la data de 09.06.2021, adică la mai mult de un an în fapt ce denotă încă o dată pasivitatea executorului și a creditorului.

Revenind la actele executorului judecătoresc din datele de 16.09.2021, 04.11.2021 și 26.02.2022, a subliniat inadvertenţa şi lipsa de logică a executorului ce rezultă din reaua credinţă a acestuia, pentru că pe de o parte a susținut că face nişte acte de urmărire, deoarece nu a mai încasat bani din poprire, dar adresa către angajator o face la data de 29.06.2022.

Daca ar fi vrut cu adevărat sa afle situaţia debitorului, atunci la 04.11.2021 sau la 26.02.2022, nu-l împiedica nimic să se adreseze fostului terţ poprit pentru a se lamuri cu

privire la cauzele încetării popririi si daca ar fi făcut-o, ar fi aflat de la angajator că

debitorul se află în activitate începând cu 01.11.2021 și ar fi înfiinţat noua poprire mult

mai devreme, deci, încă o data, aşa zisele acte ale executorului judecătoresc din datele de

16.09.2021, 04.11.2021 şi 26.02.2022, NU sunt acte de executare susceptibile a întrerupe termenul de perimare.

Cu privire la somaţia emisă în dosarul de executare, instanţa de fond este încă o dată în eroare, susţinând că actuala poprire s-a înfiinţat fără somaţie, ori, aşa cum a arătat deja, executarea silita a fost încuviinţată sub toate formele ei, iar potrivit art. 387 VCPC, executarea silită debutează cu comunicarea către debitor a unei somaţii de plată (somaţie efectuată în dosarul execuţional, ceea ce fac inaplicabile dispoziţiile art. 390, pe cale de consecinţă fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 389 alin. 1, Vechiul Cod de Procedură Civilă.

Executorul judecătoresc nu trebuie să trimită debitorului cate o somaţie înainte de înfiinţarea fiecărei popriri, pentru a fi incidente dispoziţiile legale privind perimarea, ci în dosarul de executare se trimite o singură somaţie, în debutul executării, ceea ce s-a şi întâmplat în prezenta executare silită, ceea ce înseamnă că executarea silită s-a făcut cu somaţie, fiind incidente dispoziţiile art. 389 privind perimarea executării silite.

In concluzie, a solicitat să se admită recursul, să se schimbe în tot sentinţa recurentă şi, rejudecând, să se admită contestaţia la executare, aşa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată în fond şi recurs.

A mai solicitat constatarea perimării executării silite, consecutiv cu desfiinţarea executării silite și întoarcerea executării, în condiţiile în care instituirea popririi de la data de 05.08.2022 a fost făcută după împlinirea termenului de perimare, raportat la data de 01.05.2021, data încetării popririi anterioare, instituite în anul 2017.

De asemenea a solicitat acordarea cheltuielile de judecată în fond şi recurs, precum şi să dispuneţi restituirea taxei de timbru de 1000 de lei.

In drept, art. 304 pct. 8, cu aplicarea art. 304', art. 312 alin. 2 si urm., art. 389 alin. 1 perimarea executării silite; art. 404' - întoarcerea executării, din vechiul cod de procedură civilă, aplicabil în prezenta speţă.

In probaţiune, înscrisurile ataşate prezentei cereri de recurs, actele deja existente la dosar, dosarul de executare nr. 1363/2012 al BEJ D S.

In susţinerea recursului, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

In drept, își întemeiază prezenta pe dispoziţiile art. 414(1) Cod proc.civ.

Intimatul I LTD, a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să respingă cererea, fie ca urmare a excepţiei invocate, fie ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că, la data de 28.03.2007 a fost încheiat Contractul de credit R SA, in calitate de împrumutător şi G L, în calitate de împrumutat.

Întrucât debitoarea a încetat sa mai achite ratele, a declarat creditul scadent anticipat și a demarat formalităţile de executare silită, fiind deschis pe rolul BEJ S D dosarul execuţional nr. 1363/2012.

Ulterior, la data de 30.06.2016, banca a cesionat întreaga creanţă intimatei I LTD.

Totodată, au fost efectuate formalităţile de notificare și de înscriere a Contractului de cesiune creanţe în Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, sub avizul nr. 2016-00045699512441-HNZ, 2021-06022001259479-EJJ.

In acest context, ca urmare a cesiunii, executarea silită în dosarul nr. -/2012 a fost continuată de intimat, în calitate de nou creditor.

De la data preluării creanţei de către intimata au fost încasate constant sume de bani în contul creanţei, prin poprire, însă începând cu luna iunie 2021, angajatorul debitoarei-contestatoare nu a mai virat sumele de bani conform popririi înfiinţate.

Astfel, la data de 05.08.2022, intimata a formulat cerere de stăruire în executarea silită și actualizare debit, iar BEJ S Do a dispus și a comunicat Adresa de înfiinţare a popririi nr. -/05.08.2022, către terţul poprit C M U S.R..L. împotriva adresei de înfiinţare a popririi nr. 1363/05.08.2022 emisă în dosarul nr. 1363/2012, debitoarea a formulat contestaţia la executare la data de 11.08.2022, ce face obiectul prezentului dosar prin care a solicitat constatarea perimării și prin urmare, desfiinţarea executării silite, întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

In data de 29.11.2022, Judecătoria V a pronunţat sentinţa civilă nr. 1060 prin care a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunţate în data de 29.11.2022 a formulat cerere de recurs debitorul G (fosta U) L, prin care a solicitat admiterea caii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei recurente în sensul admiterii contestaţiei la executare cu acordarea suportării cheltuielilor de judecata în fond şi recurs.

Toate cererile și susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, cu consecinţa respingerii în totalitate a cererii sale, după cum a demonstrat în continuare.

Excepţia netimbrării cererii de recurs:

În conformitate cu dispoziţiile legale, cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează. Dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Conform art. 32 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea cailor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Totodată, contestatorul din prezenta cauză a solicitat tot în cadrul contestaţiei la executare și întoarcerea executării silite, capăt de cerere care se va timbra în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. 4 OUG nr. 80/2013.

Faţă de prevederile legale, acestuia îi revine obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5000 lei și cu 300 lei pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5000 lei.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat instanţei admiterea prezentei excepţii şi anularea cererii formulate de către recurent, în cazul în care nu au fost respectate dispoziţiile legale, privind timbrarea caii de atac, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte la primul termen de judecată dovada taxei judiciare de timbru datorate de către contestator.

Conform prevederilor art. 389 alin. 1 din VCPC, "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fără a fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei".

Astfel, modalitatea în care perimarea poate fi lipsită de efecte juridice este dată de efectuarea de acte de executare la o diferenţă între ele de maxim 6 luni.

Deşi prin art. 389 VCPC se cere ca, pentru înlăturarea perimării, un act de executare să fie urmat de un alt „act de urmărire", e totuşi suficient ca creditorul sa-și fi manifestat diligenţa.

Dacă, spre exemplu, somaţia nu a fost urmată în termen de 6 luni de un alt act de urmărire -sechestrul asigurător- din neglijenţa organului de executare, este îndestulător ca creditorul sa fi depus stăruinţa necesară, făcând cerere pentru continuarea executării.

In acest caz, deşi un nou act de executare nu a intervenit, a socotit că, cererea creditorului, constituind, un act de procedură a întrerupt perimarea executării, la fel cum se întrerupe şi perimarea acţiunii, potrivit art. 249 VCPC.

În speţă, de la sesizarea executorului judecătoresc și încuviinţarea executării silite au fost efectuate o serie de acte de executare după cum urmează: s-au emis somaţii de plata, notificări către instituţii publice pentru consultarea bazelor de date, adrese de înfiinţare poprire, cereri de actualizare creanţă.

Mai mult decât atât, data fiind poprirea înfiinţată pe conturile și veniturile debitoarei, acest fapt conduce la întreruperea perimării executării silite, în contextul în care nu s-a făcut dovada încetării executării sau a desfiinţării popririlor legal instituite.

Astfel cum se poate observa din actele din dosarul execuţional, poprirea asupra veniturilor debitoarei încasate de la angajatorul C M U S.R.L. nu a fost desfiinţată.

Ultimele sume au fost virate de terţul poprit, C M U S.R.L, la data de 25.05.2021, iar ulterior acestei date, deşi debitoarea-contestatoare figura în continuare ca angajată a acestuia, nu a mai virat sumele de bani conform popririi înfiinţate.

Ca urmare, executorul a efectuat mai multe interogări, pentru a verifica situaţia debitoarei, astfel că nu a intervenit perimarea.

Instanţa de fond a constatat faptul că executorul judecătoresc a interogat la data de 16.09.2021, 04.11.2021, 26.02.2022 şi 29.06.2022 baza de date ANAF, în vederea identificării veniturilor realizate de contestatoare.

Aceste interogări făcute în baza de date ANAF reprezintă acte de executare silită întrucât au fost făcute în vederea realizării creanţei deţinute de către creditor, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi pentru producerea unor efecte juridice în plan procesual.

În al doilea rând, conform art. 390 alin. 1 VCPC: „Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie".

Potrivit art. 454 alin. 1 VCPC: „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresa însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiinţându-se totodată şi debitorul despre măsură ".

Iar conform art. 457 alin. 11 VCPC„În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cat şi încasările viitoare".

A apreciat că în situaţia supusă analizei nu intervine perimarea executării silite pentru motivele detaliate în continuare.

In cazul popririi, art. 454 alin. 1 VCPC instituie regula executării fără somaţie, iar art. 390 alin. 1 VCPC exclude incidenţa perimării atunci când executarea silită se realizează fără somaţie.

În absenţa vreunei distincţii a legiuitorului, art. 390 alin. 1 VCPC se aplică urmării silite prin poprire, indiferent daca au fost efectuate sau nu plaţi din contul debitorului deschis la terţul poprit.

Raţiunea perimării este de a-l sancţiona pe creditor care rămâne nejustificat în pasivitate, fără să ia masuri în vederea efectuării actelor de executare silită a căror succesiune este impusă de normele procedurale.

Odată înființată poprirea asupra contului debitorului deţinut la terţul poprit, instituţie bancară, niciun act de executare silită nu se mai impune a fi îndeplinit pentru realizarea creanţei.

Poprirea vizează atât sumele actuale, cât și pe cele viitoare, iar până la momentul alimentării contului debitorului cu lichidităţi niciun demers din partea creditorului sau al executorului judecătoresc nu mai este necesar, astfel că sancţionarea creditorului pentru o pretinsă pasivitate a acestuia apare ca nejustificată.

Astfel, nu intervine perimarea executării silite în cazul urmării silite prin poprire, înfiinţate asupra contului bancar al debitorului, atunci când nu a fost virată executorului judecătoresc nici o sumă de bani de către terţul poprit, soldul contului fiind zero, daca au trecut mai mult de 6 luni de la data înfiinţării popririi. (Aceasta opinie a fost susţinută şi în cadrul întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, Timişoara, 05-06 martie 2020.

Deși Vechiul Cod de Procedură nu are un text corespondent normei de la art. 698 alin. (2) din NCPC care dispune că perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea în parte a creanţei cuprinse în titlu executoriu și a accesoriilor, soluţia nu ar putea fi decât aceeaşi, și anume că sunt exceptate de la perimare actele de executare ce au condus la realizarea în parte a creanţei incluse în titluri executorii.

Opinia de mai sus este susţinută şi în cadrul Minute întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, 11-12 mai 2017, Curtea de Apel B, fiind însușit punctul de vedere susţinut de Institutul National al Magistraturii „în ceea ce priveşte efectele constatării perimării executării silite începute sub imperiul Codului de procedură civilă anterior, în unanimitate, participanţii şi-au însuşit soluţia expusă în punctul de vedere al INM, în sensul că perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor prin care s-a realizat valorificarea în parte a creanţei cuprinse în titlu executoriu, similar soluţiei consacrate în prezent de art. 698 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă.

A opinat că prin efectul constatării perimării executării silite, sunt desfiinţate toate actele de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei.

Această soluţie este impusa expres de dispoziţiile Noului Cod de Procedură Civilă, însă consideră că ar trebui acceptată și în raport cu Vechiul Cod de Procedură Civilă.

In acest sens, a adus în vedere instanţei, cu titlu de practică judiciară, Sentinţa civila nr. 1004/2022 pronunţată la data de 10.02.2022 de Judecătoria S3 B, prin care instanţa a reţinut că poprirea produce efecte, în mod continuu, până la achitarea integrală a debitului.

In prezenta cauză, instanţa observa că executarea silită demarată în dosarul de executare nr.29/2012 s-a desfăşurat prin toate formele de executare, inclusiv prin poprire, aceasta modalitate de executare fiind dintre acelea care se realizează fără somaţie.

În conformitate cu art.454 alin.(l) din Codul de procedură civilă 1865, şi exceptată de la perimare, conform dispoziţiilor exprese ale art. 390 alin.(l') Cod procedură civilă 1865, potrivit cărora dispoziţiile art.389 nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie.

Astfel cum rezultă din dosarul execuţional, poprirea a fost înfiinţata şi pusă în executare de către executorul judecătoresc, devenind efectiva prin indisponibilizarea conturilor debitorului deschise la mai multe bănci, care au confirmat aceasta.

Raţiunea exceptării executării silite, prin poprire, de la sancţiunea perimării rezida din aceea că executarea se produce în timp, pe măsura alimentarii conturilor sau pe măsura scadenţei obligaţiilor terţilor popriţi faţă de debitor, independent de atitudinea creditorului.

În speţă, suma de bani, astfel cum aceasta a fost determinată prin calculul efectuat de creditoare, nu a putut fi executată în totalitate până în prezent, datorită lipsei de disponibil şi nealimentării conturilor.

În temeiul art. 457 Cod procedură civilă( 1865), poprirea, odată înfiinţată, operează continuu şi neîntrerupt atât asupra sumelor existente la data înfiinţării, cât şi asupra sumele viitoare ce urmează a fi încasate de terţul poprit, astfel încât nu poate intervenii perimarea executării silite, chiar dacă ulterior în cursul executării nu sunt îndeplinite şi alte acte de executare şi chiar dacă în acele conturi nu se încasează sume de bani, neputându-se invoca în această situaţie o pretinsă pasivitate a creditorului urmăritor.

Aşadar, intervalul de timp, dintre momentul înfiinţării popririi şi până la momentul executării efective a conturilor poprite nu se datorează culpei creditoarei de natură a atrage intervenţia sancţiunii perimării executării silite.

Prin urmare, poprirea produce efecte, în mod continuu, până la achitarea integrală a debitului fără a fi nevoie de o reînnoire a măsurii nici din partea creditorului, nici din partea executorului judecătoresc, respectiv până la ridicarea acesteia de către executor sau desfiinţarea de către o instanţă de judecată.

Câtă vreme în speţă s-au identificat unităţi bancare la care debitorii aveau deschise conturi bancare, poprirea instituită asupra conturilor acestora produce efecte şi cu privire la încasările viitoare, oricând vor fi făcute acesteia.

Astfel, din moment ce terţii popriţi au confirmat instituirea popririi, astfel cum s-a expus anterior, nu se impune îndeplinirea condiţiei virării efective a sumelor de bani, ci acestea urmau a fi virate pe măsura alimentării contului, măsura popririi fiind în continuare în fiinţă.

Aşadar, perimarea ca sancţiune a conduitei creditoarei nu a intervenit în prezenta cauză, executarea silită prin poprire nefiind finalizată pană în prezent.

De asemenea, şi instanţa de fond a reţinut că în prezenta cauză executarea silita a avut loc prin poprire care se înfiinţează fără somaţie, iar dispoziţiile cu privire la perimare nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea se face fără somaţie.

Terţul poprit, C M U SRL, nu a înştiinţat executorul cu privire la faptul că contestatoarea nu mai figurează ca angajată, acesta fiind şi motivul pentru care la data de 29.06.2022, executorul judecătoresc revine cu adresa către terţul poprit, solicitând-ui să-i comunice cauza pentru care nu au mai fost virate sumele în baza popririi din 09.06.2017.

Chiar dacă executorul nu ar fi făcut acte de executare care să întrerupă perimarea, aceasta nu ar fi fost incidentă, întrucât nu s-ar fi putut reţine nici o culpă a executorului/creditorului în ceea ce priveşte rămânerea executării silite în nelucrare, având în vedere că era activă poprirea din data de 09.06.2017.

Aşadar, contestatoarea a fost notificata cu privire la poprirea înfiinţata, ulterior înfiinţării acesteia.

Chiar daca înfiinţarea popririi s-ar fi făcut fără somaţie, emiterea somaţiei nu este apta sa lipsească de efecte dispoziţiile art. 390 alin 1 VCPC.

In concluzie, executorul judecătoresc a efectuat acte de executare silită care au întrerupt termenul de perimare şi pentru aceste motive a solicitat să respingeţi ca neîntemeiată intervenirea perimării invocata de către contestatoare.

In ceea ce priveşte solicitarea privind întoarcerea executării silite, a arătat următoarele:

A menţionat că potrivit art. 723 din NCPC „in toate cazurile in care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".

Din chiar conţinutul legal al art. 723 NCPC, reiese, cu titlu de principiu, ca aceasta procedura este doar la îndemâna celui interesat.

Aşadar, chiar in situaţia in care este formulata pe cale principala o cerere de întoarcere a executării, instanţa este obligata sa verifice daca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv daca persoana care formulează cererea este îndreptăţită la restabilirea situaţiei anterioare.

Din sintagma „cel interesat" care poate solicita restabilirea situaţiei anterioare executării, rezulta o alta condiţie ce trebuie îndeplinită pentru restituirea bunurilor și anume ca plata efectuată în cadrul executării silite sa nu fi fost datorată.

Daca ar fi să analizam condiţiile plăţii nedatorate, o condiţie esenţială ce nu este îndeplinită în cauză este aceea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata sa nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens.

Nu poate face obiectul restituirii un bun (respectiv sume de bani) care erau datorate și nu au fost plătite ca urmare a relei-credinţe și comportamentului culpabil ale debitorului.

In caz contrar, ar însemna ca o simpla cerere de întoarcere a executării să ducă doar la analiza formală a cerinţei desfiinţării titlului executoriu, iar daca această cerinţa este îndeplinită să se procedeze la admiterea cererii.

Aceasta ar presupune de fapt că procedura întoarcerii executării este una necontencioasă, ceea ce legiuitorul nu a urmărit.

Raţiunea instituţiei întoarcerii executării silite este reprezentată de protejarea intereselor persoanelor care nu au calitatea de debitor în cadrul unui raport juridic obligaţional şi împotriva cărora s-a pornit executarea silită cu nerespectarea cerinţelor legale.

In situaţia în care o persoană are calitatea de debitor, iar creditorul său a obţinut un titlu executoriu care i-a dat dreptul să pornească executarea silită şi să îşi recupereze sumele datorate, chiar dacă titlul executoriu este ulterior desfiinţat, debitorul nu poate fi repus automat în situaţia anterioară pe acest simplu motiv, fiind necesar să fi fost încasate sume efectiv în cadrul dosarului de executare silită.

In ceea ce priveşte solicitarea cu privire la acordarea cheltuielile de judecată,

arată următoarele:

A solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat, iar în subsidiar, a solicitat diminuarea sumei solicitate cu titlu de onorariu de avocat, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 453 NCPC, acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de reținerea culpei procesuale a părții, capătul de cerere fiind direct influențat de modul de soluționare a cauzei:

Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabilii măsura în care fiecare dintre parte poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Mai mult decât atât conform art. 452 NCPC, acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată, în același timp, de depunerea dovezilor privind efectuarea cel târziu până la momentul închiderii dezbaterilor, sub sancțiunea respingerii ca nedovedite:

Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În aceste condiții, având în vedere argumentele prezentate privind caracterul neîntemeiat al cererii, a solicitat, pe cale de consecință, respingerea solicitării accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat, aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) NCPC privind cuantumul cheltuielilor de judecată în sensul diminuării cuantumului sumei solicitate cu titlu de onorariu avocațial.

Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Pentru aceste motive, a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat, iar în subsidiar, a solicitat diminuarea sumei solicitate cu titlu de onorariu de avocat.

Concluzionând asupra tuturor celor precizate prin prezenta întâmpinare, a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia cererii de recurs formulată de către contestator și pe cale de consecință să respingeți recursul formulat.

In drept, a întemeiat prezenta pe dispoziţiile art. 115 si urm Cod pro civ., precum și pe celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

A solicitat administrarea de probe cu înscrisuri și orice alte probe ce se vor dovedi utile și pertinente soluţionării prezentei cauze.

Au anexat prezentei cereri următoarele: înscrisuri;împuternicire avocaţială.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale, tribunalul reţine următoarele:

Cum bine a stabilit și instanța de fond, prezentei contestații la executare îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, în raport de disp. art. 25 alin. 1 din noul C.p.c. : „Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.

În cauză, executarea silită a început la 24.07.2012, odată cu depunerea la executor a cererii de executare silită.

Prin urmare, executării silite și oricărui incident în legătură cu aceasta le sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.p.c., contestația la executare silită este un incident în cadrul executării silite, legea aplicabilă acesteia fiind legea de la momentul demarării executării silite.

În dosarul nr. 1628/-/2012 Judecătoria V a pronunţat încheierea din data 22.08.2012 prin care a fost încuviinţată executarea silită începută în dosarul de executare silită nr. -/2012, aflat pe rolul BEJ „D S”, în temeiul contractului de credit nr. 35073145/28.03.2007.

Între Banca R SA, în calitate de cedent, şi intimata I LTD, în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de creanţe din 30.06.2016, în baza căruia cedentul a transmis cesionarului creanţa deţinută împotriva apelantei contestatoare.

În cadrul dosarului de executare silită nr. -/2012, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înfiinţare a popririi, printre care şi adresa nr. -/09.06.2017, emisă către terţul poprit C M US.R.L.

În perioada 25.07.2017 - 25.05.2021, în temeiul popririi înfiinţate prin adresa nr. 1363/09.06.2017, terţul poprit C M U S.R.L. a consemnat la dispoziţia executorului sumele de bani poprite periodic din veniturile apelantei .

Contractul individual de muncă încheiat între terţul poprit C M U S.R.L. şi apelantă a încetat la data de 01.05.2021, motiv pentru care terţul poprit nu a mai consemnat la dispoziţia executorului sume de bani.

La data de 18.10.2021, între terţul poprit C M U S.R.L. şi apelantă s-a încheiat un nou contract individual de muncă, iar prin adresa nr. -/05.08.2022 BEJ „D S” a înfiinţat din nou poprire asupra veniturilor salariale ale debitoarei (f. 381 dosar de executare).

Prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea susţine că a intervenit perimarea executării silite, întrucât între data încetării contractului individual de muncă (01.05.2021) şi data înştiinţării privind înfiinţarea celei de-a doua popriri (09.08.2022) au trecut mai mult de 6 luni.

În drept, sunt aplicabile dispoziţiile art. 389 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă care prevăd: „Dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”.

Însă , art. 390 alin. 1 din vechiul C.p.c. prevede că dispoziţiile art. 389 (referitoare la perimarea executării silite) nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie.

Totodată, potrivit art. 454 alin. (1) vechiul C.p.c., poprirea se înființează fără somație, iar dispozițiile privind perimarea executării silite nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea se face fără somație, cum este cazul în speţă.

Nu pot fi primite nici susţinerile contestatoarei în sensul că a intervenit perimarea executării silite în raport de pasivitatea creditorului în perioada 01.05.2021 (data încetării primului contract individual de muncă pe care aceasta l-a încheiat cu terţul poprit C M U S.R.L.) - 09.08.2022 (data înştiinţării privind înfiinţarea celei de-a doua popriri), având in vedere interogările efectuate de către executorul judecătoresc în data de 16.09.2021, 04.11.2021, 26.02.2022 şi 29.06.2022, baza de date ANAF, în vederea identificării veniturilor realizate de contestatoarea-debitoare.

Pe lângă toate acestea, în perioada 01.05.2021 - 09.08.2022, executorul judecătoresc a efectuat acte de executare silită, care au întrerupt termenul de perimare, şi totodată avea reprezentarea că poprirea dispusă prin adresa nr. 1363/09.06.2017 este în fiinţă, întrucât terţul poprit C M U S.R.L. nu a înştiinţat executorul cu privire la faptul că contestatoarea-debitoare nu mai este angajata sa.

Acesta este motivul pentru care, la 29.06.20022, executorul judecătoresc revine cu adresă către terţul poprit (f. 377 dosar de executare), solicitându-i să-i comunice cauza pentru care nu au mai fost virate sumele în temeiul popririi din 09.06.2017.

Faţă de considerentele de mai sus, Tribunalul , în baza art. 312 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă, va respinge recursul, ca neîntemeiat.