Decizie nr. 408 din 17.05.2023

Refuzul ADS pentru încheierea protocolului de predare-primire a unei suprafeţe de teren extravilan este neîntemeiat, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente, pe raza aceluiaşi judeţ.

Prin sentința civilă nr. 1354 din data de 28 septembrie 2022, Judecătoria R V a admis cererea principală având ca obiect fond funciar - obligaţia de a face, formulată de reclamanta C J T P S D P P A T, cu sediul la I P J T, în municipiul A, P A, str.

D, nr. -, judeţul T, în contradictoriu cu pârâţii C L P S D P P A T S, cu sediul în comuna S, judeţul T, C L P S D P P A T S, cu sediul în comuna S, judeţul T, M A D R – A D S, cu sediul în municipiul B, str.

Ş V, nr. -, sector - şi Parohia B, cu sediul în comuna S, sat B, judeţul T, prin preot paroh C P M.

A respins cererea reconvenţională, formulată de pârâta – reclamantă Parohia B, cu sediul în comuna S, sat B, judeţul T, prin preot paroh C P M, astfel cum a fost modificată şi precizată ulterior.

A obligat pârâtul M A D R – A D S să încheie protocolul de predare-preluare cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S pentru suprafaţa de 5,50 ha teren agricol, cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin sentinţa civilă nr.778/12.05.2016 pronunţată de Judecătoria R V, definitivă, teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în T -, P -, amplasament validat prin hotărârea nr. 21053/05.04.2019 a Comisiei judeţene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

A respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâta Parohia B.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentinţa civilă nr. 778/12.05.2016 pronunţată de Judecătoria R V, definitivă la 22.06.2016, a fost admisă cererea având ca obiect fond funciar – obligaţia de a face, formulată de Parohia B, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S; s-a dispus anularea hotărârii nr. 19508/27.11.2015 a Comisiei judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiind obligată aceasta să emită titlul de proprietate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,50 ha teren arabil extravilan pe numele Parohia B.

Întrucât la nivelul Comisia locale S pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a existat rezervă de teren, pârâta Parohia B neputând fi pusă în posesie pe vechiul amplasament, i s-a propus şi a acceptat, prin preotul paroh, repartizarea suprafeţei de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în T -, P -, din domeniul privat al statului şi aflat în perimetrul SC A SA B (T.C.

S), în conformitate cu dispoz.art.12 alin.1 şi urm. din Legea nr.165/2013, modificată, prevederilor HG nr.401/2013 şi ale HG nr. 890/2005.

La solicitarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, în baza normelor de aplicare aprobate prin H.G.R. nr. 401/2013, A D S - Reprezentanta Teritorială T, prin adresa nr. -, a pus în vedere comisiei locale să obţină acordul persoanei căreia i s-a validat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5,50 ha teren situat pe teritoriul cadastral comunei S, judeţul T, în Tarla -, Parcela -, din domeniul privat al statului şi perimetrul S.C.

A S.A.

B (T.C.

S) şi să întocmească documentaţia necesară în vederea încheierii protocolului de predare-preluare.

Astfel, a fost solicitat acordul persoanei îndreptăţite pentru amplasamentul în suprafaţă de 5,50 ha, teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în Tarla -, Parcela -, din domeniul privat al statului şi perimetrul S.C.

A S.A.

B (T.C.

S), iar Parohia B, beneficiarul suprafeţei de 5,50 ha, şi-a exprimat acordul referitor la punerea în posesie cu această suprafaţă.

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu prevederile Legii nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare şi Normele aprobate prin H.G.R. nr. 401/2013, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, prin adresa nr. 492/12.02.2019, înregistrată la O C P I T cu nr. 2661/13.02.2019, a solicitat planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă pentru suprafaţa de 5,50 ha teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în Tarla -, Parcela -, din domeniul privat al statului şi perimetrul S.C.

A S.A.

B (T.C.

S).

O C P I T a pus la dispoziţia comisiei locale de fond funciar documentele solicitate.

Planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă pentru suprafaţa totală de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, au fost vizate şi de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, judeţul T.

În urma verificărilor efectuate s-a constat că pentru Parohia B înscrisă în Anexa nr. 32 la Regulamentul aprobat prin H.G.R. nr.890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru comuna S, judeţul T, cu suprafaţa totală de 5,50 ha, ca urmare a Sentinţei Civile nr. 778/12.05.2016, pronunţată de către Judecătoria R V, în dosarul nr. 446/.../2016, definitivă, pentru care se solicită predarea terenului, nu a mai fost reconstituit dreptului de proprietate în baza aceloraşi documente (acte doveditoare a dreptului de proprietate).

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 21053/5.04.2019, la solicitarea Comisiei locale S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere formulată prin referatul nr. 532/14.02.2019, a fost validat procesul-verbal de delimitare nr. 498/13.02.2019 pentru suprafaţa de 5,50 ha ce face obiectul anexei 32 la Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 pentru Comuna S, întocmită ca urmare a sentinţei civile nr. 778/12.05.2016.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre a comisiei judeţene (21053/5.04.2019) a fost validată hotărârea Comisiei locale de fond funciar S nr. 531/14.02.2019, planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă, întocmite pentru suprafaţa în cauză, precum şi anexa 10 la Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 pentru Comuna S, anexă ce cuprinde o poziţie cu suprafaţa totală de 5,50 ha, amplasamentul acestei suprafeţe fiind situat pe teritoriul cadastral al Comunei S, în tarlaua -, parcela -.

Hotărârea Comisiei Judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 21053/5.04.2019 şi întreaga documentaţie validată prin aceasta şi care a stat la baza adoptării au fost transmise către M A D R – A D S, B cu adresa nr.

FF53049/15.04.2019 în vederea încheierii protocolului de predare primire.

Prin adresa cu nr. 141289/141312 din 5.08.2019, A D S a returnat documentaţia întocmită şi validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene T nr. 21053/5.04.2019 pentru predarea suprafeţei de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al Comunei S în vederea constituirii unui dosar de retrocedare în condiţiile impuse de Legea nr. 165/2013 şi HGR nr. 401/2013.

Din cuprinsul acestei adrese rezultă că motivul returnării l-a constituit faptul că: procesul verbal de delimitare nu este semnat şi ştampilat de către O C P I T; nu există declaraţie pe propria răspundere a persoanei îndreptăţite din care să rezulte că aceasta nu şi-a concesionat drepturile de proprietate; că terenul solicitat de către Comisia locală de fond funciar S pentru a fi predat se află în raza teritorială a UAT S, nu se îndeplineşte condiţia legală impusă prin art. 12. alin. 1. art. 12, alin. 1, lit. b) si c) din Legea nr. 165/2013, respectiv aceea că terenul situat în domeniul public al statului, trecut în condiţiile legii în proprietatea privată a statului sau terenul situat în domeniul privat al statului, administrat de A D S să fie situat pe raza localităţilor învecinate.

UAT S şi UAT S nu sunt învecinate, aflându-se la o distanţă de aproximativ 22 km.

Prin aceeaşi adresă, ADS comunică faptul că, în situaţia în care se refuză rezerva comisiei locale, iar pe teritoriul acesteia sau al localităţilor învecinate nu există terenuri situate în domeniul public al statului, administrate de instituţiile publice, singura modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate rămâne formularea unei propuneri de acordare a măsurilor compensatorii.

Obligaţia stabilită în sarcina ADS - de predare a terenurilor agricole - rezultă din prevederile art. 47 din HG nr. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului: „...terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, rep. cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptăţiţi..." cât şi din prevederile art. 7, alin. 7 din Legea nr. 268/2011 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea ADS: „ADS, împreună cu O N C, G C, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000. cu modificările şi completările ulterioare, si le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.

De asemenea, potrivit dispoz. art. 47 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare, „în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului B, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice; pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ; pe terenurile ocupate de izlazuri.".

De asemenea, potrivit art. 14 din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare, „în situaţia în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziţie pe raza unei alte unităţi administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moştenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă.”, iar în conformitate cu dispoz. art. 16 din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare, „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

În drept, urmează a fi avute în vedere şi dispoz. art. 13 -15 din Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „art. 13 (1) La cererea comisiilor judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, ADS pune la dispoziţia comisiilor locale de fond funciar terenurile care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. (2) Cererea Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, se transmite însoţită de tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 10, hotărârea Comisiei judeţene, respectiv a municipiului B, de validare a întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului pe care urmează a fi puse în posesie persoanele îndreptăţite, procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoţit de fişa suprafeţelor şi planurile cadastrale pentru amplasamente sau schiţele de amplasament. (3) Procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fişa suprafeţelor şi planurile cadastrale pentru amplasamente sau schiţele de amplasament vor fi semnate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al ADS şi reprezentantul OCPI; art.14 ADS predă, prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale de fond funciar şi subcomisiilor municipiului B terenurile agricole a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile Legii nr. 165/2013; art.15 privind conţinutul documentaţiei înaintată de Comisia judeţeană de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare a unui teren agricol de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar.

Relevante sunt prevederile art. 19 din Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora, în situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, al localităţii învecinate sau, după caz, al judeţului, nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, comisia locală de fond funciar întocmeşte tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 11, pe care o înaintează, împreună cu întreaga documentaţie, Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea analizării şi transmiterii unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, dar şi prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi."

Rezultă din dispoziţiile legale sus menţionate, existenţa unui caz de atribuire a terenurilor agricole, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente, respectiv atribuirea terenurilor aflate pe raza aceluiaşi judeţ (nu numai pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ), astfel că acest motiv pentru care ADS a refuzat încheierea protocolului de predare-preluare a suprafeţei de 5,50 ha teren extravilan este neîntemeiat.

Nu pot fi susţinute ca fiind întemeiate nici celelalte motive invocate de ADS cu ocazia returnării documentaţiei de retrocedare întrucât în cazul în care procesul verbal de delimitare nr.498/13.02.2019 nu cuprinde semnătura şi ştampila reprezentantului Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T (deşi în cuprinsul procesului verbal era indicat numele şi prenumele reprezentantului), putea solicita remedierea acestei neregularităţi, cu atât mai mult cu cât, în prezentul dosar, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S, a depus procesul verbal de delimitare nr.5192/12.05.2017, privind aceeaşi suprafaţă de 5,50 ha teren extravilan pe raza comunei Săceni, semnat şi ştampilat inclusiv de către reprezentantul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T, iar Parohia B, prin preotul paroh, a depus la dosar declaraţie pe proprie răspundere în sensul că nu a înstrăinat suprafaţa de 5,50 ha reconstituită, înscris care, de asemenea, putea fi solicitat în vederea rezolvării situaţiei privind punerea în posesie pentru acest teren, în condiţiile în care cererea de reconstituire a fost înregistrată, potrivit sentinţei civile sus menţionate, încă din data de 12.03.1998.

Tot astfel nu este întemeiată susţinerea ADS, din întâmpinare, în conformitate cu care exista rezervă de teren retrocedabil a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S – 758,08 ha, în condiţiile în care textul de lege (art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013, modificată), se referă la terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar la care a fost înregistrată cererea de reconstituire şi nu la rezerva comisiei locale de fond funciar din localitatea de pe raza aceluiaşi judeţ unde se propune atribuirea (aceasta fiind şi interpretarea din sentinţele civile depuse la dosar chiar de pârâta ADS).

Mai mult, din înscrisul depus la dosar de pârâta ADS (situaţie terenuri agricole şi forestiere – anexa 7 întocmit de PFA I I L) nu rezultă la ce dată exista această rezervă de teren la nivelul UAT Comuna S.

În speţă, nu se poate vorbi despre un refuz al pârâtei Parohia B, de a-i fi atribuită o suprafaţă de teren pe raza comunei S, neexistând documente în acest sens, fiind simple susţineri ale ADS, bazate pe practica judiciară sus menţionată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de Parohia B, instanţa a constatat că iniţial aceasta a solicitat obligarea reclamantei şi celorlalte pârâte la plata sumei de 300 lei/zi penalităţi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la punerea în posesie, pentru ca ulterior, la solicitarea instanţei, să-şi precizeze şi chiar să-şi modifice această cerere, în sensul că a solicitat daune interese moratorii, conform art.1536 Cod civil, sub forma dobânzii prev. de OG nr.13/2011, fiind invocate în acelaşi timp şi dispoz. art. 907 Cod civil (probabil art. 906 Cod procedură civilă privind aplicarea de penalităţi).

Drept urmare, instanţa a analizat cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată şi precizată, sub ambele aspecte.

Referitor la plata de penalităţi pe zi de întârziere, instanţa a constatat că, acestea pot fi acordate în cazul neexecutării obligaţiei de a face, potrivit dispoz, art.906 Cod procedură civilă, dar numai în faza executării silite, deci după obţinerea titlului executoriu, astfel că cererea privind plata de penalităţi în procedura de fond apare ca fiind inadmisibilă (prematur formulată).

În ceea ce priveşte plata de daune moratorii, în temeiul art. 1536 Cod civil, instanţa a constatat că pârâta Parohia B a solicitat astfel de daune atât de la reclamantă, cât şi de la cele două comisii de fond funciar, care nu au o culpă reieșită din raportul juridic dedus judecăţii (obligaţia de a încheia protocolul de predare-preluare a suprafeţei de teren, reconstituită Parohiei B), fiind chiar de acord (reclamanta chiar solicitând încheierea acestui protocol şi ulterior formulând prezenta acţiune în vederea obligării încheierii protocolului de către ADS).

În speţă, obligaţia de a face constă în obligaţia ADS de a încheia protocolul de predare-preluare a suprafeţei de 5,50 ha teren pe raza comunei Săceni, şi în legătură cu această obligaţie se poate solicita plata de daune moratorii.

Pârâta Parohia B a invocat ca echivalent al obligaţiei de a face producţia agricolă medie de 6 tone/ha, în judeţul T, fără a indica, în concret, care ar fi valoarea prejudiciului, care nu poate fi nici determinat (nu se cunoaşte dacă ar fi cultivat suprafaţa de teren, ce culturi ar fi înfiinţat, ce recoltă ar fi obţinut, etc.).

Rezultă astfel că prejudiciul menţionat de pârâta Parohia B, nu este cert, nefiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi acordate daune moratorii pe temeiurile de fapt şi de drept invocate de aceasta (în cazul reclamantei şi celor două comisii de fiind funciar nefiind îndeplinită nici condiţia existenţei vinovăţiei în săvârşirea faptei ilicite, constând în refuzul de a încheia protocolul de predare-preluare a suprafeţei de 5,50 ha teren).

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis cererea principală şi a obligat pârâtul M A D R – A D S să încheie protocolul de predare-preluare cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S, pentru suprafaţa de 5,50 ha teren agricol, cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin sentinţa civilă nr. 778/12.05.2016 pronunţată de Judecătoria R V, definitivă, teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în T -, P -, amplasament validat prin hotărârea nr. 21053/05.04.2019 a Comisiei judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; a respins cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată şi precizată ulterior.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâta Parohia B, având în vedere că a fost admisă cererea principală şi respinsă cererea reconvenţională, neputând solicita cheltuieli de judecată de la ceilalţi pârâţi, în raport de cererea principală formulată de Comisia judeţeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-pârâtă M A D R – A D S, prin care a solicitat instanţei în principal, anularea hotărârii, întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T.

În motivare, a arătat că potrivit art. 480, alin. 4 c.pr.civ, hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material.

Reiterarea aspectului necompetenţei primei instanţe în soluţionarea cauzei se datorează practicii neunitare a Curţii de Apel B, ce impune necesitatea pronunţării de către completul specializat din cadrul ICCJ a unei soluţii prealabile de dezlegare a problemei de drept, potrivit art. 519 C.Proc.Civ.

În susţinerea motivului de apel, a învederat că ulterior soluţionării conflictului negativ de competenţă în prezentul litigiu prin Sentinţa nr. 53/07.04.2021, Curtea de Apel B a pronunţat o soluţie contrară, respectiv decizia nr. 59F/15.04.2021, în dosarul nr. 919/.../2020, prin care a soluţionat într-o cauză de fond funciar conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria T M şi Tribunalul T, în favoarea instanţei din urmă, respectiv tribunalul.

Aşadar, la un interval de doar o săptămână, Curtea de Apel B a pronunţat două soluţii contrare pe aceeaşi problemă de drept privind instanţa competentă în soluţionarea pe fond a cererilor de chemare în judecată, având ca obiect pretenţii aproape identice, respectiv solicitări ale Comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T privind obligarea ADS la încheierea protocolului de predare primire a unor terenuri revendicate conform legislaţiei de fond funciar.

Precum în prezenta cauză, aspectul instanţei competente a fost analizat în dosarul nr. 919/.../2020, cât şi în dosarul nr. 2389/.../2019, în care s-a soluţionat de asemenea conflictul negativ de competenţă, într-o cauză de fond funciar, în favoarea Tribunalului I, raportat la aceleaşi dispoziţii ale Legii nr. 165/2013.

Datorită acestei practici neunitare a curţii, reiterează ca motiv de apel excepţia invocată la fond, dar şi solicitarea de investire a completului specializat din cadrul ICCJ pentru pronunţarea unei soluţii prealabile de dezlegare a chestiunii de drept, potrivit art. 519 C.Proc.Civ.

Motivele de anulare a hotărârii apelate, datorită soluţionării cauzei de către Judecătoria R V, necompetentă material sunt dispoziţiile art. 4 din legea nr. 165/2013 care sunt aplicabile si în prezenta cauză, art. 11, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013, ce reglementa posibilitatea persoanei nemulţumite de a formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 11/2017, acestea nemaifiind de actualitate în raport de momentul înregistrării cererii introductive a reclamantei.

Având în vedere că, acţiunea de definitivare a procesului de restituire a imobilelor naţionalizate este în desfăşurare, cauza intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 165/2013, din a căror interpretare coroborată rezultă că, competenţa de soluţionare revine Tribunalului, indiferent de calitatea titularului acţiunii, potrivit art. 35, alin. 11 din lege.

Pentru aceste motive şi în acord cu practica judecătorească invocată, a solicitat anularea hotărârii apelate potrivit art. 480, alin. 4 C.proc.civ, întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului T- Secţia Civilă.

Potrivit Art. 480, alin. 2 C.proc.civ, hotărârea apelată se impune a fi schimbată în parte, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte acţiunea reclamantei.

Instanţa fondului în mod eronat a reţinut ca principal motiv de respingere a apărărilor apelantei, respectiv de admitere a pretenţiilor reclamantei, că prevederile unui act normativ de forţă superioară - Legea nr. 165/2013 se poate completa / modifica de către un act normativ de forţă inferioară, în speţă HG nr. 401/2013.

În acord cu îndrumările A N P R P, abilitată prin lege să acorde sprijin instituţiilor publice în aplicarea unitară a legislaţiei de fond funciar şi a Legii nr. 10/2001, de restituire a imobilelor naţionalizate, practica judecătorească din cauzele în care a fost parte, "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza M A şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Cererile ce fac obiectul art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt detaliate în cuprinsul art. 3, pct. 1, ce face referire explicit şi la cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de soluţionare la entitățile prevăzute de lege sau pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Dispoziţiile legii asigură aşadar un cadru normativ unitar în materia reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra imobilelor naţionalizate, aşa cum statuează în mod expres art. 4 din lege.

Aşa cum s-a pronunţat Curtea de Apel B prin practica menţionată, soluţionarea cererii reclamantei intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, de vreme ce, partea adversă invocă nefinalizarea procedurilor administrative de fond funciar, prin emiterea titlului de proprietate şi efectuarea punerii în posesie, drept pentru care solicită obligarea apelantei la predarea terenului de 5,5 ha revendicat de Parohia B.

Această lege reglementează o competenţă şi o procedură specifică în ceea ce priveşte finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de către stat, în perioada regimului comunist.

Art. 35, alin. 11 din Legea nr. 165/2013 (introdus prin Legea nr. 212/25.07.2018: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

Apelanta a susţinut prin apărările efectuate la fond că a refuzat predarea suprafeţei de 5,50 ha, situată pe raza loc.

S, jud.

Teleorman, către Comisia locală de fond funciar S, motivat în principal de faptul c, o astfel de predare încalcă condiţia impusă de art. 12, alin. 1, lit. b) şi c) din Legea nr. 165/ă013, potrivit căreia, cele două localităţi, cea la care s-a înregistrat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată, precum şi cea pe a cărei rază teritorială este situat terenul ce se solicită a fi predat de ADS, trebuie să fie localităţi învecinate, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.

Instanţa fondului a înlăturat aceste apărări pe considerentul că dispoziţiile art. 19 din HG nr. 401/2013 prevăd un alt caz de atribuire a terenurilor agricole în situaţia în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente, respectiv atribuirea din terenurile ADS aflate pe raza aceluiaşi judeţ şi nu doar de pe raza localităţilor învecinate, astfel că, acest motiv pentru care Subscrisa a refuzat încheierea protocolului a fost catalogat ca fiind neîntemeiat.

Cu alte cuvinte, judecătoria susţine că ordinea obligatorie de restituire a terenurilor agricole foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, prevăzută expres de art. 12 din Legea nr. 165/2013, se modifică cu cazul de atribuire a terenurilor agricole în cazul în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente prevăzut de art. 19 din HG nr. 401/2013, privind atribuirea terenurilor ADS din cele aflate pe raza aceluiaşi judeţ.

Înainte de a combate punctual opinia instanţei de fond, a învederat că refuzul de a da curs solicitării Comisiei Judeţene de fond funciar T, respectă întocmai îndrumările Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - ANRP, abilitată prin lege să acorde sprijin instituţiilor publice în aplicarea unitară a legislaţiei de fond funciar şi a Legii nr. 10/2001, de restituire a imobilelor naţionalizate care a comunicat Agenţiei Domeniilor Statului, în mai multe rânduri faptul că: „Potrivit acestui text de lege (art. 12, alin. 1, lit. c din Legea nr. 165/2013), dacă nu există în rezerva comisiei locale de fond funciar sau aceste terenuri sunt refuzate şi pe raza localităţii unde se află vechiul amplasament nu există terenuri aflate în proprietatea statului care să poate fi afectate reconstituirii dreptului de proprietate, se vor putea pune la dispoziţia comisiei locale de fond funciar doar terenuri aflate în proprietatea statului pe raza localităţii învecinate (limitrofe) din acelaşi judeţ. "

Pe de altă parte, din modalitatea de redactare a art. 19 din normele metodologice aprobate prin HG nr. 401/2013, nu rezultă ceea ce a susţinut judecătoria, respectiv o eventuală intenţie a legiuitorului de a completa art. 12 din Legea nr. 165/2013, dimpotrivă utilizarea în textul de lege a sintagmei, după caz "atunci când se referă la situaţia în care la nivelul unităţii administrativ teritoriale şi al localităţii învecinate nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, priveşte modalitatea de retrocedare a terenurilor forestiere, având în vedere că articolul 18, ce precede pe cel invocat de judecătorie, reglementează restituirea acestei categorii de terenuri, care nu se află în administrarea ADS, ci exclusiv în cel al R.

Raţionamentul tribunalului potrivit căruia, art. 12 din Legea nr. 165/2013 se completează cu art. 19 din HG nr. 401/2013, care adaugă un alt caz de atribuire a terenurilor agricole în cazul în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente, respectiv atribuirea terenurilor ADS din cele aflate pe raza aceluiaşi judeţ, este nelegal, întrucât contravine principiului prevăzut de art. 4, alin. 3 şi de art. 58, alin 3 din Legea nr. 24/2000, referitor la ierarhia şi forţa juridică a actelor normative, potrivit căruia, un act normativ de rang inferior, cum este în speţă Hotărârea de Guvern nr. 401/2013, nu poate completa/modifica un act normativ de nivel superior, respectiv Legea nr. 165/2013.

Textele de lege prevăd că evenimentele legislative ale unei legi organice, precum modificarea, completarea, suspendarea, abrogarea sau altele asemenea, textul legal având doar caracter enumerativ şi nu limitativ, nu poate fi dispusă niciodată printr-o hotărâre de guvern, mai întâi pentru că, nu este de acelaşi nivel sau de nivel superior legii asupra căruia intervine, iar apoi pentru că, actele normative date în executarea legii se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Aşadar, teza avută în vedere pentru admiterea acţiunii reclamantei este nelegală, cu atât mai mult cu cât, dispoziţiile art. 60 şi 61 din aceeaşi lege privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, aduc lămuriri suplimentări cu privire la modalitatea în care se completează ulterior actul, prin introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: „După articolul... se introduce un nou articol, cu următorul cuprins:".

Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însoţite de un indice cifric, pentru diferenţiere.

Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu este afectată concepţia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.

În ceea ce priveşte efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare, trebuie precizat că acestea se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.

În consecinţă, în ipoteza în care un act normativ a fost modificat sau completat, la aplicarea dispoziţiilor sale normative trebuie să se aibă în vedere succesiunea în timp a evenimentelor legislative care au intervenit în perioada de acţiune a actului normativ.

Aceasta întrucât efectele modificărilor sau completărilor intervenite se produc de la momentul intrării lor în vigoare, care se stabileşte potrivit celor menţionate mai sus, în funcţie de categoria de act normativ vizată.

A detaliat poate excesiv modalitatea în care se realizează completarea actului normativ, urmare a situaţiilor pe care le-am întâlnit în practică, pentru a evidenţia aplicarea poate completa Legea nr. 165/2013 în legătura cu a cărei aplicare a fost aprobată, prin instituirea unui alt caz de atribuire de terenuri agricole, atunci când vechiul amplasament nu este disponibil, nu poate fi acceptată cu atât mai mult cu cât, nu s-a urmat tehnica legislativă detaliată mai sus.

Concluzionând pe acest motiv de apel, susţine că, teza reglementată de art. 12, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 165/2013, referitoare la posibilitatea retrocedării din terenurile statului, situate doar pe raza unor localităţi limitrofe, nu poate fi completată cu cazul prevăzut de art. 19 din normele metodologice aprobate prin HG nr. 401/2013, întrucât reprezintă un procedeu nelegal de adăugare la lege, ce nesocoteşte principiile prevăzute de art. 4, alin. 3 şi de art. 58, alin 3 din Legea nr. 24/2000, dar şi tehnicile legislative reglementate de dispoziţiile art. 60 şi 61 din aceeaşi lege.

A dovedit prin cele învederate că interpretarea judecătoriei încalcă voinţa legiuitorului concretizată în dispoziţiile Legii nr. 165/2013, sub aspectul reglementării terenurilor aparţinând instituţiilor publice, situate pe raza localităţilor învecinate, care ar putea fi retrocedate atunci când vechiul amplasament nu este disponibil din motive obiective.

Ca atare, sfera de aplicare a art. 12, alin. c din Legea nr. 165/2013 nu poate fi lărgită astfel cum se reţine prin sentinţa apelată, prin adăugarea unui alt caz de atribuire a terenurilor agricole în cazul în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente, caz prevăzut art. 19 din HG nr. 401/2013, prin atribuirea terenurilor aflate pe raza aceluiaşi judeţ din cele aflate în administrarea ADS.

A apreciat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa fondului a nesocotit condiţiile de formă impuse imperativ de art. 15 din HG nr. 401/2013.

Celelalte argumente ale apelantei invocate prin apărări, prin care a justificat nepredarea suprafeţei de 5,5 ha către Comisia locală de fond funciar S, au fost de asemenea respinse nefondat prin hotărârea apelată.

Potrivit art. 15 din HG nr. 401/2013, documentaţia ce se înaintează de către Comisiile judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare a unui teren agricol de la ADS către comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar, trebuie să conţină procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoţit de fişa suprafeţelor, semnate şi ştampilate pe fiecare pagină de primar, prefect, OCPI şi reprezentantul teritorial al ADS.

În prezenta speţă, a susţinut că procesul verbal de delimitare comunicat de către Comisia judeţeană de fond funciar prin adresa nr.

FF 53049 din 15.04.2019, conform art. 3 din Legea nr. 268/2001, art. 9 din HG nr. 626/2001, nu îndeplineşte exigenţele legale, întrucât nu este semnat şi ştampilat de către Oficiul pentru Cadastru şi Publicitate T, aşa cum dispun în mod expres dispoziţiile art. 15, lit. d) din HG NR. 401/2013.

Instanţa fondului a respins şi aceste apărări, cu toate că apreciază aspectele semnalate ca fiind neregularităţi, pe considerentul că apelanta ar fi putut solicita remedierea acestora, cu atât mai mult cu cât, Comisia locală S a depus procesul verbal de delimitare nr. 5192/12.05.2017 în forma solicitată de ADS.

În ceea ce o priveşte, a apreciat hotărârea instanţei ca fiind eronată, întrucât încalcă voinţa legiuitorului, care a reglementat strict condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile ce alcătuiesc documentaţia de retrocedare ce se înaintează apelantei, de către comisiile judeţene, în vederea întocmirii protocolului de predare - preluare a terenurilor retrocedabile.

Contrar celor reţinute prin hotărârea apelată, comisia locală nu i-a înaintat procesul verbal de delimitare nr. 5192/12.05.2017 în forma impusă de lege, iar remedierea neregularităţi lor nu mai era posibilă, având în vedere şi celelalte motive întemeiate de returnare a documentaţiei către comisia judeţeană.

În lipsa semnăturii şi a ştampilei oficiului de cadastru de pe procesul - verbal de delimitare şi anexele acestuia, reprezentanţii ADS în mod corect au invocat neredactarea cadrului legal în vigoare si au refuzat perfectarea protocolului cu comisia S.

Judecătoria a trecut cu prea mare uşurinţă peste cerinţele de formă impuse de art. 15 din HG nr. 401/2013 şi a acceptat exclusiv punctul de vedere al comisiei judeţene, inclusiv în ceea ce priveşte apărarea apelantei, referitoare la imposibilitatea afectării patrimoniului ADS, până la epuizarea rezervei retrocedabile a Comisiei de fond funciar S.

Astfel, a învederat în faţa instanţei de fond că, dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 165/2013 instituie ordinea obligatorie în care se atribuie teren foştilor proprietar sau moştenitorilor acestuia, mai întâi din rezerva Comisiilor Locale de Fond Funciar şi abia după epuizarea acestor variante, din terenurile proprietate privată a statului sau din terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului.

Or, în anexa nr. 7, întocmită conform art. 9 din HG nr. 401/2013, de Comisia locală de inventariere de pe UAT S, constituite conform art. 1, alin. 1 din aceeaşi hotărâre de guvern, figurează terenurile agricole care constituie rezerva retrocedabilă a comisiei de fond funciar S, în suprafaţă totală de 758,0755 ha.

Prin urmare, pentru reconstituirea în concret a dreptului de proprietate privată, nu puteau fi avute în vedere terenurile aflate în patrimoniul apelantei, pe raza loc.

S, atâta timp cât, legislaţia prevede o ordine obligatorie în care se retrocedează terenurilor agricole, atunci când nu mai este posibilă restituirea vechiului amplasament.

Şi în ceea ce priveşte această apărare a apelantei, judecătoria a acceptat exclusiv punctul de vedere al comisiei judeţene, în sensul că normele legale ce instituie ordinea obligatorie în care se atribuie teren foştilor proprietar sau moştenitorilor acestuia priveşte exclusiv rezerva disponibilă a comisiei unde s-a înregistrat cererea de restituire şi nu rezerva comisiei unde se propune atribuirea efectivă a terenului.

Or, o asemenea interpretare nu poate fi acceptată, întrucât textul de lege nu prevede ceea ce susţine instanţa fondului, iar unde legea nu distinge, nici părţile sau instanţa nu ar trebui să distingă.

Totodată, punctul de vedere al primei instanţe nu are logică întrucât, din moment ce prezenta speţă priveşte cazul în care atribuirea vechiului amplasament nu mai este posibilă, este firesc ca textul de lege să impună verificarea existenţei sau nu a unei rezerve disponibile la dispoziţia comisiei pe a cărei rază teritorială a fost emisă propunerea de atribuire efectivă a terenului în compensare.

Este evident că, analizarea anexei 7 depusă de apelantă la dosar în dovedirea tezei susţinută prin apărări s-a efectuat defectuos de către judecătorie, întrucât în aceasta este stipulată rezerva retrocedabilă a comisiei locale Săceni, în suprafaţă totală de 758,0755 ha, în timp ce, terenurile Subscrisei de pe raza acestei localităţi sunt de doar 128,7597 ha (coloana a 4 din tabel - Total Anexa 2).

Cerinţa obligatorie impusă de art. 12, alin. 3 din Legea nr. 165/2013, potrivit cu care, atribuirea terenurilor de către comisia locala se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, invocată de apelantă prin apărări nu a fost analizată şi soluţionată prin hotărârea apelată.

Prin întâmpinarea depusă la fond a învederat că legislaţia în vigoare impune verificarea în cauză şi a datei depunerii cererilor de restituire, aspect ce trebuie lămurit doar de comisia locală de fond funciar, întrucât doar aceasta deţine date în acest sens.

Este posibil ca, în evidenţele acesteia să fie înregistrate cereri cu numere de înregistrare prioritare faţă de cele ale persoanelor în numele cărora acţionează reclamanta.

Faptul că, anterior atribuirii unui teren pe un alt amplasament trebuie să se constate că acesta este atribuibil, respectiv că nicio persoană nu este îndreptăţită la restituirea în natură asupra acestuia ca vechi amplasament, este un aspect important impus de cadrul legal în vigoare, drept pentru care am solicitat verificarea acestuia de către primă instanţă, ceea ce însă nu s-a realizat.

A criticat aşadar hotărârea atacată şi din această perspectivă, întrucât nu este exclusă posibilitatea ca, în urma parcurgerii etapelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, cererea de reconstituire să nu poată fi soluţionată în natură, din perspectiva respectării datei depunerii cererilor de restituire, fiind posibil ca, în evidenţele comisiei locale să fie înregistrate cereri cu numere de înregistrare prioritare faţă de cele ale persoanelor în numele cărora acţionează reclamanta.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, precum şi prevederile legale invocate, a solicitat instanţei admiterea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 1354/28.09.2022, pronunţată de Judecătoria R V, în principal, anularea hotărârii, întrucât a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, iar în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T.

În drept, şi-a întemeiat prezentul apel pe dispoziţiile art. 466 şi urm C.proc.civ., art. 480 C. Pr. Civ., precum şi pe toate prevederile legale invocate pe această cale.

În vederea sesizării completului specializat din cadrul ICCJ pentru pronunţarea unei soluţii prealabile de dezlegare a problemei de drept, potrivit art. 519 C.proc.civ, anexează hotărârile Curţii de Apel B pronunţate în dosarul nr. 919/.../2020 şi în Dosarul nr. 2389/.../2019, în care s-au soluţionat de asemenea conflicte negative de competenţă în cauze de fond funciar, în favoarea Tribunalului T si I.

La data de 29.11.2022, intimata-reclamantă Comisia Judeţeană T pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

În motivare, a arătat că în fapt, prin sentinţa civilă nr. 1354 din 28.09.2022, pronunţată de către Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr. 2180/.../2021, s-a admis acţiunea formulată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T şi a fost obligată ADS să încheie protocolul de predare - preluare cu Comisia locală de fond funciar S pentru suprafaţa de 5,50 ha teren agricol, cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin sentinţa civilă nr. 778/12.05.2016, pronunţată de Judecătoria R V, definitivă, teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T In T -, P-, amplasament validat prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 21053/05.04.2019.

Un prim motiv de apel invocat de pârâta ADS îl constituie faptul că hotărârea atacată este pronunţată de o instanţă necompetentă material.

În acest sens, a precizat că prin sentinţa civilă nr. 1190/28 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria R V, în dosarul nr. 841/.../2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta A D S B, prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului T - Secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 19/25.01.2021 pronunţată de Tribunalul T, în dosarul nr. 841/.../2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului T, constatându-se că tribunalul nu este competent material să soluţioneze cauza, declinându-și competenţa în favoarea Judecătoriei R V; s-a constatat conflictul negativ de competentă şi s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel B pentru soluţionarea conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 53F/07.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel B - Secţia a IV a C, în dosarul nr, 841/.../2020, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei R V.

A considerat că instanţa de judecată abilitată a soluţiona conflictul negativ de competenta (Curtea de Apel B) a analizat deja motivele pe care le susţine ADS cu privire la instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu.

Astfel că o nouă reluare a motivelor cu privire ia competenta materială a instanţei de judecată, devine inutilă.

Un alt motiv de apei invocat de pârâta ADS îi constituie faptul că prevederile unui act normativ de forţă superioară, Legea nr. 165/2013, nu se pot completa/modifica de către un act normativ de forţă inferioară, HG nr. 401/2013.

A considerat că este o interpretare eronată a apelantei, întrucât HG nr. 401/2013 reprezintă normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi nu poate fi interpretat în sensul modificării şi renumerotării articolelor aşa cum se susţine în apelul formulat

Normele de aplicare ale unui act normativ nu sunt emise în sensul modificării sau completării propriu-zise, aşa cum susţine apelanta, ci în sensul interpretării actului normativ, a detalierii pas cu pas a modului în care o anume lege trebuie să fie aplicată.

Obiectivul interpretării este de a reda voinţa obiectivizată a legiuitorului, aşa cum rezultă aceasta din normă.

Normele metodologice de aplicare a legii detaliază/clarifică aspectele de interpretare a paragrafelor legale In cauză, nicidecum instanţa de fond nu a intenţionat să modifice conţinutul Legii nr. 165/2013, aşa cum susţine apelanta pârâtă ADS.

În contextul interpretării nu se operează cu un singur scop al normei juridice, ci cu o multitudine de scopuri reflectând anumite valori, care trebuie ierarhizate de judecător în cadrul interpretării concrete a normei.

A susţine că "raţionamentul judecătoriei este nelegal, întrucât contravine principiului prevăzut de art. 4, alin 3 şi de art. 58, alin. 3 din Legea nr. 24/2000, referitor la ierarhia şi forţa juridică a actelor normative, potrivit căruia, un act normativ de rang inferior, cum este în speţă Hotărârea de Guvern nr. 401/2013, nu poate completa/modifica un act normativ de nivel superior, respectiv Legea nr. 165/2013" este total nefondat.

În acest sens, completarea şi modificarea unui act normativ presupune parcurgerea anumitor etape.

Marcarea elementelor de structură nou introduse se face cu ajutorul cifrei elementului după care se introduc, la care se adaugă un indice cifric, pentru diferenţiere, în cazul în care după respectivul element mai urmează şi altul.

Dacă introducerea se face în final, nemaifiind un alt element de structură după acesta, marcarea se face cu ajutorul cifrei următoare celei prin care este identificat ultimul element de structură.

In cazul altor elemente de structură care se pot regăsi în cadrul unui articol, cum ar fi teze, puncte, liniuţe, elemente de frază sau altele asemenea, este de preferat înlocuirea Integrală a dispoziţiilor articolul sau una din subdiviziunile acestuia (alineat sau literă), după caz, din care acestea fac parte.

Dacă actul prin care se intervine legislativ asupra actului normativ de bază are ca obiect doar modificări, operaţiune exprimată în partea introductivă a articolului prin care se exprimă aceste intervenţii, este necesară eliminarea, din cadrul părţilor dispozitive ale punctelor în care este structurat respectivul articol, a sintagmei „se modifică şi".

Excepţie de la această regulă o reprezintă situaţia părţilor dispozitive prin care se modifică anexe, când, chiar dacă intervenţiile legislative sunt doar de natura modificărilor, nu se elimină sintagma „se modifică şi".

Atunci când intervenţia legislativă asupra unui act vizează doar un element de structură al acestuia, articolul prin care se exprimă această intervenţie nu mai trebuie structurat în puncte de modificare, completare sau abrogare, după caz.

După cum se poate observa există o metodologie pentru modificarea/completarea unui act normativ.

Mai mult, apelanta îşi întemeiază apărările pe dispoziţiile art. 60 şi 61 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, neaplicabile în speţă, întrucât voinţa instanţei de fond nu a fost aceea de a modifica sau completa un act normativ.

Voinţa primei instanţe a fost aceea ca, din interpretarea actelor normative să dea eficientă principiului prevalentei restituirii în natură a terenului, astfel cum a fost şi intenţia legiuitorului.

A considerat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ale HG 401/2013 privind normele de aplicare ale Legii nr, 165/2013, HGR nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea ADS.

Astfel, prevederile art. 47 alin. (î) din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora "(1) În conformitate cu prevederile art. 7 alin, (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea ADS, cu modificările şi completările ulterioare şi conform art., 9 şi 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea ADS, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr, 1/2000, cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, in vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi, în cei mult 30 zile de ia comunicarea hotărâm însoţită de documentaţia care a stat la baza acesteia."

Prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora "În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului B, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte Instituţii publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în aceiaşi judeţ;

d) pe terenurile ocupate de izlazuri."

Prevederile art. 14 din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora "în situaţia în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziţie pe raza unei alte unităţi administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moştenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă."

Prevederile art. 16 din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora '"Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).”

Prevederile art. 13 - 15 din Normele aprobate prin HG r nr. 401/2013 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora "art. 13 (1) La cererea comisiilor judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, A D S pune la dispoziţia comisiilor locale de fond funciar terenurile care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. (2) Cererea Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, se transmite însoţită de tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 10, hotărârea Comisiei judeţene, respectiv a municipiului B, de validare a întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului pe care urmează a fi puse în posesie persoanele îndreptăţite, procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoţit de fişa suprafeţelor şi planurile cadastrale pentru amplasamente sau schiţele de amplasament (3) Procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fişa suprafeţelor şi planurile cadastrale pentru amplasamente sau schiţele de amplasament vor fi semnate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al A D S reprezentantul O C P I.

Art. 14 Agenţia Domeniilor Statului predă, prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale de fond funciar şi subcomisiilor municipiului B terenurile agricole a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi ale Legii nr, 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şl justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şl completările ulterioare, precum şi cu prevederile Legii nr. 165/2013,

Art. 15 Documentaţia înaintată de Comisia judeţeană de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare a unul teren agricol de la A D S către comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar, va conţine următoarele:

a) cererea Comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, a municipiului Bucureşti, privind punerea la dispoziţie a terenului. în cerere se face menţiunea privind parcurgerea ordinii de opţiune prevăzute de art. 12 din Legea nr. 165/2013;

b) anexele întocmite conform Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările şl completările ulterioare, precum şi anexa nr. 10, semnate şt ştampilate pe flecare pagină de către reprezentantul teritorial al A D S;

c) hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, a municipiului Bucureşti, pentru validarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a amplasamentului acestora;

d) procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoţit de fişa suprafeţelor, semnate şi ştampilate pe fiecare pagină de primar, prefect, O C P I şi reprezentantul teritorial al A D S;

e) planurile cadastrale, ia scara 1:5000 sau 1:10000, cu amplasamentul stabilit pentru terenurile retrocedate, sau schiţele de amplasament, vizate de primar, prefect, reprezentantul teritorial ai A D S şi O C P I."

Prevederile art., 19 din Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora "în situaţia în care ia nivelul unităţii administrativ-teritoriale, al localităţii învecinate sau, după caz, ai judeţului nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, comisia focală de fond funciar întocmeşte tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 11, pe care o înaintează, împreună cu întreaga documentaţie, Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea analizării şi transmiterii unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013."

Prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora "Agenţia Domeniilor Statutul, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografe, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, si Legii nr. 1/2000. cu modificările şi completările ulterioare, şl le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şl punerii în posesie a celor îndreptăţiţi."

A menţionat că, prin Hotărârea Comisiei Judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 21053/5.04.2019, la solicitarea Comisiei locale Spentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere formulată prin referatul nr. 532/14.02.2019, a fost validat procesul-verbal de delimitare nr. 498/13.02.2019 pentru suprafaţa de 5,50 ha ce face obiectul anexei 32 la Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 pentru Comuna S, întocmită ca urmare a sentinţei civile nr. 778/12.05.2016.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre a comisiei judeţene (21053/5.04.2019) a fost validată hotărârea Comisiei locale de fond funciar S nr. 531/14.02,2019, planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă, întocmite pentru suprafaţa în cauză, precum şi anexa 10 la Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 pentru Comuna S anexă ce cuprinde o poziţie cu suprafaţa totală de 5,50 ha, amplasamentul acestei suprafeţe fiind situat pe teritoriul cadastral al Comunei-S, în tarlaua -, parcela -.

Hotărârea Comisiei Judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 21053/5.04.2019 şi întreaga documentaţie validată prin aceasta şi care a stat la baza adoptării au fost transmise către M A D R – A D S B cu adresa nr.

FF53049/15.04.2019 în vederea încheierii protocolului de predare primire.

Prin adresa cu nr. 141289/141312 din 5.08.2019 A D S a returnat documentaţia întocmită şi validată prin Hotărârea Comisiei judeţene T nr. 21053/5.04.2019 pentru predarea suprafeţei de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al Comunei S în vederea constituirii unui dosar de retrocedare în condiţiile impuse de Legea nr. 165/2013 şi HGR nr. 401/2013.

Din cuprinsul acestei adrese rezultă că motivul returnării l-a constituit faptul că procesul verbal de delimitare nu este semnat şi ştampilat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T, nu există declaraţie pe propria răspundere a persoanei îndreptăţite din care să rezulte că aceasta nu şi-a concesionat drepturile de proprietate, precum şi faptul că terenul solicitat de către Comisia locală de fond funciar S pentru a fi predat se află în raza teritorială a UAT S, caz în care nu se îndeplineşte condiţia legală impusă prin art. 12, alin. 1, art. 12, alin, 1, fit b) si c) din Legea nr. 165/2013, respectiv aceea că terenul situat în domeniul public al statului, trecut în condiţiile legii în proprietatea privată a statului sau terenul situat în domeniul privat al statului, administrat de A D S să fie situat pe raza localităţilor învecinate.

UAT S şi UAT S nu sunt învecinate, aflându-se la o distanţă de aproximativ 22 km.

Prin aceeaşi adresă, ADS comunică faptul că, în situaţia în care se refuză rezerva comisiei locale, iar pe teritoriul acesteia sau al localităţilor învecinate nu există terenuri situate în domeniul public ai statului, administrate de instituţiile publice, singura modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate rămâne formularea unei propuneri de acordare a măsurilor compensatorii.

A menţionat că obligaţia aflată în sarcina ADS - ele predare a terenurilor agricole, rezultă din prevederile art. 47 din HG nr. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului: „...terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, rep. cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000. cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptăţiţi ,,cât şi din prevederile art. 7, alin. 7 din Legea nr. 268/2011 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului: Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şl punerii în posesie a celor îndreptăţiţi."

A arătat că instanţa fondului a reţinut în mod legai că aceste motive de refuz în vederea încheierii protocolului sunt neîntemeiate.

De altfel, instanţa, în mod corect, a considerat ca neîntemeiat şi ai treilea motiv de apel ai intimate ADS.

Astfel, în ceea ce priveşte lipsa de pe procesul-verbal de delimitare a semnăturii şi ştampilei reprezentantului P C P I T, Judecătoria R V a reţinut, aşa cum susţine şi instituţia intimată, de altfel, prin prezenta întâmpinare, posibilitatea remedierii acestei neregularităţi, cu atât mai mult cu cât, Comisia locala S a depus procesul-verbal de delimitare nr. 5192/12.05.2017, privind aceeaşi suprafaţă de 5,50 ha teren extravilan pe raza comunei Săceni, semnat şi ştampilat inclusiv de către reprezentantul OCPI Teleorman.

Cât priveşte susţinerea apelantei cu privire la ordinea obligatorie în care se atribuie teren foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, conform dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 165/2013, mai întâi din rezerva comisiilor locale de fond funciar şi abia după epuizarea acestei variante, din terenurile proprietate privată a statului sau din terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, a menţionat că, în mod corect a reţinut judecătoria R V că rezerva la care se referă art. 12 din Legea nr. 165/2013 se referă la terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar la care a fost înregistrată cererea de reconstituire (în speţă S) şi nu la rezerva comisiei locale de fond funciar din localitatea de pe raza aceluiaşi judeţ unde se propune atribuirea S (aceasta fiind şi interpretarea din sentinţele civile depuse la dosar chiar de apelanta pârâtă ADS).De asemenea, instanţa a reţinut că nu există refuz din partea Parohiei B de a-i fi atribuită o suprafaţă de teren pe raza comunei S, neexistând documente în acest sens, acestea fiind simple susţineri ale ADS.

Instanţa de fond a reţinut ca relevante şi dispoziţiile art. 19 din HG nr. 401/2013 privind normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 potrivit cărora „în situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, al localităţii învecinate sau, după caz, al judeţului nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, comisia locală de fond funciar întocmeşte tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 11 pe care o înaintează, împreună cu întreaga documentaţie, Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea analizării şi transmiterii unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013."

Cum potrivit dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 şi ale HG nr. 401/2013, restituirea în natură trebuie să primeze, iar acordarea de compensaţii să reprezinte excepţia, instanţa în mod legai, a obligat ADS fa încheierea protocolului de predare - preluare cu Comisia locală de fond funciar S pentru suprafaţa de 5,5 ha teren agricol situat pe teritoriul cadastral al comunei S în T -, P - şi validat prin HG nr. 21053/05.04.2019.

A menţionat, cu titlu de exemplu, Protocolul nr. 76477/21.10.2014 de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat ai statului, semnat între ADS - predător şi Comisia locală de fond funciar C S - primitor, cu privire ia suprafaţa de 22,81 ha ce se află pe teritoriul administrativ al com.

S.

Nici în acest caz cele două localități (C S şi S) nu sunt localităţi învecinate.

În raport de cele arătate mai sus, a solicitat instanţei să constate că A D S aplică prevederile legale din cuprinsul Legii nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare în mod neunitar.

Astfel, în căzui unei suprafeţe de teren pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit prin hotărâre a comisiei judeţene refuză încheierea protocolului de predare primire pentru un amplasament situat pe teritoriul unei localităţi care nu este învecinat cu localitate unde s-a reconstituit dreptul de proprietate, mai întâi cu motivaţia că la nivelul comisiei locale de fond funciar unde s-a reconstituit dreptul de proprietate există rezervă de teren şi ca atare trebuie parcursă ordinea reglementată de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi ulterior cu motivaţia că amplasamentul este situat pe raza unei localităţi care nu este învecinată cu cea ia care s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar pentru o suprafaţă de teren pentru care dreptul de proprietate s-a reconstituit prin hotărâre judecătorească, fără ca prin această hotărâre să se fi stabilit vreo obligaţie în ceea ce priveşte amplasamentul în sarcina A D S, încheie protocolul de predare primire chiar dacă amplasamentul este situat pe raza unei localităţi care nu este vecină cu localitatea la care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

De asemenea, a învederat faptul că din cuprinsul dispoziţiilor art. 19 din Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 cu modificările şi completările ulterioare, rezultă fără echivoc că anexa 11 (prin care se propune acordarea de măsuri compensatorii) se întocmeşte în cazul în care nu există disponibilele teren la nivelul localităţii unde s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, ia nivelul localităţii învecinate sau, după caz, la nivelul judeţului, or în cauză este evident că la nivelul judeţului există disponibil teren în domeniul privat al statului şi în administrarea AOS, fapt ce rezultă în mod clar din propunerile făcute de ADS Teleorman şi care au stat la baza emiterii hotărârilor comisiei judeţene de validare a amplasamentului.

A nu da eficienţă prevederilor legale anterior menţionate ar produce consecinţe juridice în sensul privării beneficiarului, în speţă Parohia B de dreptul său de proprietate pentru suprafaţa de 5,5 ha teren agricol.

Având în vedere considerentele de mai sus, a solicitat instanţei respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 1354 din 28.09.2022, pronunţate de către Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. 2180/.../2021.

În conformitate cu prevederile art. 223, alin. 3 din CPC, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe Legea nr. 18/1991, rep. cu modificările şi completările ulterioare; Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România; HGR nr. 401/2013 privind normele de aplicare a Legii nr. 165/2013; Legea nr. 268/2001 cu modificările şi completările ulterioare; Codul de procedură civilă.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate în raport de criticile şi apărările formulate, Tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 165/2013, „în situaţia în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziţie pe raza unei alte unităţi administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moştenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă.”

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 165/2013 „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

Prin raportare la motivele de apel declarate, tribunalul reține critica potrivit căreia teza reglementată de art. 12, alin. 1, lit. c) din Legea nr. 165/2013, referitoare la posibilitatea retrocedării din terenurile statului, situate doar pe raza unor localităţi limitrofe, nu poate fi completată cu cazul prevăzut de art. 19 din normele metodologice aprobate prin HG nr. 401/2013, întrucât reprezintă un procedeu nelegal de adăugare la lege, ce nesocoteşte principiile prevăzute de art. 4, alin. 3 şi de art. 58, alin 3 din Legea nr. 24/2000, dar şi tehnicile legislative reglementate de dispoziţiile art. 60 şi 61 din aceeaşi lege.

De asemenea, se susține că nu este exclusă posibilitatea ca, în urma parcurgerii etapelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, cererea de reconstituire să nu poată fi soluţionată în natură, din perspectiva respectării datei depunerii cererilor de restituire, fiind posibil ca, în evidenţele comisiei locale să fie înregistrate cereri cu numere de înregistrare prioritare faţă de cele ale persoanelor în numele cărora acţionează reclamanta.

Critica este neîntemeiată.

În prezenta cauză este vorba despre existenţa unui caz de atribuire a terenurilor agricole, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea pe vechile amplasamente, respectiv atribuirea terenurilor aflate pe raza aceluiaşi judeţ, astfel că motivul pentru care ADS a refuzat încheierea protocolului de predare-preluare a suprafeţei de 5,50 ha teren extravilan este neîntemeiat.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul apreciază că prima instanță a dat o corectă apreciere probatoriilor administrate și a stabilit corect situația de fapt constând în aceea că prin sentinţa civilă nr. 778/12.05.2016 pronunţată de Judecătoria R V, definitivă la 22.06.2016, a fost admisă cererea având ca obiect fond funciar – obligaţia de a face, formulată de Parohia B, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S; s-a dispus anularea hotărârii nr. 19508/27.11.2015 a Comisiei judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiind obligată aceasta să emită titlul de proprietate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,50 ha teren arabil extravilan pe numele Parohia B.

Întrucât la nivelul Comisia locale S pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a existat rezervă de teren, pârâta Parohia B neputând fi pusă în posesie pe vechiul amplasament, i s-a propus şi a acceptat, prin preotul paroh, repartizarea suprafeţei de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în T -, P -, din domeniul privat al statului şi aflat în perimetrul SC A SA B (T.C.

S), în conformitate cu dispoz. art.12 alin.1 şi urm. din Legea nr. 165/2013, modificată, prevederilor HG nr. 401/2013 şi ale HG nr. 890/2005.

La solicitarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, în baza normelor de aplicare aprobate prin H.G.R. nr. 401/2013, Agenţia Domeniilor Statului - Reprezentanta Teritorială T, prin adresa nr. 393/02.08.2018, a pus în vedere comisiei locale să obţină acordul persoanei căreia i s-a validat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5,50 ha teren situat pe teritoriul cadastral comunei S, judeţul T, în Tarla -, Parcela -, din domeniul privat al statului şi perimetrul S.C.

A S.A.

B (T.C.

S) şi să întocmească documentaţia necesară în vederea încheierii protocolului de predare-preluare.

Astfel, a fost solicitat acordul persoanei îndreptăţite pentru amplasamentul în suprafaţă de 5,50 ha, teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în Tarla -, Parcela -, din domeniul privat al statului şi perimetrul S.C.

A S.A.

B (T.C.

S), iar Parohia B, beneficiarul suprafeţei de 5,50 ha, şi-a exprimat acordul referitor la punerea în posesie cu această suprafaţă.

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu prevederile Legii nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare şi Normele aprobate prin H.G.R. nr. 401/2013, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, prin adresa nr. 492/12.02.2019, înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T cu nr. 2661/13.02.2019, a solicitat planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă pentru suprafaţa de 5,50 ha teren situat pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, în Tarla -, Parcela -, din domeniul privat al statului şi perimetrul S.C.

A S.A.

B (T.C.

S).

Oficiul Cadastru şi Publicitate Imobiliară T a pus la dispoziţia comisiei locale de fond funciar documentele solicitate.

Planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă pentru suprafaţa totală de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al comunei S, judeţul T, au fost vizate şi de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, judeţul T.

În urma verificărilor efectuate s-a constat că pentru Parohia B înscrisă în Anexa nr. 32 la Regulamentul aprobat prin H.G.R. nr.890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru comuna S, judeţul T, cu suprafaţa totală de 5,50 ha, ca urmare a Sentinţei Civile nr. 778/12.05.2016, pronunţată de către Judecătoria R V, în dosarul nr. 446/.../2016, definitivă, pentru care se solicită predarea terenului, nu a mai fost reconstituit dreptului de proprietate în baza aceloraşi documente (acte doveditoare a dreptului de proprietate).

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 21053/5.04.2019, la solicitarea Comisiei locale S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere formulată prin referatul nr. 532/14.02.2019, a fost validat procesul-verbal de delimitare nr. 498/13.02.2019 pentru suprafaţa de 5,50 ha ce face obiectul anexei 32 la Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 pentru Comuna S, întocmită ca urmare a sentinţei civile nr. 778/12.05.2016.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre a comisiei judeţene (21053/5.04.2019) a fost validată hotărârea Comisiei locale de fond funciar S nr. 531/14.02.2019, planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă, întocmite pentru suprafaţa în cauză, precum şi anexa 10 la Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 pentru Comuna S, anexă ce cuprinde o poziţie cu suprafaţa totală de 5,50 ha, amplasamentul acestei suprafeţe fiind situat pe teritoriul cadastral al Comunei S, în tarlaua -, parcela -.

Hotărârea Comisiei Judeţene T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 21053/5.04.2019 şi întreaga documentaţie validată prin aceasta şi care a stat la baza adoptării au fost transmise către M A D R – A D S, B cu adresa nr.

FF53049/15.04.2019 în vederea încheierii protocolului de predare primire.

Prin adresa cu nr. 141289/141312 din 5.08.2019, A D S a returnat documentaţia întocmită şi validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene T nr. 21053/5.04.2019 pentru predarea suprafeţei de 5,50 ha situată pe teritoriul cadastral al Comunei S în vederea constituirii unui dosar de retrocedare în condiţiile impuse de Legea nr. 165/2013 şi HGR nr. 401/2013.

Din cuprinsul acestei adrese rezultă că motivul returnării l-a constituit faptul că: procesul verbal de delimitare nu este semnat şi ştampilat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T; nu există declaraţie pe propria răspundere a persoanei îndreptăţite din care să rezulte că aceasta nu şi-a concesionat drepturile de proprietate; că terenul solicitat de către Comisia locală de fond funciar S pentru a fi predat se află în raza teritorială a UAT S, nu se îndeplineşte condiţia legală impusă prin art. 12. alin. 1. art. 12, alin. 1, lit. b) si c) din Legea nr. 165/2013, respectiv aceea că terenul situat în domeniul public al statului, trecut în condiţiile legii în proprietatea privată a statului sau terenul situat în domeniul privat al statului, administrat de ADS să fie situat pe raza localităţilor învecinate.

UAT S şi UAT S nu sunt învecinate, aflându-se la o distanţă de aproximativ 22 km.

Prin aceeaşi adresă, ADS comunică faptul că, în situaţia în care se refuză rezerva comisiei locale, iar pe teritoriul acesteia sau al localităţilor învecinate nu există terenuri situate în domeniul public al statului, administrate de instituţiile publice, singura modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate rămâne formularea unei propuneri de acordare a măsurilor compensatorii.

Obligaţia stabilită în sarcina ADS - de predare a terenurilor agricole - rezultă din prevederile art. 47 din HG nr. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului: „...terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, rep. cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptăţiţi..." cât şi din prevederile art. 7, alin. 7 din Legea nr. 268/2011 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului: „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografìe, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000. cu modificările şi completările ulterioare, si le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.

De asemenea, potrivit dispoz. art. 47 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare, „în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului B, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice; pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ; pe terenurile ocupate de izlazuri.".

În drept, potrivit dispoz. art. 13 -15 din Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „art. 13 (1) La cererea comisiilor judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, A D S pune la dispoziţia comisiilor locale de fond funciar terenurile care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. (2) Cererea Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, se transmite însoţită de tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 10, hotărârea Comisiei judeţene, respectiv a municipiului B, de validare a întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului pe care urmează a fi puse în posesie persoanele îndreptăţite, procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoţit de fişa suprafeţelor şi planurile cadastrale pentru amplasamente sau schiţele de amplasament. (3) Procesul-verbal de delimitare a suprafeţelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fişa suprafeţelor şi planurile cadastrale pentru amplasamente sau schiţele de amplasament vor fi semnate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al Agenţiei Domeniilor Statului şi reprezentantul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; art.14 Agenţia Domeniilor Statului predă, prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale de fond funciar şi subcomisiilor municipiului B terenurile agricole a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile Legii nr. 165/2013; art.15 privind conţinutul documentaţiei înaintată de Comisia judeţeană de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare a unui teren agricol de la A D S către comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Normele aprobate prin HGR nr. 401/2013, în situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, al localităţii învecinate sau, după caz, al judeţului, nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, comisia locală de fond funciar întocmeşte tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 11, pe care o înaintează, împreună cu întreaga documentaţie, Comisiei judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului B, în vederea analizării şi transmiterii unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, dar şi prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi."

Având în vedere situația de fapt reținută mai sus, dar și prevederile legale menționate, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, urmând ca, în baza art. 480 alin.1 cpc, apelul declarat să fie respins, ca neîntemeiat.