Tribunalul TELEORMAN · 268/87/2015
Decizie nr. 13 din 24.03.2023
În situaţia în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face pe vechiul amplasament, reconstituirea se va face pe un alt amplasament din rezerva Comisiei Locale de Fond Funciar şi acceptat de persoana îndreptăţită sau, dacă nu este posibilă această modalitate, prin acordarea de măsuri reparatorii compensatorii, potrivit Legii nr. 165/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 1388 din data de 05 iulie 2022 Judecătoria A a admis în parte cererea formulată de reclamantul S M , în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar A şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T.
A dispus anularea Hotărârii nr. 15895/29.05.2007 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor T.
A constatat că reclamantul S M are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4,12 ha teren agricol extravilan, pe raza municipiului A, judeţul T.
A Respins capătul de cerere prin care s-a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament din Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua - ale municipiului A, judeţul T.
A dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 4,12 ha teren să se facă pe un alt amplasament aflat la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar A şi acceptat de către persoana îndreptăţită sau, dacă nu este posibilă această modalitate, prin acordarea de măsuri reparatorii compensatorii, potrivit Legii nr. 165/2013.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de către părţi în prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând materialul probator administrat în cauză a reţinut următoarele:
Reclamantul S M este moştenitorul defunctului S Ş. Acesta din urmă a avut mai multe terenuri pe raza municipiului A, judeţul T, între care şi 4,12 ha teren agricol, situat în punctul ,,P V”.
Tribunalul T a dispus prin Decizia civilă 619/14.11.2008 reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste 4,12 ha pe vechiul amplasament, potrivit raportului de expertiză întocmit de către expertul D D.
Având în vedere că ulterior acest raport de expertiză a fost anulat ca fiind fals, prin Decizia civilă 74/23.09.2016 Tribunalul T a anulat Decizia civilă 619/14.11.2008, ca urmare a unei cereri de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 96/18.11.2016 pronunţată în dosarul nr. 268/87/2015, Tribunalul T a admis recursul formulat de revizuenta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A ,în contradictoriu cu intimații S M şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T ,a casat sentinţa civilă nr. 648/27.03.2008 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei A, la data de 27.02.2017.
De reţinut că Tribunalul T a statuat limitele revizuirii doar cu privire la reconstituirea pe vechiul amplasament, menţinând dispoziţia care vizează dreptul reclamantului de a i se reconstitui suprafaţa de 4,12 ha teren agricol.
Din această perspectivă, instanţa nu a analizat apărările comisiei locale prin care se arată că reclamantul nu ar avea dreptul la a i se reconstitui această suprafaţă, deoarece această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat.
Potrivit art. 2 din Legea 1/2000 ,,În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament. (2) Drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o alta confirmare.”
Problema esenţială care se pune în soluţionarea prezentei cauze este dacă vechiul amplasament este sau nu liber.
În acest sens, în prezenta cauză au fost administrate două expertize - O I şi N G.
La acestea se adaugă o altă expertiză întocmită de expert C L, într-un alt dosar în care părţile s-au mai judecat în anul 2013.
Toţi cei trei experţi au ajuns la aceeaşi concluzie: la momentul formulării cererii de către reclamantul S M nu mai exista teren liber în perimetrul în care tatăl său avusese teren anterior colectivizării.
Instanţa a reiterat concluziile ultimului expert, N G, exprimate atât în raportul iniţial, cât şi în completări.
Astfel, expertul reţine că încă din anul 2008 întreaga suprafaţă de 299,99 ha teren situat în Tarlalele -, - şi - era ocupată fiind emise titluri de proprietate.
De asemenea, terenul situat în perimetrul în care se emiseseră titluri de proprietate reclamantului (în prezent anulate) nu poate fi reconstituit, deoarece este ocupat, fiind emise în mod legal titluri de proprietate altor persoane.
Întregul amplasament din Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua - ale municipiului A, judeţul T este ocupat, expertul identificând 147 de titluri emise.
Terenul din vecinătatea amplasamentului în care se şi emiseseră titluri de proprietate reclamantului nu poate fi reconstituit, făcând parte din domeniul public al municipiului, cu destinaţia de parc industrial.
Iar cât priveşte suprafaţa de 1,68 ha teren, despre care reclamantul susţine că ar fi liberă, nu a putut fi identificată de expert, acesta concluzionând că nu există nici o suprafaţă de teren liber.
Concluzionând, din întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că nu există teren liber pe vechiul amplasament.
În aceste condiţii reconstituirea nu se poate face pe acesta, întrucât titlul astfel emis ar fi lovit de nulitate absolută, potrivit art.
III din Legea 18/1991.
Având în vedere principiile stabilite de legile fondului funciar, potrivit cărora reconstituirea se face, ca regulă, în natură, se va dispune ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 4,12 ha teren să se facă pe un alt amplasament aflat la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar A şi acceptat de către persoana îndreptăţită.
În cazul în care nu este posibilă această modalitate, se va recurge la acordarea de măsuri reparatorii compensatorii, potrivit Legii 165/2013.
Cât priveşte cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate, având în vedere că cererea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, recurentul S M, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În fapt, prin sentinţa civilă nr. l388/2022, rejudecând cauza în fond după casare judecătoria A a admis, în parte, cererea dedusă judecăţii, a dispus anularea Hotărârii nr.l5895/29.05.2007 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T şi a constatat că recurentul este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4,12 ha teren agricol extravilan pe raza municipiului A, judeţul T.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respins petitul privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament din Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -,Tarlaua -,Tarlaua -,Tarlaua - ale municipiului A şi s-a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 4,12 ha teren să se facă pe un alt amplasament aflat la dispoziţia comisiei locale şi acceptat de apelant sau, dacă această modalitate nu este posibilă, prin acordare de masuri compensatorii, potrivit Legii 165/2013.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin cele doua expertize tehnice administrate în cauză întocmite de experţii O I şi N G precum şi prin expertiza extrajudiciară C L s-a concluzionat că, la data formulării cererii de către recurentul, nu mai există teren liber în perimetrul în care tatăl recurentului a avut teren anterior cooperativizării şi a reiterat concluziile expertului N G în sensul că încă din anul 2008 întreaga suprafaţă de teren din Tarlalele -,- şi - era ocupată, fiind emise titluri de proprietate altor persoane.
Terenul din vecinătatea amplasamentului în care au fost emise titluri de proprietate recurentului nu poate fi reconstituit deoarece face parte din domeniul public al municipiului cu destinaţia de parc industrial .
Mai mult, suprafaţa de 1,68 ha teren, despre care a susţinut că este liber, nu a putut fi identificată de expert, acesta concluzionând că nu există nicio suprafaţă de teren liber.
Apreciază că această hotărâre este netemeinică şi nelegală, fiind lovită de nulitatea prevăzută de disp.art.466 C.p.c. şi solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apreciind că în mod greşit a fost respinsă cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului meu de proprietate pe vechiul amplasament deşi acesta este liber, titlurile de proprietate eliberate altor persoane privind teren amplasat în tarlaua - şi nu în tarlaua -, unde se află vechiul amplasament al terenului recurentului.
În rejudecare, s-a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară.
A fost efectuată o expertiză topo de către expertul O I, care a fost anulată de instanţa de judecată prin încheierea de şedinţă din 2 iunie 2020 astfel încât aceasta nu mai putea fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
A fost întocmită o alta expertiză tehnică în specialitatea topografie de către expertul N G faţă de ale cărei concluzii recurentul a formulat obiecţiuni.
Expertul a răspuns la obiecţiuni printr-o completare la raportul de expertiză.
Faţă de această din urmă lucrare a solicitat ca expertul să identifice suprafaţa de 1,35 ha, teren intravilan în raport de HCL 270/2010, anexa la această hotărâre, planul parcelar şi măsurători în teren şi, de asemenea , să identifice şi suprafaţa de 3300 m.p. teren intravilan pe vechiul amplasament astfel încât prin lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză să existe o probă concludentă cu privire la amplasamentul vechi al suprafeţei de 4,12 ha. şi situaţia juridică a acestuia în anul 1991( la intrarea în vigoare a Legii 18/1991) şi în prezent.
Aceste obiecţiuni au fost admise de instanţă însă expertiza şi-a menţinut punctul de vedere exprimat anterior în cauză.
Prin sentinţa pronunţată în cauză prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere exprimat în expertiza tehnică deşi din expertiza N G rezultă fără îndoială că amplasamentul vechi al suprafeţei de 4,12 ha, teren se află în Tarlaua - şi nu în Tarlaua - în care au fost eliberate titluri de proprietate altor persoanele în urma măsurătorilor efectuate, raportate la planul parcelar şi toate celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei expertul a constatat că , în prezent, vechiul amplasament al suprafeţei de 4.12 ha se află în Tarlaua - iar terenul pentru care s-au eliberat titluri de proprietate unor alte persoane fizice se află în Tarlaua - dar, din eroare s-ar fi identificat terenul în Tarlaua -(şi nu în Tarlaua -, unde ar fi trebuit să se menţioneze).
Instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel cu privire la apărarea recurentului prin care a susţinut că eroarea materială trebuie constatată şi înlăturată în mod procedural şi nu apreciată de expert ca atare, fară niciun temei probator.
O suprafaţă de teren se identifică prin tarla şi parcelă, vecinătăţi, şi, dacă s-au atribuit număr cadastral şi număr de carte funciară.
Fiind vorba de titluri de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar, terenul agricol se identifică în aceste înscrisuri prin număr de tarla şi parcela.
Pentru a se aprecia că vechiul amplasament al terenului recurentului nu este liber din punct de vedere juridic era necesar să se fi eliberat alte titluri de proprietate pentru terenul din Tarlaua - (acolo unde, fară dubiu, este vechiul amplasament).
Or, din raportul de expertiză N- G- coroborat cu titlurile de proprietate emise persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate in temeiul Legii 18/1991 rezultă că aceste titluri nu s-au eliberat pe vechiul amplasament al suprafeţei de 4,12 ha adică în Tarlaua - ci pentru suprafeţe de teren situate în Tarlaua -.
Expertiza pretinde că este numai o eroare materială comisă de intimata Comisia Locala Alexandria în titlurile de proprietate eliberate altor persoane fizice potrivit cu care s-a făcut menţiunea că terenul ar fi amplasat în Tarlaua - ci nu în Tarlaua -, unde , de fapt, se află vechiul amplasament al terenului recurentului.
Instanţa nu a observat că raportul de expertiză N G a concluzionat fară dubiu că vechiul amplasament al terenului este în Tarlaua (p.5-6,capitolul Concluzii din raportul de expertiza N G depus pentru termenul din 18.05.2021) iar titlurile de proprietate care au fost eliberate de comisia judeţeană altor persoane fizice au fost emise pentru teren în Tarlaua -, ele nesuprapunându-se.
A motivat expertul tehnic că s-ar fi produs o eroare materială în 16 titluri de proprietate prin menţionarea unei alte tarlale (-) decât cea în care se află terenul (Tarlaua -) iar instanţa a constatat că este, totuşi, vorba de acelaşi amplasament.
Cum din raportul de expertiză rezultă cu certitudine că suprafaţa de 4,12 ha. pe vechiul amplasament se află în Tarlaua - iar titlurile de proprietate eliberate altor persoane fizice au înscrise terenuri care se află în Taralaua -, s-a probat că vechiul amplasament al terenului recurentului este liber din punct de vedere juridic şi poate fi retrocedat.
Numai instanţa de judecată poate constata dacă este vorba de o eroare materială sau nu şi numai în măsura în care este investită cu o cerere în acest sens.
În cauză însă nu s-a formulat o astfel de cerere iar expertul şi-a depăşit atribuţiile atunci când a concluzionat că înscrierea unei alte tarlale în titlurile de proprietate eliberate de comisia judeţeană s-a făcut numai din eroare iar terenurile la care se referă acele titluri au un alt amplasament decât cel care rezultă din însuşi titlul de proprietate.
În raport de aceste argumente apreciază că în mod greşit instanţa de fond a constatat că vechiul amplasament al terenului este ocupat din punct de vedere juridic prin eliberarea unor titluri de proprietate altor persoane fizice şi şi-a întemeiat această concluzie, cu precădere, pe raportul de expertiză N G deşi din această lucrare rezultă că cele două amplasamente sunt în tarlale diferite.
Expertul a apreciat că este vorba de o simplă eroare materială, fără să o justifice în niciun fel iar instanţa nu a apreciat în niciun fel această concluzie.
Chestiunea care a dezlegat pricina priveşte situaţia juridică a terenului (dacă este sau nu liber din punct de vedere juridic) iar raportul de expertiză N G a concluzionat că terenul pe vechiul amplasament se află în Tarlaua - iar terenul pentru care s-au eliberat titluri de proprietate altor persoane fizice este situat în Tarlaua -.
Daca este vorba sau nu de o eroare materială înscrierea unei alte tarlale în titlurile eliberate altor persoane decât tarlaua în care se află vechiul amplasament trebuia să stabilească prima instanţă or aceasta nu a analizat această susţinere a expertului ci a pornit de la concluzia greşită potrivit cu care expertiza ar fi constatat că ambele terenuri se află în una şi aceeaşi tarla.
Această soluţie este greşită, instanţa neapreciind probele cu expertiză tehnică şi înscrisuri astfel cum au fost ele administrate iar hotărârea pronunţată este netemeinică.
Prin motivul doi de recurs, recurentul arată că, în mod greşit a fost respinsă şi cererea subsidiară privind atribuirea suprafeţei de 1,68 ha. pe vechiul amplasament în tarlaua 53 deşi acest teren este identificat în anexa 2 la raportul de expertiză N G.
Cu titlu subsidiar, pentru situaţia în care, indiferent pentru care argumente, s-ar fi apreciat că titlurile de proprietate eliberate altor persoane fizice sunt emise pentru o parte din terenul recurentului pe vechiul amplasament (din Tarlaua - deşi în titluri este menţionata Tarlaua -) a solicitat instanţei de fond că reconstituirea dreptului recurentului de proprietate să se facă pentru suprafaţa de 4,12 ha. din care suprafaţa de 1,68 ha. pe vechiul amplasament în Tarlaua - iar restul pe un alt amplasament acceptat de recurent sau despăgubiri în echivalent.
Prima instanţă a motivat respingerea acestei soluţii prin susţinerea făcută de expertul N G în sensul că această suprafaţă nu ar fi putut fi identificată.
Această soluţie este greşită iar motivarea este în contradicţie cu probele administrate în cauză.
Astfel, din adresa nr.6239/19.03.2009 trimisa recurentului de Comisia locală pentru atribuirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A rezultă că, în urma verificării documentelor (plan parcelar, titluri de proprietate, raport de expertiză) s-a constatat că o parte din terenul revendicat a fost restituit unor persoane îndreptăţite încă din anul 1995.Prin urmare, este vorba numai de o parte din teren ci nu de întreaga suprafaţă.
Acest înscris se coroborează cu HCL A nr.270/2010 din care rezultă că a fost pusă la dispoziţia comisiei locale suprafaţa de 1,35 ha. teren arabil pentru punerea în aplicare a Deciziei civile nr.619/2008 (care a dispus stabilirea dreptului meu de proprietate asupra suprafeţei de 4,12 ha. teren arabil pe vechiul amplasament.
Decizia civilă 619/2008 a fost revizuită însă HCL 270/2010 a rămas în vigoare iar suprafaţa de 1,35 ha. a rămas la dispoziţia comisiei locale.
Mai mult, deşi prin aceeaşi hotărâre s-a dispus întreprinderea măsurilor necesare pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului care constituia parcul industrial şi de atunci au trecut peste 12 ani şi în prezent terenul care, formal, constituie parc industrial are tot destinaţia de teren agricol şi este folosit ca atare.
Suprafaţa de 1,35 ha. teren arabil este individualizată în Anexa 1 la raportul de expertiză N G în patrulaterul B-22-23-C-D-24-25-E-B.
Expertul a arătat că nu a reuşit să identifice suprafaţa de cca.3300 m.p. ci nu întreaga suprafaţă de 1,68 ha, aşa cum, nemotivat, instanţa de fond a constatat însă suprafaţa de 3300 m.p. este identificată în titlurile de proprietate care mi-au fost emise, chiar dacă acestea au fost anulate.
Identificarea a rămas valabilă iar faţă de susţinerea făcută chiar de intimata Comisia locală cu privire la suprapunerea numai a unei părţi din suprafaţa de 4,12 ha. teren cu terenul pentru care s-au emis titluri de proprietate(fie amplasate şi în altă tarla) este evident că, cel puţin o parte din suprafaţa de 4,12 ha. teren arabil se poate retroceda pe vechiul amplasament.
Suprafaţa de 1,68 ha. pe vechiul amplasament se compune din suprafaţa de 1,35 ha. teren intravilan, care a fost pus la dispoziţia Comisiei locale A prin HCL A nr.270/2010 şi suprafaţa de 3300 m.p. teren.
Hotărârea 270/2010 a fost ignorată de expert deşi data de referinţă a situaţiei juridice a terenului cu privire la care se reconstituie dreptul de proprietate este cea la care a intrat in vigoare Legea 18/1991 iar la acea dată terenul pe vechiul amplasament era liber, el fiind ulterior introdus în aşa-zisul parc industrial (care şi în prezent este teren arabil).Acest teren este reprezentat grafic în Anexa 1 la raportul de expertiza N G - patrulaterul B-22-23-C-D-24-25-E-B.
Cea de-a doua suprafaţă de teren are o întindere de 3300 m.p. reprezintă diferenţa dintre suprafaţa de 2,77 ha. teren amplasat în Tarlaua 53 si suprafaţa de 2,44 ha. pentru care s-au eliberat titluri de proprietate în Tarlaua 52.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a respins cererea pentru atribuirea pe vechiul amplasament fie şi numai a unei părţi din suprafaţa de 4,12 ha. teren şi anume 1,68 ha., reţinând fără suport probator că această din urmă suprafaţă nu ar fi fost identificată de expertul N G deşi expertul a pretins că nu a identificat numai 3300 m.p.(deşi această suprafaţă este identificată în cele două titluri de proprietate care mi-au fost emise anterior(chiar dacă acestea au fost anulate).
În raport de argumentele ce preced solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul stabilirii dreptului meu de proprietate asupra suprafeţei de 4,12 ha. teren arabil pe vechiul amplasament în tarlaua 53,în subsidiar pe vechiul amplasament numai 1,68 şi restul pe un amplasament stabilit cu acordul recurentului sau în echivalent.
În drept, îşi întemeiază cererea pe disp.art.466 C.p.c. În probaţiune, înscrisuri.
La data de 21.10.2022 intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a depus întâmpinare, prin care arată că plângerea înregistrată sub nr.2515/11 iulie 2007, S M a solicitat în contradictoriu cu Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor şi Comisia Judeţeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor anularea ca nelegală a hotărârii nr.15895/29 mai 2007 a Comisiei judeţene Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,78 ha, teren moştenit de la tatăl său, defunctul S Ş, amplasat astfel - 4,12 ha în punctul „P V" şi 0,75 ha în punctul „N".
De asemenea, a solicitat punerea în posesie asupra suprafeţei de 6.09 ha pe vechiul amplasament în punctul P - 2,50 ha, în punctul D - 2,50 ha şi în perimetrul actual al SC A - 2 ha., motivat de faptul că tatăl său, defunctul S Ş ar fi avut 10,87 ha , fiind încadrat în categoria socială a mijlocaşilor.
Prin Decizia Civilă nr. 619R/14.11.2008, definitivă si irevocabilă, a fost reconstituit dreptul de proprietate al lui S M, asupra a 4,12 ha teren agricol, pe vechiul amplasament, conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit de D D, care a concluzionat că vechiul amplasament este liber, deşi în fapt, aşa cum s-a dovedit ulterior, s-a constatat că o parte din terenul revendicat a fost reconstituit unor persoane îndreptăţite încă din anul 1995.
Prin Hotărârea instanţei nr.74/23.09.2016 a fost admisă cererea de revizuire, anulată Decizia nr.619R/14.11.2008, cu rejudecarea recursului promovat de către recurentul contestator S M.
Prin Decizia nr.96/18.11.2016 cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de fond, Judecătoria A.
În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr.1388/5.06.2022 a Judecătoriei A, a fost respins capătul de cerere prin care S M a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe vechiul amplasament sau pe un amplasament din Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua -, Tarlaua - ale Municipiului A-, Judeţul T şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 4.12 ha teren, pe un alt amplasament aflat la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar A acceptat de către persoana îndreptăţită sau, dacă nu este posibilă această modalitate, acordarea de măsuri reparatorii compensatorii, potrivit Legii nr.165/2013.
Asupra excepţiei necompetentei materiale -recalificarea căii de atac din apel în recurs ca şi calificare a căii de atac, o apreciază ca fiind recurs şi nu apel.
În primul ciclu procesual hotărârea instanţei de fond, potrivit competenţei materiale stabilite de Codul de Procedură Civilă anterior, coroborate cu prevederile Legii nr.18/1991 a fondului funciar, a fost atacată cu recurs şi nu cu apel.
Conform art.27 din Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Prin urmare şi sentinţa civilă nr.1388/5 iulie 2022 a Judecătoriei Atrebuia atacată cu recurs şi nu cu apel.
Cu privire la excepţia tardivităţii declarării căii de atac, cererea de "apel" este formulată tardiv, având în vedere că dosarul a cărei rejudecare se face după revizuire, s-a judecat după Codul de Procedură Civilă anterior, astfel că "apelul" trebuia declarat într-un termen de 15 zile (art.301 vechiul cod de procedură civilă - din 1865, cu modificările şi completările ulterioare) şi nu de 30 zile, potrivit actualului cod de procedură civilă (Legea nr.134/2010, cu modificările şi completările ulterioare). "Apelul" a fost declarat la data de 12.08.2022, peste termenul legal de 15 zile.
Motivarea în drept a cererii de "apel" formulată de către S M nu a avut în vedere prevederile art. 282/301 din Vechiul Cod de Procedură Civilă ci prevederile art.466 Noul Cod de Procedură Civilă .Conform art.27 din Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Conform Legii nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.13^2010 privind Codul de Procedură Civilă, art.3, alin.l, (noul cod de procedură civila) dispoziţiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor si executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Pe fond, cererea este nefondată, corect reţinând instanţa de fond faptul că nu există teren liber pe vechiul amplasament, toţi cei trei experţi, O I şi N G în prezenta cauză, respectiv C L, în dosarul nr.2664/.../2013 judecat între aceleaşi părţi şi care viza acelaşi perimetru de teren revendicat ca fiind vechiul amplasament, statuând faptul că la momentul formulării cererii de reconstituire de către S M nu mai există teren liber în perimetrul în care tatăl său avusese teren anterior colectivizării.
S M insistă prin cererea de "apel" formulată că cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă greşit, pretinzând permanent că terenul revendicat este liber pe vechiul amplasament şi că titlurile de proprietate emise nu sunt emise în tarlaua 53 unde s-ar afla vechiul amplasament al terenului revendicat.
Or, aşa cum a învederat şi instanţei de fond, pe situaţia de fapt creată după rejudecarea recursului în dosarul nr.268/../2015, consideră că faţă de soluţia instanţei de revizuire a Deciziei nr.619R/14.11.2008 şi Sentinţa civilă nr.2554/28.08.2014 a Judecătoriei A, definitivă şi irevocabilă dispusă în dosarul nr.2664/.../2013, coroborat şi cu raportul de expertiză întocmit în acest dosar (dosar nr.2664/.../2013) şi omologat de instanţă, restituirea nu se poate face pe vechiul amplasament, terenul agricol care a fost pus la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar A, a fost atribuit încă din anul 1994 în baza art.23 din Legea nr.18/1991 persoanelor îndreptăţite, cu drept de proprietate.(m acest sens sunt şi prevederile art.2 alin.l din Legea nr.1/2000 aşa cum a fost modificat de pct.2 al artltitlul VI din Legea nr.247/2005).
Expertiza din dosarul nr.2664/.../2013 a răspuns corect şi concret la obiectivele stabilite, a identificat amplasamentul terenurilor şi a făcut măsurătorile în prezenta părţilor unde, ca şi în fata Comisiei de fond funciar, reprezentanta petentului S M a recunoscut că amplasamentul din expertiza D D şi din titlurile de proprietate ale petentului este acelaşi cu cel din titlurile de proprietate ale intervenienţilor.
Contrar susţinerilor petentului, denaturarea adevărului de către expertul D D, prin expertiza şi schiţa anexată acestuia pe baza cărora s-a pronunţat Decizia civilă nr.619R/2008 a Tribunalului T (anulată în revizuire) şi apoi s-au eliberat procesele verbale de punere în posesie şi cele două titluri de proprietate emise în baza Deciziei civile nr.619R/2008 a Tribunalului T - pe numele recurentului S M- şi suprapunerea, peste terenurile intervenienţilor şi Parc Industrial ale celui pentru care s-au eliberat ulterior acele titluri - S M, pe baza expertizei D, este clar dovedită, cu înscrisurile aflate la dosar.
Procesele verbale ale Comisiei de fond funciar nu sunt simple încrisuri fără nicio relevanţă ci documente oficiale, întocmite în şedinţele de lucru ale Comisiei de fond funciar, aşa cum rezultă din cuprinsul acestora, constatarea Comisiei că terenurile se suprapun fiind făcută pe baza documentaţiilor cadastrale examinate de comisie cu acele ocazii.
Afirmaţia lui S M că terenurile nu se suprapun - fiindcă al lui este în T, iar ale intervenienţilor în T, nu ţin seama de faptul că s-a ajuns la această situaţie de suprapunere faptică datorită denaturării adevărului de către expert D D, care în raportul scris a trecut T-, iar în schiţa anexă l-a amplasat peste terenurile intervenienţilor din T-, cum a sesizat cu ocazia punerii în executare a Deciziei civile nr. 619B/2008.
Din toate actele dosarului de urmărire penală, cele depuse de intimatul şi de intervenienţi în dovedire - plângerea Comisiei locale de fond funciar, rezoluţia, ordonanţa, acţiunea, precizările şi notele scrise ale Parchetului A, adresa nr.18095/21.09.2010, procesele verbale ale Comisiei locale de fond funciar A din 1.10.2010, din 3.12.2010, din 9.02.2011 ( filele 31-32, 61-65, 93) actele de proprietate ale intervenienţilor, schiţa anexă pentru T - T (filele 43,67,68), planul parcelar extravilan (filele 69-71), raportul de expertiză, completarea şi schiţa anexă expertizei C Li, rezultă clar că expertul DD a prezentat date care contrazic realitatea.
Astfel, a precizat că terenul propus pentru reconstituire lui S M, s-ar afla în T- (tarla care nu are ieşire la drumul naţional B -Al), pe islaz, unde nu sunt eliberate titluri de proprietate deşi erau, iar apoi, pe schiţă la raportul de expertiză, a amplasat terenul respectiv in cvatrulaterul MNOP nu în T-, ci peste terenurile intervenienţilor, care se aflau în T- (tarla cu ieşire la drumul naţional B - A).
Şi aceasta deşi unii dintre intervenienţi aveau si carte funciară, titlurile existente deja anterior expertizei pe locul indicat de expert pe schiţă intraseră în circuitul civil prin vânzare, donaţie, moştenire, etc, iar intevenienţii le au în posesie încă din anii 1995-1996.
Din schiţă şi procesul verbal de delimitare a vecinătăţilor DN6 B- A nr. 379/1.10.2001 ale Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri B, vizate de Primăria A, rezultă că doar terenurile intervenienţilor si cel al Parcului Industrial se învecinau cu DN6, nu şi autorul lui S M, el nefiind nominalizat pe acel aliniament şi nici alt teren liber, iar cvadrulaterul MNOP din schiţa expertului D D se suprapune astfel peste terenurile intervenienţilor si Parcul Industrial.
Chiar în faţa Comisiei de fond funciar, când a fost analizată situaţia terenurilor în discuţie şi s-a constatat că ele se suprapun, soţia lui S Mîn calitate de reprezentantă legală a soţului său, afirmat că terenurile respective, propuse de expertul D pentru soţul ei, se suprapun peste terenurile intervenienţilor.
Aceeaşi suprapunere a terenurilor în discuţie şi prezentate denaturată a adevărului de către expert Dragomirescu prin poziţionarea amplasamentului terenului lui S M din MNOP peste terenurile intervenienţilor este reţinută definitiv si prin sentinţa penală nr. 441A5.11.20U a Judecătoriei A, care, respingând plângerea lui S M, a reţinut că fapta astfel săvârşită de expertul D D există, şi se confirma, apoi, în dosarul nr.2664/740/2013, prin expertiza dnei expert C L.
Conform considerentelor Deciziilor nr.74/23.09.2013 şi nr.94/18.11.2016 ale Tribunalului Tpârâtul nu este îndreptăţit la reconstituirea terenului pe amplasamentul din "Tarlaua 53".
Expertiza din dosarul nr.2664/---/2013 a identificat amplasamentul terenurilor si a făcut măsurătorile în prezenţa părţilor unde, ca si în faţa Comisiei de fond funciar, reprezentanta apelantului reclamant S M a recunoscut că amplasamentul din expertiza D D si din titlurile de proprietate ale sale – S M (f« prezent anulate) este acelaşi cu cel din titlurile de proprietate ale intervenienţilor din dosarul 2664/...0/2013.
Menţionează că la punerea în posesie conform Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991, tarlalele cuprinse în planul cadastral 1:10.000 (depus in dosar), au fost divizate, fapt care s-a întâmplat şi cu tarlaua 52/53.
La momentul efectuării expertizei D, aşa cum cu autoritate de lucru judecat s-a constatat, terenul nu era liber, fiind emise încă din anul 1995 titluri de proprietate în acel perimetru.
Emiterea titlurilor de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, s-a efectuat conform Schiţei anexă ( T52/1+T53/1, T53/2, T53/3), întocmită de ing. D M, delegat OCAOTA T, membru în comisia locală de fond funciar.
Comisia de fond funciar a municipiului A, a declarat încă din anul 2008, că întreaga suprafaţă de 299,99 ha teren cuprins în tarlalele 52, 53, 54 este ocupată de proprietarii de teren pentru care au fost emise titluri de proprietate conform Legii 18/1991 şi de parcul industrial pentru care există HCL. nr.4^2004, nr, cadastral 3833, iar suprafaţa de 4,12 ha reconstituită numitului S M, pe vechiul amplasament conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit de D D, parte integrantă din Decizia civilă nr. 619R/14.11.2008 - teren cuprins în MNOP, din planul de situaţie, se suprapune cu numerele cadastrale: -, număr carte funciară X, număr carte funciară -; -, număr carte funciară -, conform adresei OCPI nr. - şi titlurile de proprietate emise în baza legii nr.18/1991, după cum urmează: 1.
B D - sup. 0,57ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 500430/10.10.1994, intrat in circuitul civil din anul 1997, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2245/02.1997 de BNP- R A.
2.
Ţ M, Ţ şi N M -sup. de l,25ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. 500939/04.05.1995; 3.
F F, F C, S N - cu suprafaţa de 2,74ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 500591/03.02.1995, intrat în circuitul civil prin certificatul de moştenitor nr. 32/01.03.2004;
4. A E - cu suprafaţa de l,38ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 502040.31.01.1996, intrat in circuitul civil din anul 2008, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1653/25.09.2008de BNP- C R.
5. T N - cu suprafaţa de 0,43 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. 500595/1995, intrat in circuitul civil din anul 1997 prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 652/30.01.1997.
6. O I - cu suprafaţa de l,16ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 503048/26.08.1996, intrat în circuitul civil din anul 2005, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 665/10.02.2005, emis de BNP. R C.
7. C N. G - cu suprafaţa de 0,75ha , teren înscris în titlul de proprietate nr. 501708/26.09.1995;
8. D G, D G, D M - cu suprafaţa de 0,50ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 0502511/06.03.1996 şi intrat în circuitul civil din anul 1997 prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 497/21.03.1997 de BNP-E I.
9. M I - cu suprafaţa de 0,85ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. 0502731/05.04.1996 şi intrat în circuitul civil din anul 2004 prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1721/25 iunie 2004.
10. P A, V F, S L, cu suprafaţa de 0,16 ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 0503075/31.20.1996,;
11. T M, T V , T R, -cu suprafaţa de 0,92 ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 0502927/22.05.1996 şi intrat în circuitul civil din anul 2005 prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3952/28 noimbrie 2005, de BNP-R A.
12. I D - cu suprafaţa de 0,21ha , teren înscris în titlul de proprietate nr. 501857/18.12.1995;
13. R I -cu suprafaţa de 0,92 ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 501793/21.11.1995, intrat în circuitul civil din anul 1996, prin actul de donaţie autentificat sub nr. 67/1996 de BNP E I;
14. P N - cu suprafaţa de 0,25 ha teren înscris în titlul de proprietate nr. 0502829/28.03.1996 .
La pct.6 lit.a din expertiza realizată de către C L sunt precizate documentele pe baza cărora s-a făcut expertiza care, pe baza datelor si măsurătorilor din teren a concluzionat că terenurile se suprapun, răspunzând chiar si la obiectivul pe care îl considera util pârâtul respectiv, dacă la data efectuării raportului de expertiză de către expert
D D (14.11.2008) pe amplasamentul MNOP existau titluri de proprietate emise anterior efectuării acestei expertize, constatându-se că existau emise titluri de proprietate în perioada 1995-1996.
Măsurătorile topografice nu au fost contestate la momentul respectiv nici de expertul D D, iar procuratoarea S T a recunoscut amplasamentul măsurat şi identificat de către expertă ca fiind cel măsurat în raportul de expertiză al expertului D D
Expertul C L, cu privire la terenul în litigiu, a stabilit că acesta se află în tarlaua 52 şi titlurile de proprietate ale intervenienţilor sunt întocmite corect, iar titlurile de proprietate emise lui S M ca efect al Deciziei nr.619R/14.11.2008 (în prezent anulate prin Sentinţa civilă nr.1797/2.10.2018, definitivă, pronunţată în dosarul nr. 7659/.../2017) emise pe numele lui S M sunt emise în mod greşit în tarlaua 53.
Aşa cum a dovedit, nici T53 nu era liberă la momentul efectuării expertizei de către expert D D si cert, aceasta nu se află la sosea, ci în interiorul tarlalei.
Faţă de cele precizate, în cauză expertul judiciar N G a constatat cert că amplasamentul unde pretinde S M că autorul său avea amplasat terenul revendicat era ocupat încă din anul 1994, fiind emise titluri de proprietate (a făcut dovada cu titlurile de proprietate depuse în dovedire în dosarul instanţei de fond că sunt emise încă din anul 1994 în tarlalele 51, 52, 53, 53/1, 53/2, 53/3, 54 şi pentru o mai uşoară verificare de către instanţa de apel le redepune.
Cu privire la faptul că petentul consideră că ar rămâne în fapt o suprafaţă de teren liberă de circa 1,68 ha ce i s-ar putea atribui în perimetrul MNOP indicat în continuare ca fiind vechiul amplasament, acesta este în eroare.
Nu există teren liber!
Expertul N G a concluzionat corect acest fapt.
Mai mult, cu autoritate de lucru judecat, titlurile de proprietate nr.0510724/31.01.2011 şi nr.0510605/24.10.2012 emise pe numele lui S M în perimetrul indicat ca fiind vechiul amplasament au fost anulate prin Sentinţa civilă nr.1797/2.10.2018, definitivă, pronunţată în dosarul nr.7659/.../2017.
Ca efect al anulării celor două titluri de proprietate şi a revizuirii Deciziei nr.619R/14.11.2008, părţile au fost repuse în situaţia anterioară.
HCL nr.270/21.12.2010 priveşte stabilirea destinaţiei de parc industrial pentru terenul situat pe D.E.70 din Municipiul A şi trecerea în domeniul public de interes local a terenului respectiv.
Cu alte cuvinte, terenul pretins a fi liber e către S M şi presupus ca posibil de retrocedat acestuia, este în domeniul public şi nu poate fi înstrăinat, fapt constatat şi de către dl expert N G în anexa nr.2 la raport., nefiind un teren la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar A.
Aşa cum a învederat şi instanţei de fond, la acest moment, singura modalitate de reconstituire este prin măsuri reparatorii compensatorii sub formă de puncte, în baza Legii nr.165/2013.
Având în vedere cele precizate, solicită instanţei respingerea cererii de "apel" formulate de S M pe excepţie ca tardivă, iar în cazul respingerii excepţiilor ridicate, ca nefondată.
În drept, art.115, art.299, art.301 Vechiul Cod de Procedură Civilă, art.51-59 Legea nr.18/1991, art.2 alin.l Legea nr.1/2000 aşa cum a fost modificat de pct.2 al art.I titlul VI din Legea nr.247/2005, Legea nr.165/2013. În probaţiune, înscrisuri.
Recurentul S M a depus răspuns la întâmpinare la data de 31.10.2022, prin care arată că, în fapt, pin întâmpinarea depusă în cauză intimata Comisia Locală de Fond Funciar A a invocat excepţia necompetenţei materiale -recalificarea căii de atac din apel în recurs şi excepţia tardivităţii declarării căii de atac iar pe fondul cererii de apel a solicitat respingerea ca nefondată a acestei căi de atac.
Cu privire la necompetenţa materială - recalificarea căii de atac, intimata a solicitat recalificarea căii de atac îndreptată împotriva sentinţei civile nr.1388/05.06.2022 pronunţată de Judecătoria A din apel în recurs, avându-se în vedere dispoziţiile art.27 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborate cu dispoziţiile Legii 18/1991.
Cererea de recalificare a căii de atac (şi nu excepţia necompetenţei materiale) este întemeiată avându-se în vedere împrejurarea că plângerea dedusă judecăţii a fost introdusă sub imperiul Codului de procedură civilă vechi astfel încât calea de atac prevăzută de legea veche este cea a recursului ci nu cea a apelului.
Cu privire la excepţia tardivităţii declarării căii de atac, intimata apreciază că este tardivă cererea de apel formulată în cauză, peste termenul de 15 zile de fapt de art.301 C.p.c. 1865 şi nu potrivit art.466 N.C.p.c.
Recurentul a formulat separat o cerere de repunere în termenul de recurs, potrivit art.103 C.p.c.1865 astfel încât cererea de recurs nu este tardivă, împrejurarea că atât calea de atac( apelul) cât şi termenul de apel (30 de zile) au fost prevăzute în dispozitivul hotărârii constituie un motiv temeinic de repunere în termen, aceeaşi soluţie fiind prevăzută şi de Noul Cod de Procedură Civilă.
Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea căii de atac îndreptată împotriva sentinţei instanţei de fond cu motivarea potrivit căreia vechiul amplasament al suprafeţei de 4,12 ha. teren cu privire la care i s-a stabilit dreptul de proprietate este ocupat din punct de vedere juridic astfel încât eu nu mai poate fi pus în posesie asupra acestui teren.
Mai susţine intimata că numai terenurile persoanelor fizice, cărora li s-au eliberat titlurile de proprietate depuse la dosarul cauzei şi parcul industrial au ieşire la DN6 şi nu şi vechiul amplasament al recurentului, primele suprafeţe fiind amplasate în Tarlaua 52 iar terenul în Tarlaua 53.
Intimata arată că vechiul amplasament al terenului se suprapune cu titlurile eliberate unui număr de 14 proprietari iar suprafaţa de 1,68 ha. nu este liberă ci face parte din domeniul public al UAT A şi, ca atare, nu poate fi retrocedat.
Solicită respingerea acestor susţineri pentru argumentul că intimata în susţinerea cererii sale privind respingerea criticilor formulate de recurent face aserţiuni legate de alte expertize extrajudiciare în această cauză(întocmite de expertul D D şi C L) deşi şi în cauza dedusă judecăţii s-au efectuat două expertize topo, prima (O I) anulată de instanţa şi cea de-a doua (N G) avută în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei.
În aceste condiţii înţelege să reitereze criticile pe care le-a făcut prin cererea de apel.
În drept, art. 115 Cod pr civ. În probaţiune, înscrisuri.
Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge recursul declarat pentru considerentele care vor succede:
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a invocat ca și temei de drept disp. art. 304 rap. la art. 3041 Cod procedură civilă din 1865 (aplicabil în cauză în raport de data introducerii cererii pe rolul instanței) , care prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Obiectul cauzei îl constituie plângerea reglementată de disp. art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar pe numele recurentului S M ( moştenitorul defunctului S Ş) asupra terenului arabil în suprafaţă totală de 4,1200 ha, situat in extravilanul mun.
A, jud.T, recurentul susţinând că vechiul amplasament se află în tarlaua 53 şi există teren liber la dispoziția comisiei locale de fond funciar pentru reconstituirea pe vechiul amplasament.
Prin titlurile de proprietate nr. 0510605/24.10.2010 şi nr. 0510724/31.01.2011 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele recurentului pentru suprafaţa de 2,7700 ha, în tarlaua 53 , parcela 1 şi respectiv pentru suprafaţa de 1,3500 ha în tarlaua 53, parcela 2, în extravilanul mun.A.
Prin sentinţa civilă nr. 1797/02.10.2018 pronunţată în dosarul nr. 7659/.../2017 de Judecătoria A, definitivă, au fost anulate cele două titluri de proprietate menționate anterior, prin care se dispusese reconstituirea pe vechiul amplasament.
În considerente s-a reţinut că recurentul este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 4,12 ha dar nu pe amplasamentul menţionat în titlurile de proprietate atacate (nr. 0510605/24.10.2010 şi nr. 0510724/31.01.2011), adică în tarlaua 53, parcelele 1 şi 2.
Tribunalul Teleorman a dispus iniţial prin Decizia civilă nr.619/14.11.2008 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,1200 ha pe vechiul amplasament, potrivit raportului de expertiză întocmit de către expertul D D.
Având în vedere că ulterior acest raport de expertiză a fost anulat ca fiind fals, prin Decizia civilă 74/23.09.2016, Tribunalul T a anulat Decizia civilă nr. 619/14.11.2008, ca urmare a unei cereri de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 96/18.11.2016 pronunţată în dosarul nr. 268/../2015, Tribunalul T a admis recursul formulat de revizuenta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A, în contradictoriu cu intimații S M şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T, a casat sentinţa civilă nr. 648/27.03.2008 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei A, sub nr.2515/.../2007*, la data de 27.02.2017.
În acest dosar Judecătoria A a pronunţat sentinţa civilă nr. 1388/05.07.2022, ce face obiectul prezentului recurs, pe care Tribunalul o apreciază ca fiind temeinică şi legală, pentru următoarele considerente.
Dreptul reclamantului de a i se reconstitui suprafaţa de 4,1200 ha teren agricol este stabilit cu autoritate de lucru judecat, urmând a fi analizată doar cererea cu privire la reconstituirea pe vechiul amplasament, care în accepţiunea recurentului se află în tarlaua 53, deşi tot cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit că terenul recurentului nu se află în tarlaua 53.
Prin Hotărârea nr. 15895/29.05.2007 emisă de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor T, s-a respins contestaţia formulată de S M împotriva hotărârii Comisiei locale de fond funciar A prin care acestuia i s-a respins cererea depusă în conformitate cu art.33 din Legea nr. 1/2000, modif. prin Legea nr. 245/2005, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,1200 ha.
Împotriva Hotărârii nr. 15895/29.05.2007 recurentul a formulat plângerea reglementată de disp. art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, ce face obiectul prezentei cauze.
În legătură strânsă cu prezenta cauză, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 2554/28.08.2014 pronunţată de Judecătoria A în dosarul nr. 2664/.../2013, definitivă prin decizia civilă nr.1261/26.11.2015 a Tribunalului T, s-a admis în parte acţiunea având ca obiect anulare înscrisuri falsificate privind pe reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria A în contradictoriu cu pârâţii S M, D D, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate T, Comisia Locală de Fond Funciar A şi intervenienţii în nume propriu: P D, P N, B P, B P M, T S şi intervenienţi în nume propriu – moştenitori ai defunctului I D: I G, I C, Il D şi I D.
S-a dispus anularea înscrisului falsificat reprezentat de expertiza tehnică judiciară întocmită de expert D D în dosarul nr. 2515/.../2007 al Judecătoriei A, (raport prin care s-au făcut măsurători şi constatări privind terenul recurentului în suprafaţă de 4,1200 ha).
Experta desemnată să verifice constatările din raportul de expertiză întocmit de expert D D , d-na C L, a concluzionat în raportul depus în dosarul nr. 2664/.../2013 , că amplasamentul stabilit prin decizia civilă nr. 619 din 14 noiembrie 2008 a Tribunalului T, pe baza căruia au fost eliberate titlurile de proprietate ale pârâtului S M (identificat pe planul de situaţie anexat între punctele 10-11-12-13-10), se suprapune în fapt cu parcelele 8, 9, 10, 11, 12, 13 şi 14, după cum urmează: parcela 8 cu titlul de proprietate nr. 05025511/06.03.1996 eliberat pe numele D D, D G, D G şi D M pe suprafaţa de 0,0407 ha; parcela 9 cu titlul de proprietate nr. 0502731/05.04.1996 proprietar iniţial M I, proprietar actual intervenientul în interes propriu P D, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1721/25.06.2004, având nr. cadastral 2235, pe suprafaţa de 0,85 ha; parcela 10 cu titlul de proprietate nr. 0503075/31.10.1996 proprietari P A, V F şi S L pe suprafaţa de 0,16 ha; parcela 11 cu titlul de proprietate nr. 0502927/22.05.1996 proprietari iniţiali T M, T R şi T V, proprietar actual T S, conform certificatului de moştenitor nr. 116/2005 şi actului de partaj voluntar nr. 3952/2005 pe suprafaţa de 0,92 ha; parcela 12 cu titlul de proprietate nr. 051857/18.12.2005 proprietar iniţial I D, proprietari actuali I G, I C, I D şi I D pe suprafaţa de 0,21 ha; parcela 13 cu titlul de proprietate nr. 0501793/21.11.1995 propritar iniţial R I, propritari actuali B P M şi B P conform contractului de donaţie nr. 67-16.01.1996 pe suprafaţa de 0,92 ha;parcela 14 cu titlul de proprietate nr. 0502829/05.08.2009 eliberat pe numele intervenientului în nume propriu PN pe suprafaţa de 0,25 ha.
Prin completările ulterioare la raportul de expertiză aceeaşi expertă a precizat că titlurile de proprietate emise pe numele pârâtului S M, respectiv nr. 0510625/24.12.2010 şi 0510724/31.11.2011 au fost eliberate conform amplasamentului determinat prin raportul de expertiză D D, fiind menţionat în mod greşit apartenenţa acestora la tarlaua 53.
În realitate terenul în litigiu este situat în tarlaua 52 şi se suprapune cu proprietăţile intervenienţilor în nume propriu, cărora li s-au eliberat titluri de proprietate în anii 1995 şi 1996.
Experta C L explică aceste neconcordanţe prin faptul că la momentul eliberării titlurilor de proprietate nu existau planuri parcelare pentru tarlalele 52 şi 53, fiind avut în vedere planul cadastral întocmit de OCOTA în anul 1985, plan care a suferit modificări odată cu apariţia legilor fondului funciar şi punerea în posesie a proprietarilor îndreptăţiţi la reconstituire.
Prin urmare, atât din conţinutul raportului de expertiză, dar şi din evidenţele OCPI T şi Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară A, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că există o suprapunere faptică între titlurile de proprietate nr. 0510625/24.12.2010 şi nr. 0510724/31.11.2011 eliberate pe numele pârâtului S M conform amplasamentului determinat prin raportul de expertiză D D şi titlurile de proprietate eliberate altor persoane, pentru suprafeţele mai sus-menţionate.
Având în vedere că titlurile de proprietate cu nr. 05025511/06.03.1996, nr. 0502731/05.04.1996, nr. 0503075/31.10.1996, nr. 0502927/22.05.1996, nr. 051857/ 18.12.2005 şi nr. 0501793/21.11.1995 au fost eliberate anterior întocmirii raportului de expertiză D D (respectiv 17.12.2007), rezultă că în cuprinsul acestui din urmă raport de expertiză sunt consemnate date ce nu corespund realităţii.
În acest fel se confirmă susţinerile intimatei în sensul că recurentul nu este îndreptăţit la reconstituirea terenului în tarlaua 53 , precum şi că totalul suprafeţei de 299,99 ha cuprins in tarlalele 52,53,54 este ocupat de proprietari de teren pentru care au fost emise titluri conform Legii nr.18/1991 , dar şi de parcul industrial instituit prin HCL nr. 42/2004, teren cu nr. cadastral 3833.
Experta C L a stabilit în mod corect că terenul pretins de către recurent se află în tarlaua 52 ( ci nu în tarlaua 53 stabilit în mod fals de către expert D D) , dar în tarlaua 52 sunt emise titluri de proprietate pentru intervenienții din dosarul nr. 2664/.../2013 .
Tot prin expertiză tehnică de specialitate s-a stabilit că nici tarlaua 53 nu era liberă la data efectuării expertizei de către D D, şi că această tarla nu are ieşire la şosea, cum susţine greşit recurentul, ci se află în interiorul tarlalei.
Expertul N G concluzionează că încă din anul 2008 întreaga suprafaţă de 299,99 ha teren situat în Tarlalele 52, 53 şi 54 era ocupată fiind emise titluri de proprietate.
De asemenea, terenul situat în perimetrul în care se emiseseră titluri de proprietate reclamantului (în prezent anulate) nu poate fi reconstituit, deoarece este ocupat, fiind emise în mod legal titluri de proprietate altor persoane.
Întregul amplasament din Tarlaua 52, Tarlaua 52/1, Tarlaua 53, Tarlaua 53/1, Tarlaua 53/2, Tarlaua 53/3, Tarlaua 54, ale municipiului A, judeţul T, este ocupat, expertul identificând 147 de titluri emise.
Terenul din vecinătatea amplasamentului în care se emiseseră titluri de proprietate reclamantului nu poate fi reconstituit, făcând parte din domeniul public al municipiului, cu destinaţia de parc industrial.
Iar cât priveşte suprafaţa de 1,68 ha teren, despre care reclamantul susţine că ar fi liberă, nu a putut fi identificată de expert, acesta concluzionând că nu există nici o suprafaţă de teren liber.
Potrivit art. 2 din Legea nr.1/2000 ,,În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament. (2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.”
Art. 1. din Legea nr.165/2013 prevede că (1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură. (2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap.
III.
Deşi, aşa cum s-a argumentat mai sus, terenul recurentului nu este situat in tarlaua 53, trebuie menţionat că această tarla nu reprezintă teren din rezerva comisiei locale de fond funciar, conform Legii nr. 165/2013, ci este ocupat în parte de titluri de proprietate deja emise şi în parte de suprafaţa de 187.384 mp cu destinaţia de „parc industrial”, instituit prin HCL nr. 270/21.12.2010, HCL nr. 60/31.03.2011, HCL nr. 264/14.09.2015, teren înscris in CF nr. 23656 şi dat în administrarea SC P I A SRL.
Din adresa nr. 11820/21.03.2023 emisă de Primăria mun.
A reiese că regimul juridic al terenului cu destinaţia de parc industrial este stabilit prin Ordinul Ministrului lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei nr. 2140/2020, din care o parte a fost adjudecat unei societăţi comerciale prin licitaţie publică.
În concluzie, având in vedere întreg probatoriul administrat în cauză dar şi normele legale aplicabile, Tribunalul reţine că nu există teren liber pe vechiul amplasament(în tarlaua 52) iar reconstituirea în favoarea recurentului nu se poate face pe acesta, dar nici teren aflat în rezerva comisiei locale de fond funciar( în tarlaua 53), şi în mod corect instanţa de fond a stabilit ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 4,1200 ha teren să se facă pe un alt amplasament aflat la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar A şi acceptat de către persoana îndreptăţită sau, dacă nu este posibilă această modalitate, prin acordarea de măsuri reparatorii compensatorii, potrivit Legii nr. 165/2013.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă din 1865, Tribunalul va respinge recursul formulat ca neîntemeiat.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va lua act că recurentul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având in vedere că prin sentinţa primei instanţe au fost compensate cheltuielile de judecată, iar intimata nu a formulat cerere de recurs pe acest aspect, se va respinge ca inadmisibilă cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de expert.