Decizie nr. 706 din 16.11.2022

Cesiunea de creanţă îşi produce efectele între cedent şi cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, lipsa notificării sau a acceptării neavând nicio influenţă asupra acestei operaţiuni juridice inter partes, ci doar faţă de terţi.

Prin sentinţa civilă nr. 152 din data de 07.03.2022, Judecătoria T M a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executarea silită însăşi, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

A respins contestaţia la executare, în ceea ce priveşte contestaţia la executarea silită însăşi, ca tardiv formulată privind pe contestatorul M C în contradictoriu cu intimatul I LTD.

A respins în rest contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

A respins cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin încheierea nr. 571 din data de 27 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. 878/329/2016, Judecătoria T M a admis cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti O D C şi N A privind pe creditoarea S şi pe debitorul M C, fiind încuviinţată executarea silită a biletului la ordin emis de A S şi avalizat de M C la data de 23.01.2006 şi scadent la 07.03.2008, în oricare dintre formele prevăzute de lege, până la concurenţa sumei de 50590,11 lei la care se vor adăuga cheltuielile de executare.

La data de 10.05.2016 au fost emise în cadrul dosarului de executare nr. 1216/2016 somaţia şi înştiinţarea privind începerea executării( filele 62,63), iar la 12.05.2016 a înfiinţate popriri, inclusiv poprirea veniturilor debitorului obţinute de la E SRL.( fila 57)

Actele de executare au fost comunicate la fostul domiciliu al contestatorului, situat în T M, str. -, , bloc -, sc. -, et. -, ap.-, unde acesta nu mai locuia la acea dată, ceea ce face ca respectiva comunicare să fie lipsită de efect.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, instanţa a avut în vedere că cererea contestatorului este întemeiată pe dispoziţiile art. 711 si următoarele din Codul de procedură civilă, după cum a precizat acesta în răspunsul la întâmpinare.

Astfel, potrivit art. 715 alin. 1) Cod Proc. Civ, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Deşi contestatorul susţine că nu a avut cunoştinţă de niciun act de executare până la data de 28 aprilie 2021, din cercetarea dosarului de executare silită nr. 1216/2016 al SCPEJ O D C şi N A, instanţa a constatat că la data de 16.05.2016 contestatorul M C, la acea dată director în cadrul SC E SRL, a primit adresa de înfiinţare a popririi şi copia încheierii de încuviinţare a executării silite, semnând personal de primirea actelor.( f. 52)

Este dincolo de orice îndoială că la 16.05.2016 contestatorul a luat cunoştinţă de executarea silită îndreptată împotriva sa, dovadă că în aceeaşi zi, pentru a evita poprirea veniturilor sale, şi-a dat demisia din funcţia de director.( f. 53)

Motivele invocate de către contestator, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, lipsa calităţii de reprezentant a K SRL şi lipsa calităţii de creditor a I LTD, privesc executarea silită însăşi şi nu un anumit act de executare.

În condiţiile în care contestatorul-debitor a luat cunoştinţă de executarea silită îndreptată împotriva sa în anul 2016, iar motivele contestaţiei privesc exclusiv executarea silită însăşi, instanţa a constatat depunerea prezentei contestaţii la executare ca fiind făcută la data de 13.05.2022, adică la aproape 3( trei) ani de când a luat cunoştinţă de executarea silită. ( f. 7)

Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executarea silită însăşi, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare şi a respins contestaţia la executare, în ceea ce priveşte contestaţia la executarea silită însăşi, ca tardiv formulată.

În ceea ce priveşte poprirea despre care contestatorul susţine că a luat cunoştinţă la data de 28 aprilie 2021, acesta este în termen pentru a contesta acest act de executare, dar, având în vedere că motivele invocate de către contestator privesc executarea silită însăşi, cu privire la care contestatorul, aşa cum a arătat, este decăzut din dreptul de a le invoca, instanţa a constatat că în privinţa popririi din data de 29.10.2019, contestaţia este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţei civile a declarat apel apelantul-contestator M C, prin care a solicitat instanţei admiterea apelului, şi pe cale de consecinţa, desfiinţarea Sentinţei Civile nr. 152/07.03.2022, si pe fond admiterea contestaţiei la executare si anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 1216/2016 al S.C.P.E.J.

O D C si N A.

În motivare, a arătat că în fapt, apelantul a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat admiterea acesteia şi anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1216/2016 al S.C.P.E.J.

O D C si N A, motivat de faptul ca actele de executare nu i s-au comunicat la adresa, respectiv domiciliul din cartea de identitate, actele de executare comunicându-se la o adresa anterioara, a invocat faptul ca nu i s-a comunicat niciodată vreun contract de cesiune de creanţa, astfel încât a invocat lipsa calităţii de creditor a intimatei si a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silita si inclusiv a creanţei solicitate a fi recuperata de către așa zisul creditor intimat.

Precizează că instanţa de executare, prin sentinţa civila nr. 152/07.03.2022, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare si a respins contestaţia la executare ca neîntemeiata, motivat de faptul că apelantul a primit Adresa de înfiinţare a popririi in data de 16.05.2016, in calitate de director al S.C.

E S.R.L., semnând personal de primirea actelor, că prin semnarea dovezii de comunicare a Adresei de înființare a popririi si a încheierii de încuviințare a executării silite a luat cunoştinţa de executarea silita pornita împotriva sa şi că motivele l executare privesc exclusiv executarea silita însăşi, însa având in vedere ca a semnat dovada de comunicare a Adresei de înființare a popririi si a încheierii de încuviințare a executării silite la data de 16 mai 2016, admiţând excepția tardivităţii, instanţa de executare l-a decăzut din dreptul de a formula contestaţie la executare împotriva Adresei de înființare a popririi din data de 29.10.2019, si prin urmare contestaţia la executare este neîntemeiata si nu mai analizează celelalte critici formulate de către apelantul-contestator.

Apreciază ca sentinţa civila nr. 152/07.03.2022, pronunţata de către Judecătoria T M, in dosarul nr. 855/339/2021, este data cu aplicarea greşita a dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 712 C.p.c., orice persoana interesata sau vătămata prin executarea silita poate formula contestaţie la executare împotriva oricărui act de executare, prin urmare apelantul are posibilitatea legala de a formula contestaţie la executare, inclusiv împotriva Adresei de înființare a popririi comunicata in data de 28.04.2021, iar instanţa de executare, apreciază ca, i-a încălcat dreptul la apărare si dreptul de acces la justiţie stabilind ca nu poate formula contestaţie la executare împotriva actelor de executare comunicate ulterior datei de 16 mai 2016.

Potrivit Deciziei nr. 1/2014 a I.C.C.J., s-a stabilit ca prescripţiile începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite sau neîmplinite la aceeaşi data, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva, republicat, astfel încât instanţele de judecata, din oficiu, cat si părţile interesate pot invoca excepția prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigiile neîncepute după 01.10.2011.

Mai mult, potrivit art. 405 C.p.c. din 1865, dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termenul de prescripţie începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de a cerere executarea silita, iar prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Într-adevăr, singurul act efectuat in cauza si susceptibil de a determina întreruperea cursului prescripţie îl constituie formularea cererii de executare silita, însă pentru a produce un astfel de efect actul trebuie efectuat anterior împlinirii termenului de prescripție.

În situaţia in care cesiunea de creanţa nu a fost comunicata in conformitate cu dispoziţiile Codului Civil, precizează că aceasta nu îi este opozabila, însa in mod greşit a stabilit ca creditoarea-intimata se poate prevala de calitatea de creditoare împotriva apelantului, întrucât potrivit art. 1578 C.civ., cesiunea de creanţa îşi produce efectele doar intre cedent si cesionar, nu si fata de debitorul cedat, respectiv apelantul, care este îndreptăţit sa se comporte ca si când cesiunea nu ar exista.

Notificarea cesiunii operează asemenea unei condiţii suspensive, de a cărei îndeplinire depinde eficacitatea contractului de cesiune in raporturile dintre cesionar si debitor, iar punerea in executare a creanţei de către cesionar anterior notificării contravine prevederilor art. 663 alin. 5 C.p.c.

Pe cale de consecinţă, solicită instanţei să analizeze cu acurateţe şi profesionalism solicitarea şi să dispună admiterea apelului, in sensul desfiinţării in integralitate a Sentinţei Civile nr. 152/07.03.2022, pronunţata de Judecătoria T M , in dosarul nr. 855/339/2021 si admiterea contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulata.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 718 Cod pr. civ.

În probaţiune, înscrisuri.

La data de 02.06.2022, intimata I LTD a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanţei respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr. 152, pronunţată în data de 07.03.2022, în dosarul 855/339/2021, ca temeinica şi legală.

În motivare, a arătat că prin Sentinţa Civilă nr. 152, pronunţată în data de 07.03.2022, în dosarul 855/339/2021, prima instanţă a dispus: „Admite excepţia tardivităţii contestaţiei la executarea silită însăşi excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge contestaţia la executare, în ceea ce priveşte contestaţia la executarea silită însăşi, ca tardiv formulată Respinge în rest contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria T M.

Pronunţată prin punerea soluţie la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 07.03.2022."

Împotriva Sentinţei Civile mai sus menţionate a formulat apel contestatorul criticând-o pentru nelegalitate.

Apreciază că apelul este nefondat, dat fiind că în motivarea apelului, contestatorul susţine ca din punctul său de vedere soluţia primei instanţe este netemeinică.

Referitor la tardivitatea formulării contestaţiei la executare, apreciază că în mod corect prima instanţă a dispus admiterea excepţiei tardivității formulării contestaţiei la executare.

În conformitate cu art. 714 din Codul de Procedură Civilă: "(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

(5) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite."

Astfel, trebuie observat faptul că prezenta contestaţie a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G în data de 13.05.2021, termenul de 15 zile prevăzut la art. 714 din Codul de procedura civilă fiind astfel depăşit, motiv pentru care contestaţia formulată este tardiv introdusă.

Excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, peremptorie, ceea ce presupune că, odată admisă, are drept consecinţă respingerea sau anularea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege.

Arată faptul că primele acte de executare au fost comunicate în 2016.

Susţinerile contestatorului în sensul că nu a avut cunoştinţă de executare sunt contrazise de dovezile de comunicare aflate la dosarul de executare.

Prin urmare, se poate constata că prezenta contestaţie la executare a fost depusă cu depăşirea termenului de 15 zile şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare, cu consecinţa respingerii acesteia ca tardiv introdusă.

Cu privire la cesionarea creanţei, precizează că au fost întocmite şi comunicate, în temeiul art. 1578 Cod Civil, către debitorul contestator, notificările de cesiune de creanţă prin care a fost informat cu privire la schimbarea creditorului şi la obligaţia sa de a realiza plata debitului către noul creditor.

Arată că cesiunea de creanţă îşi produce toate efectele între cedent şi cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, însă pentru opozabilitatea ei faţă de terţi, trebuie îndeplinite anumite formalităţi de publicitate prin intermediul cărora să se realizeze opozabilitatea cesiunii faţă de terţi - adică faţă de debitorul cedat, dar şi faţă de alţi terţi în raport cu care ar exista un interes.

Astfel, opozabilitatea cesiunii se realizează potrivit dispoziţiilor art. 1578-1581 din Codul Civil.

Cesiunile de creanţă au fost înregistrate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar debitorul a fost notificat despre cesiuni, aşa cum reiese din actele aflate la dosar.

Întrucât este considerat a fi un terţ faţă de contractul de cesiune, debitorul cedat poate să ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 1579 NCC.

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia că, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanţă de către debitorul cedat nu are nici o influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice, iar în ceea ce priveşte opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului/subiecţilor de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar şi a celorlalte modalităţi de stingere a creanţei cedate în raporturile cu cedentul sau/şi cesionarul.

În alta ordine de idei, arată că cesiunile drepturilor de creanţă îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie în Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, în cauza fiind realizată această formalitate.

Totodată, arată că şi în situaţia în care debitorul nu ar fi fost notificat, acest lucru nu poate atrage anularea executării.

Singura consecinţă a nenotificării este aceea că debitorul nu ar fi avut obligaţia să-i plătească intimatei şi se putea elibera plătind cedentei, dar în lipsa unei astfel de plăţi apărările debitorului nu pot conduce la efecte asupra executării.

Referitor la prescripţia dreptului de a solicita executarea silită, invocă prevederile art. 709 din Codul de procedură civilă şi ale art. 404 ind. 1CPC.

Faţă de cele relatate, solicită instanţei respingerea apelului ca neîntemeiat.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă.

În probaţiune, a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de fond.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat pentru considerentele care vor succede:

Tribunalul constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut situaţia de fapt constând în aceea că, încheierea nr. 571 din data de 27 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. 878/329/2016, Judecătoria T M a admis cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti O D C şi N A privind pe creditoarea S SARL şi pe debitorul M C, fiind încuviinţată executarea silită a biletului la ordin emis de A S şi avalizat de M C la data de 23.01.2006 şi scadent la 07.03.2008, în oricare dintre formele prevăzute de lege, până la concurenţa sumei de 50590,11 lei la care se vor adăuga cheltuielile de executare.

La data de 10.05.2016 au fost emise în cadrul dosarului de executare nr. 1216/2016 somaţia şi înştiinţarea privind începerea executării( filele 62,63- dosar judecătorie), iar la 12.05.2016 a înfiinţate popriri, inclusiv poprirea veniturilor debitorului obţinute de la E SRL.( fila 57- dosar judecătorie)

Actele de executare au fost comunicate la fostul domiciliu al contestatorului, situat în T M, str. -, , bloc -, sc. -, et. -, ap.-, unde acesta nu mai locuia la acea dată, ceea ce face ca respectiva comunicare să fie lipsită de efect.

Prima instanţă a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.

Apelantul-contestator critică hotărârea instanţei în sensul că în mod greşit a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată întrucât nu i s-a comunicat cesiunea de creanţă încheiată că I LTD de către creditoarea A S S.R.L., sens în care nu îi este opozabilă, devenind astfel incidente art. 663 alin 5 Cod proc civilă.

Critica apelantului este neîntemeiată.

Potrivit art. 715 alin. 1) Cod Proc. Civ, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Aplicând dispoziţiile legale sus-enunţate la situaţia de fapt concretă în cauza de faţă, raportat la dovezile administrate şi aflate la dosar, tribunalul constată că soluţia dată de prima instanţă este justificată şi fundamentată legal pe dispoziţiile art. 715 alin 1 Cod proc civilă, întrucât la data de 16.05.2016 contestatorul M C, la acea dată director în cadrul SC E SRL, a primit adresa de înfiinţare a popririi şi copia încheierii de încuviinţare a executării silite, semnând personal de primirea actelor( f. 52 – dosar judecătorie).

Cu privire la cesionarea creanţei, tribunalul reține că au fost întocmite şi comunicate, în temeiul art. 1578 Cod Civil, către debitorul contestator, notificările de cesiune de creanţă prin care a fost informat cu privire la schimbarea creditorului şi la obligaţia sa de a realiza plata debitului către noul creditor.

Arată că cesiunea de creanţă îşi produce toate efectele între cedent şi cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanţă de către debitorul cedat nu are nici o influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice.

Opozabilitatea cesiunii se realizează potrivit dispoziţiilor art. 1578-1581 din Codul Civil, cesiunile de creanţă au fost înregistrate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar debitorul a fost notificat despre cesiuni, situație rezultată din actele depuse la dosar.

Fată de considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul declarat