Decizie nr. 685 din 16.11.2022

Deşi condiţiile materiale, privite singular, nu sunt suficiente pentru a dispune cu privire la domiciliul minorului, acestea vor fi evaluate în ansamblu alături de restul împrejurărilor de fapt.

Faptul că subsecvent decesului mamei minorul a rămas alături de sora sa, de care este puternic ataşat, în locuinţa cu care a fost obişnuit, constituie un motiv excepţional, în sensul art.400, alin.3 C.civ., ca locuinţa copilului să fie stabilită la sora sa majoră.

Prin sentinţa civilă nr. 316 din data de 03 martie 2022 Judecătoria R V a admis cererea având ca obiect stabilire domiciliu minor, formulată de reclamanta E A M, în contradictoriu cu pârâtul Ş F.

A stabilit locuinţa minorului Ş M C, născut la data de X, potrivit certificatului de naştere nr. Y eliberat de Primăria mun. R V, la domiciliul surorii sale, EAM, din comuna V, sat V S, jud. T.

A stabilit că autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de E A M şi Ş F.

A obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului Ş M C, născut la data de X, o pensie de întreținere în sumă de 381 lei lunar, ce se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data introducerii cererii – 15.07.2021 şi până la majoratul copilului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând materialul probator administrat în cauză a reţinut următoarele:

Din datele cuprinse în certificatul de naştere nr. X eliberat de Primăria mun. R V, reiese că minorul Ş M C, născut la data de Y, are ca părinţi pe E G şi pe pârâtul Ş F.

E G a fost și mama reclamantei, astfel încât minorul și reclamanta sunt frați de mamă, după cum reiese din actele de stare civilă din dosar.

I (fostă E) G a decedat la data de 06.07.2021 după cum reiese din certificatul de deces nr. Z, iar minorul a rămas în locuinţa şi grija reclamantei, aceştia locuind permanent împreună, de la naşterea minorului.

Reclamanta în vârstă de 23 ani se află într-o relaţie de concubinaj stabilă cu Ş C A, de 7 ani şi au împreună un copil de 4 ani.

Din ancheta psiho-socială, efectuată la domiciliul părţilor, instanţa a reţinut că minorul este elev în clasa a-VI-a la Şcoala din comuna V, judeţul T, este bine îngrijit de sora şi cumnatul său, are rezultate bune la şcoală datorită preocupării surorii sale faţă de el.

Reclamanta împreună cu familia deţin casă de locuit, cu trei dormitoare, baie, bucătărie şi hol, situată în comuna V , sat V S, judeţul T mobilată corespunzător, moştenită de la mama lor, şi dispune de condiții materiale şi morale pentru creșterea si educarea minorului.

Pârâtul deţine o casă de locuit cu două camere şi un hol, mobilată corespunzător, pentru a duce un trai decent, iar venitul acestuia şi al concubinei lui se constituie din ajutorul social şi alocaţia celor doi copii, din care unul este al concubinei, din altă căsătorie.

Fiind ascultat în camera de consiliu, minorul a relatat că nu are o legătură afectivă cu tatăl său şi nici cu familia acestuia, motiv pentru care nu doreşte să meargă în vizită la tatăl său şi nici să se mute în locuinţa acestuia.

Sora lui mai mare îl îngrijeşte, are camera lui.

Tatăl său îl vizitează odată pe lună, i-a dat 150 lei de când a murit mama sa, cu care a stat şi in străinătate.

Din declaraţiile martorilor audiaţi instanţa a mai reţinut că mama minorului şi pârâtul au avut o relaţie din care s-a născut minorul M C , despărţindu-se când acesta avea vârsta de 2 ani.

Mama minorului, împreună cu acesta şi cu reclamanta, au fost plecaţi în Spania, până la vârsta de 7 ani a minorului, unde a câştigat resurse şi a construit casa din satul V S, unde minorul beneficiază de condiţii foarte bune de locuit.

De la decesul mamei minorului, reclamanta este cea care se ocupă de creşterea şi educarea minorului, fiind ajutată de concubinul său, care are venituri salariale şi de bunica maternă.

Îi asigură minorului tot ce are nevoie, este bine îngrijit şi educat, frecventează şcoala din localitate.

Legătura pârâtului cu minorul s-a rezumat la vizite scurte, destul da rare, la domiciliul copilului, sau prin luarea la casa lui din satul G , o locuinţă modestă, compusă din două camere, acolo locuind pârâtul , concubina sa şi cei doi copii aflaţi in grija lor.

Vizitele minorului la tatăl său s-au rezumat la joaca acestuia cu copilul concubinei pârâtului, iar pârâtul nu a depus eforturi în vederea ataşării copilului de el, de a-i capta încrederea, atenţia, de a desfăşura activităţi specifice vârstei minorului.

De la decesul mamei minorului, pârâtul nu i-a mai plătit pensie de întreţinere.

Minorul este foarte ataşat de reclamantă, şi vede în ea persoana ce a înlocuit-o pe mama lui, de când a decedat.

Este evident că minorul se află într-o situaţie emoţională dificilă, cauzată de decesul mamei la data de 7 iulie 2021, când minorul avea vârsta de 12 ani şi nu trebuie nicidecum forţat în această perioadă să-şi schimbe familia, nivelul de trai, să fie luat fără acordul lui din sânul familiei unde se simte bine, a reuşit să treacă peste trauma suferită, ceea ce înseamnă că este bine îngrijit şi educat.

Reclamanta, concubinul acesteia, şi bunica maternă au fost de acord ca pârâtul să-l ia pe minor în locuinţa sa, dar faţă de împotrivirea firească a minorului au renunţat la această idee.

Art. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede că Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. (2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. (3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. (5) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Potrivit art. 400 alin.3 din Codul civil, în mod excepțional şi numai dacă este în interesul superior la copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude, cu consimțământul acestora.

Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea , educația şi învățătura sa.

Instanţa nu anulează din start dorinţa tatălui de a-l lua pe minor în locuinţa sa, dar, având în vedere starea emoţională a copilului în această perioadă, atașamentul puternic faţă de sora sa care i-a ţinut loc de mamă şi l-a îngrijit de mic, legătura insuficientă dintre tată şi copil, apreciază că în prezent este mult mai benefic pentru copil să rămână în locuinţa surorii, unde este bine îngrijit şi educat şi încearcă să treacă peste trauma suferită cauzată de dispariţia definitivă şi prematură a mamei.

Având în vedere considerentele de mai sus şi interesul superior al copilului, în temeiul disp. art.400 alin.3 Cod civil, instanţa a admis cererea principală, a respins cererea reconvențională şi a stabilit locuinţa minorului Ş M C, născut la data de 10.11.2009, potrivit certificatului de naştere nr.

X eliberat de Primăria mun.

RV, la domiciliul surorii sale, E A M, din comuna V, sat V S, jud.

T.

În virtutea dispoziţiilor art. 399 Cod civil a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de EAM și ŞF, având în vedere că mama acestuia este decedată, iar sora minorului este singura persoană care are grijă de acesta, la care şi tatăl are dreptul să participe.

În temeiul art. 402 Cod civil a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului Ş M C, născut la data de x , o pensie de întreținere în sumă de 381 lei lunar(în raport de venitul minim pe economie), ce se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data introducerii cererii – 15.07.2021 şi până la majoratul copilului.

A luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelantul-pârât Ş F , criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin sentinţa apelată instanţa a admis în totalitate cererea reclamantei şi a dispus stabilirea locuinţei minorului Ş M C la reclamantă, aceasta fiind sora de mamă a minorului.

Apreciază că sentinţa pronunţată de instanţă este nelegală şi netemeinică pentru motivele ce urmează.

Instanţa în mod nelegal a stabilit locuinţa minorului la sora acestuia în condiţiile în care minorul are tată, tatăl este o persoană responsabilă, are condiţii materiale şi morale pentru a creşte şi educa minorul, tatăl nu este decăzut din drepturile părinteşti, a achitat pensie de întreţinere pentru minor pentru toată perioada cât a stat cu mama lui, s-a interesat constant de minor şi a ţinut legătura cu el.

Instanţa dispune în temeiul art 400 alin 3 Cod civil, ca locuinţa minorului să fie stabilită la sora acestuia cu motivarea că este în interesul minorului să locuiască în continuare cu sora acestuia.

Acest text de lege arată că doar în mod excepţional şi numai dacă este în interesul minorului poate dispune ca locuinţa minorului să fie stabilită la alte persoane.

Nu este cu nimic motivată această situaţie excepţională care a condus la luarea unei astfel de decizii.

În situaţia în care unul dintre părinţi decedează, părintele în viată preia toată responsabilitatea minorului şi doar în situaţia în care acesta nu vrea, nu poate sau sunt impedimente de natură legală poate dispune stabilirea locuinţei minorului la alte persoane.

Faptul că minorului îi fusese stabilită locuinţa la mama sa nu presupune de facto că minorul trebuie să stea cu ceilalţi membri ai familiei sale dacă mama sa nu mai trăieşte.

Arată că acesta în calitate de tată al minorului este în viată, vrea şi poate să aibă grijă de minor şi nu există niciun motiv legal care să împiedice stabilirea locuinţei minorului la tatăl acestuia.

Mai arată că, minorul este încă mic şi nu are discernământul necesar pentru a hotăra ce este bine sau nu pentru el.

Acest copil a trecut printr-o experienţă destul de dură fiind pus în situaţia în care a rămas fără mamă la numai 11 ani iar minorul este influenţat de sora sa care după moartea mamei copilului nu mai lasă minorul să vină la tată motivând că minorul nu vrea.

Inainte de decesul mamei lui minorul venea in locuinţa tatălui şi are în continuare o relaţie bună şi astfel că nu se justifică luarea unei astfel de măsuri excepţionale.

În mod legal şi temeinic instanţa trebuia să stabilească minorului locuinţa la tată mai cu seamă că nu s-a împotrivit niciodată ca minorul să aibă o strânsă legătură cu sora sa iar apelantul a fost de acord să nu ia minorul din locuinţa sorei lui imediat după decesul mamei acestuia.

În ceea ce privesc condiţiile materiale deţinute de apelant, arată instanţei că a finalizat construirea casei care o avea în construcţie la momentul efectuării anchetei sociale astfel că sunt condiţii materiale identice pentru minor.

Un alt motiv de nelegalitate a sentinţei civile este acela că instanţa a stabilit pensia de întreţinere la care a fost obligat fără a ţine cont de faptul că mai are un copil minor in întreţinere.

Solicită admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii principale şi admiterii cererii reconvenţionale.

În probaţiune, înscrisuri.

În drept, art 466 Cod proc civilă.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat pentru considerentele care vor succede:

Referitor la motivul de apel vizând stabilirea locuinței minorului, Tribunalul constată că nu este întemeiat pentru considerentele ce vor succede.

Astfel, se constată că minorul a locuit cu mama sa și intimata-reclamantă până la decesul mamei sale, ulterior continuând să locuiască împreună cu reclamanta, în același domiciliu.

Așa cum rezultă și din procesul-verbal de ascultare al minorului, acesta și-a exprimat dorința de a rămâne împreună cu sora sa, într-un mediu cunoscut și în care a crescut până în prezent.

În opinia Tribunalului, în condițiile în care minorul a suferit o pierdere de necontestat, prin decesul mamei, este în interesul acestuia să nu fie afectat de alte schimbări majore, cum ar fi schimbarea domiciliului și mutarea sa, cu caracter permanent, la locuința tatălui său, care locuiește împreună cu concubina sa, fiul lor și fiul minor al concubinei dintr-o altă relație.

Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât minorul nu este obișnuit să rămână peste noapte în domiciliul tatălui său și nu a rezultat nicio apropiere puternic de suficientă între copil și apelant pentru ca dificultățile inerente mutării într-un nou mediu să fie ușor depășite de minor.

Totodată, din referatul de anchetă psiho-socială efectuat în cauză, rezultă că reclamanta are condiții corespunzătoare pentru creșterea și îngrijirea minorului, așa încât, sub acest aspect, interesul minorului a fost avut în vedere de către prima instanță, minorul având camera sa la acest moment, spre deosebire de locuința apelantului, unde nu ar beneficia de aceleași condiții și ar împărți spațiul de locuit cu mult mai multe persoane cu care nu a rezultat că are o relație suficient de apropiată.

Deși condițiile materiale nu sunt, ele singure, suficiente pentru a dispune cu privire la domiciliul minorului, constituie aspecte de care trebuie să se țină seama alături de celelalte împrejurări analizate anterior.

Are în vedere Tribunalul că, în prezenta cauză, dacă s-ar admite cererea apelantului și s-ar stabili locuința minorului la acesta, copilul nu ar mai beneficia de condițiile de viață cu care a fost obișnuit, putând fi rezonabil de presupus că aceasta ar avea un impact negativ asupra sa, cu atât mai mult cu cât minorul este deja afectat de pierderea mamei.

Situația minorului de la acest moment, și anume pierderea recentă a mamei, faptul că este obișnuit cu mediul din locuința din prezent și este puternic atașat de sora sa, reclamanta, constituie, având în vedere si prevederile art. 263 c.civ., și în opinia Tribunalului, cel puțin la acest moment, motiv excepțional, sensul art. 400 alin. 3 c.civ., pentru ca locuința copilului să fie stabilită la sora sa.

Pe de altă parte, această măsură nu are caracter definitiv, fiind permisă de dispozițiile art. 403 c.civ.schimbarea locuinței minorului în cazul modificării împrejurărilor ce au fost avut în vedere la luarea măsurii.

În ce privește al doilea motiv de apel, Tribunalul constată că este întemeiat, prima instanță stabilind pensia de întreținere fără a avea în vedere împrejurarea că apelantul-pârât are în întreținere și pe minorul Ş V N , născut la x (fila 6), așa încât, văzând și art. 529 alin. 2 c.civ., potrivit cu care când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime din venit pentru doi copii, Tribunalul va stabili pensia de întreținere, raportat la venitul minim pe economie, la suma de 250 lei lunar.

Față de considerentele mai sus expuse, văzând și art. 480 alin. 2 c.pr.civ., Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorului Ş M C , născut la data de X, o pensie de întreținere în sumă de 250 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 15.07.2021 și până la majoratul minorului.