Sentință civilă nr. 689 din 19.12.2022

Anularea în parte a „deciziei de validare parţială" emisă de COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR. Obligare emitere decizie de validare și calculare puncte de despăgubire, conform L. nr. 165/2013.

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 15.11.2021, pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr. 4/85/2021, reclamanții A.A., A.B. și A.C. solicită, în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR:

1. Anularea în parte a „deciziei de validare parţială" nr. 3 din 01.10.2021 emisă de COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR şi pe cale de consecință, să fie obligată intimata să emită o nouă decizie care :

-Să valideze în întregime dispoziția Primarului Municipiului nr. 5 din 2006, pentru întreaga suprafață de ... mp inclusiv pentru suprafața de .... mp. invalidată fără bază de legală de intimată.

-Să calculeze corect numărul de puncte de despăgubire în condițiile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

-Să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată doar către reclamantul A.B.

În motivarea acţiunii, arată că:

Admisibilitatea prezentei acţiuni implică analiza următoarelor aspecte :

VALIDAREA PARŢIALĂ: Prin dispoziţia Primarului Municipiului nr. 5/ 31.05.2006 s-a dispus să fie sesizată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru acordarea de titluri de despăgubire pentru o suprafață de 13.829 mp, teren situat în Sibiu, str.

Ştefan cel Mare şi expropriat fără despăgubire de Statul Român sau obligare la renunţare la dreptul de proprietate.

În mod inexplicabil şi fără nici o justificare legală Comisia Națională validează dispoziția Primarului doar pentru suprafața de 12.063 mp mai puţin cu 1776 mp şi nu cu 1.500 cât eronat reține în decizie.

Singura explicație oferită este aceea că „nu s-a putut verifica incidența în speţă a prevederilor art. 15 din Legea nr. 165/2013".

Subliniază încă o dată că şi acest teren a fost expropriat în aceleași condiții ca şi restul de teren.

DETERMINAREA CORECTĂ A PUNCTELOR DE COMPENSARE: Conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 :

„6) Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.

Un punct are valoarea de un leu ".

Decizia atacată nu conţine nici un fel de date legate de modul de calcul al punctelor de compensare.

Iniţial terenul a fost înscris în carte funciară ca având categoria „fânaţ".

Conform adresei nr. 7 din 1977 a Oficiului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Sibiu, terenul înscris în c.f. 18 Sibiu, nr. top. 65/50 şi 68 este situat în perimetrul construibil al Municipiului Sibiu şi nu figurează în producția agricolă vegetală".

Întreg terenul a fost scos din circuitul agricol încă din anul 1977. Încă din anul 1975 existau construcții industriale pe acest teren: cantina întreprinderii X, Halele întreprinderii Y şi respectiv Z.

Ultima „expropriere” a avut loc în anul 1979 când antecesorii lor au fost forțați să renunţe la dreptul de proprietate în favoarea Statului Român.

Cert este un lucru: conform Grilei notariale a anului 2020 terenul se află în Zona C a Municipiului Sibiu fiind situat între actualele străzi D şi E. Conform aceleiași grile valoarea terenurilor în zona O a Municipiului Sibiu este :

»Teren de construcții 450 lei mp.

»Alte terenuri - 292,50 lei mp.

»Arabil - 25 lei mp

»Fâneţe şi păşuni: 12 lei mp

»Alte terenuri -13,50 lei mp.

Indiferent cum am raporta această grilă la calculul stabilit de intimată nu rezultă suma finală la care a ajuns aceasta ca şi despăgubire.

În probaţiune : Solicită administrarea următoarelor probe :

-Probatoriu cu acte .

-Expertiză tehnică - expert topograf cu următoarele obiective :

-Identificarea terenului în litigiu care a făcut obiectul măsurii reparatorii prin dispoziția Primarului nr. 5/2006 atât din punct de vedere al coordonatelor de carte funciară cât şi al situării faptice.

-Să determine expertul categoria reală de folosinţă a terenului la momentul anului 1979.

-Să se pronunţe expertul dacă la momentul anului 1979 terenul era în perimetru construibil al localităţii şi dacă existau deja construcţii industriale şi civile pe această suprafaţă.

-Să determine valoarea despăgubirilor calculate conform grilei notariale pe anul 2021 în două variante :

-Plecând de la categoria „ teren construcţii"

-Plecând de la categoria „ fânaţ"

-Să se pronunțe expertul, ca şi opinie de specialitate, dacă menţiunea din cuprinsul cărţii funciare de „ fânaţ" mai corespunde prin prisma destinației reale a terenului cu categoria reală de folosinţă la momentul anului 1979.

La data de … , pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce îşi desfășoară activitatea la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a depus întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții A.A., A.B. și A.C., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin acțiunea promovată în contradictoriu cu CNCI, reclamanții au solicitat instanței:

-Anularea în parte a deciziei de validare parțială nr. 3/.10.2021 emisă de CNCI şi pe cale de consecință obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să valideze în întregime Dispoziția nr. 5/31.05.2006, pentru întreaga suprafață de 1776 mp invalidată fără bază legală,

-Calcularea corectă a numărului de puncte de despăgubire în condițiile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

Referitor la criticile reclamantului, înțelege să precizeze următoarele:

Arată că prin Adresa nr. 1/CC/11.03.2020, Secretariatul CNCI a solicitat Primăriei Municipiului Sibiu, precum şi domnilor A.A., A.B. și A.C. înscrisuri din cuprinsul cărora să rezulte destinația întregii suprafețe de teren la data preluării abuzive, precum şi, după caz, suprafața aferentă fiecărei destinații în parte, precum şi o declarație pe proprie răspundere, din care să reiasă, dacă de pe urma autorilor deposedaţi s-a reconstituit sau nu dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, iar în caz afirmativ, este necesar să se precizeze suprafața totală de teren reconstituită, la nivelul întregii ţări, localitățile în care a operat reconstituirea precum şi persoanele care au beneficiat de acestea, însă precizează faptul că reclamanții nu au înţeles să completeze dosarul cu înscrisurile solicitate, astfel CNCI a procedat la soluționarea dosarului în baza înscrisurilor existente, respectiv conform destinației terenului din cuprinsul CF nr. 18, destinație care nu a fost modificată cu ocazia preluării.

Prin urmare, pentru suprafața de teren de 7533 mp, instanța reține cu putere de lucru judecat, destinația acesteia fiind de fânaţ.

În considerentele Sentinței civile nr. 10/2006, (rămasă definitivă) Tribunalul Sibiu reţine că extrasul de carte funciară nr. 18 confirmă calitatea de proprietari, în cote egale, asupra imobilului de sub A7 sub nr. top. 65/50/1/1 în suprafață de 7553 mp, cu destinația de fânaţ, în favoarea lui A.D. şi A.E..

Potrivit Adresei nr. 74/1977 emisă de Oficiu de Cadastru către întreprinderea Independența Sibiu se menționează faptul că terenul înscris în CF nr. 18 nr. top. 65/50 şi 68 (...) este situat în perimetru construibil al municipiului Sibiu şi nu figurează în producția agricolă vegetală.

Prin urmare, având în vedere Decretul nr. 316/1977 prin care s-a preluat o suprafața de teren de 4.510 mp şi construcție în suprafață de 41,05 mp, la evaluarea s-a prezumat suprafaţa de 1000 mp, ca având destinația de curţi construcții potrivit prevederilor art. 15 indice 1 din Legea nr. 165/2013, iar pentru diferența de 3510 mp, precizează faptul că nu se cunoaște destinația acesteia.

Însă potrivit adresei de mai sus, nu este agricol, prin urmare, a fost evaluat ca teren altă categorie potrivit grilei notariale aferentă anului 2020.

Pentru suprafața de 1500 mp, înscris în nr. top. 6526/4150/1/2 fânaţ, preluat în baza Decretului 1268/1978, nu s-a putut verifica soluționarea dosarului cu respectarea limitei de 50 ha. de proprietar deposedat, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care s-a impus invalidarea dispoziţiei nr. 995/2006 pentru aceasta.

Arată că reclamanților li s-a pus în vedere să completeze dosarul atât cu privire la prevederile impuse de art. 15, cât şi cu privire la destinația acestuia, însă aceștia nu au înțeles să completeze dosarul cu înscrisurile solicitate, astfel ca CNCI în mod corect a dispus invalidarea dispoziției pentru suprafața de 1500 mp. teren.

Aşadar, nu se cunoaşte cu certitudine dacă a fost depășită limita de 50 de ha prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013, potrivit căruia, în cazul în care moștenitorii au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 50 ha. după foștii proprietari deposedați (indiferent dacă documentația întocmită în vederea reconstituirii proprietății privește un alt imobil decât cel notificat în temeiul Legii nr. 10/2001) aceștia nu mai pot beneficia de măsuri reparatorii pentru partea solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Având în vedere că nu se cunoaște destinația, este necesar să se cunoască dacă a fost reconstituit dreptul de proprietate după foștii proprietari, pentru o suprafața de 50 ha.

În cazul în care persoana îndreptățită a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 50 ha (indiferent că este vorba de teren intravilan sau extravilan) aceasta nu mai poate beneficia de măsuri reparatorii pentru partea solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001 (cu destinația agricol întrucât s-ar depăşi limita de 50 de ha prevăzută de art. 15 sus - menţionat.

În acest context, era necesar a se verifica pe de o parte, destinația terenului la momentul preluării, iar pe de altă parte, care este suprafața totală reconstituită în temeiul legilor fondului funciar, de pe urma foștilor proprietari deposedați, la nivelul întregii ţări.

Cu privire la calculul efectuat de CNCI precizează că, din înscrisurile depuse la dosarul de despăgubire a reieşit faptul că imobilul situat în Sibiu, str Ştefan cel Mare, jud.

Sibiu se încadrează în Zona C şi a fost evaluat potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 193/2021, respectiv grila notarială din anul 2020.

Redau calculul efectuat pentru imobilul situat la adresa anterior arătată:

Dosar nr. 27/CC/CC Sibiu, str. …. jud. Sibiu: Valoare orientativă a proprietății 2.764.445,63 lei

Potrivit Grilei notarilor publici pentru valorile unitare a terenului aflat în indiviziune, servitute sau cote părţi rezultă prin diminuarea cu 25% o valorii terenului din localitatea şi zona în care este proprietatea conform valorilor tabelare pe zona şi localitate, inclusiv zonele turistice.

Aşadar, evaluarea imobilului s-a realizat prin diminuarea cu 25% din valoarea terenului, întrucât imobilul se regăsea în coproprietatea domnilor S.D. ți A.E.

Aşadar, Decizia de compensare nr. 3/01.10.2021 a fost emisă pentru cuantumul de 2.764.446 puncte, fiind cuprinsă valoarea imobilului situat în Sibiu, str. …, jud.

Sibiu, încadrat în zona C şi evaluat potrivit prevederilor Grilei Notarilor Publici 2020, în conformitate cu cele dispuse de instanţele de judecată prin hotărârile anterior menționate.

Prin urmare, CNCI a evaluat imobilul anterior menționat în mod just şi în acord cu prevederile legale în vigoare.

Referitor la utilizarea grilei pentru anul 2021, aceasta nu este justificată, întrucât la momentul emiterii Deciziei de validare parţială nr. 3/01.10.2021 s-a folosit grila din anul 2020, deci grila anterioară anului 2021.

Totodată, subliniază faptul că se opun efectuării unul raport de expertiza, întrucât acesta nu este oportun cauzei, aspectele fiind deja tranşate atât de către instanţă cu putere de lucru judecat, cât şi de celelalte înscrisuri discutate mai sus.

Nu în ultimul rând, cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, solicită să fie respinse ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

De asemenea, arată că prin Decizia nr. 492/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583/05.07.2006, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea şi complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil.

Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanţa dobândește caracter cert, lichid şi exigibil.

În sensul celor expuse este şi jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute, în mod real, în limita unui cuantum rezonabil.

Având în vedere argumentele prezentate, solicită respingerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată, iar pe cale de consecință, menținerea Deciziei de validare parțială nr. 3/01.10.2021 emisă de CNCI, ca fiind legală şi temeinică.

În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza în specialitatea topografie, raportul de expertiză efectuat de domnul F. F. fiind depus la filele 22-151 din Volumul II.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că acţiunea este întemeiată, faţă de următoarele considerente:

Prin Dispoziţia nr. 41843/01.10.2021 emisă de CNCI s-a luat act de Sentinţa civilă nr. 63/2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 34/85/2019, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 25/2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul că s-a validat parţial Dispoziţia Primarului Municipiului Sibiu, pentru imobilul situat în mun.

Sibiu, str., jud.

Sibiu, înscris în CF nr. 18, cu nr.top. 65/50/1/1, compus din teren în suprafaţă de 7553mp şi teren în suprafaţă de 4510mp şi s-a emis decizia de compensare prin 2.764.446 puncte, astfel:

- Prin 1.382.223 puncte, reprezentând cota de 12/24, în favoarea doamnei A.A.

- Prin 345.556 puncte, reprezentând cota de 3/24 în favoarea doamnei A.C.

- Prin 1.036.667 puncte, reprezentând cota de 9/24, în favoarea domnului A.B:

S-a invalidat parţial Dispoziţia Primarului Municipiului Sibiu pentru suprafaţa de teren de 1500mp, situat în mun. Sibiu, str. …, jud. Sibiu, înscris în CFnr.18, cu nr.top. 65/50/1/2.

Anterior emiterii acestei dispoziţii, prin Sentinţa civilă nr. 10/2006 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosar nr. 36/2005(f.82-83 dosar nr. 28/85/2021), s-a anulat Dispoziţia nr. 12/07.06.2005 emisă de Primarul mun.

Sibiu, cu referire la cele dispuse relativ la imobilul înscris în CF 18 Sibiu, nr.top. 65/50/1/1 şi la cotele de moştenire şi, în consecinţă:

S-a constatat că imobilul înscris în CF 18 Sibiu nr.top.65/50/1/1, fânaţ în suprafaţă de 7553mp, a fost preluat abuziv de Statul Român.

A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Sibiu să emită o dispoziţie nouă prin care să facă propuneri motivate de acordare de despăgubiri pentru imobilul identificat mai sus, în A.B. şi 3/24 părţi A.C..

Ulterior, a fost emisă Dispoziţia nr. 5/2006 a Primarului mun.

Sibiu(f.113-114) prin care s-a modificat şi completat Dispoziţia nr. 12/07.06.2005 în sensul că s-a propus CCSD acordarea de titluri de despăgubire pentru imobilul teren situat în Sibiu, str. …înscris în CF 18 Sibiu, cu nr.top. 65/50 şi nr.top. 68 în suprafaţă de 13829mp, în favoarea persoanelor îndreptăţite în cota de 12/24 părţi pentru A.A., în dotă de 3/24 părţi pentru A.C. şi în cotă de 9/24 părţi pentru A.B., în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari A.D. și A.F.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică(f.28-29 Vol II), coroborat cu evidențele de carte funciară, imobilul în litigiu este înscris în CF 18 Sibiu, sub cu nr.top.65/50 fânaț de 11387mp și nr.top. 68 fânaț de 2442mp, în suprafață totală de 13829mp și era compus din 3 imobile, conform dezmembrării prin înch. 435/1979:

1. Nr.top. 65/50/1 - fânaț de 9053mp

2. Nr.top.65/50/2, 6843/2 -teren de 4510mp

3. Nr.top.68/1 – teren (drum) de 266mp

Conform planșei din înch. 435/1979(anexa 3), pe terenul cu nr. top. 65/50, 68 exista Blocul I construit și Blocul II proiectat, respectiv pe terenurile rezultate din dezmembrare cu nr. top. 65/50/2, 68/2.

Conform planului topografic al mun. Sibiu - Anexa 4, încă din anii 1963-1972 existau construcții dispuse pe întregul imobil, inclusiv pe suprafața notată ca fânaț de 9053mp.

După analiza planșelor topografice ale mun.

Sibiu din 1978, 1979, din care rezultă că în anul 1978, pe terenul inițial cu nr. 65/50, 68 existau edificate trei blocuri, respectiv 2 blocuri pe categoria de folosință teren de 4510mp și 1 bloc edificat pe categoria de folosință fânațde 9053mp, expertul a concluzionat că în anul 1979 terenul înscris în CF 18Sibiu sub cu nr. top. 65/50 fânaț de 11387mp și nr. top. 68 fânaț de 2442mp, în suprafață totală de 13829mp avea următoarele categorii de folosință:

-fânaț -7553mp

Curți construcții-1500mp

Curți construcții-4510mp

Drum-266mp

Pârâta CNCI a invocat prin întâmpinare faptul că a făcut aplicarea prevederilor art. 15 și 15 ind1 din Legea 165/2013.

Conform art.15 din Legea 165/2013 „Cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se soluţionează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca această suprafaţă să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar.”

Totodată, conform art. 151 „ (1) În situaţia în care, după solicitarea documentelor necesare stabilirii categoriei de folosinţă a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dosarele de despăgubire nu se completează cu informaţiile solicitate, se prezumă următoarele:

a) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor de tip urban şi pe care existau construcţii, o suprafaţă de până la 1.000 mp avea categoria de folosinţă curţi şi construcţii;

b) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor de tip rural şi pe care existau construcţii, o suprafaţă de până la 3.000 mp avea categoria de folosinţă curţi şi construcţii.

(2) Pentru suprafeţele care exced limitelor prevăzute la alin. (1) şi pentru care, pe baza documentelor existente, nu se poate stabili dacă se încadrează în suprafaţa maximă prevăzută la art. 15, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională invalidează deciziile entităţilor învestite de lege, cu excepţia celor emise în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive prin care instanţele au stabilit existenţa şi întinderea dreptului.

În cauză însă nu rezultă că s-ar fi depăşit limita de 50 ha de proprietar deposedat, deşi s-au emis adrese inclusiv către autorităţile locale şi judeţene prin care s-a solicitat să se indice dacă s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor pentru vreo suprafaţă de teren (f.209 VOL I), din răspunsurile acestora nerezultând că s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate asupra vreunei suprafeţe(f.211, 213).

Mai mult, şi reclamanţii au arătat că nu au primit nicio despăgubire.

În fine, în privinţa prezumţiilor instituite prin art. 15 ind1 din Legea 165/2013, tribunalul constată că acestea nu sunt incidente în cauză, în condiţiile în care, prin expertiza topografică efectuate în cauză s-a stabilit, pe baza unor documentaţii existente la data preluărilor succesive ale diferitelor părţi ale imobilului ce face obiectul prezentei cauze, categoria de folosinţă de la data preluării, astfel cum s-a arătat anterior.

În consecință, contestația reclamanților este întemeiată, urmând a se anula în parte, în temeiul art. 35 alin1 din Legea 165/2013, Decizia de validare parţială nr. 3/10.10.2021 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor și să fie obligată pârâta să emită în favoarea reclamanţilor o nouă Decizie de Compensare prin care să valideze în întregime Dispoziţia Primarului mun.

Sibiu nr. 5/2006, pentru întreaga suprafaţa de 13829mp şi că calculeze corect numărul de puncte de despăgubire în condiţiile art. 21 alin.6 din Legea 165/2013.

Trebuie menţionat că, deşi potrivit art. 35 alin.3 din Legea 165/2013, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi, în cauză raportat la limitele învestirii instanţei şi prevederile art. 22 alin.6 C şi 397 alin1 teza a II-a C.pr.civ, instanţa nu poate depăşi limitele învestirii stabilite prin cererea de chemare în judecată, în sensul stabilirii prin hotărâre a numărului concret de puncte.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de obligare a pârâtei să calculeze corect numărul de puncte de despăgubire în condiţiile art. 21 alin.6 din Legea 165/2013, se impune ca pârâta să stabilească acest număr de puncte prin raportare la suprafaţa şi categoriile de folosinţă stabilite prin prezenta hotărâre şi la prevederile art. 21 alin.6 din Legea 165/2013, astfel cum acestea au fost interpretate prin deciziile cu caracter obligatoriu ale Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, inclusiv Decizia pronunţată de Completul pentru Dezlegarea unei Chestiuni de Drept nr. 57/03.10.2022.

În temeiul art. 453 alin1 C.pr.civ, va fi obligată pârâta la plata către reclamantul A.B. a sumei de 6812,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu expert în sumă de 4312,90 lei şi onorariu de avocat în sumă de 2500 lei.