Decizie nr. 700 din 09.11.2023

Prin sentinţa civilă nr. 30/2022 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU în contradictoriu cu intimata A.A., ca neîntemeiată.

S-a obligat contestatoarea la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 7/2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 53/306/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 11/2017 a Tribunalului Sibiu, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu paratele COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU si COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU şi obligată pârâta Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu sa o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 0,58 ha, pe vechiul amplasament, în locul denumit “X “ teren care se identifica cu imobilul înscris în CF 40, nr. top. 95/2/61, identificat cadastral cu nr.

A 9/2.

În temeiul sentinţei civile nr. 7/2017 a Judecătoriei Sibiu, împotriva contestatoarei a fost începută executarea silită în dosarul execuţional nr. 1/2018 al BEJ Y.Y..

Totodată, în temeiul art. 906 alin. 1 şi 2 C.pr.civ., prin încheierea nr. 27/2020 din data de 10.07.2020, pronunţată în dosarul nr. 37/306/2020, contestatoarea a fost obligată să îi plătească intimatei penalităţi în cuantum de 300 de lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 7/2017 a Judecătoriei Sibiu pronunţată în dosarul nr. 53/306/2016, suma definitivă a acestor penalităţi pentru perioada 24.09.2020 – 24.12.2020 fiind stabilită prin încheierea civilă nr. 27/2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 37/306/2020.

Ulterior, la cererea intimatei, împotriva contestatoarei a fost deschis dosarul execuţional nr. 38/2021 al BEJ Y.Y., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 25/2021, pronunţată în data de … 2021 de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 11/306/2021, pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 27000 lei, reprezentând suma definitivă aferentă penalităţilor stabilite pentru perioada 24.09.2020 – 24.12.2020 prin încheierea civilă nr. 27/2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 37/306/2020.

În cadrul acestui din urmă dosar execuţional, prin încheierea din data de 09.08.2021, executorul judecătoresc Y.Y. şi-a stabilit onorariul la suma de 3272,50 lei.

În drept, potrivit art. 906 alin. 5 C.pr.civ., penalitatea stabilită conform art. 906 alin. 2 şi 4 C.pr.civ. poate fi înlăturată doar pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Astfel, în prezenta contestaţie la executare, analiza se limitează la a stabili dacă obligaţia din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7/2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 53/306/2016 a fost executată, termenul în care a fost îndeplinită, precum şi cauzele care au determinat întârzierea executării.

Instanţa reţine că, pe calea contestaţiei la executare reglementată de art. 906 alin. 5 C.pr.civ. nu se pot verifica motive prin care se invocă imposibilitatea de executare a obligaţiei instituite prin titlul executoriu, acest aspect putând fi analizat doar în cadrul unei contestaţii privind executarea silită însăşi efectuată în dosarul execuțional nr. 1/2018 al BEJ Y.Y., în cazul în care motivele invocate privesc o stare de fapt ulterioară emiterii titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7/2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 53/306/2016.

În schimb, dacă motivele referitoare la imposibilitatea executării obligaţiei existau la data pronunţării sentinței nr. 7/2017 din dosarul nr. 53/306/2016 al Judecătoriei Sibiu, valorificarea acestora se putea realiza doar în cursul judecății efectuate în dosarul 53/306/2016, fiind inadmisibilă invocarea lor pe calea unei contestații la executare, conform 713 alin. 1 C.pr.civ.

Or, faţă de aceste considerente, instanţa reţine că motivele contestatoarei referitoare la imposibilitatea obiectivă de executare a obligaţiei de punere în posesie a intimatei conform dispoziţiilor din sentinţa civilă nr. 7/2017, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 53/306/2016, nu pot fi analizate în prezenta procedură, relevantă fiind doar situaţia în care obligaţia a fost realizată.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 906 alin. 5 C.pr.civ. pentru înlăturarea penalităţilor, instanţa constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, având în vedere că nu s-a probat de către contestatoare executarea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 7/2017, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 53/306/2016.

Totodată, instanţa reţine că onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din data de 09.08.2021, în cuantum de 3272,50 lei, se încadrează în limitele prevăzute la pct. 3 din anexa Ordinului nr. 2550/2006, executarea silită fiind realizată pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 27520 lei, iar nu pentru realizarea unei obligaţii de a face, astfel cum a susţinut contestatoarea.

Mai mult de atât, instanţa apreciază că onorariul stabilit de către executor nu este disproporţionat în raport de activitatea pe care o presupune recuperarea debitului urmărit, care nu se limitează la emiterea unor somații.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost invocate alte motive de nelegalitate raportat la actele de executare efectuate în dosarul nr. 38/2021, instanţa a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Faţă de această soluţie, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanţa a dispus obligarea contestatoarei la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1100 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, schimbarea hotărârii atacate, iar, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii formulate.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 53/306/2016 (Sentința nr. 7/2017), reclamanta solicită în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Sibiu și Comisia Județeană Sibiu, punerea în posesie pe vechiul amplasament cu terenul de 0,58 ha în locul „X” și eliberarea titlului de proprietate.

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de către aceasta, obligând Comisia Locală Sibiu să o pună în posesie cu suprafața de 0,58 ha pe vechiul amplasament, în locul denumit „X".

Imobilul — teren ce face obiectul restituirii în natură se identifică cu imobilul înscris în CF 40 Turnișor, nr. top. 95/2/61, identificat cadastral cu nr. A9/2.

După cum a fost menționat și în primă instanță ne aflăm în imposibilitatea obiectivă de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii mentionate anterior.

Imposibilitatea obiectivă este justificată de faptul că imobilul - teren a cărui punere în posesie au fost obligati nu este la dispoziția Comisiei Locale Sibiu, ci face parte din domeniul public al Statului Român, fiind în administrarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale si la dispozilia Institutului de Montanologie Cristian, conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1881/2005, prin care s-a dispus trecerea cu titlu gratuit a bunurilor aflate în patrimoniul SC B.

SA în domeniul public al statului și în administrarea ICDM Sibiu.

Totodată a fost promovată o cerere, înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. de dosar 33/2/2018, în contradictoriu cu Guvernul României, ce are ca obiect emiterea unei hotărâri de Guvern privind transmiterea imobilului-teren, în suprafață de 0,58 ha din domeniul public al statului și din administrarea Institutului de Montanologie Cristian, în domeniul public al unității administrativ teritoriale Sibiu.

Prin încheierea nr. 27/2020 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr. 37/306/2020 a fost admisă cererea creditoarei A.A. și a fost obligată Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Sibiu la plata penalităților în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 25/14.06.2021 pronunțată în dosar nr. 11/306/2021 Judecătoria Sibiu a stabilit suma definitivă pentru perioada 24.09.2020-24.12.2020.

În primul rând persoana obligată la plata de despăgubiri în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 18/1991 trebuie să fie Primarul.

Conform art. 64 din Legea nr. 18/1991: 1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. (2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.”

Trimiterea la art 894 NCPC nu mai este de actualitate în contextul în care Codul de procedură civilă a suferit modificări, iar în urma republicării acestuia, prin renumerotarea articolelor, prevederea se regăsește în prezent la art. 906 C.pr.civ.

Astfel, norma prevăzută la art. 64 din Legea nr. 18/1991 are caracter special față de art. 906 C.pr.civ., ceea ce presupune că nu debitoarea - Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sibiu, entitate fără personalitate juridică, ci instituția primarului are obligația legală de a achita penalitățile prevăzute de art. 906 C.pr.civ.

Așadar, obligarea Comisiei Locale la plata de penalități nu este legală, cât timp lege specială în materie, instituie în mod expres calitatea procesuală pasivă în sarcina Primarului.

În prezentul litigiu, obligarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu la plata penalităților este inadmisibilă luând în considerare art. 64 din Legea 18/1991, și considerentul potrivit căruia Comisia Locală este entitate fără personalitate juridică.

În al doilea rând, hotărârea instanței de fond este netemeinică sub următoarele aspecte:

În cuprinsul considerentelor, instanța reține faptul că „nu se pot verifica motive prin care se invocă imposibilitatea de executare a obligației, acest aspect putând fi analizat doar în cadrul unei contestații privind executarea silită însăși efectuată în cadrul dosarului execuțional nr. 1/2018, în cazul în care motivele invocate privesc o stare de fapt ulterioară emiterii titlului executoriu".

Această motivare a instanței este cu totul eronată.

Contestația la executare împotriva executării silite însăși se poate efectua în conformitate cu art. 715 NCPC în 15 zile de la data când „debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația”.

Potrivit art. 906 alin 4: „Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea parților.”

Art. 906 alin 5 NCPC „Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.”

Din coroborarea textelor legale enunțate supra rezultă că suma definitivă poate fi aplicată doar dacă în decurs de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația.

Or, odată ce a fost aplicată penalitatea, termenul de 15 zile de la data când debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării pentru promovarea contestației reglementate de art. 906 alin 5 este de mult împlinit.

Astfel că motivarea dată de instanță pe acest aspect este lipsită de rațiune.

În consecință, consideră că legiuitorul a deschis calea de atac a contestației la executare, prin art. 906 alin 5, inclusiv pentru înlăturarea sau reducerea sumei ce face obiectul prezentului dosar.

Deși obligația nu a fost executată, apreciază că rațiunea acestei dispoziții legale a fost tocmai înlăturarea penalizării debitorilor ce se află în imposibilitate obiectivă în a duce la îndeplinire această obligație sau care au motive temeinice pentru care nu au executat.

Potrivit art. 17 alin. 1 NCC: Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși.

Este contrar ordinii de drept constrângerea punerii în posesie pe o suprafață de teren ce nu ne aparține.

Ceea ce vrea să dovedească prin această contestație la executare este tocmai imposibilitatea executării obligației instituite în sarcina noastră.

Exonerarea de răspundere este instituită și prin prevederile art. 1527 alin.

I care prevăd următoarele:” Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.

Anularea executării silite însăși reprezintă o consecință a imposibilității punerii în executare a Sentinței civile 7/2017 , pronunțată în dosar nr. 5256/306/2016.

În dosarul nr. 53/306/2016 care s-a finalizat prin obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie pe suprafața de 0,58 ha pe vechiul amplasament, în locul denumit „X", instanța și-a fundamentat decizia pe Protocolul încheiat între ADS și Comisia Locală Sibiu de la data de 22.04.2004.

Acesta a reținut în mod eronat că prin acest act juridic a fost restituit Comisiei Locale inclusiv terenul ce face obiectul prezentului litigiu.

Anexăm Protocolul în care se poate observa marcat cu linia galbenă faptul că terenul în litigiu (nr. cad.

A9/2) este în afara suprafeței predate Comisiei Locale.

Or, punerea în executare a unui hotărâri complet eronate, rămasă definitivă este inadmisibilă.

În apelul declarat împotriva sentinței pronunțată în dosar nr. 53/306/2016, ce s-a soluționat prin respingere, s-a reținut că este necesar a efectua demersuri procedurale în vederea obținerii terenului și punerii în posesie a intimaților.

După cum a detaliat în cuprinsul contestației aceste demersuri au fost efectuate.

În dosar nr. 11/306/2021, dosar prin care a fost stabilită suma definitivă, nu a fost analizată în niciun fel apărarea apelantei în ceea ce privește imposibilitatea executării obligației.

În dosar nr. 37/306/2020, ce s-a finalizat prin stabilirea penalităților pe zi de întârziere instanța a statuat că apelanta a efectuat demersuri în vederea executării prin introducerea unei acțiuni împotriva Guvernului României ce face obiectul dosarului nr. 33/2/2018.

Obiectul acestei cauze îl reprezintă, în esență, emiterea unei hotărâri de Guvern privind transmiterea imobilului-teren, în suprafață de 0,58 ha din domeniul public al statului și din administrarea Institutului de Montanologie Cristian, în domeniul public al unității administrativ-teritoriale Sibiu;

Or, pronunțarea acestor hotărâri fără a ține cont de faptul că terenul pe care trebuie să îl predea intimatei nu le aparține, și că în ciuda eforturilor făcute nu a reușit să îl obțină, i-a determinat să promoveze prezenta acțiune.

Instanța nu poate refuza să analizeze elemente ce țin de chintesența cauzei, care se reduc la inexistența refuzului unei executări voluntare si la existența unei imposibilități de executare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm., art. 235 , art. 904, art. 424 NCPC Legea nr. 18/1 991 fondului funciar, art. 1527 alin 1 c.civ, art. 223 alin. (3) NCPC.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, apelanta a arătat că obligația de plată ce face obiectul prezentei contestații la executare a fost achitată integral depunând în acest sens încheierea prin care s-a dispus încetarea executării silite din data de 09.01.2023 emisă de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 38/2021 și ordinul de plată nr. 70/23.12.2022.

Prin cererea depusă la data de … .2023, apelanta a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei A.A., decedată pe parcursul procesului, respectiv a numiților B.B., C.C., D.D., E.E., și a solicitat admiterea apelului și respingerea contestației ca rămasă fără obiect, întrucât obligația de plată ce face obiectul prezentei contestații la executare a fost achitată integral după cum reiese din ordinul de plată nr. 6070/23.12.2022.

În ședința publică din data de 12.10.2023, reprezentantul intimaților B.B., C.C., D.D., E.E., a arătat că apelanta și-a îndeplinit obligațiile, respectiv cea de punere în posesie și a achitat și penalitățile de executare.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi sub toate aspectele, conform prevederilor art. 476-478 C.proc.civ, raportat la probele administrate, Tribunalul reţine următoarele:

În dosarul execuţional nr. 38/2021 al BEJ Y.Y., s-a solicitat de către creditoarea Dragomir Paraschiva executarea silită a apelantei debitoare Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 25/2021, pronunţată în data de 14.06.2021 de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 11/306/2021, în vederea realizării obligaţiei de plată a sumei de 27000 lei, reprezentând suma definitivă aferentă penalităţilor stabilite pentru perioada 24.09.2020 – 24.12.2020, sumă stabilită prin încheierea civilă nr. 27/2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 37/306/2020.

Prin prezenta contestație la executare formulată în condițiile art. 906 alin. 5 C. proc. civ., apelanta a solicitat înlăturarea penalității stabilite în sarcina sa.

În acord cu art. 906 alin. 5 C. proc. civ., penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Prin urmare, textul de lege impune două condiţii cumulative, din care prima condiţie premisă („numai dacă”) se referă la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.

În condiţiile în care aceasta nu este executată, nu se mai creează cadrul legal pentru a analiza cea de a doua condiţie, constând în eventualele motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Altfel spus, în acest punct al executării silite atitudinea debitorului, dimensiunea eforturilor sale pentru îndeplinirea obligaţiei şi nici chiar faptul că îndeplinirea obligaţiei depinde şi a alte instituţii nu este de natură să producă vreo consecinţă cu privire la cuantumul penalităţilor de întârziere, putându-se reduce cuantumul acestora doar dacă se face dovada executării obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

De asemenea, prin Decizia nr. 30/2023 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul oficial nr. 418 din 16 mai 2023, s-a statuat că „soluţia de respingere a cererii de fixare a penalităţilor în cazul executării obligaţiei nu este condiţionată de invocarea, de către debitor, a unui motiv temeinic care să justifice întârzierea în executare.

Un astfel de motiv devine relevant numai dacă executarea obligaţiei are loc ulterior fixării penalităţilor, atunci când în discuţie este aplicarea art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Reglementarea procedurii descrise în art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă în subsecvenţa celei vizând stabilirea definitivă a penalităţilor, prevăzută de art. 906 alin. (4) din cod, reflectă viziunea legiuitorului, care are în vedere o nouă procedură de executare silită - de data aceasta a unei noi obligaţii (de plată a sumei definitive), în baza unui nou titlu executoriu (încheierea pronunţată de instanţa care a fixat penalitatea definitivă) -, plasată ulterior procedurii de executare silită a titlului originar.

În cadrul acestei noi executări silite, debitorul poate obţine înlăturarea sau reducerea penalităţii pe calea contestaţiei la executare, dacă dovedeşte nu doar executarea obligaţiei prevăzute în titlul iniţial, ci, în plus, şi motivele temeinice care au justificat întârzierea executării.” (par. 132-134).

Pentru a se dispune reducerea penalităţilor de întârziere, în temeiul art. 906 alin. (5) Cod procedură civilă, este imperios necesar a se proba executarea întocmai a obligaţiei prevăzute de titlul executoriu inițial, iar nu doar întreprinderea unor demersuri în acest sens de către debitor.

Dovada executării întocmai a obligaţiei prevăzute de titlul executoriu sentinţa civilă nr. 7/2017 a Judecătoriei Sibiu pronunţată în dosarul nr. 53/306/2016 nu a fost efectuată de apelantă până la data pronunțării prezentei hotărâri, însă apelanta a probat executarea obligației de plată a sumei de 27.000 lei și a cheltuielilor de executare silită, obligație urmărită a fi executată în dosarul execuțional nr. 38/2021, după cum reiese din ordinul de plată nr. 70/23.12.2022 și din încheierea prin care s-a dispus încetarea executării silite, din data de 09.01.2023, emisă de executorul judecătoresc Y.Y. în dosarul execuțional nr. 38/2021.

Astfel, nefiind îndeplinită premisa prevăzută de lege pentru înlăturarea sau reducerea penalităţii, simplele demersuri întreprinse în acest sens constând în demararea procedurii de schimbare a regimului juridic a suprafeţei de 0,58 ha, în vederea punerii în posesie a creditoarei, respectiv cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. de dosar 33/2/2018, în contradictoriu cu Guvernul României, ce ar avea ca obiect emiterea unei hotărâri de Guvern privind transmiterea imobilului-teren, în suprafață de 0,58 ha din domeniul public al statului și din administrarea Institutului de Montanologie Cristian, în domeniul public al unității administrativ teritoriale Sibiu, nu sunt de natură să conducă la concluzia că obligaţia a fost executată întocmai.

Prin urmare, față de cele arătate anterior, sunt întemeiate aspectele reținute de prima instanță în sensul că pe calea contestaţiei la executare reglementată de art. 906 alin. 5 C.proc.civ. nu se pot verifica motive prin care se invocă imposibilitatea de executare a obligaţiei instituite prin titlul executoriu inițial, ci este relevantă în cauză doar situaţia în care obligaţia a fost realizată.

Eventuala lipsă a vreunei culpe a apelantei (motive temeinice care să justifice întârzierea executării) ar fi de natură să producă consecinţe cu privire la cuatumul penalităţilor doar în ipoteza în care obligaţia principală ar fi executată întocmai, iar nu şi în ipoteza în care, precum în speţă, cele statuate prin hotărârea definitivă din anul 2017 nu s-a probat că ar fi fost executate efectiv până în prezent.

Motivul de apel privind persoana obligată la plata de despăgubiri, în sensul că în aprecierea apelantei aceasta ar fi trebuit să fie primarul în conformitate cu dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, pe lângă faptul că este o pretenție nouă în apel în sensul prevederilor art. 478 alin. 3 C. proc. civ., este inadmisibil a fi analizat în cadrul prezentei contestații la executare, întrucât se opun prevederile art. 713 alin. 1 C. proc. civ., conform cărora, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 C. proc. civ, urmează să respingă apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 30/18.07.2022 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o va păstra.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., tribunalul va obliga apelanta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu să plătească intimaților BB., CC., DD., EE. suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocatului dovedit cu chitanța nr. …/21.02.2023 (fila 62).