Sentință civilă nr. 626 din 22.06.2023

TRIBUNALUL SIBIU

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 626/22.06.2023

DOMENIU : Raporturi de muncă/Salarizare

Contractul individual de muncă neîncheiat în formă scrisă, dar probat în existența sa juridică este considerat valabil cât privește efectele pe care le produce, în realitate fiind în prezența unui contract de muncă încheiat, contra legem, verbal, ceea ce înseamnă că acest contract a existat.

Cerere de anulare a deciziei de încetare a contractul de muncă şi de obligare a pârâtei la reintegrare, respinsă având în vedere faptul că între părţi nu a existat un contract de muncă valabil încheiat în formă scrisă.

Nu pot fi analizate motivele de încetare a contractului şi o eventuală reintegrare atâta timp cât clauzele contractului de muncă nu pot fi analizate, fiind în prezența unui contract de muncă ce nu a luat naștere prin consimțământul părţilor, lipsind semnătura reclamantului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de sub nr. 2/85/2021 reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâta B.B.

SRL a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului de munca nr. 1/31.07.2020 ca netemeinică si nelegală; obligarea pârâtei la reîncadrarea în funcția avuta anterior; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor august 2020-august 2021; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale de la data încetării contractului de munca şi până la momentul reîncadrării, actualizate cu dobânda legală si indicele de inflație; obligarea pârâtei la plata contravalorii zilelor de concediu de odihna neefectuat, aferent anului 2020 si 2021, actualizată cu dobânda legala si indicele de inflație.

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, învederează reclamantul că la data de 31.07.2020 a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr. 1/31.07.2020, pe perioada nedeterminata.

Arată faptul ca pe perioada relațiilor de muncă şi-a desfășurat activitatea pe raza comunei X.

În urma semnării contractului individual de munca si a fisei postului, pe perioada cât a fost angajat ca șef formație, şi-a respectat toate obligațiile faţă de angajator, atât în ce privește clauzele contractuale, cât şi în ce privește clauzele din Regulamentul de ordine interioara şi fisa de post.

Mai mult decât atât a fost folosit si pe alte posturi pe perioada contractului de munca fără a avea calificarea necesara, prestând servicii pentru societatea mai sus menționată fără a fi remunerat.

Precizează faptul ca în luna august, mai precis în data de 9, anul 2021 s-a prezentat la serviciu si i s-a comunicat faptul ca contractul său de munca a încetat, el nefiind înștiințat de acest lucru în prealabil si nesemnând nici un înscris în acest sens.

A doua zi, arată reclamantul, s-a deplasat la sediul ITM si i s-a comunicat faptul că contractul de munca i s-a desfăcut în baza art. 55 lit. b Codul muncii.

S-a adresat Inspectoratului Teritorial de Munca Sibiu cu o sesizare având numărul de înregistrare 12/3/ din data de 12.08.2021.

În urma controlului efectuat de reprezentanții instituției a reieșit faptul ca a semnat statele de plata aferente perioadei august 2020 si iulie 2021, acest aspect necorespunzând adevărului, acestea nefiind semnate de către el, deoarece nu a fost plătit în toata această perioada de către angajator, invocând diverse motive în ziua când trebuia să își primească salariul.

De asemenea, reprezentanții ITM arată prin răspunsul pe care l-a atașat prezentei, ca la dosarul său exista o cerere din data de 09.08.2021 prin care a solicitat încetarea raportului de munca la zi, fără preaviz, respectiva cerere purtând semnătura sa.

Arată faptul ca nu a formulat nici odată o cerere scrisa de încetare a contractului de munca prin acordul părţilor si nu a semnat respectiva cerere.

Precizează faptul ca nu mai este în posesia contractului de munca arătat mai sus deoarece l-a uitat într-o mașină care ulterior a vândut-o.

Tot în răspunsul de la ITM se face vorbire de o cerere de concediu de odihna din perioada 02.12-14.12.2020, cerere care se presupune ca a fost semnata de el.

Arată reclamantul că nu a formulat niciodată o cerere de concediu de odihna si nu a semnat cererea care a fost pusa la dispoziţia reprezentanților ITM.

Actul juridic prin care părțile pun capăt raportului de munca trebuie sa îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic si mai cu seama este necesar ca ele sa-si materializeze acordul de voința printr-un consimțământ care să întrunească cerințele dreptului comun.

Într-o atare situație, pentru a proceda la încetarea contractului de munca în baza art. 55 litera b din codul muncii, angajatorul trebuie sa aibă în vedere o eventuala cerere ori o alta manifestare neîndoielnică, din care sa rezulte intenția clara a salariatului de a părăsi unitatea.

Deși legea nu prevede necesitatea formei scrise a acordului de voință, totuși, ca si la încheierea contractului, forma scrisa este ceea ce trebuie urmata.

Aceasta poate rezulta dintr-o solicitarea a salariatului, urmata de aprobarea angajatorului, sau dintr-o propunere a acesteia si o acceptarea a salariatului, ori dintr-o convenție sau chiar dintr-un act adițional la contractul individual de munca.

Angajatorul are obligația de a dovedi, prin orice mijloc de proba, faptul ca salariatul si-a exprimat în mod liber si neechivoc, verbal sau scris, consimțământul sau la încetarea contractului individual de munca.

Potrivit art. 166 alin. 4 Codul muncii întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Consideră ca societatea pârâtă este obligata la plata daunelor interese deoarece trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului cauzat, acestea putând sa cuprindă atât pierderea suferita cat si beneficiul de care a fost lipsit creditorul - art. 1084 Cod civil.

Spre deosebire de daunele moratorii, actualizarea are caracter compensatoriu şi urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești având ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei existenta in momentul stabilirii, protejând interesele creditorului care nu trebuie sa suporte din patrimoniul sau, fără a avea o culpa, efectele devalorizării monedei.

Dobânda legala reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor, având un temei diferit de al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate pretinde cerând actualizarea creanței.

Prin urmare, dobânda reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plata iar actualizarea cu indicele de inflație reprezintă valoarea reala a obligației bănești la data efectuării plății - daune compensatorii, astfel încât nu se ajunge la o dubla reparație.

Consideră reclamantul întemeiata prezenta acţiune, motiv pentru care solicită ca societatea parata sa-si achite obligațiile pecuniare fata de el.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, obligarea pârâtei la achitarea acestor drepturi salariale si întrucât prin fapta pârâtei a fost vătămat in drepturile si interesele sale legitime, solicită obligarea pârâtei la plata sumelor stipulate în petitele prezentei acțiuni, alături de obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces (onorariu avocat etc).

În drept, invocă dispozițiile art. 144, si urm., art. 159, si urm., art. 166 si urm, art. 253 si următoarele, art. 266 si urm., art. 269, art. 270 si urm., Codul muncii, art. 453 C.p.c.

În probaţiune, se solicită proba cu înscrisuri.

Pârâta B.B. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nelegală şi netemeinică. Cu cheltuieli de judecată.

Arată pârâta că reclamantul a fost angajatul societății reclamantul din data de 31.07.2020, cu contractul de muncă nr. 13 din aceeași dată.

Arată că aspectele arătate de reclamant prin acţiune sunt absolut nereale, întrucât acesta a încasat salariul în fiecare lună de la societate, semnând statele de plată şi fluturașii de încasare a salariului.

În primul rând, precizează că Decizia de desfacere a contractului de muncă indicată de reclamant nu există. De altfel nici nu a fost depusă şi nu le-a fost comunicată.

Este absolut incredibilă şi ridicolă poziția reclamantului care afirmă că timp de 1 an a lucrat şi nu şi-a încasat salariul.

Mai mult, inspectorii ITM au efectuat un control la societate, în urma căruia au constatat că toate statele de plată şi fluturașii erau semnate de reclamant, care în mod evident a încasat salariul, de altfel la fel ca toți ceilalți angajați.

De asemenea a semnat şi instructajul periodic de protecție a muncii.

Mai mult, arată pârâta i-a creat şi alte facilități angajatului, în sensul că a achiziționat un autoturism marca Dacia, înmatriculată cu nr. Y-111-ZZZ pe care i l-a încredințat reclamantului ca mașină de serviciu.

Cu toate că i-a desfăcut contractul de muncă, iar acesta nu s-a mai prezentat la serviciu, refuză şi în prezent să restituie autoturismul, pentru care vor face demersuri pe cale separată.

Pe de altă parte, reclamantul era o fire foarte dificilă, cu un comportament neadecvat în sensul unei agresivități verbale nejustificate şi limbaj trivial, cu un grad de pregătire redus, fiindu-i atrasă atenția în mai multe rânduri.

Prin acest comportament creează disconfort major atât administratorului C.C. cât şi celorlalți angajați, însă nu a fost concediat întrucât este foarte greu de găsit forță de muncă.

Toate au culminat la momentul în care administratorul s-a întors din concediul legal de odihnă şi a constatat lipsa unui număr de 3.000 paleţi.

Verificând camerele video, a constatat că reclamantul se face vinovat de dispariția acestora, fiind încărcate în lipsa sa într-un TIR, precum şi într-un microbuz, care a plecat cu paleţi de aprox. 5-6 ori.

De asemenea şi pentru această faptă vor face demersurile legale ce se impun, pentru atragerea răspunderii angajatului care avea si gestiunea.

În urma discuțiilor cu reclamantul, acesta a ales să își dea demisia, pe care a semnat-o la sediu şi în prezența contabilei, numita D.D. Imediat după semnarea cererii de demisie a plecat, iar de atunci nu s-a mai prezentat la serviciu.

Faţă de aceste chestiuni, solicită respingerea acțiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În drept, se invocă art. 201, 205 C.p.c.

În probaţiune, se solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu interogatoriu.

În cauză a fost încuviințată şi administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului (f 61), raport de expertiză criminalistică grafoscopică efectuat de Laboratorul Interjudețean Cluj (f 186-200), raport de expertiză criminalistică grafoscopică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice București (f 104-118 vol II).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul arată faptul că la data de 31.07.2020 a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr. 13/31.07.2020 (f 91) pe o perioadă nedeterminată având funcția de şef formație şi susține că nu a fost remunerat pentru munca prestată în perioada august 2020-august 2021.

Deși inițial reclamantul a arătat că a semnat contractul individual de muncă cu societatea pârâtă, cu ocazia interogatoriului (f 61) a arătat faptul că nu a semnat contractul şi nici statele de plată.

Având în vedere poziția reclamantului în cauză s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică grafoscopică de către Laboratorul Interjudețean Cluj (f 186-200) şi un raport de expertiză criminalistică grafoscopică efectuat de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice București (f 104-118 vol II), instanţa urmând să-şi însușească punctul de vedere exprimat de către INEC raportat la faptul că a avut la bază un probatoriu mai vast, fiind solicitate scripte de comparație suplimentare.

În cuprinsul concluziilor raportului de expertiză cei trei experți criminaliști au arătat faptul că statele de plată depuse la dosarul cauzei de către societatea pârâtă pentru perioada august 2020-iulie 2021, contractul individual de muncă nr. 13/31.07.2020, cererea pentru efectuarea a 9 zile din concediul de odihnă, precum şi cererea pentru încetarea contractului individual de muncă din data de 09.0.8.2021 nu au fost semnate de către reclamantul A.A..

Conform art. 10 Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” pentru ca la art. 16 alin. 1 Codul Muncii să se prevadă „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părţilor, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat.

Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului”.

Având în vedere aceste dispoziții legale, poziția reclamantului cu ocazia administrării interogatoriului şi concluziile raportului de expertiză criminalistică grafoscopică efectuat de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice București, instanţa constată că între părţi nu s-a încheiat un contract de muncă în formă scrisă atâta timp cât s-a constatat că semnătura de pe contractul nr. 1/2020 nu este a reclamantului, fiind în prezența unei prestări a muncii, în fapt.

Astfel, raporturile de muncă dintre părţi s-au derulat pe baza acordului de voință al părţilor , ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, statuând în cuprinsul Deciziei nr. 37/2016 „Nulitatea este sancțiunea care lipsește actul juridic de efecte în cazul nerespectării normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Fiind o chestiune de interes general şi o normă imperativă a legii, nulitatea în acest caz este absolută.

55.

Având în vedere că sancțiunea aplicabilă unui contract individual de muncă încheiat cu nerespectarea formei scrise este nulitatea absolută, dispozițiile art. 16 alin. (1) se impun a fi interpretate coroborat cu cele ale art. 57 alin. (2) - (5) din Codul muncii care reglementează efectele nulității contractului individual de muncă.....

56. Pe de altă parte, nulitatea absolută nu poate fi confirmată, întrucât, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, urmare a constatării nulității absolute, contractul individual de muncă încetează de drept.

Nu rezultă din economia dispoziţiilor legale menționate posibilitatea convertirii unui contract individual de muncă nul într-un alt tip de convenție civilă, acesta rămânând, în măsura în care se dovedește, prin probatoriul administrat sau prin recunoaștere, că intenția părţilor a fost de a derula un raport juridic de muncă chiar fără o formă scrisă, un contract individual de muncă determinat astfel conform voinței reale a părţilor.

Practic, acordul părţilor la încheierea convenției în vederea derulării unor raporturi de muncă este, în această situație, exprimat în forma verbală”.

Se mai reţine în considerentele Deciziei că „încheierea unui contract scris, pentru valabilitate, este o exigență ce se impune imperativ angajatorului, însă, având în vedere că nulitatea operează numai pentru viitor, nerespectarea formei scrise nu împiedică probarea de către salariat, prin orice mijloc, a muncii prestate în folosul angajatorului până la încetarea raportului juridic de muncă, astfel că, atunci când prin formularea unei acțiuni se încearcă a se dovedi derularea între părţi a unor raporturi de muncă neatestate şi formal prin act scris, instanţa trebuie să procedeze la cercetarea lor, pe baza probelor ce dau şi cauza de fapt a pretențiilor.

În caz contrar ar însemna ca acest domeniu de relații sociale să fie sustras normelor juridice care îi guvernează existenţa, prin interzicerea accesului la instanţă, pe perioada în care nu este pasibil de a i se aplica, potrivit legii, sancţiunea civilă a nulităţii.

Ar însemna, în egală măsură, a admite în mod inacceptabil ca un angajator să se exonereze de obligaţiile care îi incumbă din astfel de raporturi, refuzând în mod imputabil să confere forma prevăzută de lege forţei de muncă pe care o utilizează.

Deşi scopul legiferării art. 16 alin. (1) este orientat spre protecţia "lucrătorului", se ajunge, prin interpretarea contrară, a fi utilizat în contra intereselor persoanei care pretinde că, deşi a prestat activitate în condiţiile de fond ale unui contract de muncă, acesta nu i-a fost încheiat şi predat în formă scrisă.”

Faţă de cele învederate, instanţa constată că un contract individual de muncă neîncheiat în formă scrisă, dar probat în existența sa juridică este considerat valabil cât privește efectele pe care le produce, în realitate fiind în prezența unui contract de muncă încheiat, contra legem, verbal, ceea ce înseamnă că acest contract a existat, potrivit voinței părţilor, pe perioada august 2020-august 2021.

Aceste argumente sunt aplicabile şi în speţa dedusă judecății, respectiv reclamantul nu deţine contract de muncă în formă scrisă, însă din poziția exprimată atât de reclamant cât şi de către pârâtă, rezultă că reclamantul a efectuat activitate în calitate de şef formaţie în cadrul societății pârâtei raporturi de muncă ce nu au fost atestate şi formal prin act scris valabil.

Faţă de aceste argumente, instanţa constată că în perioada august 2020-august 2021, reclamantul a prestat muncă în folosul angajatorului, respectiv în folosul societăţii pârâte, în calitate de şef formaţie.

Referitor la cererea de acordare a drepturilor salariale, se constată că aceasta este doar parţial întemeiată.

Cum în raportul de expertiză criminalistică grafoscopică efectuat de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice București (f 104-118 vol II) s-a reținut faptul că statele de plată depuse la dosarul cauzei de către societatea pârâtă pentru perioada august 2020-iulie 2021 nu au fost semnate de către reclamantul, iar pârâta nu a făcut dovada achitării salariului aferent muncii prestate prin alte mijloace de probă, sarcina probei revenindu-i conform art. 272 C.

Muncii, instanţa constată că reclamantul este îndreptățit la salariul aferent muncii prestate.

În speţă sunt aplicabile dispozițiile art. 159 din C.

Muncii care prevăd că salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse, fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani.

De asemenea, sunt incidente şi dispozițiile art. 161 din C.

Muncii care prevăd că „Salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorului”.

Pârâta a încălcat însă aceste prevederi legale deoarece nici până la această dată nu a făcut dovada achitării salariului aferent perioadei august 2020-august 2021, ocazie cu care se va admite în parte acţiunea formulată de către reclamantul și va fi obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente acestei perioade raportat la un salariu de bază lunar brut de 2.350 lei, așa cum au convenit părțile (f 91).

În ceea ce privește petitul privind zilele de concediu, raportat al dispozițiile art. 144-146 C.

Muncii şi la faptul că cererea pentru efectuarea a 9 zile din concediul de odihnă nu a fost semnată de către reclamant, instanţa va obliga pârâta la plata contravalorii zilelor de concediu aferente perioade lucrate.

În ceea ce privește cererea privind plata dobânzii legale şi actualizarea cu indicele de inflație, instanţa va admite şi această cerere pentru următoarele motive:

Potrivit art. 1.535 alin. 1 şi 2 C. civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În lipsa unei convenții, daunele moratorii pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală aferentă.

Dobânda legală datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență, denumită dobândă penalizatoare, este reglementată de dispozițiile art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011.

În sensul celor expuse mai sus este şi Decizia ÎCCJ nr. 21/05.10.2015 pronunțată de ÎCCJ şi art. 1088 din Codul civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1.535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.”

Se apreciază întemeiată şi solicitarea privind actualizarea sumelor de bani restante cu indicele de inflație la data plății efective, având în vedere că prin această operațiune se acoperă prejudiciul cauzat salariatului prin devalorizarea monedei.

Astfel, potrivit principiului reparării integrale a pagubei, creditorul obligației bănești neîndeplinite la scadență are dreptul la actualizarea sumelor de bani, pentru păstrarea valorii reale a acestora, dar şi la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a sumelor de bani, sub forma dobânzii legale penalizatoare, cele două forme de daune putându-se cumula, întrucât au natură juridică diferită, acoperind prejudicii distincte.

În privința petitelor privind anularea deciziei de încetare a contractul de muncă şi de obligare a pârâtei la reintegrare, instanţa având în vedere faptul că între părţi nu a existat un contract de muncă valabil încheiat în formă scrisă, va respinge aceste petite deoarece nu pot fi analizate motivele de încetare a contractului şi o eventuală reintegrare atâta timp cât clauzele contractului de muncă nu pot fi analizate, fiind în prezența unui contract de muncă ce nu a luat naștere prin consimțământul părţilor, lipsind semnătura reclamantului.

Ca urmare a respingerii acestor petite se va respinge şi petitul privind obligarea la plata tuturor drepturilor salariale de la data încetării contractului şi până la momentul reintegrării ca urmare a caracterului său accesoriu.

În baza art. 453 C.p.c. şi a culpei procesuale a pârâtei, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.940 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expertize (f 66, 178) şi onorariu avocațial parțial raportat la pretențiile admise, justificat cu chitanța nr. …/2022 (f 177) .