Tribunalul SATU MARE · xxx

Sentință civilă nr. *** din 18.03.2021

Instanță: Tribunalul SATU MARE
Dosar: xxx
Obiect: Incidențialitatea dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal, principiul prevalenței legii penale mai favorabile, în sensul interpretărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 și respectiv Decizia nr. 5/26.05.2014 pronunțată de către
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost reprezentat de procuror xxx.

Desfășurarea ședinței s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform disp.art. 369 al. 1 C.pr.pen.

Pe rol fiind rejudecarea cauzei penale, privind pe inculpaţii: xxx, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 217/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală fapta prev. şi ped. de art. 9 alin.l, lit c din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 din C.pen şi art.5 C.pen. şi xxx, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. xxx pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art.48 C.pen. rap. la art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 C.pen. şi art.5 C.pen.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu au răspuns părţile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei xxx:

TRIBUNALUL

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de xx în dosar nr. xxx al acestei unități, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: xxx, cu datele personale din dispozitiv, sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 Cod penal şi art. 5 Cod penal; - şi a inculpatului xxx, cu datele personale din dispozitiv, sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 Cod penal rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 Cod penal şi art. 5 Cod penal, conform situaţiei de fapt şi de drept expuse în actul de sesizare.

Actul de sesizare al instanţei a fost înregistrat spre competentă soluţionare pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar cu nr. xxx.

Cauza se află în prezent în al doilea ciclu procesual spre soluţionare pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub dosar cu nr. xxx*, fiind trimisă spre rejudecare prin Decizia nr. xxx a Curţii de Apel Oradea.

Trecând la soluţionarea cauzei pe baza actelor şi lucrărilor aflate în dosarul de urmărire penala nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum şi a probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

Referinţe generice asupra situaţiei faptice:

Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că, în dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul xxx şi încă 9 inculpaţi pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală, reţinându-se că, în perioada xxx, la iniţiativa inculpatului xxx aceştia au preluat fictiv părţile sociale ale mai multor societăţi comerciale cu datorii de pe raza judeţului Satu Mare, iar apoi au înfiinţat societăţi noi, după care au emis în numele acestor societăţi facturi care nu au avut la bază operaţiuni reale privind livrarea de bunuri şi servicii către alte societăţi, societăţi care au înregistrat aceste facturi în evidenţele contabile şi celelalte documente legale, diminuându-şi astfel datoriile către bugetul de stat.

Având în vedere numărul mare al societăţilor beneficiare ale acestor facturi, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de reprezentanţii societăţilor comerciale beneficiare.

În ceea ce priveşte SC xxx SRL, în urma disjungerii s-a format iniţial dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, dosar în care, prin ordonanţa din xxx s-a extins urmărirea penală faţă de inculpatul xxx pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005 şi prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

Tot în dosarul nr. xxx, prin ordonanţa din xxx s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul xxx pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 Cod penal şi art. 5 Cod penal, reţinându-se că acesta, în calitate de administrator al SC xxx SRL, în perioada 2012 - 2013, a înregistrat operaţiuni fictive de la mai multe societăţi comerciale, printre care şi SC xxx SRL, respectiv că în perioada xxx a primit 8 facturi fiscale emise de această societate privind piese auto şi subansamble pentru camioane în sumă totală de 119.930,40 lei, cu TVA de 23.212,34 lei şi a virat sumele prin 6 chitanţe în valoare de 5.000 lei, dar şi prin bancă, prin înregistrarea în evidenţa contabilă a acestor facturi fiind diminuate obligaţiile de plată către buget.

Prin ordonanţa din xx dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. xx s-a dispus, printre altele, clasarea cauzei faţă de inculpatul xxx cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005 întrucât fapta nu există şi s-a dispus disjungerea cauzei faţă de reprezentanţii SC xxx SRL ca şi societate beneficiară a operaţiunilor fictive, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2004 şi atribuirea unui nou număr unic.

Cauza disjunsă s-a înregistrat sub dosarul nr. xxx, dosar în care s-au efectuat cercetări şi prin actul de sesizare a instanţei ce formează obiectul prezentei cauze s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului xxx sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 Cod penal şi art. 5 Cod penal, iar a inculpatului xxx sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 Cod penal rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În fapt: Se reţine că, în perioada aprilie - iunie 2012, inculpatul xxx, în calitate de administrator al SC xxx SRL, având ca obiect de activitate - transport internaţional, a înregistrat în contabilitate un număr de 8 facturi fiscale fictive privind achiziţia de piese auto si subansamble pentru camioane, emise de către SC xxx SRL, prin administratorul acesteia, inculpatul xxx, în sumă totală de 119.930,40 lei, cu TVA 23.212,34 lei, plata facturilor fiind realizată atât în numerar, prin 6 chitanţe cu valoare de 5.000 lei, cât şi prin virament bancar.

Potrivit raportului de inspecţie fiscală nr. xxx efectuat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală, s-a reţinut în ceea ce priveşte relaţia comercială dintre SC xxx SRL şi SC xxx SRL, ce face obiectul trimiterii în judecată, că în perioada xxx SC xxxSRL a înregistrat în evidenţele contabile a unui număr de 8 facturi fiscale emise de SC xxx SRL, respectiv facturile nr. xxx (filele 36-39 din vol.

II al dosarului de urmărire penală), privind piese auto şi subsansamble pentru camioane în sumă de 119.930,40 lei cu TVA de 23.212,34 lei, care nu ar avea la bază operaţiuni reale şi prin a căror înregistrare SC xxx SRL şi-ar fi redus obligaţiile fiscale.

Cu privire la aceste facturi inspectorii fiscali au constatat că nu au completate rubricile privind delegatul şi mijlocul de transport folosit, nu este specificat pentru ce tipuri de camioane sunt piesele, acestea neputând fi identificate, nu sunt însoţite de certificate de garanţie, nu există documente cu privire la utilizarea lor.

Aceste facturi au fost achitate numerar cu 6 chitanţe cu sume de 5000 lei, iar restul prin bancă.

Potrivit constatării efectuate de inspectorul antifraudă în data xx în dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare (fila 99 din vol.

I al dosarului instanţei de fond), prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitatea societăţii SC xxx SRL a celor 8 facturi emise de SC xxx SRL în valoare totală de 119.930,40 lei, este de 38.678 lei, din care impozit pe profit în sumă de 15.475 lei şi TVA în sumă de 23.212 lei, dar datorită faptului că SC xxx SRL înregistra pierdere fiscală în anul 2013, influenţa fiscală a prejudiciului generat de facturile emise SC xxx SRL de către SC xxx SRL este de 23.212 lei, reprezentând TVA de plată.

Inculpatul xxx, atât în fază de urmărire penală cât şi în fază de cercetare judecătorească,(filele 83-86, 90-91, vol.

I dosar u.p., şi filele 86-88 dosar fond rejudecare) a arătat că nu recunoaşte fictivitatea acestor operaţiuni, astfel că nu se face vinovat de faptele care fac obiectul acuzaţiei, propunând în probaţiune martorii: xxx, foşti angajaţi ai societăţii, cu care doreşte să dovedească faptul că operaţiunile comerciale atestate de facturile fiscale în discuţie sunt reale.

În declaraţia dată în cauză de către martora xxx(filele 108 dosar fond rejudecare) aceasta a arătat că a deţinut calitatea de contabilă a societăţii SC xxx SRL, în perioada xxx, iar cu privire la obiectul acuzaţiei precizează că, s-au efectuat activităţi de schimbat piese în regie proprie în perioada în care aceasta a deţinut calitatea de economist angajat al societăţii, fiind întocmite bonuri de consum pentru facturile de achiziţie emise de SC xxx şi a declaraţiei administratorului că a folosit aceste piese de schimb.

Martora a mai arătat că, din punct de vedere formal, facturile îndeplineau cerinţele legale, astfel că nu a avut motive să nu le înregistreze, câtă vreme îi erau prezentate de către administratorul firmei şi se refereau la obiectul de activitate.

Martora menţionează că ea întocmea bonurile de consum pe baza facturilor prezentate de administrator, iar din câte reţine piesele achiziţionate erau piese noi, iar lucrările de reparaţii erau realizate de firmă în regie proprie.

Bonul de consum atesta faptul că piesa de schimb achizitionata a fost dată în consum imediat după achiziţionare, adică folosită în activitatea de reparaţii.

Martorii xxx (fila 109 dosar fond rejudecare) şi xxx(fila 119 dosar fond rejudecare), foşti angajaţi ai societăţii, au arătat că, în activitatea curentă a firmei de transport pe care o inculpatul xxx o administra, în măsura în care, autovehiculele aparţinând societăţii aveau probleme tehnice, era încunoştiinţat administratorul care aducea piese de schimb care se montau, multe dintre ele în regie proprie în incinta societăţii, fără să poată furniza date concrete cu privire la situaţia celor 8 facturi emise de către SC xxx .

Inculpatul xxx, în declaraţiile date atât în fază de urmărire penală cât şi în fază de cercetare judecătorească,(filele 35-39, 42-51, 57-68vol.

I dosar u.p., şi filele 106-107 dosar fond rejudecare), a recunoscut vinovăţia cu privire la toate acuzaţiile care i se aduc în prezenta cauză, fiind judecat în cadrul procedurii simplificate a recunoaşterii vinovaţiei.

Astfel, inculpatul a arătat că, în cursul anului xxx a înfiinţat, la îndemnul lui xxx, administratorul SC xxx SRL, împreună cu xxx, SC xxx SRL. xxx a fost cel care 1-a adus pe xxx, în prezent decedat, cel pe numele căruia a fost înfiinţată.

Acesta semna câteodată facturile, atunci când xxx, care era împuternicitul societăţii, îi cerea acest lucru.

Facturile le scria la comanda clientului, de regulă erau sunaţi de beneficiari care le spuneau de câte facturi aveau nevoie, în ce sumă şi ce obiect să aibă.

Banii îi primea numerar sau prin bancă.

Atunci când aceştia erau viraţi în cont, îi scotea, îi returna beneficiarului şi primea comisionul.

Cu privire la SC xxx SRL inculpatul arată că l-a cunoscut de mult timp pe administratorul xxx, prin xxx, care ştiind cu ce se ocupă i-a cerut să-i scrie câteva facturi.

De asemenea are cunoştinţă despre faptul că acesta a primit facturi fictive şi de la SC xxx SRL şi alte societăţi ale lui xxx sau alţi apropiaţi ai acesteia, dar şi de la societăţi controlate de xxx, altă persoană trimisă în judecată pentru generare de facturi fictive ( SC xxx SRL).

Comisionul pe care îl primea era de regulă 5% din valoarea facturii.

Nu au existat niciodată mărfuri, doar facturi pe care i le dădea direct inculpatului xxx în incinta localului xxx pe care-1 administra.

Inculpatul xxx mai declară că SC xxx SRL nu a avut nicio operaţiune comercială, scopul cu care a fost înfiinţată a fost acela de a emite facturi fictive.

SC xxx SRL nu a avut achiziţii de materiale/bunuri de genul celor livrate şi nici resurse umane şi mijloace fixe pentru a efectua operaţiunile comerciale facturate.

În prealabil evaluării judiciare a cauzei, instanţa reţine că, din perspectiva incidenţialităţii dispoziţiilor art. 5 din Noul Cod penal, legea penală veche este legea aplicabilă speţei, ca fiind lege penală mai favorabilă, ţinându-se seama de principiul prevalenţei legii penale mai favorabile, în sensul interpretărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014 şi respectiv Decizia nr. 5/26.05.2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin raportare la conţinutul normelor incriminatorii, tratamentul juridic aplicabil concursului de infracţiuni şi infracţiunii continuate, consecinţele juridice ale circumstanţelor atenuante, modalităţile de executare ale pedepselor, precum şi instituţia prescripţiei, în speţă, legea penală veche devine incidentă, ca fiind lege penală mai favorabilă.

Sub acest aspect se reţine că, modificările ivite în cursul procesului penal, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 Cod penal a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Prin urmare, prin compararea legilor penale succesive, Tribunalul apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 pentru toţi inculpaţii din prezenta cauză, interpretând dispoziţiile art. 5 Cod penal în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 şi respectiv Decizia nr. 5/26.05.2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin raportare la conţinutul normelor incriminatorii, tratamentul juridic aplicabil concursului de infracţiuni şi infracţiunii continuate, consecinţele juridice ale circumstanţelor atenuante, modalităţile de executare ale pedepselor, precum şi instituţia prescripţiei.

Din perspectiva normelor juridice incidente se reţin următoarele:

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscală, dacă este comisă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

În acest sens, se va reţine că incriminarea de la art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 priveşte exclusiv evidenţa contabilă şi fiscală a cheltuielilor – contabilitatea pasivului.

Contribuabilul are obligaţia să evidenţieze în contabilitate sa, în mod corect şi complet, toate operaţiunile economico-financiare cu relevanţă contabilă şi fiscală.

Îndeplinirea acestei obligaţii de manieră nereală sau fictivă constituie infracţiunea de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.

Noţiunea de „cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale” desemnează operaţiunile economico-financiare inexistente în realitatea juridică, despre care contribuabilul face vorbire în situaţiile sale contabile şi financiare.

Este vorba despre o cheltuială inexistentă faptic sau juridic, dar transpusă în realitatea scriptică.

Noţiunea de „operaţiuni fictive” desemnează ansamblul operaţiunilor imaginare sau fără legătură cu contribuabilul.

Definiţia acestei noţiuni se regăseşte în textul art. 2 lit. f din Legea nr. 241/2005, potrivit cărora acestea reprezintă „disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există”.

Elementul material al infracţiunii de evidenţiere, în actele contabile, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori a altor operaţiuni fictive, se realizează, prin înregistrarea în evidenţele contabile ale unor facturi fiscale, care nu au la bază operaţiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale – cu rezultatul înregistrării de TVA deductibil.

Între elementul material al infracţiunii şi urmarea imediată există raport de cauzalitate, în sensul că, prin înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii a unor documente care nu au la bază operaţiuni reale au fost înregistrate cheltuieli fictive deductibile, ce micşorează, implicit, obligaţiile fiscale ale societăţii comerciale.

Sub aspectul întrunirii caracteristicilor de tipicitate a infracţiunii, relevant este prin urmare, evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive şi nu plata sau nu a acestor cheltuieli.

Altfel spus, infracţiunea se consumă la momentul înregistrării în contabilitate a unor cheltuieli nereale cu scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, inculpatul a ales să diminueze în mod fictiv aceste obligaţii de plată către stat prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.

În acest sens nu are relevanţă că inculpatul a realizat plata prin virament, sau nu, a facturilor cât timp s-a dovedit că acele cheltuieli nu sunt reale.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 poate fi săvârşită numai cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, respectiv cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Trecând la examinarea ansamblului probator administrat în cauză, relevante fiind poziţia procesuală de recunoaştere a coinculpatului xxx, care în procedura recunoaşterii vinovăţiei audiat în faţa instanţei a arătat în mod expres că societatea SC xxx SRL a fost înfiinţată doar cu scopul "producerii de facturi”, adică a întocmirii de facturi fictive, firma nu a avut niciodată achiziţii de materiale/bunuri de genul celor livrate şi nici resurse umane şi mijloace fixe pentru a efectua operaţiunile comerciale facturate, sens în care a precizat că cele 8 facturi de vânzare piese auto emise către SC xxx SRL, administrata de inculpatul xxx, sunt fictive, precum şi datele rezultate din evaluarea documentelor justificative fiscale, instanţa constata fictivitatea tranzacţiilor economice ce fac obiectul analizei judiciare, precum si a facturilor şi a celorlalte documente accesorii justificative(bonuri de consum etc) şi pe cale de consecinta retine vinovăţia inculpatilor cu privire la comiterea infracţiuniilor ce fac obiectul acuzaţiei penale, cu forma de participare şi contributivitatea concretă în cadrul activităţilor infracţionale astfel cum a fost retinuta in actul de sesizare.

În acest context, susținerile inculpatului xxx privitoare la realitatea operaţiunilor economice în discuție, invocate atât în cursul urmăririi penale cât și cu prilejul cercetării judecătoreşti, precum şi datele reliefate de probele testimoniale divergente cu situaţia faptică existentă, vor fi considerate ca fiind nerelevante din perspectivă probatorie, urmând a fi înlăturate ca atare.

Astfel, realitatea şi legalitatea operaţiunilor comerciale derulate între SC xxx SRL şi SC xxx SRL, este infirmată de coroborarea probelor şi elemente cu valoare probatorie administrate în cauză, relevante fiind următoarele:

- faptul că pe facturile înregistrate în contabilitatea societăţii nu au fost specificate date referitoare la tipurile de camion pentru care sunt necesare piesele respective şi nici nu a fost trecut vreun un cod de bară în vederea identificării fabricantului sau caracteristicile acestora;

- faptul că pe facturi nu au fost completate rubricile privind delegatul, actul de identitate al acestuia sau mijlocul de transport cu care au fost transportate piesele de schimb în discuţie;

- faptul că nu există avize de însoţire a mărfii, note de recepţii;

- faptul că inculpatul nu a putut produce dovezi din evidenţele firmei cu ajutorul cărora să poată fi identificate piesele de schimb sau subansamblele obiect al facturilor înscrise în contabilitatea societăţii, despre care inculpatul a susţinut că au existat în materialitatea lor şi au fost montate în regie proprie pe autovehiculele aparţinând societăţii;

- împrejurarea că apărările inculpatului xxx şi sunt în mod esenţial divergente cu poziţia procesuală de recunoaştere a coinculpatului xxx, care în procedura recunoaşterii vinovăţiei audiat în faţa instanţei a arătat în mod expres că societatea SC xxx SRL a fost înfiinţată doar cu scopul "producerii de facturi”, adică a întocmirii de facturi fictive, firma nu a avut niciodată achiziţii de materiale/bunuri de genul celor livrate şi nici resurse umane şi mijloace fixe pentru a efectua operaţiunile comerciale facturate, sens în care a precizat că cele 8 facturi de vânzare piese auto emise către SC xxx SRL, administrata de inculpatul xxx, sunt fictive.

- faptul că inspectorii fiscali au constatat cu privire la cele 8 facturi în discuţie că nu au completate rubricile privind delegatul şi mijlocul de transport folosit, nu este specificat pentru ce tipuri de camioane sunt piesele, acestea neputând fi identificate, nu sunt însoţite de certificate de garanţie, nu există documente cu privire la utilizarea lor, aceste facturi au fost achitate numerar cu 6 chitanţe cu sume de 5000 lei, iar restul prin bancă.

- faptul că inculpatul xxx, deşi pretinde că, piesele de schimb şi subansamblele a căror achiziţie este confirmată de facturi au fost preluate de el personal, nu a putut preciza numele persoanei de contact din partea firmei emitente a facturilor, deşi arată că mare parte din sumele datorate au fost plătite în numerar, conform celor 6 chitanţe a câte 5.000 lei, fără însă să poată preciza cărei persoane i-au fost înmânat sumele respective de bani.

Prin urmare, cheltuielile înregistrate în baza facturilor menţionate mai sus sunt cheltuieli nedeductibile fiscal întrucât nu au la bază operaţiuni reale şi ca atare nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri, încălcându-se astfel prevederile art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003R privind Codul fiscal: „Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile nume cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare”, răspunderea revenind societăţii verificate.

De asemenea, au fost încălcate şi prevederile art. 21 alin. 4 lit. f) din Legea 571/2003R privind Cod fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor, răspunderea revenind societăţii verificate.

Astfel, probatoriul administrat în cauză reliefează că, rezultatul contabil al derulării activităţii curente al SC xxx SRL, a fost denaturat prin înregistrarea unor cheltuieli suplimentare fictive cu scopul de a diminua obligaţiile la buget rezultate din activitatea economică profitabilă a societăţii, respectiv de a stinge parţial datoriile la buget, cu consecinţa neplăţii obligaţiilor legale.

În concluzie, procedând la evaluarea judiciară a stării de fapt din perspectiva specificităţii normelor juridice de incriminare, instanţa reţine că probele legal administrate în cauză reliefează în afara oricărui dubiu că prin activitatea infracțională desfășurată, s-a urmărit diminuarea bazei impozabile, ceea ce conduce implicit la calcularea unui impozit pe profit diminuat, respectiv crearea de TVA de decontat sau compensat, ceea ce caracterizează elementele de tipicitate ale infracţiuniir de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005.

În drept:

Fapta inculpatului xxx care, în perioada xxx, în calitate de administrator al SC xxx SRL, având ca obiect de activitate - transport internaţional, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înregistrat în contabilitate un număr de 8 facturi fiscale privind achiziţia de piese auto si subansamble pentru camioane, emise de către SC xxx SRL, prin administratorul acesteia, inculpatul xxx, în sumă totală de 119.930,40 lei, facturi care nu au avut la bază operaţiuni comerciale reale, toate aceste acţiuni fiind realizate în scopul sustragerii firmei SC Tim Exact Sped SRL de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, având drept consecinţă cauzarea unui prejudiciu către bugetul de stat în sumă de 23.212 lei, reprezentând TVA de plată, întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, în forma evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art.5 Cod penal.

II.

Fapta inculpatului xxx care, în calitate de administrator al SC xxx SRL, în perioada xxx, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a furnizat inculpatului xxx un număr de 8 facturi fiscale fictive privind achiziţia de piese auto si subansamble pentru camioane, cu ajutorul cărora acesta din urmă s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, participând astfel la cauzarea unui prejudiciu către bugetul de stat în sumă totală de 23.212 lei, reprezentând TVA de plată, realizează conţinutul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Se reține totodată că faptele au fost comise de către inculpați cu vinovăţia prevăzută de lege, sub forma intenţiei directe prevăzute de art. 16 alin. 2 lit. a Cod penal, în mod nejustificat şi este imputabilă acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor în cauză, instanţa va avea in vedere criteriile judiciare de individualizare, complexitatea şi elementele de specificitate ale faptei ce face obiectul acuzării, precum şi faptul că dispoziţiile legii penale mai favorabile prevalează în accepţiunea art. 5 din Noul Cod penal, după cum urmează:

1. gradul mediu de pericol social ce rezultă din modul si împrejurările concrete in care activitatea infractionala a fost savarsita.

2. lipsa antecedenţei penale în privinţa inculpatului xxx, precum şi conduita bună în familie şi societate anterior implicării în prezenta activitate infracţională;

3. contextul faptic și modalitățile concrete in care inculpatii au realizat actele de executare;

4. atitudinea de neasumare a vinovăţiei in privinta savarsirii faptei manifestată de către inculpatul xxx în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a cauzei.

5. poziţia procesuală a recunoasterii vinovăției manifestată de către inculpatul xxx, pe tot parcursul procedurii judiciare.

6. prejudiciul redus cauzat bugetului consolidat al statului prin activităţile evazioniste ale inculpatilor.

7. limitele speciale de pedeapsă prevazute in textul incriminator.

8. posibilitatile concrete de reeducare ale inculpatului examinate prin prisma situatiei juridice, sociale si comportamentale, nivelul de constientizare a consecintelor produse prin faptele săvârşite, precum şi riscul scăzut de recidivă.

Pe cale de consecinta, întemeiat pe disp. art. 396 alin. 2 din Codul de procedura penală, ţinând seama de argumentaţiile juridice de mai sus, de elementele de specificitate ale speţei, de poziţia procesuală a inculpatilor, de profilul juridic şi psihocomportamental al acestora, ţinâns seama şi de incienţa disp. art. 396 alin. 10 din Codul de procedura penală în privinţa inculpatului xxx, instanta, va proceda la condamnarea penală a inculpaţilor după cum urmează:

În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, totul cu aplicarea art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul xxx, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 se vor interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din Codul penal din 1969, pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, raportat la lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare în familie şi societate anterior săvârşirii faptei, împrejurarea că s-a prezentat în faţa instanţei la toate termenele de judecată, se constată că scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei prevăzut de art. 52 Codul penal din 1969, poate fi atins si fără privarea de libertate, condiţii în care, in baza art. art. 81 Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea conditionata a executării pedepsei aplicate mai sus inculpatilor, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni stabilit conform art. 82 Codul penal din 1969.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

In baza art. 404 Cod procedură penală, instanţa va atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Codul penal din 1969, a caror nerespectare determina revocarea suspendarii conditionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

II.

În baza art. 26 C.penal raportat la art. 9 al.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal şi a art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul xxx, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, raportat la poziţia de recunoaştere a vinovăţiei şi împrejurarea că s-a prezentat în faţa instanţei la toate termenele de judecată, se constată că scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei prevăzut de art. 52 Codul penal din 1969, poate fi atins si fără privarea de libertate, condiţii în care, in baza art. art. 81 Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea conditionata a executării pedepsei aplicate mai sus inculpatilor, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni stabilit conform art. 82 Codul penal din 1969.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

In ce priveste latura civila a cauzei, se reţine că, Statul Român, prin ANAF Bucureşti, reprezentat prin Directia Generală Regională a Finantelor Publice Cluj-Napoca, prin mandatar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, prin adresele de constituire de parte civilă (vol.I filele nr.116, 117 dosar u.p.) a formulat pretenţii civile în cauză, în sumă totală de 140.964 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data plăţii efective.

Potrivit însă constatării efectuate de inspectorul antifraudă în data xxx în dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare (fila 99 din vol.

I al dosarului u.p.), prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitatea societăţii SC xxx SRL a celor 8 facturi emise de SC xxx SRL în valoare totală de 119.930,40 lei, este de 38.678 lei, din care impozit pe profit în sumă de 15.475 lei şi TVA în sumă de 23.212 lei, dar datorită faptului că SC xxx SRL înregistra pierdere fiscală în anul 2013, influenţa fiscală a prejudiciului generat de facturile emise SC xxx SRL de către SC xxx SRL este de 23.212 lei, reprezentând TVA de plată.

Instanta, in baza probatoriului administrat in cauza pe latura civilă, constată existenţa raportului de cauzalitate intre acţiunile comisive ale inculpatului xxx realizate cu ocazia administrarii societăţii, cu sprijinul inculpatului xxx şi consecinţele prejudiciabile produse bugetului de stat, de natura a antrena responsabilitatea civilă delictuală conform art. 1349 Cod civil.

În ce priveşte întinderea despăgubirilor, instanţa are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului ce presupune înlăturarea integrală a tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite şi culpabile, în raport cu contribuţia şi participaţia concretă a fiecăruia dintre inculpaţi la crearea pagubei, totodată va fi avută în vedere şi Decizia nr. 17/05.10.2015 pronunţată de către Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial nr. 875/23.11.2015), iar în ce priveşte cuantumul acestuia se va reţine că acesta a fost stabilit având în vedere constatările efectuate de inspectorul antifraudă în data xxx în dosarul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare (fila 99 din vol.

I al dosarului u.p.), în care se reliefează în mod expres că, influenţa fiscală a prejudiciului generat de facturile emise SC xxx SRL de către SC xx SRL este de 23.212 lei, reprezentând TVA de plată.

Faţă de toate aceste raţiuni juridice, se va admite acţiunea civilă alăturată procesului penal şi în consecinţă, în baza art. 19 şi 25 alin. 1 raportat la art. 397 din Codul de procedura penală, coroborat cu art. 1349 Cod civil, instanţa va dispune obligarea inculpatului xxx la plata sumei de 23.212 lei, constând în prejudiciu cauzat bugetului de stat, reprezentând TVA de plată, cu accesoriile aferente(dobânzi şi penalităţi de întârziere), calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Statul Român, prin ANAF Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str.

Apolodor, nr. 17, sector 5, reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin mandatar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, cu sediul în loc.

Satu Mare, P-ţa Romană, nr. 3-5, jud.

Satu Mare, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

În baza art. 393 alin. 3 raportat la art. 249 Cod procedură penală, în vederea asigurării recuperării pagubei cauzate prin activitatea infracțională, instanța urmează să menţină sechestrul asigurator instituit de către procuror în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din data de xxxx (filele 106-107, vol.I dosar u.p.) până la concurenţa sumei ce face obiectul despăgubirii în prezenta cauză.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 7 din Legea nr. 26/1990 se va dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.

În baza art. 274 Cod procedură penală instanța va obliga pe inculpaţii xxx şi xxx, să plătească statului suma de 10.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Constată aplicabilitatea în cauză a legii penale vechi, ca fiind lege penală mai favorabilă, din perspectiva incidenţiaalităţii dispoziţiilor art. 5 din Noul Cod penal, ţinându-se seama de principiul prevalenţei legii penale mai favorabile, în sensul interpretărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014 şi respectiv Decizia nr. 5/26.05.2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, totul cu aplicarea art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul xxx, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de:

- 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din Codul penal din 1969, pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea conditionata a executării pedepsei aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 82 Codul penal din 1969.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

In baza art. 404 Cod procedură penală, atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Codul penal din 1969, a caror nerespectare determina revocarea suspendarii conditionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

II.

În baza art. 26 C.penal raportat la art. 9 al.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal şi a art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul xxx, cu antecedente penale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la o pedeapsă de:

- 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Admite acţiunea civilă alăturată procesului penal şi în consecinţă, în baza art. 19 şi art. 25 alin. 1 Codul de procedura penală raportat la art. 397 din Codul de procedura penală, coroborat cu art. 1349 Cod civil, dispune obligarea inculpatului xxx la plata sumei de 23.212 lei, constând în prejudiciu cauzat bugetului de stat, reprezentând TVA de plată, cu accesoriile aferente(dobânzi şi penalităţi de întârziere), calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Statul Român, prin ANAF Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str.

Satu Mare, P-ţa Romană, nr. 3-5, jud.

Satu Mare, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

În baza art. 393 alin. 3 raportat la art. 249 Cod procedură penală menţine sechestrul asigurator instituit de către procuror în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din data de xxx (filele 106-107, vol.I dosar u.p.) până la concurenţa sumei ce face obiectul despăgubirii în prezenta cauză.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 7 din Legea nr. 26/1990 dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.

În baza art. 274 Cod procedură penală obligă pe inculpaţii xxx şi xxx, să plătească statului suma de 10.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.03.2021.

Preşedinte,

Grefier,