Hotărâre nr. *** din 23.01.2019

Prin Decizia de impunere privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice nr. ..... din data de ...... si prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiilor fiscale la persoane fizice nr. ..... din data de ....., emise in baza Raportului de inspecţie fiscala ......., în sarcina reclamantului au fost stabilite obligaţii fiscale principale de plată, reprezentând impozit pe venit suplimentar în sumă de 46..... lei, taxa pe valoarea adăugată în sumă de ......731 lei si CASS suplimentare de plată, aferente perioadei 2012 – 2016 în cuantum total de ......961 lei, respectiv CAS suplimentare de plată, aferente perioadei 01.01.2016 – 31.12.2016 în cuantum de 15.029 lei.

Reclamantul a formulat contestaţie împotriva actelor administrativ fiscale anterior menţionate.

Potrivit art. 278 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 207/2015, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, contribuabilul având dreptul de a cere suspendarea executării acestuia în temeiul Legii nr. 554/2004, instanţa putând suspenda executarea condiţionat de depunerea unei cauţiuni.

Cauţiunea datorată de reclamant conform art. 278 alin.2 lit. c din Legea nr. 207/2015, în sumă de .... lei, a fost achitată conform recipisei de consemnare nr. ..... emisă de .... la data de .....

Astfel, instanţa constată că în privinţa cererii de suspendare a executării formulate de reclamant sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Cu privire la fondul cererii, instanţa are în vedere că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, in ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, instanţa reţine că, deşi reclamantul invocă mai multe argumente care ţin de fondul cauzei, ceea ce urmează a analiza instanţa este doar aparenţa dreptului care, în raport de argumentele de nelegalitate prezentate, pare a fi în favoarea reclamantului.

În concret, acesta invocă prescripţia dreptului organului fiscal de a stabili obligaţiile fiscale aferente anului 2012, iar instanta retine ca potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 92/2003:

„(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.”

Astfel, asa cum rezulta din actele atacate, s-au stabilit si sume suplimentare aferente anului 2012.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi celelalte împrejurări de fapt învederate de reclamant, referitoare la neluarea în considerare de către organul fiscal a tuturor documentelor justificative deţinute, sustinerea ca o parte din sumele incasate au fost restituite la cererea unor clienti, dublata de depunerea, in probatiune, a unor dispozitii de restituire a contravalorii produselor returnate, coroborarea stării de fapt fiscale cu dispoziţiile legale reţinute a fi incidente de către organul fiscal, instanţa apreciază că reclamantul a adus argumente juridice aparent valabile în ceea ce priveşte temeinicia cererii de suspendare.

Chiar daca temeinicia acestor sustineri urmeaza a fi analizata cu ocazia judecarii fondului, totusi, instanta apreciaza ca sustinerile si dovezile depuse sunt de natura a justifica admiterea cererii de suspendare

Instanţa reţine a fi îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004.

Raportat la cuantumul ridicat al sumelor în discuţie, menţinerea efectelor actelor administrativ fiscale contestate ar duce la o pagubă iminentă, cu atat mai mult cu cat reclamantul a depus dovada initierii popririi de catre parata.

Instanta apreciaza că executarea imediată a creanţei ar fi de natură a determina anumite inconveniente majore pentru reclamant, conducând la afectarea serioasă a activităţii desfăşurate în mod obişnuit, în realizarea obiectului său, prin imposibilitatea achitării unor datorii curente, a îndeplinirii ansamblului obligaţiilor asumate, avand in vedere ca reclamantul a declarat pierderi fiscale, aspect ce trebuie evitat, aşa încât să fie prezervat echilibrul între interesul general şi cel individual al reclamantului.

În aceste împrejurări, instanţa apreciază că suspendarea executării actelor atacate până la soluţionarea acţiunii în anulare este în măsură să prevină producerea unei pagube iminente în patrimoniul reclamantului.

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare formulată de reclamant, motiv pentru care, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a textelor de lege anterior amintite, va admite cererea şi va dispune suspendarea actelor administrative contestate, până la pronunţarea instanţei de fond.