Hotărâre nr. *** din 29.03.2019

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. .../Ap/17.10.2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. ....., a fost admis apelul formulat de apelanţii ..... şi ....., în contradictoriu cu intimata ...., împotriva sentinţei civile nr. ..../01.03.2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. ....., astfel: a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare cu privire la publicaţia de vânzare nr. .../..../21.07....., a fost admisă contestaţia la executare şi au fost anulate actele de executare constând în publicaţia de vânzare nr. .../..../21.07.....,, procesul-verbal de licitaţie nr. .../..../21.08....., şi actul de adjudecare nr. ........, întocmite în dosarul de executare nr. ...../2015 al BEJ .....

Totodată, s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 2.524 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă-instanţă şi a sumei de1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Contestatorul ..... a invocat în prezenta cauză faptul că nu a fost citat în dosarul nr. ....../296/....., cu toate că avea calitatea de adjudecatar al imobilului urmărit silit, fiind înscris ca şi proprietar în cartea funciară.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (1) C.pr.civ., „hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”.

Aceste dispoziţii, invocate de contestator, se impun a fi analizate şi în corelare cu prevederile art. 458 C.pr.civ., potrivit cărora „căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane”.

Acest text se aplică tuturor căilor de atac reglementate în Titlul II din Codul de procedură civilă, iar în acest titlu este prevăzută şi contestaţia în anulare.

Totodată, este de observat că, potrivit art. 456 C.pr.civ., „calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea”.

Câtă vreme legiuitorul nu distinge în cuprinsul art. 458 C.pr.civ., acest text se aplică indiferent de tipul căii de atac exercitate.

Aşadar, contestaţia în anulare poate fi exercitată exclusiv de către persoanele care au participat la judecată sau de succesorii lor procesuali ori de către procuror, în temeiul şi condiţiile art. 92 C.pr.civ.

Termenul de „parte” desemnează persoana care a dobândit efectiv calitatea de parte în proces, în sfera acestuia neînscriindu-se cel care doar tinde să o dobândească.

Astfel, numai aceste persoane pot avea calitate procesuală activă într-o contestaţie în anulare, nu şi persoanele străine de procesul finalizat cu hotărârea atacată, chiar dacă ele ar justifica un interes.

În condiţiile art. 503 alin. (1) C.pr.civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru nerespectarea condiţiilor legale referitoare la citarea părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza; din chiar termenii folosiţi în textul de lege citat mai sus rezultă că pot fi părţi în contestaţia în anulare numai persoanele între care s-a stabilit raportul procesual în faţa instanţei a cărei hotărâre este atacată.

În schimb, nu pot fi părţi în contestaţia în anulare persoanele străine de proces, chiar dacă acestea ar putea justifica un interes pentru atacarea hotărârii pronunţate, ele putându-se preleva doar de neopozabilitatea hotărârii judecătoreşti.

Astfel, câtă vreme contestatorul .... ..... nu a fost parte în dosarul nr. ..../296/....., este evident că nu se justifica citarea acestuia pentru termenul la care s-a judecat cauza, pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) C.pr.civ.

În fapt, prin contestaţia în anulare formulată în cauză, nu a fost reclamată strict nelegala citare pentru termenul la care a avut loc judecata cauzei (procedura de citare impunându-se a fi verificată în raport cu părţile împrocesuate, iar nu în raport cu persoane străine de proces), ci omisiunea introducerii sale în cauză, sens în care au şi fost invocate dispoziţiile art. 78 C.pr.civ.

Or, omisiunea instanţei de a pune în discuţie introducerea în cauză a unor terţe persoane, în baza art. 78 C.pr.civ., nu poate fi invocată şi cenzurată pe calea contestaţiei în anulare, ipoteza vizată de art. 503 alin. (1) C.pr.civ. referindu-se strict la nelegala citare a persoanelor între care s-a stabilit raportul procesual în faţa instanţei a cărei hotărâre este atacată.

De altfel, este de observat că, potrivit art. 478 alin. (1) C.pr.civ., „prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe”.

Or, contestatorul ..... ..... a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. ..../Ap/17.10....., pronunţate în apel în dosarul nr. ..../296/...., tinzând la schimbarea cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe.

În acest context, instanţa constată că sunt întemeiate apărările intimaţilor ....., vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare pe motiv că prin aceasta a fost invocată neintroducerea contestatorului în proces.

Nu prezintă relevanţă în cauză faptul că încheierea emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Satu Mare sub nr. ....../........., prin care a fost notat în cartea funciară a imobilului litigiul iniţiat de intimaţii Stoica Simona Julieta şi Stoica Ioan în dosarul nr. .../296/..., a fost comunicată contestatorului ...., respectiv faptul că acesta avea, prin urmare, posibilitatea de a formula cerere de intervenţie voluntară în respectivul litigiu.

Astfel, independent de buna sau reaua-credinţă a contestatorului ....., contestaţia în anulare formulată de acesta este inadmisibilă câtă vreme vizează în esenţă omisiunea instanţei de a dispune introducerea sa în cauză (cu atât mai mult cu cât contestaţia este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, iar prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe).

Pentru considerentele mai sus-expuse, în baza art. 508 alin. (1) C.pr.civ., instanţa va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul ....., în contradictoriu cu intimaţii ...., ..... şi ...., împotriva deciziei civile nr. ..../Ap/17.10...., pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. .../296/....., în cauza având ca obiect contestaţie la executare.

În temeiul art. 453 alin. (1) C.pr.civ., instanţa va obliga pe contestatorul ...... să achite intimaţilor .... şi .... suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând din onorariu avocaţial achitat conform facturii nr. ..../11.03....., respectiv conform chitanţei nr. ..../11.03.......

În schimb, în ceea ce priveşte cererea intimatei .....SRL referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, sens în care o va respinge.

Astfel, instanţa reţine că, prin întâmpinare şi prin răspunsul la întâmpinare, intimata .......

SRL a solicitat obligarea intimaţilor reclamanţi .... şi ....., iar nu a contestatorului ....., la plata cheltuielilor de judecată, intimata .....

SRL solicitând admiterea contestaţiei în anulare formulate în cauză.

Or, nefiind în culpă procesuală, dată fiind respingerea contestaţiei în anulare, intimaţii .... şi ..... nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată nici faţă de contestator şi nici faţă de intimata ....

SRL.