Sentință civilă nr. *** din 27.04.2020

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de ................, orele 08,30 (fila nr. 1), sub dosar nr. unic de mai sus, petenta ............... a solicitat recunoaşterea în România a hotărârii străine, în speţă Hotărârea pronunţată la data de 16 decembrie 2019 de către Tribunalul ................................., hotărâre rămasă definitivă la data de 16 martie 2020, prin care s-a desfăcut căsătoria încheiată de petentă cu numitul .................. la data de .................. la Oficiul de Stare civilă din ........, s-a încuviinţat petentei reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, acela de ......... şi s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra copiilor minori ...................şi ................. să se realizeze în mod exclusiv de către mamă, adică de către petenta ........................., motivând în fapt că obţinerea acestei recunoaşteri a hotărârii în cauză îi este necesară în vederea clarificării statutului juridic al petentei şi al întocmirii noilor acte de stare civilă ale celor doi copii minori în cauză, depunând în probaţiune hotărârea a cărei recunoaştere în România o solicită, în copie şi în traducere legalizată.

Se mai reţine că, din perspectiva existenţei în cauză a unui refuz nejustificat al recunoaşterii de plin drept, de către instituţia abilitată în acest sens (în speţă, Serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor din ................, jud.

Satu Mare) a hotărârii judecătoreşti străine, în privinţa efectelor acestei hotărâri în materia divorţului astfel soluţionat, din perspectiva dispoziţiilor normative obligatorii în această materie (cu precădere cele ale art. 2 alin. 1 lit. f din Regulamentul (UE) nr. 2016/1191 din 06 iulie 2016 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei privind promovarea liberei circulaţii a cetăţenilor prin simplificarea cerinţelor de prezentare a anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012, coroborate cu cele ale art. 4 Cod procedură civilă), la termenul de judecată din data de 18.06.2020 a rezultat rămânerea fără rezultat a demersurilor petentei de recunoaştere pe cale administrativă a hotărârii judecătoreşti în cauză, fiind îndrumată, de fiecare dată, să se adreseze exclusiv instanţei de judecată, motivat de pretinsa condiţie prealabilă a unei atare recunoaşteri, de parcurgere a unei proceduri judiciare în acest sens, din perspectiva dispoziţiilor art. 93 alin. 2 din Hotărârea Guvernului României nr. 64/26 ianuarie 2011 privind aprobarea metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, în dezacord cu prevederile legale (de rang superior, prin prisma ierarhiei actelor normative aplicabile în această materie) intrate în vigoare ulterior, evocate în cele ce preced.

Examinând cererea petentei şi constatând că în cauză petenta a probat existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţilor administrative în privinţa recunoaşterii hotărârii de divorţ în cauză, instanţa apreciază respectiva cerere ca fiind întemeiată, constatând că hotărârea judecătorească străină este pronunţată în materie matrimonială, într-un stat membru al Uniunii Europene, astfel încât procedura de recunoaştere a hotărârii intră sub incidenţa Regulamentului Comunitar nr. 2201/2003 al Consiliului Comunităţii Europene şi verificând îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 21 din actul comunitar, reţinând că nu au fost evidenţiate motive de refuz în privinţa recunoaşterii, tribunalul va admite cererea astfel cum a fost formulată, hotărârea fiind supusă apelului conform dispoziţiilor art. 63 pct. 6 art. 82 din Legea nr. 76/2012 privind modificarea O.U.G. nr. 119/2006, referitoare la măsurile necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană.

De asemenea, se mai reţine că, intervenind o modificare în starea civilă a persoanei (desfacerea căsătoriei), se impune ca în baza art. 44 lit. c) din Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă, cu modificările ulterioare, menţiunile în actele de stare civilă să fie operate din oficiu (conform dispoziţiilor art. 8 din legea evocată) sau la cererea persoanei interesate, prin depunerea prezentei hotărâri definitive la oficiul stării civile la care a fost transcrisă căsătoria încheiată în străinătate, transcrierea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români în registrele române de stare civilă reprezentând o condiţie prealabilă în privinţa valorii probatorii în ţară a acestor acte.

Totodată, instanţa de judecată va învedera autorităţii administrative autoare a refuzului nejustificat care a determinat iniţierea de către petent a procedurii judiciare de faţă, cu suportarea de către acesta a neajunsurilor inerente determinate de costurile financiare şi de timp corespunzătoare, atât dispoziţiile legale în vigoare aplicabile în această materie, precum şi riscurile – în ipoteza persistenţei într-o atare conduită profesională – la care se expune în planul răspunderii juridice a instituţiei responsabile ori a funcţionarului public vinovat, după caz.