Hotărâre nr. *** din 01.04.2020

Prin sentinţa civilă nr. ............. pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. ............. instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâţi, ca neîntemeiată.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâţi, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta ............... în contradictoriu cu pârâţii ................... având ca obiect partaj.

A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris CF nr. ........ nr. cadastral...., reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 1.439 mp., casă şi anexe gospodăreşti, prin atribuirea întregului bun către pârâta ............, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 354.950 lei în favoarea pârâtului ................., în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului anterior identificat, în favoarea pârâtei ..................., în cotă de 1 / 1 parte, cu titlu juridic de partaj.

A respins, în rest, pretenţiile reclamantei, ca neîntemeiate.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. .........., pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. ............., modificată prin Decizia penală nr. .............. a Curţii de Apel Oradea şi definitivă prin Decizia penală nr. ............. pronunţată de ICCJ în dosar nr. ..............., pârâtul ............ a fost obligat la plata sumei de 117.450, reprezentând confiscare şi a sumei de 40.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar prin Sentinţa penală nr. ................ pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. ..................., definitivă prin Decizia penală nr. ........... a Curţii de Apel Oradea, pârâtul ................ a fost obligat, în solidar cu numitul ............... la plata sumei de 17.857 reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii către partea civilă ANAF- DGRFP .................

Reclamanta a demarat executarea silită împotriva debitorului .......... în dosarul de executare nr. ............., fiind emis de către reclamantă Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ..........., înfiinţat asupra bunului imobil înscris în CF nr. ............ nr. cadastral, bun care se află în coproprietatea pârâtului .......... şi a soţiei sale, pârâta ............

Prin sentinţa civilă nr. ............., pronunţată în dosar nr. ......... de către Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. .............., pronunţată de Tribunalul Satu Mare, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii ......... şi........ şi a dispus anularea Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ......... în dosarul de executare nr. ...........

În considerentele sentinţei menţionate, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 242 C. proc. fiscală sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului.

În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei, iar având în vedere că bunurile supuse sechestrului reprezintă proprietatea comună a debitorului-contestator şi a soţiei, ................, au fost încălcate aceste dispoziţii legale prin instituirea sechestrului asupra unui bun imobil aflat în proprietatea comună a soţilor, înainte de efectuarea vreunei partaj.

Prin sentinţa civilă nr. ........., pronunţată în dosar nr. ........ de către Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. ..........., pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, instanţa a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii ..........şi a dispus anularea Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ......... în dosarul de executare nr. ...................

În considerentele sentinţei menţionate, instanţa a reţinut, în esenţă, că bunul imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul reprezintă proprietatea comună a debitorului contestator ...................., fiind încălcate dispoziţiile art. 242 C. proc. fiscală prin instituirea sechestrului asupra bunului imobil înainte de efectuarea partajului.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită partajarea imobilului înscris în CF nr. .... nr. cadastral ........... aflat în coproprietatea pârâţilor ................., în principal, prin atribuirea bunului către pârâtul ..............., cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei .............., iar în subsidiar prin atribuirea imobilului pârâtei ............, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului ........., care să fie atribuită direct creditorului ANAF, în limita creanţei deţinute, respectiv 196.821 lei la care urmează a se calcula dobânzi şi penalităţi calculate până la data plăţii efective şi totodată de a se înscrie un drept de garanţie reală imobiliară asupra bunului imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma să o primească, în vederea recuperării creanţei deţinute în temeiul hotărârilor penale menţionate, de la debitorul ........

Instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei, iar, în situaţia în care s-au invocat mai multe excepţii, instanţa va stabili ordinea de soluţionare a acestora, în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâţi.

În motivarea acestei excepţii, pârâţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. ........, pronunţată în dosar nr. ..... de către ................., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. ......, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, a fost anulat procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ......... în dosarul de executare nr. .........., iar prin sentinţa civilă nr. .........., pronunţată în dosar nr. .......... de către Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. ..........., pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, a fost anulat Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ............. emis în dosarul de executare nr. .......................

Or, instanţa a reţinut că aceste procese-verbale de sechestru au fost anulate de către instanţele de judecată, tocmai din cauza faptului că reclamanta nu a solicitat partajul bunului imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul înainte de a înfiinţa sechestrul pentru bunuri imobile nr. ............. şi sechestrul pentru bunuri imobile nr. .................., iar prin prezenta acţiune reclamanta solicită tocmai efectuarea partajului asupra acestui imobil.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâţi, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată cu privire la Decizia penală nr. ............. şi definitivă prin Decizia penală nr. ............... pronunţată de ICCJ în dosar nr. ................, instanţa reţine, prioritar, că termenul de prescripţie incident în cauză este cel de trei ani prevăzut de dispoziţiile art.706 C.pr.civ. (aplicabil în cauză în raport de dispoziţiile art. 2 alin. 3 C.pr.fiscală - OG nr. 92/2003), conform căruia dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, în cazul hotărârilor judecătoreşti acest drept începând să curgă de la data rămânerii lor definitive.

În cauza de faţă, instanţa a constatat că acest termen de prescripţie de trei ani a fost respectat, hotărârile judecătoreşti rămânând definitive la data de 03.07.2014, iar primele acte de executare, respectiv titlul executoriu nr. .............. şi somaţia nr. ...................., au fost emise pe seama pârâtului la data de 18.02.2015, în interiorul termenului de prescripţie de trei ani.

Apoi a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti în dosarul de executare ................, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ...................... (anulat de către instanţă), procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. .................... (anulat de către instanţă), fiind respectat termenul de 3 ani în interiorul căruia se impunea a fi efectuate acte de executare, în vederea întreruperii termenului de prescripţie.

În consecinţă, instanţa a respins şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte Sentinţa penală nr. ............ pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .............., definitivă prin Decizia penală nr. ................ instanţa a reţinut că pârâţii nu au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând doar că prin această hotărâre judecătorească pârâtul ............ a fost obligat în solidar cu numitul .............. la plata sumei de 17.857 lei reprezentând prejudiciu, iar reclamanta nu a făcut dovada că ar fi efectuat demersuri în vederea recuperării acestui debit şi de la numitul .................

Această apărare a fost înlăturată de către instanţă, ca neîntemeiată, având în vedere că în conformitate cu art. 1.443 C. civ.

Obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor.

Astfel, instanţa arată că, de esenţa obligaţiilor solidare este că întreaga obligaţie poate fi recuperată de la un singur debitor, motiv pentru care nu este necesar ca reclamanta să facă dovada că a iniţiat demersurile în vederea recuperării acestei creanţei în cuantum de 17.857 lei şi de la numitul ............

Instanţa a reţinut că, părţile s-au căsătorit la data de ............ potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD (f. 125- vol. II).

Potrivit art. 30 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, în vigoare la data încheierii căsătoriei „Bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soţilor.

Orice convenţie contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”.

Analizând contractul de întreţinere autentificat sub nr. ............. de către BNP Petruca-Ressler, instanţa reţine că cei doi soţi au dobândit la data de 08.02.2007 dreptul de nudă proprietare asupra imobilului situat în .............., înscris în CF ...........

Satu Mare ............ nr. cadastral ...... în suprafaţă de 1.439 mp., căruia în natură îi corespunde casă şi anexe gospodăreşti, de sub B1. 2, iar numiţii-întreţinuţi .........şi-au păstrat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.

Astfel cum rezultă din adresa nr. ....... (f. 64- vol. I), uzufructuarii .............au decedat la data de ......, respectiv .........

Având în vedere dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, instanţa de fond a reţinut că imobilul care face obiectul prezentei cauze este proprietatea comună, devălmaşă, a pârâţilor ............., iar calitatea acestui bun de bun comun, nu trebuie dovedită.

Aşadar, întrucât calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, orice bun aflat în patrimoniul soţilor este considerat, până la proba contrară, comun.

Referitor la imobilul anterior indicat, dobândit în timpul căsătoriei celor doi soţi, instanţa a reţinut că niciuna dintre părţi nu a contestat caracterul de bun comun al acestuia.

Totodată, instanţa a reţinut că până la proba contrară se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

În măsura în care nu există dovezi din care să rezulte aportul diferenţiat al soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa aplică o prezumţie simplă de egalitate a acestora, urmând a reţine cote de câte 50% în favoarea fiecărui pârât.

În consecinţă, instanţa a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, de câte 50% fiecare, imobilul înscris în CF nr. ................., reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 1.439 mp., casă şi anexe gospodăreşti.

Potrivit art. 1143 Cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune iar potrivit dispoziţiilor art.669 Cod civil, încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, partajul putând fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condiţiile legii.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 984 alin.1 C.pr.civ. „Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art.983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. (2) Instanţa va face împărţeala în natură.

În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor.

În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.”

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de fond a dispus sistarea stării de devălmăşie, cu respectarea dispoziţiilor art. 676 Cod civil şi ale art. 988 şi următoarele C.pr.civ.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către d-nul expert ..............., valoarea imobilului ce face obiectul partajului, stabilită potrivit metodei comparaţiei de piaţă (f. 72-vol.

II) este de 709.900 lei (valoarea casei parter- 278.500 lei+valoarea casei P+M în roşu- 162.300 lei+ valoarea terenului 269.100 lei).

Având în vedere că imobilul supus partajului este bun comun al celor doi soţi, instanţa a apreciat ca fiind oportună partajarea acestuia prin atribuirea întregului bun către pârâta .........., cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului ............

Având în vedere şi dispoziţiile art. 984 alin. 2 C.pr.civ. şi ţinând cont de cota de proprietate deţinută de fiecare parte (1/2 părţi), instanţa a dispus obligarea pârâtei ................. la plata către pârâtul ................. a sultei în cuantum de 354.950 lei.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei ................ la plata sultei direct către reclamantă, instanţa de fond a apreciat că nu poate dispune ca aceasta să fie achitată direct în contul reclamantei, aceasta fiind o procedură de executare silită, care excede cauzei pendinte.

Creditoarea pârâtului ................ nu poate interveni în raporturile privind sistarea comunităţii de bunuri dintre cei doi soţi, în sensul că cel căruia i se atribuie imobilul nu poate fi obligat la plata sultei în favoarea creditorului coproprietarului.

Potrivit art. 242 C. proc. fiscală (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului, dispoziţiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicându-se în mod corespunzător.

În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa nu poate obliga pârâta .............. la plata sultei către creditorul soţului debitor, deoarece sulta reprezintă o necontestare pentru cota de proprietate pe care celălalt coproprietar a dobândit-o în urma partajului, cu alte cuvinte o despăgubire.

Această sultă se cuvine numai coproprietarului, ori ANAF- DGRFP ..................... nu are această calitate.

El are doar o creanţă pe care trebuie să o recupereze de la un debitor.

Reclamanta nu poate interveni în raporturile de coproprietate dintre părţi.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa a respins şi cererea reclamantei privind înscrierea unui drept de garanţie reală imobiliară asupra bunului imobil atribuit pârâtei Codrescu Adriana Alina.

Drept urmare, instanţa de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA ...................., a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris CF nr. .................casă şi anexe gospodăreşti, prin atribuirea acestuia către pârâta .........., cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 354.950 lei către pârâtul .............., în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii şi a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului anterior identificat, în favoarea pârâtei .............., în cotă de 1 / 1 parte, cu titlu juridic de partaj, respingând, în rest, pretenţiile reclamantei, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 453 alin. 2 C. proc. civ.

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere soluţia instanţei de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, instanţa a dispus obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând o parte din onorariul achitat pe seama domnului expert .............., în valoare totală de 3.700 lei ( f. 47 şi 114-vol.

II ).

Împotriva sentinţei civile nr. ........... pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. ..............., a declarat apel reclamanta AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA ............ (filele 2-6), solicitând instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauza să se dispună admiterea prezentului apel modificarea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond în sensul de a atribui bunul imobil reprezentând teren intravilan nr.

Cadastral/nr.

Topografic ................. către debitorul instituţiei .........., iar debitorul să fie obligat la plata unei sulte către soţia sa ................

În subsidiar, în situaţia în care instanţa apreciază faptul că, în mod întemeiat s-a atribuit bunul imobil celuilalt proprietar ............... - care nu este debitor al ANAF - aceasta să fie obligat să plătească o sultă care să fie atribuita direct creditorului ANAF, de către instanţa de judecată, în limita creanţei deţinute, respectiv 196.821 lei şi totodată de a înscrie un drept de garanţie reală imobiliară asupra bunului imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma sa o primească.

În motivarea căii de atac promovate apelanta-reclamantă arată că, prin hotărârea instanţei de fond, s-a dispus respingerea cererii de atribuire a bunului imobil debitorului instituţiei apelante- ..........., bunul imobil fiind atribuit paratei ............, fiind respinsa şi cererea de obligare a paratei la plata sultei stabilite direct către creditoare în limita debitului pe care debitorul ............... o are, respectiv suma de 196.821 lei, obligând pârâţii la plata parţială a onorariului de expert achitata de către apelantă.

Consideră că, în mod neîntemeiat s-a dispus atribuirea imobilului către pârâta ................., devreme ce cotele de contribuţie ale părţilor sunt în proporţie de 50% Ia dobândirea bunului, iar paratul înregistrează o creanţa substanţială - neachitata cu rea credinţa de către acesta, iar în acest mod este lipsita de bunul care ar fi asigurat prin executare silita - plata debitului către instituţia apelantă.

În situaţia în care bunul imobil a fost atribuit pârâtei ....................., a solicitat de ca aceasta să fie obligata să plătească o parte din sulta atribuita direct creditorului ANAF, de către instanţa de judecata, în limita creanţei deţinute de către creditor, respectiv 196.821 lei şi totodată de a înscrie un drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma sa o primească.

Aceasta solicitare a fost respinsa cu motivarea faptului că, “nu poate interveni în raporturile de coproprietate dintre părţi."

Arată instanţei de control judiciar faptul că debitorul său nu-şi achită debitele - cu rea credinţă, iar în aceasta situaţie s-a pornit executarea silită împotriva acestuia, executare silită ce poate include şi obligarea terţilor la plata direct către creditor a sumelor datorate debitorului său.

Astfel consideră că în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea de către instanţa de fond, a cererii instituţiei apelante, pe de o parte de a atribui bunul imobil debitorului lor, sau în subsidiar de a obliga pârâta căreia i s-a atribuit bunul imobil de a achita direct către instituţia apelantă creanţa în valoare de 196.821 lei şi înscrierea un drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit coproprietarului.

În cauză sunt aplicabile prevederile art. 242 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

„ (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. în situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

(2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil prevăzute de Codul civil Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.

(3) În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sat stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.

(4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni.

(5) Executorul fiscal care aplică sechestru! încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 238 alin. (9) - (11), art. 239 alin. (I) şi (2) şi art. 241 fiind aplicabile.

(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.

(7) Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.

(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare silită care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(9) Biroul de carte funciară comunică organului de executare silită, la cererea acestuia, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care trebuie înştiinţaţi de către organul de executare silită şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.

(10) Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor prevăzute la alin. (9), sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidenţele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare silită titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv...”

Invocă şi dreptul comun în materie, respectiv disp. art. 678 din Legea 287/2009 privind Codul Civil:

„ Executarea silită privitoare la bunul comun:

(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.(...)

(3) Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului comun ori cei a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul, în mâinile oricui s-ar găsi, atât înainte, cât şi după partaj.

(4) Convenţiile de suspendare a împărţelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de naşterea creanţelor, au dobândit dată certă în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile şi s-au îndeplinit formalităţile de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul.”

Faţă de textele legale invocate mai sus, consideră ca sunt întrunite dispoziţiile legale pentru admiterea în tot a acţiunii în partaj judiciar aşa cum a fost promovata, respectiv, fie atribuirea imobilului paratului .............., fie obligarea paratei ............ la plata directa către ANAF a sultei şi înscrierea unui drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecata admise doar în parte a fi achitate instituţiei apelante, cu motivarea că, acţiunea de partaj judiciar a fost admisa în parte, coroborat cu faptul că cheltuielile de judecata solicitate de apelantă reprezintă onorariu expert - pentru evaluarea bunului imobil supus partajului, arată faptul că, în mod neîntemeiat a fost admisa doar în parte obligarea pârâţilor la plata unei părţi din onorariul de expert, raportat la împrejurarea că, aceste cheltuieli erau obligatorii pentru stabilirea masei de partajat, nu sunt cheltuieli exagerate, pârâţii cu rea credinţa nu au indicat valoarea bunului, de altfel pârâtul cu rea credinţa nu achită prejudiciul creat, fiind necesară executarea sa silita.

Totodată solicită a se avea în vedere împrejurarea că, partajul bunurilor pârâţilor nu putea avea loc în lipsa evaluării bunurilor, prin urmare expertiza tehnica a fost o probă absolut necesară soluţionării cauzei, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 453 alin. l Cod procedura civila, pentru obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de expert în tot, respectiv suma de 3.700 lei, iar nu în parte aşa cum în mod neîntemeiat au fost obligaţi pârâţii.

Astfel fiind, apelanta-reclamantă solicită instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauza să se dispună admiterea prezentului apel, modificarea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond în sensul de a atribui bunul imobil către debitorul instituţiei apelante .........., iar debitorul să fie obligat la plata unei sulte către soţia sa ..........

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de judecata apreciază ca s-ar putea atribui bunul imobil celuilalt proprietar ......... - care nu este debitor al ANAF - aceasta să fie obligată să plătească o sultă care să fie atribuită direct creditorului ANAF, de către instanţa de judecata, în limita creanţei deţinute şi totodată de a înscrie un drept de garanţie reală imobiliară asupra bunului imobil atribuit coproprietarului în limita sultei ce ar urma sa o primească.

În drept, apelanta-reclamantă a invocat dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul prezentului apel.

A depus la dosar practica judiciara în speţe similare: Sentinţa civila nr. ...... pronunţată în dosar nr. ......... al Judecătoriei Satu Mare - rămasa definitiva prin neapelare, Sentinţa civila nr. ...... pronunţată în dosar nr. ......... al Judecătoriei Satu Mare - rămasa definitiva prin Decizia civila nr........... pronunţată în dosar nr. .............. al Tribunalului Satu Mare.

În temeiul disp. art. 30 din OUG 80/2013, prezenta acţiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

În baza art. 223 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civila, solicită instanţei judecarea în lipsă.

Intimaţii ................. cu privire la apelul formulat de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, .... au formulat ÎNTÂMPINARE şi APEL INCIDENT (filele 30-33).

Solicită respingerea apelului pentru următoarele considerente:

Apelanta face confuzie între acţiunea promovata în partaj şi o cerere de executare silită.

Apelanta solicită partajarea prin atribuirea întregului imobil pârâtului ....... în baza unui titlu de creanţa din 2014, asupra căruia operează prescripţia, în lipsa îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor de executare silită cu debitorul .............. care se afla în detenţie în penitenciar.

Astfel a rămas ca motiv de partajare doar un titlu de creanţa valabil care este şi titlu executoriu, Sentinţa penală nr. .......... pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. ........, definitivă prin Decizia penală nr. ........... a Curţii de Apel Oradea, pârâtul ............ a fost obligat, în solidar cu numitul .................. la plata sumei de 17.857.

Având în vedere suma ce reprezintă debitul fata de apelantă, apreciază ca nu se impune partajarea pentru această suma, care poate fi achitată şi în rate.

Instanţa în mod corect a respins solicitarea reclamantei privind obligarea lui ................... la plata sultei direct către reclamantă, nefiind vorba de o executare silită, pe considerentele indicate de către instanţă.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa a respins şi cererea reclamantei privind înscrierea unui drept de garanţie reală imobiliară asupra bunului imobil atribuit pârâtei ...........................

Având în vedere cele mat sus arătate solicită respingerea întâmpinării ca neîntemeiata.

Cu privire la APELUL INCIDENT solicită instanţei de judecată admiterea apelului incident astfel cum a fost formulat; în principal să dispună anularea/schimbare în tot a sentinţei civile nr. ............... şi să reţină cauza înspre judecare, iar în subsidiar sa dispună anularea sentinţei civile nr. ............... şi să dispună retrimiterea cauzei înspre rejudecare la instanţa competentă, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt, instanţa prin hotărârea pronunţată a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâţi, ca neîntemeiată.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâţi, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA în contradictoriu cu subsemnaţii pârâţi, având ca obiect partaj.

A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris CF nr. ............ casă şi anexe gospodăreşti, prin atribuirea întregului bun către subsemnata pârâta ..........., cu obligarea la plata unei sulte în cuantum de 354.950 lei în favoarea pârâtului ................, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Totodată a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, în favoarea subsemnatei ..................., în cotă de 1 / 1 parte, cu titlu juridic de partaj, respingând, restul pretenţiilor reclamantei, ca neîntemeiate.

Instanţa i-a mai obligat, în solidar, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei.

Instanţa analizând cererea, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, a reţinut ca prin sentinţa penală nr. ..........., pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr............., modificată prin Decizia penală nr. ............ a Curţii de Apel Oradea şi definitivă prin Decizia penală nr. .............. pronunţată de ICCJ în dosar nr........., pârâtul .................. a fost obligat la plata sumei de 117.450, reprezentând confiscare şi a sumei de 40.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată prin Sentinţa penală nr. ............. pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .............., definitivă prin Decizia penală nr. ............... a Curţii de Apel Oradea, pârâtul ................ a fost obligat, în solidar cu numitul ................... la plata sumei de 17.857 reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii către partea civilă ANAF- DGRFP .......

Instanţa mai retine ca prin cerere de chemare în judecată, ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat partajarea imobilului înscris în CF nr. .................aflat în coproprietatea pârâţilor ........................., în principal, prin atribuirea bunului către pârâtul ..........., cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei ..........., iar în subsidiar prin atribuirea imobilului pârâtei ............, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului ................, care să fie atribuită direct creditorului ANAF, în limita creanţei deţinute, respectiv 196.821 lei la care urmează a se calcula dobânzi şi penalităţi calculate până la data plăţii efective şi totodată de a se înscrie un drept de garanţie reală imobiliară asupra bunului Imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma să o primească, în vederea recuperării creanţei deţinute în temeiul hotărârilor penale menţionate, de la debitorul ...........

Instanţa în analiza cu prioritate a excepţiilor invocate, a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii.

În motivarea acestei excepţii, au arătat că prin sentinţa civilă nr. .........., pronunţată în dosar nr. .............. de către Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. ............, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, a fost anulat procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ..... în dosarul de executare nr. ..............., iar prin sentinţa civilă nr. .........., pronunţată în dosar nr. ............... de către Judecătoria Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. ............, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acelaşi dosar, a fost anulat Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ........... emis în dosarul de executare nr. .................

Practic partajul în aceasta cauza nu mai are justificare în lipsa unor titluri de creanţa valabile, care au dobândit şi calitatea de titluri de creanţa, instanţa respingând neîntemeiat excepţia inadmisibilității.

Cu referire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată cu privire la Decizia penală nr. .............. a Curţii de Apel Oradea şi definitivă prin Decizia penală nr. ............. pronunţată de ICCJ în dosar nr. .............., instanţa a reţinut ca, prioritar, că termenul de prescripţie incident în cauză este cel de trei ani prevăzut de dispoziţiile art. 706 C.pr.civ., aplicabil în cauză în raport de dispoziţiile art. 2 alin. 3 C.pr.fiscală - OG nr. 92/2003, conform căruia dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, în cazul hotărârilor judecătoreşti acest drept începând să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Apreciază, ca instanţa în mod greşit a constatat că acest termen de prescripţie de trei ani a fost respectat, hotărârile judecătoreşti rămânând definitive la data de 03.07.2014, iar primele acte de executare, respectiv titlul executoriu nr. ............ şi somaţia nr. ................., au fost emise pe seama pârâtului la data de .............., interiorul termenului de prescripţie de trei ani.

Apoi a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti în dosarul de executare .........., procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. .................(anulat de către instanţă), procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. ................... (anulat de către instanţă), fiind respectat termenul de 3 ani în interiorul căruia se impunea a fi efectuate acte de executare, în vederea întreruperii termenului de prescripţie.

Învederează instanţei de control judiciar faptul că, cu toate că au fost emise acte de executare silita pe seama pârâtului la data de ............., în interiorul termenului de prescripţie de trei ani, precum a fost emisă şi adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti în dosarul de executare ................. aceste comunicări nu au ajuns la cunoştinţa paratului nu şi le-a asumat prin luare la cunoştinţa prin semnătură, deoarece aceste acte au fost comunicate la adresa de domiciliu şi nu la penitenciar.

Pârâtul ............... se afla în detenție în executarea pedepsei în baza sentinţelor ce sunt indicate ca fiind titluri executorii, în perioada 2014-iulie pana în septembrie 2016, iar în condiţiile în care aceste acte nu fac dovada îndeplinirii procedurii de comunicare prin luare la cunoştinţa prin semnătură de către parat, termenul de prescripţie nu a fost întrerupt.

Apelanta avea cunoştinţa ca paratul se afla în executarea pedepsei în penitenciar, deoarece titlurile executorii care au stat la baza demarării executării silite indicau acest aspect, dar nu au comunicat paratului actele de procedura, pe dovezile de comunicare în perioada iulie 2014 pana în septembrie 2016 nu se regăseşte semnătură pârâtului pentru luare la cunoştinţă.

Astfel apreciază că instanţa în mod greşit a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.

Apreciază că în ceea ce priveşte Sentinţa penală nr. ........... pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. ..........., definitivă prin Decizia penală nr. ............... a Curţii de Apel Oradea, instanţa a reţinut în mod corect că nu au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând doar că prin această hotărâre judecătorească pârâtul .......... a fost obligat în solidar cu numitul ........... la plata sumei de 17.857 lei reprezentând prejudiciu, iar reclamanta nu a făcut dovada că ar fi efectuat demersuri în vederea recuperării acestui debit şi de la numitul ..................

Totodată, instanţa a înţeles, în măsura în care nu există dovezi din care să rezulte aportul diferenţiat al soţilor la dobândirea bunurilor comune, sa aplice o prezumţie simplă de egalitate a acestora, a reţinând cote de câte 50% în favoarea fiecărui pârât.

Pe cale de consecinţa, instanţa a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, de câte 50% fiecare, imobilul înscris în CF nr. ................ casă şi anexe gospodăreşti, fără să se aibă în vedere că pârâtul ................ a fost încarcerat aproape 3 ani, având în vedere st perioada arestului preventiv.

Apreciază că instanţa a dispus partajarea prin atribuirea întregului bun către pârâta ............, şi în baza unui titlu executoriu nevalabil, raportat la termenul de prescripţie.

Practic în urma partajării sa dispus obligarea subsemnatei .......... la plata în favoarea pârâtului ............., a sultei în cuantum de 354.950 lei, în condiţiile în care contravaloarea aşa zisei creanţe-obligaţie de plata este una incerta.

Reiese fără echivoc faptul ca acţiunile apelantei converg iarăşi la demararea unei executării silite a aceluiaşi titlu executoriu, Decizia Penala nr. .........., executorie, rămasă definitiva, prin Decizia ICCJ nr. ............ din data de 05. 06 2014, decizie care apreciază ca si-a pierdut calitatea de titlu executoriu prin prescripţie.

Raportat la cuantumul real al creanţei acela de 17.857 lei stabilit prin singurul titlu de creanţa valabil care are calitatea de titlu executoriu, Sentinţa penală nr. ....... pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .......definitivă prin Decizia penală nr........ a Curţii de Apel Oradea, apreciază ca nu se impune partajarea imobilului mai sus identificat.

Raportat la toate aceste considerente, solicită instanţei să admită apelul incident astfel cum a fost formulat şi să dispună în acest sens.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în calitate de reprezentant legal al Statului Roman, reprezentat de Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare a depus ÎNTÂMPINARE la apelul incident şi RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE, solicitând instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauza să se dispună respingerea apelului incident declarat de apelanţii -paraţi ca fiind neîntemeiat şi admiterea apelului declarat, modificarea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond în sensul de a atribui bunul imobil reprezentând teren intravilan nr.

Cadastral/nr, Topografic .............., către debitorul instituţiei .......... , iar debitorul să fie obligat la plata unei sulte către soţia sa ...........

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de control judiciar apreciază faptul că în mod întemeiat s-a atribuit bunul imobil celuilalt proprietar ............ - care nu este debitor al ANAF - aceasta să fie obligat să plătească o sulta care sa fie atribuita direct creditorului ANAF, de către instanţa de judecata, în limita creanţei deţinute, respectiv 196.821 Iei şi totodată de a înscrie un drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma sa o primească, având în vedere următoarele considerente:

Solicită instanţei de control judiciar a avea în vedere la soluţionarea apelului incident declarat de către apelanţii pârâţi următoarele:

I.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii arată instanţei de control judiciar, faptul ca, în mod întemeiat s-a dispus de către instanţa de fond, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ca fiind neîntemeiata, având în vedere împrejurarea ca, procesele verbale de sechestru întocmite au fost anulate tocmai pentru care imobilul se afla în stare de coproprietate devălmașă a celor doi soţi, iar debitor al instituţiei reclamante este doar apelantul - parat .............

Astfel fiind solicita respingerea apelului declarat de către apelanţii pârâţi în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi menţinerea Sentinţei civile pronunţate de către instanţa de fond ca fiind temeinica şi legală.

II.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune arată instanţei de control judiciar, faptul ca, în mod întemeiat a fost respinsa de către instanţa de fond, datorita faptului ca, au fost întocmite acte şi forme de executare silită, în termenul prevăzut de lege, respectiv: Titlul executoriu nr. ..........; Somaţia nr. ........; Confirmarea de primire a titlului şi a somaţiei, Anunţ colectiv nr. ............ şi Proces-verbal privind comunicarea actelor administrative prin Anunţul colectiv; Proces-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.......; Retur comunicare proces verbal de sechestru şi Anunţ colectiv nr. ........., acte şi forme de executare silita - depuse la dosarul cauzei - şi care au întrerupt termenul de prescripție a executării silite, astfel că, după fiecare întrerupere a curs un nou termen de executare silita a titlului executoriu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2541 alin. l şi alin. 2 Cod civil.

Astfel fiind solicită respingerea apelului declarat de către apelanţii paraţi în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi menţinerea Sentinţei civile pronunţate de către instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

III.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată instanţei de control judiciar faptul că, în mod neîntemeiat s-a dispus atribuirea imobilului către pârâta ............, devreme ce cotele de contribuţie ale părţilor sunt în proporţie de 50% la dobândirea bunului, iar paratul înregistrează o creanţa substanţială - neachitata cu rea credinţa de către acesta, iar în acest mod este lipsita de bunul care ar fi asigurat prin executare silita - plata debitului.

În situaţia în care bunul imobil a fost atribuit paratei .............. a solicitat ca aceasta sa fie obligata sa plătească o parte din sulta atribuita direct creditorului ANAF, de către instanţa de judecata, în limita creanţei deţinute de către creditor, respectiv 196.821 lei şi totodată de a înscrie un drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma sa o primească.

Aceasta solicitare a fost respinsa cu motivarea faptului ca, „nu poate interveni în raporturile de coproprietate dintre părţi. ”

Arată instanţei de control judiciar faptul că debitorul nu şi-a achita debitele - cu rea credinţa, iar în aceasta situaţie s-a pornit executarea silita împotriva acestuia, executare silită ce poate include şi obligarea terţilor la plata direct către creditor a sumelor datorate debitorului sau.

Astfel consideră că în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea de către instanţa de fond, a cererii instituţiei, pe de o parte de a atribui bunul imobil debitorului sau în subsidiar de a obliga pârâta căreia i s-a atribuit bunul imobil de a achita direct creanţa în valoare de 196.821 lei şi înscrierea un drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit coproprietarului.

În cauza sunt aplicabile prevederile art. 242 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

„ (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. în situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

(2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul

(3) În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.

(4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni.

(5) Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 238 alin. (9) - (11), art. 239 alin. (1) şi (2) şi art. 241 fiind aplicabile.

(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.

(7) Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.

(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare silită care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(9) Biroul de carte funciară comunică organului de executare silită, la cererea acestuia, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care trebuie înştiinţaţi de către organul de executare silită şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.

(10) Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor prevăzute la alin. (9), sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidenţele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare silită titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv...,,.

Invocă şi dreptul comun în materie, respectiv disp. art. 678 din Legea 287/2009 privind Codul Civil:

„ Executarea silită privitoare ta bunul comun:

(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului

(3) Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului comun ori cei a căror creanţă s- a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul, în mâinile oricui s-ar găsi, atât înainte, cât şi după partaj,

(4) Convenţiile de suspendare a împărţelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de naşterea creanţelor, au dobândit dată certă în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile şi s-au îndeplinit formalităţile de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul.,,

Faţă de textele legale invocate mai sus consideră că sunt întrunite dispoziţiile legale pentru admiterea în tot a acţiunii în partaj judiciar aşa cum a fost promovata, respectiv, fie atribuirea imobilului paratului ........., fie obligarea paratei ........... la plata directa către ANAF a sultei şi înscrierea unui drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecata admise doar în parte a fi achitate, cu motivarea ca, acţiunea de partaj judiciar, a fost admisa în parte, coroborat cu faptul ca, cheltuielile de judecata solicitate reprezintă onorariu expert - pentru evaluarea bunului imobil supus partajului, arată faptul ca, în mod neîntemeiat a fost admisa doar în parte obligarea pârâţilor la plata unei parii din onorariul de expert, raportat la împrejurarea ca, aceste cheltuieli erau obligatorii pentru stabilirea masei de partajat, nu sunt cheltuieli exagerate, pârâţii cu rea credinţa nu au indicat valoarea bunului, de altfel paratul cu rea credinţa nu achita prejudiciul creat, fiind necesara executarea sa silita.

Totodată solicită a se avea în vedere împrejurarea ca, partajul bunurilor pârâţilor nu putea avea loc în lipsa evaluării bunurilor, prin urmare expertiza tehnica a fost o proba absolut necesara soluţionării cauzei, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 453 alin. l Cod procedura civila, pentru obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de expert în tot, respectiv suma de 3.700 lei, iar nu în parte aşa cum în mod neîntemeiat au fost obligaţi pârâţii.

Astfel fiind, solicită instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauza sa se dispună respingerea apelului incident declarat de apelanţii-paraţi ca fiind neîntemeiat şi admiterea apelului declarat de reclamantă, modificarea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond în sensul de a atribui bunul imobil reprezentând teren intravilan nr.

Cadastral/nr.

Topografic ................, către debitorul instituţiei ..............., iar debitorul să fie obligat la plata unei sulte către soţia sa ......................

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de control judiciar apreciază faptul că, în mod întemeiat s-a atribuit bunul imobil celuilalt proprietar .................. care nu este debitor al ANAF - aceasta sa fie obligat să plătească o sulta care să fie atribuita direct creditorului ANAF, de către instanţa de judecata, în limita creanţei deţinute, respectiv 196.821 lei şi totodată de a înscrie un drept de garanţie reală imobiliara asupra bunului imobil atribuit coproprietarului, în limita sultei ce ar urma sa o primească.

În drept, a invocat dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul prezentei.

In baza art. 223 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civila, solicită instanţei judecarea în lipsă.

Verificând actele şi lucrările dosarului, raportat la probele administrate şi textele de lege incidente, Tribunalul, în limitele efectului devolutiv al cererii de apel, urmează a reanaliza cererea de chemare în judecată prin raportare la soluţia primei instanţe.

Prezenta acţiune civilă promovată de reclamanta ANAF – DGRFP ......................., reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 1.439 mp., casă şi anexe gospodăreşti, este o consecinţă directă a soluţiei pronunţate în dosarul înregistrat sub nr. ................... (filele 117 – 124, volumul 2, prima instanţă), definitivă, prin respingerea căii de atac a apelului, în care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, ca fiind nelegal procesul verbal de sechestru având ca obiect imobilul mai sus identificat ce se află în coproprietatea devălmaşă a soţilor .....................................

Cu alte cuvinte, prezentul demers judiciar, are ca interes legitim, în acord cu exigenţele impuse de dispoziţiile art. 33 NCPC, recuperarea creanţelor datorate de debitorul .................... către creditorul ANAF – DGRFP ................

În continuare, se impune precizarea că nici unul dintre intimaţii – pârâţi ......................... nu au solicitat atribuirea în natură imobilului teren şi construcţii ce formează obiectul prezentului demers judiciar.

De asemenea, apelanta ANAF .................... (apelul incident a fost anulat ca netimbrat) nu a formulat critici cu privire la valoarea imobilului supus partajului evaluat de prima instanţă, conform raportului de evaluare efectuat de expert ................., la suma totală de 709.900 lei (fila 72, volumul 2) şi nici cu privire la cota de ½ ce revine la fiecare dintre cei doi soţi ca urmare a contribuţiei comune la dobândirea bunului mai sus menţionat.

Este irelevant, în cadrul prezentului demers judiciar, cuantumul datoriei existente, în prezent, între intimatul .................., în calitate de debitor, şi apelanta ANAF ...................

Ceea ce este relevant este că, în prezent, este de necontestat existenţa unei datorii a debitorului ............. către creditorul ANAF – DGRFP ......

Temeiul juridic al prezentei acţiuni îl reprezintă dispoziţiile art. 818, alin. 1 N.C.P.C. ce prevăd că „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 353, alin. 2 Noul Cod Civil „după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale.

Bunurile astfel împărţite devin proprii”.

Aşadar, prin atribuirea imobilului mai sus identificat, la intimata ......., aşa cum a apreciat a fi oportun prima instanţă, ar fi împiedicată executarea silită a debitorului ............... asupra imobilului respectiv şi, pe cale de consecinţă, cauza (scopul imediat) al prezentului demers judiciar ar fi deturnat, făcând inaplicabile dispoziţiile legale mai sus citate.

În schimb, prin atribuirea imobilului teren intravilan în suprafaţă de 1.439 mp., casă şi anexe gospodăreşti, la debitorul .................. ar face posibilă executarea silită, fără a aduce atingere drepturilor coproprietarilor asupra bunului comun, prin simplul fapt că nici unul nu a contestat valoarea sultei precum şi persoana beneficiară a acesteia şi, în acest fel, se poate aduce la îndeplinire şi titlul executoriu care a generat prezentul litigiu.

Pentru toate aceste motive, Tribunalul va admite cererea de apel formulată de apelanta A.N.A.F. – D.G.R.F.P. ............., va schimba în parte sentinţa civilă nr. ............... pronunţată de Judecătoria Satu Mare în prezentul dosar înregistrat sub nr. ................., va admite cererea principală şi va atribui întregul bun imobil constând în imobilul înscris CF nr. ............... casă şi anexe gospodăreşti, prin atribuirea întregului bun către pârâtul ......................., cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 354.950 lei în favoarea pârâtei ....................., în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dispunând, în acelaşi timp, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului anterior identificat, în favoarea pârâtului .................., în cotă de 1 / 1 parte, cu titlu juridic de partaj.

Analizând, cu prioritate, excepţia netimbrării cererii de apel incident formulată de apelanţii ....................., invocată de instanţa de judecată, din oficiu, la termenul de judecată fixat în cauză la data de 11.05.2022, după ce, în prealabil, apelanţii mai sus menţionaţi au fost citaţi cu menţiunea să achite taxă de timbru de 10.648,50 lei, în baza dispoziţiilor art. 23, alin. 1, lit. b coroborat cu art. 5, alin. 1, lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform celor dispuse prin încheierea din data de 16.03.2022 (fila 50) şi comunicate la domiciliul ales prin cererea de apel, la destinatar, la data de 13.04.2022, aşa cum rezultă din procesul verbal de înmânare (filele 61 şi 62).

De altfel, apelanţii incidentali .............., au formulat cerere de ajutor public judiciar, ce a fost respinsă, ca tardivă, în şedinţa publică din 11.05.2022, rămasă definitivă, prin lipsa căii de atac de reexaminare.

Neîndeplinirea acestor obligaţii se sancţionează, potrivit art. 33, alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, aplicabilă în prezentul dosar, cu anularea cererii.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa de judecată, în apel, constată că la dosarul cauzei apelanţii .................... nu au depus dovada achitării taxei de timbru mai sus prevăzute de lege pentru astfel de cauze conform dispoziţiilor şi citaţiilor mai sus menţionate.

Prin urmare, Tribunalul va admite excepţia netimbrării cererii de apel incident invocată de instanţa de judecată, din oficiu, şi va anula cererea de apel incident, ca netimbrată.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul va respinge cererea apelanţilor incidentali ........................., ca neîntemeiată, de îndată ce aceştia din urmă sunt părţile căzute în pretenţii în calea de atac a apelului.