Sentință civilă nr. * din 27.04.2019

Prin Sentinţa civilă nr. ........... pronunţată de Judecătoria ............ în dosar nr.................., s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul ..................., . în calitate de reprezentant legal al minorului ................... născut la data de ................, ambii domiciliaţi în ................ în contradictoriu cu pârâta ..........................., cu domiciliul în Franţa, loc. ............., .cu domiciliul procedural ales la Cab.Av............................., ca întemeiată şi în consecinţă:

Prezenta hotărâre suplineşte consimţământul intimatei mamă .........................la îndeplinirea formalităţilor legale de obţinere a paşaportului turistic pentru minorul ..................., născut la data de ..............., fiul lui ...........................

S-a respins capătul de acţiune având ca obiect „suplinire consimţământul intimatei mamă .......................... pentru ca minorul să se deplaseze cu tatăl său în spaţiul Uniunii Europene’’, ca neîntemeiat; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin prezenta acţiune reclamantul solicită instanţei să dispună suplinirea consimţământului pârâtei în vedere îndeplinirii formalităţilor legale de obţine a paşaportului turistic pentru minor – fiul celor două părţi şi deplasarea minorului pentru a călători cu tatăl său în spaţiul Uniunii Europene pentru o perioadă de 3 ani, începând de la data pronunţării hotărârii sau până la eventuala modificare a dispoziţiilor deciziei civile nr. ......................... pronunţată de Tribunalul ...................

Instanţa a constatat că prin ordonanţa preşedinţială – Sentinţa civilă ....................... din dosar nr. ..................... s-a admis în parte cererea şi s-a suplinit consimţământul intimatei mame pentru îndeplinirea formalităţilor legale de obţinere a paşaportului turistic pentru minor.

La termenul de judecată din .......................... la solicitarea instanţei reclamantul, personal a învederat faptul că încă nu a solicitat eliberarea unui nou paşaport în baza ordonanţei preşedinţiale pentru că acesta nu a expirat.

Instanţa a constatat că prin aceeaşi ordonanţă preşedinţială s-a respins capătul de cerere privind deplasarea minorului cu tatăl său în spaţiul Uniunii Europene ca neîntemeiat, suplinindu-se consimţământul intimatei mame, în mod provizoriu numai ca minorul să se deplaseze cu tatăl său în Ungaria pentru a putea participa la cantonamentul de iarnă în perioadele stabilite în acest sens (filele 50 -53 dosar)

Aşa cum s-a arătat şi în conţinutul acestei ordonanţe între părţi s-a desfăşurat şi se desfăşoară mai multe litigii pentru acest minor.

Prin încheierea din 30.01.2019 din dosar nr. ............................. a respins cererea de strămutare a prezentului dosar, cerere de strămutare formulată de pârâtă (fila 47 dosar).

În temeiul art. 25 alin. 1 Constituţie „dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept”.

În acest sens, este şi art. din Protocolul Adiţional la CEDO, precum şi art. 45 CDFUE : „orice cetăţean al Uniunii are dreptul la circulaţie şi de şedere liberă, pe teritoriu statelor membre”.

Libera circulaţie, potrivit dispoziţiilor constituţionale se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Astfel, instanţa a constatat că este un drept personal al minorului şi acesta trebuie să poată beneficia de libera sa circulaţie şi astfel de a avea un paşaport valabil în acest sens.

Însă, instanţa a avut în vedere că persoana care are drept la libera circulaţie este un minor şi trebuie să verifice toate celelalte condiţii legale pentru că nu poate fi dată o hotărâre care să poată permite pur şi simplu deplasarea minorului cu tatăl său în spaţiul Uniunii Europene şi pe o perioadă de 3 ani.

Reclamantul trebuie să dovedească că minorul este îngrădit în libera sa circulaţie de către pârâta mamă şi trebuie să dovedească care este locaţia de deplasarea şi perioada de deplasare.

Prin sentinţa civilă nr................. din ........... din dosar nr.............. al Judecătoriei ....................., s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor şi s-a luat act de învoiala părţilor fiind încredinţat minorul spre creştere şi educare mamei, stabilindu-se un program de vizitare a minorului de către tată care a fost şi obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea fiului său (filele 7 – 8 dosar).

Prin decizia civilă nr..................... din dosar nr................. a Tribunalului ..................... s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentinţa civilă respectiv ordonanţa preşedinţială nr. .................... şi s-a stabilit în mod provizoriu domiciliul minorului la tată şi s-a stabilit în mod provizoriu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti până la soluţionarea definitivă a litigiului înregistrat sub dosar nr................ al Judecătoriei ...................

Aşadar, s-a dispus în mod provizoriu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti iar în temeiul art.488 C.civ. părinţii au îndatoriri specifice pentru a creşte minorul.

În art.483 alin.1 C.civ. se arată în mod expres că „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoană cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi”.

În temeiul art.104 alin. 1 C.civ. orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabileşte numai în interesul acestuia iar în temeiul art.106 alin.1 C.civ. ocrotirea minorului se realizează prin părinţi.

În temeiul art.486 C.civ. ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul dreptului sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Aşadar, instanţa a constatat că minorul are tot dreptul la libera sa circulaţie, conform dispoziţiilor constituţionale şi europene anterior menţionate dar reclamantul trebuie să dovedească cu probe concludente că pârâta încalcă dreptul minorului sau îi îngrădeşte acest drept, aducând prejudiciu interesului superior al minorului.

Ori, în prezenta cauză reclamantul nu a îndeplinit niciuna dintre aceste condiţii, nu a indicat în mod cert că minorul urma să deplaseze într-o anumită locaţie şi pentru o anumită perioadă de timp, nu a demonstrat că a fost încunoştinţată pârâta că minorul urma să se deplaseze într-o anumită locaţie şi într-o anumită perioadă de timp în spaţiul Uniunii Europene respectiv nu a demonstrat că pârâta s-a opus în vreun fel ca minorul să plece cu tatăl său în acest sens.

Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanţa, a admis, în parte, acţiunea, ca întemeiată.

Prezenta hotărâre va suplini consimţământul intimatei mamă ..........................la îndeplinirea formalităţilor legale de obţinere a paşaportului turistic pentru minorul ........................, născut la data de ............., fiul lui .............................

S-a respins capătul de acţiune având ca obiect „suplinire consimţământul intimatei mamă ..................... pentru ca minorul să se deplaseze cu tatăl său în spaţiul Uniunii Europene”, ca neîntemeiat.

În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel (filele 2-8), apelantul ........................, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate, ca fiind nelegală şi netemeinică, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, respectiv:

o suplinirea consimţământului intimatei ............................., în privinţa deplasării minorului pentru a călători în spaţiul Uniunii Europene, însoţit de apelant:

- pentru o perioadă de 3 (trei) ani, începând de la data pronunţării hotărârii, sau

- până la eventuala modificare a dispoziţiilor Deciziei civile nr...................- pronunţată de Tribunalul Satu Mare,

- cu cheltuieli de judecată.

În motivare apelantul arată că hotărârea instanţei de fond este în parte, nelegală şi netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări eronate a stării de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

În ceea ce priveşte locaţiile în care urmează minorul să se deplaseze şi durata acestora acestor deplasări, apreciază apelantul că nu se impunea stabilirea acestora prin repere fixe, devreme ce el a solicitat ca minorul să se poată deplasa în mod liber în spaţiul U.E., pentru o perioadă de 3 ani.

De altfel, apelantul arată că a indicat chiar în cuprinsul acţiunii introductive unele locaţii pe oare minorul urmează să le viziteze.

Cu titlu de exemplu, apelantul învederează următoarele:

- minorul doreşte să participe la cursuri de înnot în Ungaria.

Modalitatea în care urmează acesta să participe la aceste cursuri este condiţionată de mai mulţi factori, printre care programul stabilit de către antrenorul de înnot şi posibilităţile apelantului de a se deplasa cu acesta în Ungaria;

- perioada în care minorul îşi petrece vacanţa de iarnă la sora lui, arată apelantul, în Suedia este diferită anual, deoarece deplasarea acestuia depinde printre altele de disponibilitatea biletelor de avion şi încadrarea acestei deplasări tocmai în perioada vacanţei de iarnă, astfel încât acesta să nu lipsească de la cursuri.

Apreciază apelantul că indicarea cu precizie a perioadelor în care acesta va călătorii în spaţiul U.E., nu poate fi apreciat ca un factor determinant pentru suplinirea consimţământului pârâtei, atâta timp cât aceste deplasări nu aduc atingere unor interese legitime ale pârâtei.

În ceea ce priveşte încunoştiinţarea pârâtei cu privire la aceste deplasări, apelantul apreciază că acest aspect rezultă foarte clar din următoarele împrejurări:

De la data introducerii prezentei acţiuni (17.08.21)18), apelantul a fost nevoit să solicite, în repetate rânduri, pe calea ordonanţei preşedinţiale suplinirea provizorie a consimţământului pârâtei pentru deplasarea minorului în spaţiul U.E..

Astfel:

- prin hotărârea nr...................., pronunţată de către Judecătoria ..................... în dosarul nr........................., instanţa a suplinit consimţământul pârâtei la îndeplinirea formalităţilor legale de obţinere a paşaportului turistic pentru minor.

De asemenea, arată că a dispus suplinirea provizorie a consimţământului pârâtei pentru ca minorul să se deplaseze însoţit de el în Ungaria, localitatea Hajduszoboszlo, în perioadele 07.12.2018-09.12.2018, respectiv 28.12.2018-30.12.2018, pentru cantonamentul de iarnă;

- prin hotărârea nr. ................., pronunţată de către Judecătoria ................. în dosarul nr.................., instanţa a dispus suplinirea provizorie a consimţământului pârâtei pentru ca minorul să se deplaseze însoţit de el în Suedia, în perioada 18.12.2018-05.01-2019.

Raportat la acestea, arată că opoziţia pârâtei apare ca fiind evidentă, apelantul fiind obligat să solicite concursul instanţei de judecată pentru fiecare deplasare efectuată de către minor.

De altfel, chiar şi pe parcursul judecării prezentei cauze, pârâta a dat dovadă de rea credinţă, prin formularea unor cereri vădit nefondate, doar cu scopul de a tergiversa soluţionarea acesteia.

Astfel:

- la data de 11.09.2018, intimata a recepţionat cererea de chemare în judecată - fără a-şi manifesta acordul întru admiterea cererii respectiv fără a întocmi împuternicirile necesare;

- în perioada 16.11.2018-05.12.2018, pârâta a participat în România la efectuarea expertizei psihologice dispuse în dosarul de fond - copilul cerându-i în repetate rânduri acordul;

- la data de 17.01.2019, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea în dosar nr........... a solicitat strămutarea prezentului dosar.

Prin încheierea nr............., instanţa a respins cererea de strămutare, la data de 22.01.2019, pârâta a solicitat repunerea în termenul de depunere a întâmpinării, motivat de faptul că la data la care aceasta a fost citată la domiciliul din Franţa, aceasta a fost în România în vederea efectuării expertizei psihologice dispuse în dosarul de fond.

Evident, în opinia apelantului, cererea pârâtei a avut doar un scop dilatoriu, devreme ce aceasta a fost citată la domiciliul din Franţa la data de 11.09.2018, iar pârâta a fost în România pentru efectuarea expertizei psihologice, în perioada 16.11.2018-05.12.2018.

De asemenea, apreciază că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, deoarece există o contradicţie parţială între soluţia pronunţată şi considerentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Precizează apelantul faptul că deşi instanţa de fond a reţinut că nu a făcut dovada că pârâta a fost încunoştiinţată cu privire la deplasarea minorului în spaţiul U.E., a admis în parte cererea lui şi a suplinit consimţământul pârâtei la îndeplinirea formalităţilor legale de obţinere a paşaportului pentru minor.

Or, arată apelantul, instanţa constatând îndeplinirea condiţiilor pentru suplinirea consimţământului mamei la îndeplinirea formalităţilor legale de obţinere a paşaportului pentru minor, avea obligaţia de a dispune şi admiterea capătului de cerere privind suplinirea consimţământului pârâtei pentru deplasarea minorului în spaţiul U.E, pentru o perioadă de 3 ani, devreme ce condiţiile de admisibilitate sunt identice.

Pentru toate aceste considerente, apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă prevederile art.486 şi urm. Cod civil, Legea nr.272/2004 privind proiecţia şi promovarea drepturilor copilului - Republicată, Legea 248/2005 - privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Prin întâmpinarea formulată (filele 24-28), intimata .solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor sentinţei atacate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare intimata arată cu titlu prealabil, că nu se opune şi îşi menţine poziţia privind acordul de călătorie a fiului lor, condiţia fiind acordarea posibilităţii ei de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de art.487-488 NCC, în concret prin furnizarea de către reclamant a informaţiilor complete cu privire la fiecare deplasare.

În primul rând, intimata învederează instanţei faptul că şi-a exprimat acordul ca fiul lor, Bryan Alexander, să călătorească în străinătate însoţit de tatăl său şi ulterior perioadei menţionate de reclamant.

Arată că acesta încearcă să inducă în eroare instanţa cu privire la conduita ei în relaţia cu minorul, încercând să inducă ideea că ea ar comite abuzuri împotriva propriului copil.

În acest sens intimata arată că a ataşat declaraţia autentică emisă în anul 2016 pentru perioada 2017-2018.

Mai arată intimata faptul că nu manifestă sub nicio formă o atitudine obstrucţionistă faţă de propriul copil, dimpotrivă, face tot ceea ce îi stă în putere ca minorul să beneficieze de un mod de viaţă sănătos, în care să aibă parte de condiţiile propice unei dezvoltări armonioase din punct de vedere psiho-afectiv.

Precizează că reclamantul nu i-a mai solicitat acordul pentru călătoriile fiului, considerând că trebuie să o elimine total din viaţa copilului.

În acest sens a şi promovat prezenta acţiune, alături de o serie de ordonanţe preşedinţiale prin care să suplinească acordul ei pentru ca minorul să efectueze călătorii în afara ţării însoţit de tatăl său.

Într-adevăr, arată intimata, comunicarea dintre ea şi reclamant este deficitară, reclamantul restricţionându-i accesul la copil, în ciuda programului de păstrare a legăturilor dintre minor şi aceasta, dreptul copilului la o viaţă de familie normal prin petrecerea timpului cu ambii părinţi fiind grav afectat.

I-a comunicat reclamantului faptul că nu se opune ca fiul lor să călătorească în afara ţării, dar în condiţiile în care reclamantul se opune în mod sistematic ca minorul să-şi petreacă timpul cu ea, precizează intimata, în condiţiile prevăzute în programul de păstrare a legăturilor, poate să emită acorduri pentru perioadele care nu se suprapun cu cele rezervate ei şi fiului lor.

Totodată, intimata arată că reclamantul nu i-a mai comunicat faptul că doreşte să se deplaseze cu minorul într-o anumită perioadă pentru ca aceasta să-şi poată exprima acordul, sau dezacordul, în funcţie de aprecierea proprie asupra oportunităţii deplasării copilului, în interesul acestuia.

Astfel, intimata arată că în calitate de titular al dreptului de exercitare a autorităţii părinteşti, în egală măsura cu reclamantul, conform dispoziţiilor art.483 Cod Civil, au atât drepturi, cât şi obligaţii de îndeplinit.

Învederează că în conformitate cu dispoziţiile art.487 şi 488, „Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului: ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia." Totodată, "părinţii sunt obligaţi: a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea; b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia; c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului; d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului."

În temeiul celor de mai sus, intimata, conform propriilor convingeri şi nevoilor copilului, consideră că protejarea şi realizarea drepturilor copilului de a păstra relaţiile cu ea ar fi, în contextul actual, afectate de acordarea dreptului de a călători în afara ţării pentru o perioadă de 3 ani, fără a fi informată cu privire la destinaţia, durata şi perioada călătoriei.

În acest fel, dreptul copilului la o dezvoltare armonioasă ar putea fi afectat negativ de către reclamant prin acordarea posibilităţii reclamantului de a exercita acest drept abuziv, în special în perioadele în care minorul ar trebui să petreacă timp cu mama.

Având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că ea ar îngrădi în vreun fel dreptul copilului de a călători într-o anumită locaţie şi într-o anumită perioadă, nici dovada că i-ar fi comunicat vreo astfel de intenţie concretă, în mod absolut temeinic şi legal instanţa de fond a respins cererea reclamantului.

Menţionează intimata că o soluţie contrară ar fi în detrimentul interesului superior al minorului, deoarece conform Principiilor Dreptului European cu privire la autoritatea părintească (prescurtat PLEPAP) emise de Comisia Europeană privind Legislaţia Familiei:

Părinţii care au autoritatea părintească ar trebui să aibă în mod egal dreptul şi obligaţia de a o exercita şi de câte ori este posibil, ar trebui să facă acest lucru împreună.

Părintele ar trebui să aibă dreptul de a fi informat cu privire la aspectele legate de situaţia personală a copilului.

Viaţa de familie presupune în primul rând posibilitatea celor în cauză de a se bucura cât mai mult timp posibil unul de prezenţa celuilalt.

În aprecierea modului de exercitare a autorităţii părinteşti se ţine cont de capacitatea şi dorinţa titularilor autorităţii părinteşti de a colabora unul cu celălalt.

De asemenea, arată intimata, scopul informării celuilalt părinte despre deplasări, având în vedere şi locaţia şi intervalul temporal constă în acordarea posibilităţii celuilalt părinte (în cazuri excepţionale şi de nedorit în care pot apărea diverse evenimente cu potenţial vătămător fie la adresa copilului, fie la adresa însoţitorului acestuia), să îşi găsească copilul aflat într-o situaţie dificilă.

În acest mod îşi poate părintele exercita atât drepturile cât şi obligaţiile de supraveghere, protecţie, sprijin moral şi material, în conformitate cu dispoziţiile art.487-488 NCC.

Precizează intimata faptul că este de apreciat şi este întrutotul de acord cu reclamantul că deplasarea copilului în alte ţări îi deschide orizonturi noi şi contribuie la dezvoltarea sa din toate punctele de vedere.

Din păcate, deşi reclamantul o acuză de abuzuri împotriva copilului, pare că acesta este cel care îngrădeşte drepturile copilului prin restricţionarea timpului pe care copilul trebuie să îl petreacă cu mama, nepermiţându-i acestuia să fie informat, inclusiv de către ea, cu privire la actele şi faptele care îl pot afecta.

Arată că reclamantul se opune sistematic contactului fiului lor cu intimata, fie în ţară fie în afara ţării, astfel că afirmaţia acestuia cu privire la dezvoltarea copilului pare a fi mai degrabă una pur declarativă, nicidecum una însuşită, înţeleasă şi acceptată de reclamant.

Arată intimata în continuare că se opune deplasărilor fiului lor, însoţit de tatăl său, reclamantul, atâta timp cât în urma informării ei de către reclamant asupra destinaţiei şi perioadei, putând să-şi exprime acordul în urma analizei oportunităţii deplasării în interesul superior al minorului.

Din acest motiv, intimata apreciază că cererea reclamantului nu poate fi admisă în forma solicitată, în această modalitate minorul fiind privat de ocrotirea ei.

Având în vedere că autoritatea părintească se exercită în comun, intimata arată că nu şi-ar mai putea îndeplini obligaţia de protecţie a propriului copil, în cazul în care ar considera că o anumită deplasare ar putea încălca un drept al copilului, în special acela de a păstra legăturile fireşti de familie cu mama.

Pentru toate cele de mai sus, intimata apreciază că apelul reclamantului este neîntemeiat şi solicită respingerea acestuia, menţinerea sentinţei atacate şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, invocă dispoziţiile art.483 şi urm., NCC.

Prin concluziile scrise de la dosar, intimata ....................., învederează următoarele:

I. Cu privire la documentele depuse în probaţiune de către apelant:

Prin Sentinţa civilă ................. pronunţata de Judecătoria Carei în dosar nr............... fără citarea părţilor, s-a dispus, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suplinirea consimţământului intimatei pentru deplasarea fiului părţilor în Ungaria, în vederea participării la cantonamentul echipei de baschet, în perioadele 7-9 decembrie 2018 şi 28-30 decembrie 2018.

Instanţa şi-a însuşit motivele invocate de apelantul din dosarul de faţă, motivând că prin neparticiparea la cantonament s-ar produce un prejudiciu minorului, care nu ar putea fi reparat pe altă cale.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că s-a probat existenţa pericolului iminent pentru dezvoltarea emoţională a copilului în cazul în care acesta nu ar participa alături de echipa de baschet la cele două sesiuni de cantonament în perioadele 7-9 decembrie 2018 şi 28-30 decembrie 2018.

2.

Prin Sentinţa civilă ................ pronunţată de Judecătoria Carei în dosar .................., fără citarea părţilor, s-a dispus, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suplinirea consimţământului intimatei pentru deplasarea fiului părţilor în Suedia, în perioada 18 decembrie 2018 - 05.01.2019, pentru a petrece sărbătorile alături de familia extinsă.

Instanţa a reţinut că minorul ar suferi o pagubă iminentă şi care nu s-ar putea repara, fiind "benefică pentru minor petrecerea sărbătorilor de iarnă în preajma familiei sale extinse".

De asemenea, instanţa reţine faptul că programul de vizitare a minorului stabilit în favoarea ei, arată intimata, prin decizia civilă .............. pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul ..................nu ar fi perturbat prin călătoria în Suedia.

Faţă de aceste documente, intimata arată că se pot desprinde următoarele idei:

a.

Fie apelantul a nesocotit interesul superior al copilului şi a afectat dezvoltarea emoţională a minorului prin neparticiparea la a doua sesiune a cantonamentului din Ungaria, din perioada 28-30 decembrie 2018, fie a formulat prima cerere de ordonanţă preşedinţială cu rea credinţă, participarea la cantonament nefiind esenţială şi cu impact semnificativ, esenţial, asupra dezvoltării emoţionale a lui ........................

b.

Deplasarea din Suedia a perturbat programul de păstrare a legăturilor minorului cu mama sa, data întoarcerii din Suedia, 5 ianuarie 2019, fiind suprapusă cu primul sfârşit de săptămână din luna ianuarie, perioada în care avea dreptul să-şi petrec timpul cu fiul său.

c.

Nu poate fi acceptat faptul că petrecerea sărbătorilor cu familia extinsă este în interesul minorului mai mult decât reluarea, păstrarea legăturilor cu mama sa, şi mai ales petrecerea sărbătorilor de Crăciun de către minor cu ambii părinţi, pe cât posibil.

Privirea interesului superior al minorului doar prin prisma familiei restrânse sau extinse a tatălui cu nesocotirea familiei mamei, nu poate sta la baza emiterii unei hotărâri judecătoreşti, şi chiar dacă s-a întâmplat în cazurile de mai sus, acestea nu pot sta ca argument în favoarea admiterii apelului de faţă.

II. Cu privire la documentele depuse în probaţiune de intimată la termenul din 11.06.2019:

Conversaţiile dintre părţi relevă mai multe aspecte:

1.

Deşi reclamantul-apelant i-a transmis în cele din urmă o intenţie clară cu privire la o serie de deplasări periodice cu un anumit scop a fiului lor, intimata arată că şi-a exprimat acordul de principiu în aceeaşi zi, tot prin mesaj transmis prin poşta electronică, 20.05.2019, acesta nu a răspuns decât în data de 23.05.2019, în urma insistenţelor sale, chiar înainte de deplasarea sa în România în vederea participării la programul de păstrare a legăturilor cu minorul.

Arată că din întârzierea răspunsului formulat de apelant se desprinde concluzia dezinteresului acestuia şi a formulării cu rea credinţă a solicitării de acord, în vederea preconstituirii de probe.

Cu atât mai mult, intimata arată că a fost de acord, chiar dacă deplasarea nu era esenţială pentru ..............., condiţii similare pentru înnot fiind disponibile şi în Satu Mare, la aceeaşi distanţă ca timp şi km de locaţia din Ungaria.

2.

Deşi iniţial s-a oferit să o sprijine cu obţinerea declaraţiei la un notar în Carei, acesta a refuzat.

În momentul în care, a doua zi, i-a solicitat în copie documentele solicitate de notar pentru întocmirea declaraţiei consimţământ, acesta a refuzat sistematic să-i transmită copia paşaportului copilului.

Astfel, intimata arată că a reuşit încă o dată să o pună într-o lumină proastă în faţa copilului, spunându-i acestuia că ea se opune la deplasările acestuia în afara ţării.

În acest fel, arată că apelantul nu face altceva decât să-şi intensifice acţiunile de alienare parentală, îngreunând şi mai mult eforturile ei de refacere a legăturilor cu minorul.

Cu atât mai mult, arată intimata, cu ocazia ultimei deplasări în România, în cadrul programului de vizitare, în 21.06.2019, cu ocazia aniversării zilei de naştere a fiului lor, ..................... împlinind 10 ani, nu a găsit copilul la domiciliu, măcar pentru a avea ocazia să-i ureze personal "LA MULŢI ANI!".

În urma apelării şi transmiterii de mesaje către apelant, într-un final, acesta a admis că nu se aflau la domiciliu, ci într-o altă locaţie.

Anexează intimata print screen ale conversaţiei pentru observarea modului deficitar de colaborare manifestat de apelant.

Mai arată intimata că lipsa de asumare şi dovada modului haotic şi absolut deviant în care apelantul comunică cu ea, ambii fiind titulari ai drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege în vederea exercitării autorităţii părinteşti, nu justifica un gest pe care l-ar considera inconştient din partea sa de a emite un acord de călătorie pentru fiul lor însoţit de tatăl acestuia pe un termen de trei ani, fără destinaţii stabilite şi cunoscute, şi nici din partea instanţei de a admite o astfel de cerere.

În continuare intimata reiterează în esenţă aceleaşi motive prezentate şi în cuprinsul întâmpinării formulate.

În drept, invocă dispoziţiile art.483 şi urm. NCC, Legea nr.272/2004.

Deliberând asupra apelului declarat, instanţa reţine următoarele:

Legislaţia în materia măsurilor privind copilul (art.262 alin.1 din C.civ.; art.2 alin.1 din Legea nr.272/2004), ridică la nivel de principiu, interesul superior al copilului: orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

La o primă vedere, cererea reclamantului, de a i se permite, pentru o perioadă de trei ani, să se deplaseze în afara graniţelor ţării, cu copilul părţilor, fără consimţământul pârâtei, pare a fi în unison cu principiul mai sus evocat.

Pe bună dreptate, trăind alături de tatăl lui, ar fi mai simplu, mai eficient şi mai comod, tatălui şi copilului deopotrivă, ca, în condiţiile instituite de art.30 alin. 1 lit.a şi b din Legea nr.248/2005, să nu fie necesar a se obţine, pentru fiecare ieşire din ţară a minorului, consimţământul mamei.

Însă, (şi) în opinia instanţei de apel, o analiză mai atentă a situaţiei părţilor, determină şi justifică soluţia respingerii acestei cereri a reclamantului, tocmai în virtutea aceluiaşi principiu al interesului superior al minorului.

Astfel, dincolo – şi mai mult, înainte – de confortul şi oportunitatea de a călători minorul cât mai simplu în străinătate, interesul superior al acestuia este, ca părinţii lui să se înţeleagă şi să conlucreze în privinţa lui.

Nu întâmplător, tocmai în această idee, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti (art.503 alin.1; art.397 din C.civ.) este regula în materie.

În opinia instanţei de apel, excluderea mamei de la posibilitatea de a-şi exprima opinia - şi, de ce să nu anticipăm optimist – de a-şi da acordul la călătoriile oportune ale minorului, ar agrava tensiunile existente între părinţi (tensiuni despre care însăşi reclamantul vorbeşte), ceea ce ar prejudicia interesele minorului, care are nevoie de o mamă şi o tată care se înţeleg în privinţa lui.

Pentru acest motiv, – cu luarea în considerare şi a conţinutului raportului de expertiză psihologică întocmit pentru dos. nr................. a Judecătoriei .................... - instanţa nu vede oportună şi justificată, în locul înţelegerii părinţilor sau a scindării definitive a exercitării autorităţii părinteşti pe cale judiciară - înlăturarea exercitării în comun a autorităţii părinteşti, în modul solicitat de reclamant în prezenta cauză.

Aceasta, cu atât mai mult, întrucât, mama, în mod regulat, nu a refuzat să-şi dea consimţământul, pentru ca minorul să călătorească în străinătate.

În privinţa cheltuielilor de judecată, în temeiul art.453 alin.1 din C.pr.civ., instanţa va respinge ca nefondată cererea apelantului privind acordarea de cheltuieli de judecată, respectiv, va obligă apelantul să plătească intimatei 2.000 lei cheltuieli de judecată.

.