Hotărâre nr. * din 27.04.2019

Prin sentinţa civilă nr............... pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr............................, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta ................, cu domiciliul procedural ales la cab.av. ..................., situat în Satu Mare, str. .................., nr.........., jud.

Satu Mare în contradictoriu cu pârâtul ................, cu domiciliul procedural ales la cab.av. ........................., situat în Satu Mare, str. ............, nr............... jud.

Satu Mare, având ca obiect ordonanţă preşedinţială şi s-a încuviinţat reclamantei să procedeze la întocmirea paşaportului minorei .........................., fără consimţământul pârâtului.

S-a încuviinţat ieşirea provizorie din ţară a minorei ..................... , însoţită de reclamantă şi fără consimţământul tatălui, pentru a se deplasa în Portugalia, în perioada cuprinsă între luna iulie 2019 şi până în luna iulie 2020, fiind respinse pretenţiile în rest şi compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, analizând cererea formulată de reclamantă din perspectiva dispoziţiilor art.997 C.pr.civ. (din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de exercitare a acestei proceduri speciale: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, urgenţa şi neprejudicierea fondului), faptul că minora .................. este fiica celor două părţi litigante, ...................................., astfel cum rezultă din certificatul de naştere depus la dosarul cauzei (fila 4).

Prin sentinţa civilă nr.................. pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr....................... a fost desfăcută căsătoria părţilor dispunându-se totodată ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minoră să fie exercitată în comun iar locuinţa minorei a fost stabilită la mamă.

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială, la care se face trimitere, instanţa a reţinut că, potrivit art.997 alin.1 C.pr.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Alin.2 din acelaşi articol prevede că ordonanţa este provizorie şi executorie.

Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

De asemenea, instanţa a reţinut că, în conformitate art.997, alin.5 C.pr.civ., pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Raportat la aceste dispoziţii legale, cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele aparenţei dreptului, caracterului provizoriu al măsurilor, existenţei unor cazuri grabnice şi neprejudecării fondului.

Referitor la capătul de cerere prin care se solicită a se dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă exclusiv de către mamă, în ceea ce priveşte aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, potrivit potrivit art.483 alin.1 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Iar potrivit alin.2 şi 3 ale aceluiaşi articol părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, ambii răspunzând pentru creşterea copilului lor minor.

Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte se poate dispune numai în mod excepţional, dacă se constată că exerciţiul comun al autorităţii părinteşti nu este în beneficiul copilului, dacă unul dintre părinţi este total dezinteresat de copilul său, de tot ceea ce implică educarea, creşterea şi dezvoltarea sa şi nu doreşte să ia parte în mod direct şi constant la creşterea şi educarea copilului său.

Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.4 din Legea nr.272 din 21 iunie 2004 (*republicată*) privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, acestui principiu urmând a i se subordona şi stabilirea măsurii privind modului de exercitare a autorităţii părinteşti.

Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, care să justifice luarea măsurii excepţionale a excluderii tatălui de la exercitarea autorităţii părinteşti în privinţa minorei.

Potrivit art.398 Cod civil, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi egoiste şi posesive.

Astfel, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, prin implicarea reală şi efectivă a ambilor părinţi, este în interesul superior al copilului, în sensul că acesta trebuie să primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinţi, fapt pentru care legiuitorul a stabilit prezumţia de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentaţie extrem de serioasă.

Analizând declaraţia martorei ...................... precum şi declaraţia minorei, instanţa a reţinut că tatăl ţine legătura cu copilul său vorbind aproape zilnic la telefon.

De asemenea, minora şi-a petrecut timpul cu tatăl său atât în luna decembrie cât şi în luna octombrie a anului 2018 când acesta a venit în ţară.

De asemenea, potrivit raportului de anchetă socială tatăl achită lunar o pensie de întreţinere în cuantum de 500 euro.

Toate aceste acţiuni denotă preocuparea tatălui privind creşterea, educarea şi întreţinerea minorei.

Raportat la considerentele dezvoltate, instanţa a apreciat că, neexistând motive întemeiate pentru stabilirea unei măsuri de excepţie, rămâne aplicabilă regula exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, motiv pentru care apreciază că aparenţa dreptului nu este în favoarea mamei reclamante.

Nefiind îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate ale cererii privind emiterea ordonanţei preşedinţiale, respectiv aparenţa dreptului, instanţa va respinge cererea privind modificarea provizorie a modului de exercitare a autorităţii părinteşti, ca neîntemeiată.

Referitor la cererile privind întocmirea paşaportului minorei respectiv ieşirea provizorie din ţară, potrivit dispoziţiilor art.23 alin.2 din Legea 272/2004 „Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare” iar potrivit dispoziţiilor art.17 alin.1 din Legea nr.248/2005 minorilor cetăţeni români nu li se pot elibera paşapoarte fără acordul ambilor părinţi, atunci când autoritatea părintească este exercitată în comun.

În acelaşi timp potrivit art.30 alin.1 lit.b din Legea nr.248/2005 „minorul care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte”.

Astfel, cu privire la prima condiţie a existenţei aparenţei dreptului în favoarea reclamantei, instanţa a reţinut că potrivit declaraţiei martorei ................. precum şi celor afirmate de către minoră cu ocazia audierii sale, aceasta a crescut în Portugalia împreună cu ambii părinţi, în această ţară minora urmând cursurile preşcolare precum şi clasele I, a II a şi a III a.

Minora a arătat că s-a deplasat în România în vara anului 2018 întrucât îi expira paşaportul.

Întrucât tatăl nu şi-a dat acordul în vederea întocmirii acestuia, copilul a fost nevoit să rămână în ţară unde urmează în prezent cursurile şcolare la .........................

Audiată fiind, minora a arătat că îşi doreşte să se întoarcă în Portugalia întrucât acolo a crescut de mică şi îi place foarte mult iar în România nu se poate adapta.

Analizând paşaportul minorei (fila 117), instanţa a apreciat drept reale informaţiile date de minoră referitoare la motivul venirii în ţară, în condiţiile în care valabilitatea paşaportului a expirat la data de 24.08.2018.

Totodată, instanţa apreciază că, cel puţin pentru moment, având în vedere că minora a crescut de mică în Portugalia unde a urmat şi o parte a cursurilor şcolare, se impune ca aceasta să se întoarcă în această ţară pentru a urma cursurile şcolare fiind evident mai familiarizată şi obişnuită cu mediul de acolo, mediu în care a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale.

În consecinţă, raportat la considerentele dezvoltate, instanţa a constatat că prima condiţie este îndeplinită în cauză.

Cu privire la condiţia caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamantă, instanţa a constatat că cererea privind suplinirea consimţământului pârâtului pentru eliberarea paşaportului respectiv pentru ieşirea din ţară este solicitată în vederea deplasării minorei în Portugalia, măsură ce ar dura până la soluţionarea definitivă a cererii ce face obiectul dosarului ...........................

Instanţa a apreciat însă că, până la soluţionarea în fond a cauzei, se impune deplasarea minorei în Portugalia doar pentru a urma cursurile şcolare, respectiv pe perioada cuprinsă între lunile septembrie 2019 şi până în luna iulie a anului 2020.

Întrucât anul şcolar începe în Portugalia în luna septembrie, instanţa a apreciat că se impune ca minora să se poată deplasa în această ţară începând cu luna iulie pentru a putea fi demarate formalităţile necesare înscrierii sale la şcoală.

În aceste condiţii instanţa a constatat că şi cea de-a doua condiţie este îndeplinită în cauză.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului urgent al măsurii, instanţa analizând dacă luarea acestei măsuri este justificată pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, a constatat că este îndeplinită dat fiind că în situaţia în care tatăl nu îşi va exprima acordul cu privire la întocmirea paşaportului respectiv a ieşirii din ţară, minora riscă să piardă un an de şcoală în Portugalia, loc unde doreşte să urmeze cursurile.

În ceea ce priveşte ultima condiţie, aceea a neprejudicierii fondului instanţa a arătat că aceasta derivă din chiar caracterul vremelnic al măsurii, în analiza cererii instanţa verificând doar existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantei, strict cu privire la întocmirea paşaportului respectiv trecerea frontierei în vederea plecării minorei în Portugalia pe o perioadă determinată, prin soluţia pronunţată de către instanţă nedispunându-se măsuri care să ducă la rezolvarea litigiului de fond sau măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Ca atare, faţă de considerentele dezvoltate, instanţa a apreciat că se impune încuviinţarea reclamantei să procedeze la întocmirea paşaportului minorei fără consimţământul pârâtului şi de asemenea se impune şi încuviinţarea ieşirii provizorii din ţară a minorei, însoţită de reclamantă şi fără consimţământul tatălui, pentru a se deplasa în Portugalia, în perioada iulie 2019 – iulie 2020.

Raportat la soluţia adoptată de instanţă, în temeiul art.453 alin.2 C.pr.civ., instanţa a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor, în sensul suportării de către fiecare parte a propriilor cheltuieli ocazionate de purtarea prezentului proces.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât apelantul ....................., cât şi apelanta .........................

Prin apelul declarat (filele 2, 3, 6) apelantul .................. solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale formulate de către reclamanta .......................... ca fiind nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate (urgenţa, vremelnicie, neprejudecarea fondului), nefiind îndeplinite condiţii de temeinicie, nefiind probat caracterul de urgenţă în ceea ce priveşte obligarea sa la exprimarea acordului în forma autentică în vederea obţinerii paşaportului minorei ......................., respectiv exprimarea acordului în vederea ieşirii din ţară a minorei, pronunţarea unei hotărâri care să suplinească, neexistând garanţii de stabilitate în ceea ce priveşte o locuinţă, şcoală sau loc de muncă în Portugalia.

În motivare apelantul arată că s-a desfăcut căsătoria dintre părţi prin intermediul Sentinţei civile nr................... pronunţată de către Judecătoria Satu Mare - Secţia Civilă.

Prin intermediul acestei hotărâri, instanţa de judecată a hotărât exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei .............................., născută la data de ...............

Precizează faptul că la acea dată ambele părţi se aflau în Portugalia, unde locuiau şi munceau, minora fiind înscrisă în ciclul şcolar primar.

Arată că în decursul ultimilor ani, minora a frecventat cursuri şcolare atât în Portugalia cât şi în oraşul natal, municipiul Satu Mare la ............................

Învederează că reclamanta din prezenta şi anume ..................... a revenit în ţară împreună cu minora, însă nu corespunde adevărului motivul exprimat de către aceasta prin cererea introductivă cu privire la revenirea şi rămânerea acestora în ţară - fiind vorba de dorinţa lor de a reveni, pulsată de faptul că reclamanta a avut o relaţie în ţară, nevorbind nicidecum despre o revenirea forţată, aşa cum în mod eronat şi tendenţios afirma reclamanta.

Mai arată apelantul faptul că demersurile actuale ale reclamantei atât în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, cât şi în ceea ce priveşte acţiunea pe fond, nu au alt scop decât acela de a-l pedepsi pentru simplul fapt că doreşte să-şi aibă aproape fiica şi pentru faptul că refuză să îi mai plătească fostei sale soţii, reclamantei din prezenta, o serie de cheltuieli care nu priveau în niciun fel minora.

De asemenea, apelul arată că i se pare de-a dreptul nelalocul ei motivaţia prin care se susţine faptul că minora, născută şi crescută ultimii ani în ţară de către mama şi bunica paternă nu ar reuşi să se acomodeze/reacomodeze cu mediul şcolar din oraşul natal Satu Mare, unde ar fi nevoită să facă faţă comportamentului agresiv al colegilor - asta de parca nu ar exista elevi agresivi în Portugalia ci doar în România, unde şi dacă acest fapt ar fi real există alte remedii juridice ale instituţiei şcolare.

Prezentul demers este, în opinia sa, arată apelantul, o nouă încercare a mamei de a-l şantaja de dragul copilului pe tată, având în vedere faptul că aceasta nu are o locuinţă stabilă sau un loc de muncă în Portugalia.

Apelantul dezaprobă încercarea de a pune în cârca tatălui sau în cârca mediului românesc din oraşul natal anumite stări de anxietate, pe care cu regret le constată, ale minorei.

Totodată apelantul este extrem de jignit şi mâhnit chiar de încercarea de a-l demoniza în aceste procese pe tatăl .............................., susţinându-se în mod tendenţios şi neprobat faptul că "în prezent minora este sub tratament psihiatric şi evaluare psihologică constantă, datorate comportamentului abuziv şi inexplicabil al tatălui minorei".

Arată că această aşa-zisă "lipsă de cooperare a tatălui" este justificată de faptul că se consideră faptul că în interesul superior al minorei este de a creşte, a fi educata şi a urma cursuri şcolare în oraşul natal, Satu Mare, unde poate fi supravegheată atât de către mamă, cât şi de către bunica paternă sau de către el când revine în ţară.

Teama este legată de nesiguranţa pe care mama i-o oferă minorei în Portugalia, ţara în care au trăit împreună şi de unde au plecat, ţara în care aceasta nu dispune de o locuinţă sau de un loc de muncă.

De asemenea apelantul arată că nu poate fi de acord ca de câte ori mama îşi va găsi pe cineva în alt colţ de lume, minora să fie mutată şi aceasta să nu aibă astfel parte de stabilitate sau de legături personale cu tatăl.

Învederează apelantul că legăturile personale ale tatălui cu minora sunt concretizate prin telefoanele şi mesajele pe care i le dă acesteia (distanta fizică într-adevăr despărţindu-i), faptul că se interesează în mod constant de minoră de la mamă, faptul că mama pârâtului-bunica paternă a avut grijă în trecut de aceasta, faptul că îşi achita întocmai şi la timp pensia pentru creşterea şi educarea minorei, trimiţând chiar sume suplimentare atât minorei, cât şi reclamantei în momentele când erau în relaţii mai bune sau în momentele în care aceasta îi solicita.

Arată apelantul că nu se poate vorbi în niciun fel despre un părinte dezinteresat sau care să nu îşi îndeplinească obligaţiile faţă de minoră.

În concluzie, având în vedere toate aceste aspecte prezentate succint anterior, apelantul consideră că nu este îndeplinită cerinţa urgenţei impuse de art.997(1) CPC, mai mult decât atât nefiind îndeplinite niciuna dintre condiţiile pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale – solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă dispoziţiile exprese ale art. 997-1002 CPC, art. 453 CPC, precum şi pe toate celelalte texte legale în materie.

Apelanta ................................. prin apelul declarat (fila 4) solicită admiterea acestuia schimbarea, în parte, a sentinţei civile atacate, în ceea ce priveşte aspectul stabilirii perioadei ieşirii din ţară a minorei, însoţită de apelanta-reclamantă, în sensul încuviinţării plecării, de îndată a minorei, însoţită de mama sa, în Portugalia, în vederea asigurării continuităţii cursurilor şcolare; cu cheltuieli de judecată, potrivit art. 453 CPC.

În motivare apelanta arată că hotărârea instanţei de fond este parţial netemeinică şi nelegală, sub aspectul analizei trunchiate a solicitării care vizează suplinirea acordului tatălui intimat la ieşirea din ţară a minorei, în vederea continuării cursurilor şcolare, la aceeaşi şcoală pe care a urmat-o până în acest an şcolar.

În concret, apelanta arată că instanţa de fond reţine în mod corect că: "în cazul în care tatăl nu îşi va exprima acordul cu privire la întocmirea paşaportului, respectiv a ieşirii din ţară, minora riscă să piardă un an de şcoală în Portugalia, unde doreşte să urmeze cursurile" (pag.6, alin.5 din considerente), însă s-a pierdut din vedere împrejurarea că, în ipoteza în care minora nu ajunge în Portugalia anterior finalizării acestui an şcolar, respectiv în luna iunie 2019, va fi în situaţia de a repeta clasa a IV-a.

Menţionează că minora a fost primită la şcoală în România, doar pentru a nu pierde materia destinată clasei a IV-a, însă nu s-a reuşit înscrierea sa efectivă în învăţământul primar din România.

În plus faţă de cele anterior arătate, apelanta solicită a se reţine, în continuare, reaua-credinţă a intimatului-pârât, care, pentru a doua oară în viaţa de şcolar a minorei, refuză să-şi dea acordul pentru ieşirea din ţară a fetiţei, aceasta din urmă fiind nevoită să repete şi clasa a doua în Portugalia, împrejurări care determină un prejudiciu cu atât mai acut resimţit de minoră, care se impune a fi preîntâmpinat prin această procedură.

În raport de aceste considerente, apelanta solicită a se da eficienţă dispoziţiilor art.997, CPC, într-un termen cât mai scurt posibil, pentru a asigura astfel minorei şansa de a absolvi clasa a IV-a la şcoala din Portugalia pe care a urmat-o până la venirea în ţară.

În drept, invocă art.997 -1002 CPC, art.453, CPC.

Prin concluziile scrise de la dosar apelantul solicită admiterea apelului său, astfel cum a fost formulat, învederând următoarele:

Aşa cum rezultă şi din Procesul-verbal de ascultare al minorei cât şi din alte acte şcolare, minora în cauză este o fetiţă extrem de inteligentă, cu o inteligenţă nativă şi cu o sensibilitate crescută.

Faptul ca mama, în toţi aceşti ani cât a fost plecată alături de minoră nu a avut o aplecare faţă de dezvoltarea intelectuală a acesteia - fiind şi fetita, aceasta nu a fost ajutată în domeniul şcolar de către mamă, care din păcate a avut alte preocupări (tatăl, aşa cum din păcate des se întâmplă în familii, şi-a canalizat existenţa pentru procurarea traiului zilnic necesar atât lui cât şi mamei şi evident minorei, crezând că de această parte educativă se va ocupa mama).

În opinia sa arată apelantul, este inadmisibil ca un copil sensibil, cu un intelect deosebit să ajungă în situaţia în care să fie nevoit a repeta clase de şcoală, mai mult decât atât a se invoca de către mamă faptul că nu s-ar putea acomoda cu anumiţi colegi de clasă - existând alte remedii pentru astfel de situaţii.

Mai mult decât atât, având în vedere starea de fapt, apelantul arată că şi-a arătat în faţa instanţei de apel disponibilitatea de a reveni în ţară întocmai pentru a fi parte integrantă din viaţa fiicei sale, fiind dispus în acest sens să renunţe inclusiv la un venit considerabil pe care îl câştiga în Elveţia la lucru.

Arată că opoziţia sa faţă de cererea mamei nu are un temei şicanator sau de rea-credinţă, această opoziţie are un caracter de protecţie faţă de minoră având în vedere istoricul de comportamente violente ale mamei, precum şi istoricul acesteia de a fi angrenată în Portugalia în tot soiul de anturaje cel puţin dubioase.

Astfel, face referire la faptul că aceasta are deschise mai multe procese penale în cadrul Judecătoriei Montijo, Portugalia - judecătorie în a cărei circumscripţie se află oraşul în care părţile au locuit împreună în trecut şi anume Alcochete, Portugalia.

Într-unul din aceste dosare, mama a fost chiar reţinută pentru 24 de ore şi i s-a aplicat interdicţia de a părăsi teritoriul Portugaliei (fapte recunoscute chiar de către aceasta la termenul de judecată din data de 26.06.2019).

Precizează apelantul faptul că atunci când a făcut referire la posibile anturaje dubioase face evident referire la acel episod de-a dreptul şocant în care mama îl suna şi îi scrie (cu care nu se mai înţelegeau bine) în toiul nopţii (3 sau 4 am) spunându-i că are nevoie de bani şi făcând referire la termene precum răpire, răscumpărare, etc. - putându-se doar imagina ce a simţit în acele momente din noapte tatăl aflat şi la distanţă.

Însă, arată apelantul, oricâte neînţelegeri ar fi existat între părţi, el s-a interesat mereu de minoră (mama nu a permis ca bunica paternă să facă parte din viaţa acesteia ca şi în trecut) şi tot tatăl a fost mai mereu acela care dădea bani în situaţiile care mama se trezea că nu mai are din ce trăi, din ce hrăni minora sau se confrunta cu probleme inedite şi şocante (episod răscumpărare).

Face de asemenea referire la tentativele de suicid ale acesteia, la violenţa extremă pe care o manifesta în anumite circumstanţe.

Menţionează apelantul faptul că, oricâte reproşuri i s-ar putea aduce - unele asumate şi evident regretate, fiind mai mult ocupat cu munca şi procurarea unui venit considerabil, este un om serios, responsabil, cu un loc de muncă stabil, care a lucrat în toţi aceşti ani, care le-a întreţinut, susţinut şi sprijinit de fiecare dată când i-a fost solicitat - chiar dacă relaţiile dintre părţi nu au mai fost dintre cele mai bune, o persoană fără anturaje dubioase, care se interesează şi doreşte să facă parte din viaţa fiicei sale mai pregnant decât până acum.

Din punctul său de vedere, apelantul arată că mama nu oferă siguranţa (nu a oferit siguranţa nici în trecut) nici materială şi nici morală, nu oferă stabilitate minorei - odată plecate în Portugalia având temeri legate de alte episoade de violenţă sau anturaje nepotrivite care ar putea să afecteze creşterea şi dezvoltarea minorei.

De asemenea, arată că intimata nu a probat caracterul de urgenţă al cererii deduse judecăţii, nu a indicat în mod concret ce va face în Portugalia, unde va locui, din ce va trai, unde va merge la şcoală minora, cum se va ocupa de ea, cu cine va sta, cât va sta, etc. - temerile lui fiind izvorâte de această incertitudine constantă amplificată de episoadele la care a făcut referire din trecutul acesteia în Portugalia.

Tribunalul, examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, raportat la probele administrate şi dispoziţiile legale în materie, reţine următoarele:

Situaţia minorei ................... , se rezumă în acest moment la a se stabili dacă poate beneficia de un paşaport şi dacă este în interesul acesteia de a deţine un astfel de document de călătorie şi a se încuviinţa ieşirea provizorie din ţară, fără consimţământul unuia din părinţi, respective tatăl, pentru a se deplasa în Portugalia, în perioada stabilită de către prima instanţă, iulie 2019 până în iunie 2020.Este evident că în această perioadă minora va urma cursurile şcolare din Portugalia, unde de altfel a mai fost înscrisă şi s-a integrat foarte bine în colectivitate şi programa şcolară, spre deosebire de situaţia din România, când a fost în ţară, în perioada anilor 2016-2017 pentru clasa a II-a şi 2018- 2019 pentru clasa a IV-a .

Minora a fost înscrisă la ..........................., când o perioadă de timp părinţii au fost plecaţi separate în străinătate, mama în Portugalia iar tatăl în Elveţia, iar minora a rămas cu bunicii paterni.

Deşi tatăl şi bunica s-au ocupat îndeaproape de supravegherea copilului, aceasta nu a putut să se adapteze în lipsa mamei, rezultatele şcolare nefiind pe măsura capacităţii intelectuale, potrivit raportului de evaluare întocmit de specialist în psihologie clinică, dna ......................, copilul are un IQ de 120, însă datorită despărţirii părinţilor s-a retras din colectivitate şi-a schimbat comportamentul şi a manifestat un interes scăzut pentru învăţătură.

Aceeaşi atitudine a manifestat-o inclusiv în acest an şcolar 2018-2019, aşa cum rezultă din fişa psiho-pedagocică, întocmită de dna învăţătoare şi depusă în probaţiune la dosar, la solicitarea instanţei.

De asemenea, cu ocazia audierii minorei s-a putut observa modul în care percepe impactul despărţirii părinţilor, dezamăgirea pe care a trăit-o în legătură cu sprijinul pe care îl aştepta din partea tatălui, care după ce şi-a dus familia în Portugalia, a părăsit-o şi a plecat în Elveţia, intimata a fost cea care a rămas cu copilul şi s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea acestuia în lipsa tatălui.

Din probele administrate, relevate şi de prima instanţă s-a stabilit că în Portugalia, mama a depus eforturi pentru adaptarea copilului la schimbările determinate de separarea părinţilor, a urmat cursurile şcolare prin asimilarea cu uşurinţă a limbii, s-a integrat în programa şcolară cu rezultate foarte bune, are prieteni şi un climat favorabil pentru dezvoltarea sa viitoare, premise care conduc la concluzia că acel mediu este mai favorabil pentru minoră faţă de cel existent în ţară, de vreme ce aici tatăl nu a reuşit să creeze prin efort propriu sau comun cu mama în calitate de părinţi un climat prielnic pentru asigurarea echilibrului emoţional-afectiv care să îi inspire încredere, stabilitate şi apartenenţa la familie, chiar dacă părinţii sunt divorţaţi.

Pe fondul separării soţilor în urma divorţului, mama reîntoarsă în ţară la solicitarea fostului soţ dar fără a se ajunge la refacerea unui proiect comun, nu a mai reuşit să îşi creeze un nou mediu în fosta reşedinţă a domiciliului comun al soţilor, folosirea unui imobil cu chirie, lipsa unui serviciu, pregătirea şi susţinerea procedurilor de plecare în Portugalia împreună cu copilul au fost temele majore preluate ca proiect, însă în defavoarea copilului care nici el nu s-a adaptat la noul mediu creat în condiţii improprii.

În acord cu prevederile art. 483 şi 503 Codcivil, autoritatea părintească, definită de lege reprezintă un ansamblu de drepturi şi îndatoriri care privesc persoana şi bunurile copilului, care se exercită în mod egal, de către ambii părinţi, primii care trebuie să fie interesaţi şi responsabili în a asigura o creştere şi educare cât mai bună a copilului, lor.

În caz de neînţelegere instanţa de tutelă este chemată să decidă, asupra neînţelegerilor dintre aceştia ţinând seama de interesul superior al copilului, astfel că din această perspectivă s-a analizat dacă măsura solicitată răspunde unei nevoi a copilului şi este în beneficiul acestuia.

Spre deosebire de dreptul comun, potrivit căruia o acţiune se judecă în raport cu situaţia existentă în momentul în care a fost introdusă, urgenţa în cadrul ordonanţei preşedinţiale trebuie apreciată în raport cu situaţia existentă la momentul judecării cauzei.

Se pune problema dacă se justifică urgenţa, condiţie esenţială care îndreptăţeşte partea la recurgerea procedurii ordonanţei preşedinţiale.

Codul de procedură civilă nu o defineşte, dar stabileşte situaţiile în care ea există, respectiv atunci când păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente nu se poate realiza în mod eficace pe calea acţiunii de drept comun.

Urgenţa rezidă, de altfel în împrejurări de fapt concrete, prin care o parte se află în pericol de a-i fi păgubit un drept prin întârziere sau de a suferi o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara (art. 997 al. 1 Cod de procedură civilă).

Pornind de la aceste repere, tribunalul consideră că apelanta intimată a justificat îndeplinirea acestei condiţii pe necesitatea de a înscrie minora la aceeaşi unitate şcolară din Portugalia, unde a mai fost înscrisă iar mama potrivit documentului anexat prin dna ....................... are oportunitatea de a lucra în serviciul de curăţenie cât şi disponibilitate locativă, în localitatea ................

Apelantul-pârât însă nu a reuşit ca până la pronunţarea prezentei decizii să o asigure pe minoră că în continuarea va rămâne alături de ea, că a renunţat efectiv la serviciul din străinătate, deşi aceasta este extrem de afectată de lipsa tatălui şi îşi doreşte cu ardoare o legătură stabilă, permanentă care să îi asigure siguranţa mai ales în plan afectiv unde are mare nevoie.

Simpla afirmaţie a tatălui că se reîntoarece definitiv în România nu a fost susţinută de probe, nu a prezentat instanţei un proiect care să cuprindă planurile de viitor pentru copil, condiţii în care s-a apreciat în acord cu cele stabilite de către prima instanţă că există o urgenţă în luarea măsurii, pe de o parte copilul să nu piardă înscrierea la cursurile şcolare din Portugalia pentru noul an iar pe de altă parte este mai uşor să se regăsească în acel mediu decât cel care a fost în ţară, date fiind circumstanţele faptice relevate mai sus, urmând ca tatăl să depună efort în vederea refacerii acestor legături cu copilul în aşa fel încât copilul să poată accepta despărţirea soţilor dar nu şi a părinţilor care trebuie să îi rămână aproape întodeauna.

Reţinând că alături de condiţia urgenţei, esenţială în această procedură sunt, de asemenea realizate şi celelalte condiţii care ţin de vremelnicia măsurii şi de neprejudicierea fondului, tribunalul consideră că se prezintă ca justificată măsura dispusă de prima instanţă, criticile apelantului pârât sunt neîntemeiate, condiţii în care în temeiul art. 480 alin. 1 c.pr.civ. s-a respins apelul ca nefondat.

În privinţa apelului declarat de către apelanta reclamantă, acesta a rămas fără obiect, procedurile necesare pentru suplinirea consimţământului pârâtului pot fi iniţiate în vederea întocmirii documentului de călătorie pe numele minorei iar ieşirea din ţară se va realiza în perioada stabilită, respectiv iulie 2019 iulie 2020, în această modalitate se asigura caracterul provizoriu al măsurii solicitate de reclamantă.

Administrarea probelor a determinat soluţionarea căii de atac în cursul lunii iulie, prin urmare nu se impune schimbarea hotărârii în sensul de se încuviinţa „de îndată” ieşirea provizorie din ţară a minorei , întrucât efectele hotărârii se produc începând cu luna iulie în privinţa ieşirii din ţară, aşa cum în mod corect a stabilit prima instanţă, intervalul de timp.