Curtea de Apel BRAȘOV ·

Decizie nr. 413/R din 25.06.2024

Instanță: Curtea de Apel BRAȘOV
Dosar
Obiect: Refuzul autorităților vamale române de a acorda unui contribuabil dreptul la preferințe tarifare, motivat de faptul că pe lângă Certificatele Form A, nu au fost anexate și celelalte dovezi (declarații, certificate, etc) ale celorlalte țări participante l
Soluție
Sursa: portal.just.ro

- Regulamentul U.E. 2447/2015;

- Regulamentul U.E. 952/2013

Autorităţile vamale române nu au solicitat confirmarea autenticităţii Certificatelor de origini Form A, neinfirmându-se că aceste certificate nu ar fi conforme sau autentice, ci au dispus o verificare, în temeiul art. 110 al.5 din Reg.

UE 2447 /2015, întrucât Certificatele Form A prezentate de către recurentă au inserată la rubrica 8, litera W, ceea ce înseamnă că produsele exportate și importate au origini multiple, iar conform art. 110 al.5 din Reg.

UE 2447 /2015 ,, în cazul certificatelor de origine tip A eliberate în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include o copie o certificatului (copii ale certificatelor) de circulaţie a mărfurilor EUR.l sau, dacă este necesar, o copie a declaraţiei (copii ale declaraţiilor) pe factură corespunzătoare. " Așadar, în cazul prevăzut de art. 110 al.5 din Reg. 2447/2015 recurenta ar fi trebuit să anexeze la Certificatul de origini Form A, dovezile de origine din ţările participante la cumul, conform art.64 din Reg.

UE 952/2013.

Or, în cauză recurenta nu a prezentat dovezile de origine de la celelalte tări participante, astfel încât în mod corect intimatele pârâte au refuzat recurentei dreptul la preferințe tarifare. ….În cazul în care se dispune o verificare ,,a posteriori,, de către autorităţile vamale a unei tări membre UE a Certificatelor Form A şi a declaraţiilor vamale eliberate, Autorităţile din statul importator nu sunt obligate să se adreseze unei instituţii din statul exportator indicate de către anumite societăţi, în cazul de faţă Camera de Comerţ şi Industrie din Vietnam, ci sunt obligate să se adreseze doar instituţiei care se regăseşte în baza de date informatică a Comisiei Europene, ceea ce în speţă s-a realizat de către Direcţia Generală a Vămilor.

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 04.08.2022, sub nr. xxxx/62/2022, reclamanta SC A.

SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice X. și Direcţia Regională Vamală X. - Biroul Vamal de Interior X., a solicitat anularea Deciziei nr.xxx/ 31.08.2022, a Deciziei nr.xxx/12.03.2021 şi a Deciziei nr.xxxx/12.03.2021, anularea Procesului-verbal de control din 11.03.2021, acordarea preferințelor tarifare vamale şi restituirea sumei de 22.110 lei.

Cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr.172/CA din 6 martie 2023, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de SC A.

SRL împotriva pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice X. și Direcţia Regională Vamală X. - Biroul Vamal de Interior X..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a apreciat că instanţa de fond a interpretat in mod eronat prevederile legale în materie, datele existente în înscrisurile aflate la dosar şi caracterul acestor înscrisuri; totodată, instanţa s-a pronunţat fără a reţine o serie de elemente deosebit de importante în cauză şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca nefondată, acţiunea.

Faţă de aspectele reţinute de prima instanţă, recurenta a precizat că, prin declaraţiile vamale nr. xxxxx93/15.01.2019, nr. xxxxx33/15.01.2019 şi nr. xxxxx26/21.01.2019, societatea recurentă a pus în liberă circulaţie bunuri în valoare totală de 98.010,74 USD, expediate din Vietnam, cu taxă vamală preferenţială 0% acordată în baza certificatelor Form A nr. xxxxx94, nr. xxxxx36 şi nr. xxxxxx06, anexate la declaraţia vamală.

Apreciind că şi-a îndeplinit obligaţiile legale impuse de art. 116 din Reg.

UE nr.2447/2015, art. 163 din Codului Vamal al Uniunii Europene (Regulamentul UE nr.952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului), recurenta a considerat că a fost impusă, în mod abuziv, suma de 22.110 lei (din care 2.993 lei TVA, 470 lei dobânzi TVA, 166 lei penalităţi TVA, 15.760,00 lei taxe vamale, 1.525,00 lei dobânzi la arierate, 1.196 lei penalităţi taxe vamale), prin Decizia nr. xxx/12.03.2021 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal.

Faptul ca societatea B. ar avea sediul în Taiwan, deşi din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că are sediu şi în Vietnam, nu reprezintă o dovadă că mărfurile achiziţionate de societate ar avea origini multiple, atâta timp cât, prin documentul emis de Camera de Comerţ şi Industrie Vietnam (VCCI), se confirmă că această societate este autorizată să emită certificate FORM A, pentru a putea beneficia de preferinţe tarifare la import.

Deşi autoritatea vamală română putea să se adreseze acelei instituţii pentru confirmarea documentelor în cauză, intimata nu a solicitat confirmarea autenticităţii certificatelor Form A şi nu a prezentat vreun răspuns oficial al administraţiei din Vietnam care sa confirme că produsele respective pot fi considerate produse originare din ţara exportatoare.

Avand în vedere aspectele prezentate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

4. Poziţia procesuală a intimatelor

Prin întâmpinarea formulată la data de 10.04.2024, intimata-pârâtă a solicitat respingerea cererii de recurs şi menţinerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.

Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția nulității cererii de recurs, având în vedere că motivele invocate nu se circumscriu vreunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin calea de atac promovată, recurenta urmărind, de fapt, o nouă judecată asupra fondului cauzei.

Sancţiunea în această situaţie este nulitatea recursului, conform art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă, sens în care intimata a solicitat admiterea excepției, cu consecința respingerii recursului, ca fiind nul.

Pe fondul cauzei, intimata a apreciat că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că recurentei -reclamante nu i s-a eliberat un Certificat pur Form A, ci unul având inserată la rubrica 8, litera W care atestă că produsele exportate și importate au origini multiple, ceea ce se numește cumul de origini.

Din Investment Registration Certificate, a rezultat că marfa provine de la fabrica B., cu sediul în Taiwan, prin urmare, nu este aplicabil Acordul de Liber Schimb dintre Uniunea Europeană și Vietnam, deoarece efectele sale încep abia din 2020, iar achiziția din cauza dedusă judecății a avut loc în anul 2019.

În acest context, s-a decis trimiterea la control ”a posteriori” a certificatelor de origine FORM A nr. xxxxx94, nr. xxxxx36 şi nr. xxxxx06, către autoritățile vamale vietnameze, conform art. 64(1) din Reg.

UE 952/2013 și art. 110 din Reg.

UE 2447/2015.

Astfel, prin adresa nr. xxxx/STVI/26.02.2019, administrația vamală română a solicitat administrației competente din Vietnam, efectuarea controlului a posteriori a celor 3 certificate de origine, solicitare la care s-a revenit prin adresa nr. xxxxx/STVI/26.11.2019 și la care, până la acest moment, nu s-a primit răspuns.

Ca urmare, biroul vamal a întreprins demersurile pentru efectuarea acestui control, prin anularea preferințelor tarifare, conform art. 110 alin.(5) din Reg.

UE 2447/2015.

Autoritățile vamale române au procedat conform legislației vamale comunitare în vigoare, respectând întru totul procedurile reglementate prin Reg.

UE 2447/2015 și Reg.

UE nr. 952/2013.

În speță sunt aplicabile prevederile art. 71, art. 94, art. 110 şi art.111 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii, conform cărora mărfurile importate pot beneficia de tratamentul preferențial în cadrul Sistemului Generalizat de Preferințe în baza unui certificat de origine Form A, eliberat de autoritățile abilitate din țara beneficiară, iar acesta este valabil 10 luni de la data eliberării în țara exportatoare și trebuie prezentat în acest interval de timp autorităților vamale ale țării de import, în conformitate cu procedura de declarare a mărfurilor.

Atunci când organele vamale au îndoieli cu privire la autenticitatea certificatului de origine, caracterul originar al mărfurilor sau respectarea celorlalte cerințe referitoare la originea preferențială a mărfurilor, pot solicita autorităților competente din țara de export, verificarea ulterioară a certificatului de origine, iar în cazul în care rezultatele verificării nu confirmă autenticitatea acestuia sau originea reală a mărfurilor, sau rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări, organele vamale refuză dreptul la preferinţă tarifară.

5. Aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2024, Curtea a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, reţinând că, prin nota de şedinţă invocată de intimată, recurenta-reclamantă a indicat temeiurile de drept ale cererii de recurs, ca fiind dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 Cod procedură civilă.

Totodată, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii cererii de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română pentru Direcţia Regională Vamală X., constatând că prin calea de atac au fost formulate critici de recurs circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 Cod procedură civilă.

6. Considerentele Curţii de Apel asupra recursului formulat

Examinând legalitatea sentinţei recurate, în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Recurenta îşi întemeiază recursul pe dispozițiile art.488 alin.1 pct.6 şi 8 Cod procedură civilă - Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, instanţa de recurs consideră că o eventuală casare a hotărârii în această situaţie poate fi dispusă doar în situaţia în care nu sunt respectate în mod flagrant exigenţele impuse de art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, respectiv atunci când prin considerentele expuse judecătorul nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia sau cele reţinute sunt într-un dezacord total cu situaţia rezultată din probele cauzei.

Curtea constată că hotărârea recurată cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate, fără a se putea considera că este lipsită de motivare sau cuprinde motive străine de natura pricinii sau contradictorii.

Astfel, hotărârea cuprinde raţionamentul logic care demonstrează concluzia judecătorului, putând fi verificată de instanţa de control judiciar, iar o eventuală aplicare greşită a legii la situaţia de fapt urmează a fi analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, normele de drept material apreciate de recurentă a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond sunt cele prevăzute de Regulamentul U.E. 2447/2015 şi Regulamentul U.E. 952/2013.

Astfel, recurenta critică sentinţa recurată din perspectiva faptului că documentul emis de Camera de Comerţ şi Industrie Vietnam confirmă faptul că societatea B. este abilitată să emită certificate Form A pentru a beneficia de preferinţe tarifare la import, iar certificatele de origine prezentate de către recurentă respectă prevederile art. 116 din Reg.

UE nr.2447/2015 şi art. 163 Regulamentul U.E. 952/2013, motiv pentru care în mod eronat s-au calculat obligaţiile de plată către bugetul de stat.

Cu privire la această critică, Curtea reţine, contrar susţinerilor recurentei, că intimatele pârâte nu au solicitat confirmarea autenticităţii Certificatelor de origini Form A, neinfirmându-se că aceste certificate nu ar fi conforme sau autentice, ci au dispus o verificare, în temeiul art. 110 al.5 din Reg.

Așadar, în cazul prevăzut de art. 110 al.5 din Reg. 2447/2015 recurenta ar fi trebuit să anexeze la Certificatul de origini Form A, dovezile de origine din ţările participante la cumul, conform art.64 din Reg.

UE 952/2013.

Astfel, toate alegațiile recurentei privind faptul că Certificatele de origine prezentate respectă condițiile prevăzute de art. art. 116 din Reg.

UE nr.2447/2015 şi art. 163 Regulamentul U.E. 952/2013, precum și alegațiile referitoare la faptul că nu s-a revenit cu o nouă solicitare la autoritățile Vietnameze sunt lipsite de relevanță, întrucât în speță nu s-a pus problema lipsei autenticității Certificatului de origini Form A, ci în speță s-a refuzat recurentei dreptul la preferințe tarifare, motivat de faptul că pe lângă Certificatele Form A prezentate de către recurentă, nu au fost anexate și celelalte dovezi (declarații, certificate, etc) ale celorlalte țări participante la cumul.

Cu alte cuvinte, recurenta pe lângă Certificatele de origini Form A eliberate de autoritățile din Vietnam ar fi trebuit să prezinte și declarații sau certificate eliberate și de către Autoritățile din Taiwan.

Trimiterea recurentei la Acordul de liber schimb dintre UE și Vietnam nu poate fi avută în vedere, întrucât, așa cum a stabilit și prima instanță, acest Acord a început să producă efecte după 1 august 2020, iar marfa a fost exportată și importată în ianuarie 2019, motiv pentru care recurentei nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestui Acord de schimb.

Pe de altă parte, contrar criticilor recurentei, Curtea constată că autorităţile Române au respectat inclusiv prevederile privind revenirea cu o nouă solicitare la autorităţile din Vietnam, aşa cum dispun prevederile art. 110 alin.3 rap. la al.5 din Regulamentul UE nr. 2447/2015, respectiv, Direcţia Generală a Vămilor a transmis către autorităţile vamale din Vietnam o solicitare de verificare a Certificatelor Form A, în original, prezentate de recurentă, aşa cum rezultă din adresa xxxx/26.02.2019 (f.151 ds. fond), însă cum autorităţile din Vietnam nu au răspuns în termen de 6 luni cu privire la solicitarea trimisă, autorităţile Române au revenit cu o nouă adresă în data de 26.11.2019, după expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 110 din Regulament.

Întrucât, nici la cea de a doua solicitate autorităţile din Vietnam nu au răspuns sesizărilor autorităţilor Române, cu respectarea termenului de patru luni de la data trimiterii celei de a II a comunicări (conform art. 110 al.5 din Reg. 2447/2015), în data de 07.09.2020 Biroul Vamal de Interior X. a dispus încheierea controlului, acordând recurentei dreptul de a fi ascultată, conform art. 22 al.6 din Reg.

UE nr. 952/2013.

Având în vedere că autorităţile din Vietnam nu au răspuns solicitărilor autorităţilor române în termenele prevăzute de art. 110 al. 5 din Reg.

UE nr. 2447/2015, s-a anulat dreptul de preferinţă tarifară recurentei, în temeiul art. 110 al.5 din regulamentul sus evocat.

Criticile recurentei privind faptul că autorităţile Române nu au luat legătura cu Camera de Comert şi Industrie din Vietnam pentru a se clarifica şi confirma Certificatele Form A prezentate sunt nefondate, având în vedere că potrivit art. 73 al.1 din Regulamentul nr. 2447/2015 ,,(1) Țările beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale responsabile cu controlul certificatelor de origine tip A și al declarațiilor pe factură.

Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre.

Atunci când informațiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ștampile conform instrucțiunilor date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare.

Aceste informații sunt pentru uz oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ștampilelor.

Țările beneficiare care au furnizat deja informațiile prevăzute la primul paragraf nu au obligația de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.,,

Aşadar, în cazul în care se dispune o verificare ,,a posteriori,, de către autorităţile vamale a unei tări membre UE a Certificatelor Form A şi a declaraţiilor vamale eliberate, Autorităţile din statul importator nu sunt obligate să se adreseze unei instituţii din statul exportator indicate de către anumite societăţi, în cazul de faţă Camera de Comerţ şi Industrie din Vietnam, ci sunt obligate să se adreseze doar instituţiei care se regăseşte în baza de date informatică a Comisiei Europene, ceea ce în speţă s-a realizat de către Direcţia Generală a Vămilor.

În raport de cele anterior reținute, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.