Decizie nr. 1/Ap din 08.01.2024

- art. 6 Cod civil

- art. 1707 Cod civil

- Regulamentul UE nr. 980/2023 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799

Bunul a fost livrat conform clauzelor contractuale şi normelor juridice aplicabile la momentul încheierii contractului, iar modificarea ulterioară a dispoziţiilor legale, care impun obligaţia de echipare a autovehiculelor noi cu un alt tip de tahograf, până la momentul executării propriu-zise a obligaţiei de predare, nu poate fi calificată ca fiind o încălcare a prevederilor contractuale.

Chiar dacă echiparea autovehiculelor noi cu astfel de dispozitive a devenit obligatorie începând cu data de 21.08.2023 şi furnizorul avea acces la conținutul actului normativ încă de la data publicării acestuia, Curtea constată că norma juridică a fost adoptată ulterior încheierii contractului şi a intrat în vigoare la data de 21.08.2023, chiar după executarea obligaţiei de predare de către intimata pârâtă (12.07.2023) conform clauzelor contractuale asumate de intimata pârâtă.

Faptul că, după executarea contractului, normele juridice ulterioare încheierii contractului, au impus modificări de software care au devenit obligatorii doar după data de 21.08.2023, nu poate primi calificarea juridică de viciu ascuns al bunului vândut.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Covasna la data de 29.09.2023, sub nr. xxxx/119/2023, astfel cum a fost precizată, reclamantul Municipiul X. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.

SRL obligarea acesteia la executarea tuturor obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin încheierea contractului nr. xxxxx/11.05.2023, respectiv să înlocuiască tahograful din dotarea autobasculantei cu un tahograf conform Regulamentului de punere în aplicare UE 2021/1228 şi 2016/799, precum şi la plata daunelor interese în cuantum de 700 de lei/zi calculată de la data înmatriculării respectiv 30.08.2023 şi până la data înlocuirii tahografului.

Prin sentinţa civilă nr. 836/10.11.2023, pronunțată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, complet specializat în litigii privind achizițiile publice, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Municipiul X., în contradictoriu cu pârâta S.C.

A.

SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 11.05.2023 s-a încheiat între părţi contractul de achiziţie publică de produse nr. xxxxx având ca obiect achiziţionarea unei autoutilitare în conformitate cu caietul de sarcini şi propunerea tehnică, cu dispoziţiile legale, standardele tehnice, profesionale şi de calitate în vigoare.

Conform art. 4.3 transportul produsului precum şi instalarea, punerea în funcţiune cu toate costurile asociate sunt în sarcina exclusivă a contractantului, iar conform punctului 10.3.1 punerea în funcţiune se realizează de către contractant pe baza programării anticipate cu autoritatea contractantă şi acesta include şi ajustările şi setările necesare pentru a asigura instalarea corespunzătoare, furnizorul va efectua testele funcţionale ale produsului şi rămâne responsabil pentru protejarea produsului de zgârieturi etc. până la acceptare de către autoritatea contractantă.

Tribunalul a mai reţinut că punctul 17.6 prevede obligaţia autorităţii contractante să recepţioneze produsul furnizat şi să certifice conformitatea cu caietul de sarcini, având dreptul să refuze motivat în scris, iar punctul 17.10 prevede că factura va fi emisă de contractant doar după semnarea de către autoritatea contractantă a procesului verbal de recepţie calitativă, acceptat după livrarea, instalarea, punerea în funcţiune şi testarea produsului respectiv instruirea personalului, iar dreptul de proprietate asupra produsului achiziţionat se transmite de la contractant la autoritatea contractantă la data recepţiei acestuia.

Tribunalul a avut în vedere că, în ceea ce priveşte obligaţiile furnizorului s-a invocat punctul 19.4 din contract cu privire la garanţia furnizorului că produsul este nou, neutilizat şi că nu va avea nici un defect, va corespunde specificaţiilor şi cerinţelor autorităţii contractante şi că, în caietul de sarcini, la specificaţiile de la filele 17 - 18 din dosar la tahograf este menţionat ca cerinţă tahograf digital.

La recepţia produselor se menţionează că acesta se va efectua pe bază de proces verbal cu posibile rezultate de acceptat, acceptat cu observaţie, acceptat cu rezerve şi refuzat, iar factura se va emite după semnarea de către autoritatea contractantă a procesului verbal de recepţie acceptat, după livrarea, instalarea, montarea şi punerea în funcţiune şi testarea produselor respectiv instruirea personalului.

Tribunalul a menţionat că la data de 12.07.2023 s-a încheiat procesul verbal de predare primire împreună cu certificatul de garanţie şi Declaraţia de conformitate, iar la data de 13.07.2023 s-a încheiat procesul verbal de recepţie cu menţiunea că se admite recepţia utilajului îndeplinind condiţiile de calitate necesare pentru buna funcţionare conform cărţii tehnice, menţionând că produsul a fost pornit şi că funcţionează la parametrii normali şi că la data de 12.07.2023 s-a emis factura fiscală nr. xxxx pentru suma de 524.790 lei.

Ulterior, Tribunalul a reţinut că la data de 13.09.2023 s-a emis de către reclamant o anexă la procesul verbal de recepţie în care se menţionează că autobasculanta a fost înmatriculată la data de 30.09.2023 şi s-a constatat că autoutilitara este dotată cu tahograf neconform, fără a se menţiona cauza neconformității.

S-a trimis o adresă pe mail la societatea pârâtă prin care s-a solicitat înlocuirea tahografului cu una conformă cu Regulamentul de punere în aplicare UE nr.2021/1228 şi 2016/799, fiind amânată plata facturii după efectuarea demersurilor necesare, iar pârâta a răspuns pe data de 13.09.2023 arătând că schimbarea legislaţiei nu o afectează din moment ce autoutilitara a intrat în proprietatea reclamantului.

În drept, Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu Regulamentul UE nr. 980/2023 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799 în ceea ce priveşte un tahograf inteligent de tranziţie şi utilizarea de către acesta a Autentificării mesajului de navigaţie de la serviciul deschis al Galileo şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1228 „(13) Data actuală de aplicare prevăzută la articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1228 împiedică autorităţile de omologare de tip să acorde omologarea de tip pentru echipamente în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799 în conformitate cu modificările prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1228 înainte de 21.08.2023.

Cu toate acestea, în temeiul articolului 8 alineatul (1) şi al articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, începând cu acea dată, vehiculele înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru trebuie să fie echipate cu noua versiune a tahografului inteligent.

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1228 trebuie modificat pentru a permite acordarea omologării de tip odată cu intrarea în vigoare a prezentului regulament.”

Conform legislaţiei UE în domeniu, respectiv Regulamentul de punere în aplicare nr. 1228/2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799 în ceea ce priveşte cerinţele pentru construirea, testarea, instalarea, operarea şi repararea tahografelor inteligente şi a componentelor acestora, Tribunalul a avut în vedere că, din 15.06.2019, în vehiculele înmatriculate pentru prima dată în UE se instalează aparatură de înregistrare de a doua generaţie și se emit carduri de tahograf de a doua generaţie şi, pentru a evita înlocuirea fizică a aparaturii de înregistrare ori de câte ori se adoptă o modificare a specificaţiilor tehnice ale tahografului, este necesar să se asigure că viitoarele funcţionalităţi ale tahografului pot fi puse în aplicare şi îmbunătăţite prin actualizări ale software-ului.

Tribunalul a reţinut, în speţă, că autovehiculul, atât la data încheierii contractului, cât şi la data procesului verbal de recepţie, era dotat cu tahograf digital, fără a avea modificările necesare de software obligatorii după data de 21.08.2023.

Însă legislaţia în vigoare la data procesului verbal de recepţie, precum şi la data emiterii documentaţiei tehnice nu prevedea un alt fel de tahograf şi nici updaturile necesare, ci doar după data de 21.08.2023.

Tribunalul a constatat că procesul verbal de recepţie din data de 13.07.2023 a fost semnat de către membrii comisiei de recepţie cu menţiunea admis, iar anexa la acesta a fost întocmită după 2 luni, respectiv în septembrie, după ce a fost iniţial declarat admis produsul în cauză.

Tribunalul a considerat că, practic, contractul de vânzare cumpărare s-a perfectat la momentul semnării procesului verbal de recepţie cu menţiunea admis, iar după această dată s-a emis şi factura fiscală, reclamantul având obligaţia să achite contravaloarea produsului achiziţionat conform contractului.

Astfel, în contract s-a specificat că dreptul de proprietate asupra produsului achiziţionat se transmite de la contractant la autoritatea contractantă la data recepţiei acestuia.

Tribunalul a mai reţinut şi că în caietul de sarcini nu sunt specificaţii referitoare la tahograf, ci doar ca autoutilitara să fie dotată cu tahograf digital, ceea ce s-a realizat conform legislaţiei în vigoare.

Produsul a intrat în proprietatea reclamantului la data de 13.07.2023, a fost înmatriculat pe data de 30.08.2023, iar constatarea aşa zisei neconformități s-a realizat pe data de 12.09.2023.

Tribunalul a arătat că în Anexa la procesul verbal de recepţie nu se specifică în ce constă neconformitatea produsului, dar din acţiune şi corespondenţa dintre părţi rezultă că tahograful nu este stricat sau nefuncțional, ci doar că nu este conform cu legislaţia în vigoare, legislaţie care însă s-a schimbat la data de 21.08.2023, dată la care autoutilitara era deja în proprietatea reclamantului.

În acest context, Tribunalul nu a validat invocarea garanţiei vânzătorului pentru un viciu ascuns, întrucât aparatul tahograf este conform cu specificaţiile din caietul de sarcini, nu este defectat, ci doar software-ul acestuia trebuie updatat cu noile modificări, iar la data încheierii procesului verbal de recepţie acesta era valabil şi funcţional.

Tribunalul a reţinut, în final, că nu există un viciu ascuns întrucât la data trecerii autoutilitarei în proprietatea reclamantului acesta era dotat cu aparat tahograf digital aşa cum s-a solicitat în caietul de sarcini, aparat funcţional şi care avea parametrii valabili la aceea dată, iar sarcina cu privire la aducerea la zi, ca urmare a modificărilor legislative ulterioare intervenite, este a proprietarului maşinii.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Municipiul X. a declarat apel, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii.

Prealabil, reclamantul a arătat că instanța de fond a indicat greșit, în dispozitivul hotărârii, calea de atac ca fiind recursul, având în vedere art. 55 alin. (3¹) din Legea nr. 101/2016 care prevede că „hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1¹) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară”, iar, potrivit art. 457 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În motivarea cererii de apel, cu privire la considerentele pe care și-a fundamentat instanța de fond soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, apelantul reclamant a susținut că, în mod contrar reținerilor instanței, tahograful face parte integrantă din bunul achiziționat și nu are nimic de a face cu exploatarea acestuia, astfel că, prin livrarea autobasculantei cu un tahograf neconform cerințelor legislației în vigoare, intimata pârâtă a încălcat prevederile Caietului de sarcini, cât și art. 1.1 lit. m) din Contractul de achiziție publică de produse nr. xxxxx/11.05.2023, conform căruia contractul este considerat finalizat în momentul în care s-au realizat toate activitățile prevăzute în acesta, respectiv atunci când au fost remediate toate neconformitățile care nu au permis utilizarea produsului în vederea obținerii beneficiilor anticipate și a îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Caietul de Sarcini.

Totodată, lit. s) din art. 1.1 definește neconformitatea ca fiind „execuția de slabă calitate sau deficiențe care încalcă siguranța, calitatea sau cerințele tehnice și/sau profesionale prevăzute de prezentul Contract și/sau de Legea aplicabilă și/sau care fac rezultatele furnizării produselor necorespunzătoare scopurilor acestora, astfel cum sunt prevăzute în prezentul Contract și/sau Legea aplicabilă, precum și orice abatere de la cerințele și de la obiectivele stabilite în Caietul de Sarcini.

Neconformitățile includ atât viciile aparente, cât și viciile ascunse ale Produsului care fac obiectul prezentului Contract”.

Este real că apelantul nu a constatat niciun defect al dispozitivului tahograf, însă acesta nu corespunde specificațiilor și cerințelor asumate de furnizorul intimat și nici cerințelor legislației în vigoare, astfel că, din culpa exclusivă a acestuia, autobasculanta livrată nu poate îndeplini scopul pentru care a fost achiziționată.

Din această perspectivă, prima instanță a respins, în mod greșit, apărarea din acțiunea introductivă privind garanția contra viciilor bunului vândut, dat fiind că imposibilitatea punerii în funcțiune a autobasculantei a putut fi constatată doar după înmatriculare.

Punerea în funcțiune nu include doar pornirea autovehiculului, ci și posibilitatea punerii în circulație a acestuia, iar, pentru a putea fi folosit în scopul pentru care a fost achiziționat, fără încălcarea prevederilor legale în materie, acesta trebuie să fie dotat cu un tahograf inteligent, conform legii, utilizarea vehiculului fără un astfel de tahograf constituind contravenție, conform art. 8 lit. e) din O.G. nr. 37/2007.

Apelantul reclamant a mai precizat că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2023/980 din 16.05.2023 a intrat în vigoare la data de 25.05.2023 (la 3 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - 22.05.2023), deci, înainte ca bunul să fie predat.

Așadar, furnizorul a cunoscut sau trebuia să cunoască modificările legislației privind echiparea autovehiculelor cu tahografe inteligente, dat fiind că, așa cum reiese din Certificatul constatator, intimata pârâtă deține autorizație pentru desfășurarea acestui tip de activitate care, în mod evident, impune cunoașterea legislației în domeniu, inclusiv a Regulamentului (UE) nr. 165/2014, prin care s-au introdus tahografele digitale de a doua generație, precum și a Regulamentului (UE) nr. 799/2016, prin care s-au stabilit mai multe cerințe tehnice în vederea testării și instalării tahografelor inteligente.

Apelantul a arătat că, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1228/2021, echiparea autovehiculelor noi cu astfel de dispozitive a devenit obligatorie începând cu data de 21.08.2023, însă, furnizorul avea accesul asigurat la conținutul actului normativ încă de la data publicării acestuia, anterioară încheierii contractului.

Prin urmare, chiar și în cazul în care Caietul de Sarcini ar fi cuprins cerința echipării autobasculantei cu un „Tahograf”, fără a se preciza tipul acestuia - analog, digital sau inteligent, furnizorul avea obligația de a cunoaște dispozitivele cu care trebuia să echipeze autovehiculul livrat, pentru a putea fi utilizat în conformitate cu Contractul și cu legislația incidentă.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cazul în care un bun achiziționat necesită montaj și probe tehnologice, după predarea, respectiv recepția acestuia, trebuie emis un Proces-verbal de punere în funcțiune, pentru verificarea conformității produsului.

Or, în speță, nu a fost încheiat un asemenea act care ar putea exonera intimatul-pârât de răspunderea contractuală privind viciul ascuns, prevăzută de art. 1707 Cod civil.

În ceea ce privește apărările pârâtei că înmatricularea autovehiculului s-a efectuat cu întârziere, apelantul reclamant a susținut că, potrivit art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

În cauză, recepția autobasculantei a avut loc la data de 13.07.2023, iar înmatricularea autovehiculului s-a efectuat în data de 30.08.2023.

Referitor la convorbirile telefonice la care se face referire prin sentința atacată, apelantul a arătat că, în conformitate cu art. 7 din Contract, orice comunicare făcută de părți va îmbrăca forma scrisă sub sancțiunea inopozabilității respectivei comunicări.

Pe de altă parte, susținerile pârâtei în sensul că a avut intenția de a întreprinde demersurile necesare în vederea schimbării tahografului fac dovada că acesta avea deplină cunoștință asupra neconformității produsului.

În fine, a susținut apelantul reclamant că, potrivit art. 10.3 și art. 19.11 din Contract, furnizorul, pe lângă livrarea produsului, are obligația de a presta și serviciul de instalare, de punere în funcţiune, de testare a produsului furnizat, precum și instruirea la fața locului a personalului desemnat de Autoritatea contractantă.

Astfel, apelantul a solicitat obligarea intimatei la executarea obligațiilor asumate prin contract, prin înlocuirea tahografului din dotarea autobasculantei cu unul conform legislației în vigoare, iar, în subsidiar, a solicitat acordarea de daune-interese pentru repararea întregului prejudiciu, constând în contravaloarea lipsei de folosință a produsului, în sumă de 700 lei/zi, calculat de la data înmatriculării autovehiculului furnizat, respectiv 30.08.2023, și până la data înlocuirii tahografului.

În drept, a fost invocată aplicarea prevederilor art. 1169, art. 1350 alin. (1) și (2), art. 1548, art. 1481 alin. (1), art. 1771, art. 1672 pct. 3, art. 1707, art. 1710 lit. b), art. 1528, art. 1712, art. 1702 Cod civil, art. 192 și 194 Cod de procedură civilă, Regulamentul (UE) nr. 1/1228, Regulamentul (UE) nr. 6/799, precum și prevederile legale la care s-a făcut referire în apel.

Cererea de apel este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, conform art. 56 alin. (4) din Legea nr. 101/2016.

Intimata pârâtă S.C. A. SRL nu a formulat întâmpinare, conform art. 55 alin. (4) coroborat cu art. 50 alin. (6) din Legea nr. 101/2016.

Părţile nu au solicitat administrarea de probe noi în apel.

Analizând apelul declarat de reclamantul Municipiul X., în conformitate cu dispoziţiile art. 479 şi urm. Cod de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă nu a fost contestată prin cererea de apel, astfel că, instanţa de apel va reţine aceleaşi aspecte de fapt, cu precizările suplimentare ce vor fi detaliate, acestea fiind necesare la analiza subsecventă a criticilor de apel formulate.

În fapt, între apelantul reclamant, în calitate de autoritate contractantă şi intimata pârâtă, în calitate de contractant, s-a încheiat contractul de achiziţie publică de produse nr. xxxxx din 11.05.2023, având ca obiect, conform art. 3, „achiziţionarea autoutilitarei basculantă (1 buc), denumită în continuare Produs, pe care Contractantul se obligă să îl furnizeze în conformitate cu prevederile din prezentul contract, anexa nr. 1 – Caietul de sarcini, Anexa nr. 2 – Propunerea tehnică, cu dispoziţiile legale, aprobările şi standardele tehnice, profesionale şi de calitate în vigoare” (filele 8-14 dosar tribunal).

În caietul de sarcini nu sunt specificaţii referitoare la tahograf, ci este inserată menţiunea ca autoutilitara să fie dotată cu tahograf „digital” (fila 18 dosar tribunal).

În executarea contractului, la data de 12.07.2023 s-a încheiat procesul verbal de predare primire împreună cu certificatul de garanţie şi Declaraţia de conformitate (fila 22 dosar tribunal), iar la data de 13.07.2023 s-a încheiat procesul verbal de recepţie cu menţiunea că se admite recepţia utilajului, acesta îndeplinind condiţiile de calitate necesare pentru buna funcţionare conform cărţii tehnice, menţionându-se că produsul a fost pornit şi că funcţionează la parametrii normali (fila 23 dosar tribunal), iar, la data de 12.07.2023, s-a emis factura fiscală nr. xxxx pentru suma de 524.790 lei (fila 24 dosar tribunal).

Ulterior, la data de 13.09.2023 s-a emis de către apelantul reclamant o anexă la procesul verbal de recepţie în care se menţionează că autobasculanta a fost înmatriculată la data de 30.09.2023 şi s-a constatat că autoutilitara este dotată cu tahograf neconform, fără a se menţiona cauza neconformității (fila 25 dosar tribunal).

După emiterea acestei anexe, apelantul reclamant a trimis o adresă, pe e-mail, societăţii intimate prin care a solicitat înlocuirea tahografului cu unul conform cu Regulamentul de punere în aplicare UE nr. 2021/1228 şi 2016/799, fiind amânată plata facturii, iar intimata pârâtă a comunicat, la data de 13.09.2023, că schimbarea legislaţiei nu o afectează din moment ce autoutilitara a intrat în proprietatea reclamantului.

Curtea mai constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că Regulamentul UE nr. 980/2023 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799 şi care prevedea obligaţia ca, începând cu data de 21.08.2023, vehiculele înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru să fie echipate cu noua versiune a tahografului inteligent, a intrat în vigoare la data de 25.05.2023 (la 3 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - 22.05.2023).

Curtea constată că, în mod legal, prima instanţă a reţinut că, raportat la data încheierii contractului, autovehiculul era dotat cu tahograf digital fără a avea modificările necesare de software care au devenit obligatorii doar după data de 21.08.2023.

Această constatare reprezintă o corectă aplicare a art. 6 Cod civil, care stabileşte expres că „ (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare.

Aceasta nu are putere retroactivă”, respectiv că „(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.

Din interpretarea acestor norme rezultă că actele juridice nu pot genera decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii lor, fie că este vorba de efecte produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, fie că este vorba de efectele produse după intrarea în vigoare a legii noi.

Prin urmare, în privinţa contractului de achiziţie publică de produse nr. xxxxx/11.05.2023, nu poate fi reţinută aplicarea regulamentului evocat anterior, deoarece acest act normativ a intrat în vigoare la data de 25.05.2023, deci ulterior datei încheierii contractului în litigiu.

Nu poate fi validată critica apelantului reclamant că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2023/980 din 16.05.2023 a intrat în vigoare înainte ca bunul să fie predat şi că, implicit, furnizorul a cunoscut sau trebuia să cunoască modificările legislației privind echiparea autovehiculelor cu tahografe inteligente.

Contractul în discuție a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament, astfel că, în executarea lui, părţile nu pot avea în vedere decât obligaţiile asumate la momentul încheierii acestui contract, în acord cu dispoziţiile art. 6 Cod civil evocate anterior şi art. 3 din Contract, prin care intimatul pârât şi-a asumat respectarea „dispoziţiilor legale, aprobărilor şi standardelor tehnice, profesionale şi de calitate în vigoare”.

În mod corespunzător, Curtea va înlătura şi critica apelantului că, prin livrarea autobasculantei cu un tahograf neconform cerințelor legislației în vigoare la momentul predării, intimata pârâtă a încălcat prevederile Caietului de sarcini și art. 1.1 lit. m) şi s) din Contractul de achiziție publică de produse nr. xxxxx/11.05.2023.

Aşa cum s-a reţinut anterior, bunul a fost livrat conform clauzelor contractuale şi normelor juridice aplicabile la momentul încheierii contractului, iar modificarea ulterioară a dispoziţiilor legale, care impun obligaţia de echipare a autovehiculelor noi cu un alt tip de tahograf, până la momentul executării propriu-zise a obligaţiei de predare, nu poate fi calificată ca fiind o încălcare a prevederilor contractuale.

Nici critica apelantului că, prima instanță a respins, în mod greșit, apărarea din acțiunea introductivă privind garanția contra viciilor bunului vândut nu poate fi reţinută.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, aparatul tahograf livrat odată cu autobasculanta, la 12.07.2023, era conform cu specificaţiile din caietul de sarcini şi normele juridice în vigoare la data încheierii contractului (11.05.2023) şi, conform procesului verbal de recepţie, acesta era valabil şi funcţional.

Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1707 Cod civil, neputând fi reţinută existenţa unui viciu ascuns.

Faptul că, după executarea contractului, normele juridice ulterioare încheierii contractului, au impus modificări de software care au devenit obligatorii doar după data de 21.08.2023, nu poate primi calificarea juridică de viciu ascuns al bunului vândut.

Susţinerile apelantului că echiparea autovehiculelor noi cu astfel de dispozitive a devenit obligatorie începând cu data de 21.08.2023 şi că furnizorul avea accesul asigurat la conținutul actului normativ încă de la data publicării acestuia nu au relevanţă în cauză, deoarece, contrar acestora, Curtea constată că norma juridică a fost adoptată ulterior încheierii contractului şi a intrat în vigoare la data de 21.08.2023, chiar după executarea obligaţiei de predare de către intimata pârâtă (12.07.2023) conform clauzelor contractuale asumate de intimata pârâtă.

Este corectă susţinerea apelantului că, potrivit art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, noul proprietar al unui autovehicul este obligat să solicite autorității competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile, dar această alegaţie nu produce nici un efect în prezentul litigiu.

După data predării autovehiculului, 12.07.2023, obligaţia conformării la dispoziţiile legii în vigoare la data solicitării înmatriculării incumbă noului proprietar, deci apelantului reclamant.

Contrar criticilor apelantului nu poate fi reţinută nici încălcarea obligaţiilor reglementate de art. 10.3 din Contract, respectiv de a presta și serviciul de instalare, de punere în funcţiune, de testare a produsului furnizat, precum și instruirea la fața locului a personalului desemnat de Autoritatea contractantă şi de și art. 19.11 din Contract, îndeplinirea acestor obligaţii fiind confirmată de procesul verbal de recepţie încheiat la 13.07.2023, în care s-a inserat menţiunea că se admite recepţia utilajului, acesta îndeplinind condiţiile de calitate necesare pentru buna funcţionare conform cărţii tehnice şi că produsul a fost pornit şi că funcţionează la parametrii normali (fila 23 dosar tribunal).

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 480 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de reclamantul Municipiul X. împotriva sentinţei civile nr. 836/10.11.2023, pronunțată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, complet specializat în litigii privind achizițiile publice, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în apel,