Decizie nr. 194/R din 17.04.2025

- art. 13. alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 130/2020

- art. 3.2. alin. (3) lit. e) din Ordinul M.E.E.M.A. nr. 3083/2020

- art. 6.7. lit. d) din Ordinul comun nr. 1060/2857/2020 din 08.09.2020

Ghidului Solicitantului

Interpretarea realizată de prima instanţă asupra normelor juridice reţinute este în acord cu scopului pentru care acest ajutor de stat a fost instituit de OUG nr. 130/2020, astfel cum este detaliat în nota de fundamentare, respectiv paragrafele 1-5 şi, în special justificarea că: „IMM-urile deţin o parte însemnată din forţa de muncă activă a României prin contractele individuale de muncă încheiate, (…), astfel încât nevoia de sprijin a acestora fie prin granturi pentru capital de lucru, fie prin granturi de investiţii este o nevoie reală cu un impact major asupra echilibrelor macroeconomice ale României”.

Din această prevedere a notei de fundamentare rezultă clar că acordarea ajutorului de stat pentru IMM-uri a avut ca raţiune şi sprijinirea, în mod indirect, a forţei de muncă active, obiectiv concretizat de altfel prin obligaţiile impuse beneficiarilor prin intermediul clauzelor contractului de finanţare, în sensul de a menţine sau suplimenta locurile de muncă existente la data cererii de finanţare.

Argumentele referitoare la contextul în care s-a ajuns la modificarea numărului de salariaţi nu prezintă relevanţă juridică, în mod corect, tribunalul apreciind că aceste aspecte nu se circumscriu nici forţei majore şi nici situaţiilor de urgenţă, pentru a determina exonerarea de răspundere potrivit art. 27 din contract.

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 02.03.2023, reclamanta Societatea A.

S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii X., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. xxxx/06.09.2023 prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de recuperare integrală a ajutorului de stat nr. xxx/11.08.2023 și, pe cale de consecință, să dispună anularea acestei decizii de recuperare.

Prin sentinţa civilă nr. 831/CA/31.10.2024, Tribunalul Brașov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Turism X, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Societatea A S.R.L. a declarat recurs, în termenul legal, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta a arătat că soluţia instanţei de fond este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv O.U.G. nr. 130/2020 şi Ordinul M.E.E.M.A nr. 3083/2020, fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta reclamantă a menţionat că una dintre condiţiile stabilite de aceste reglementări legale, transpusă şi în contractul de finanţare încheiat, vizează menţinerea, pe o perioadă de 6 luni de la momentul plăţii ajutorului financiar, a numărului de angajaţi existenţi în cadrul societăţii la data înscrierii în program, această condiţie fiind interpretată de către prima instanţa de judecată de o manieră restrictivă şi contrară scopului pentru care aceasta a fost instituită.

A arătat că prin Contractul de finanţare nr.

M2-xxxxx din data de 05.08.2023 Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor, societatea, fiind declarată eligibilă, a beneficiat de un ajutor de stat acordat efectiv la data de 12.08.2021, primind un ajutor financiar în cuantum de 114.221,40 lei, acordat sub formă de grant pentru capital de lucru.

Includerea societăţii în program şi acordarea ajutorului financiar de stat a presupus îndeplinirea mai multor condiţii, pe care consideră că le-a îndeplinit.

Cu toate acestea, intimata, urmare a verificărilor efectuate ulterior acordării sprijinului financiar, a constatat că societatea a îndeplinit toate condiţiile stabilite prin contractul de finanţare, cu excepţia condiţiei privind menţinerea numărului de 12 angajaţi pe o perioadă de 6 luni de la momentul acordării efective ajutorului financiar, respectiv din luna august 2021.

Urmare a acestei aprecieri, a fost emisă Decizia de recuperare integrală a ajutorului de stat nr. xxx/11.08.2023 a Ministerului Economiei, Antreprenorialului şi Turismului, Agenţia pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii X prin care s-a dispus recuperarea integrală a ajutorului de stat acordat.

Împotriva acestei decizii societatea a formulat plângere prealabilă, justificând în tot necesitatea revocării deciziei privind recuperarea integrală a ajutorului de stat acordat.

În opinia recurentei reclamante, interpretarea primei instanţe contravine scopului pentru care prevederile legale au fost instituite.

Acordarea ajutorului financiar a venit pe fondul pandemiei cu SARSCoV2.

Condiţionarea menţinerii numărului de angajaţi vine doar pentru a asigura inclusiv locurile de muncă pentru angajaţi, iar societatea avea obligaţia să nu reducă numărul locurilor de muncă oferite; or, faptul că personalul angajat, din raţiuni personale, a înţeles să demisioneze, nu îi poate fi poate fi imputat, în acest sens fiind şi preambulul O.U.G. nr. 130/2020.

Astfel, a interpreta această condiţie altfel decât o obligaţie a societăţii de a menţine aceste locuri de muncă, respectiv de a nu face reduceri de personal sub nicio modalitate prevăzută de Codul muncii şi a se imputa acesteia fluctuaţiile de personal determinate de demisii din partea personalului, ar conduce la îndepărtare de scopurile urmărite prin O.U.G. nr.130/2020.

Recurenta reclamantă a mai arătat că ajutorul de stat i-a fost acordat în mod efectiv la data de 12.08.2021, respectiv la aproximativ 1 an distanţă, timp în care situaţia în cadrul societăţii a suferit modificări, fiind în plină pandemie de SARSCoV2.

A menţionat că s-a înscris în program la data de 22.10.2020, însă a fost declarată eligibilă la data 23.07.2021, conform Deciziei privind acceptarea de principiu la finanţare nr. xxxxx/23.07.2021, când existau fluctuaţii de personal în cadrul societăţii şi a subliniat că a depus eforturi considerabile în menţinerea numărului de 12 angajaţi, atât pe parcursul perioadei de referinţă, cât şi în afara acesteia şi nu a procedat la reducerea numărului locurilor de muncă.

De asemenea, a încheiat în perioada de referinţă, respectiv la data de 23.12.2021, un contract cu B.

S.R.L. tocmai în vederea contractării de personal care să activeze drept angajaţi ai societăţii.

În drept, a invocat Codul de procedură civilă.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Recursul a fost timbrat cu 100 lei conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata pârâtă Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Turism X , prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 17-24), a solicitat respingerea recursului.

În motivare, a arătat că soluţia instanţei de fond este legală, temeinică şi fondată, iar normele de drept aplicabile cauzei, argumentele susţinute şi probele aflate la dosar au impus soluţia pronunţată.

Intimata pârâtă a menţionat că societatea a transmis o cerere de finanţare în platforma electronică www.granturi.imm.gov.ro , în cadrul programului de ajutor de stat - Măsura nr. 2 – „Granturi pentru capital de lucru acordate I.M.M.-urilor”, solicitând ajutor financiar în cuantum de 114.221,40 lei pentru activitatea codului CAEN 5610, dar şi pentru păstrarea/menţinerea a 12 locuri de muncă sau suplimentarea acestora, conform celor asumate prin cererea transmisă.

Sistemul informatic a preluat cererea înregistrată şi a generat un număr unic de identificare la nivel naţional în cadrul Măsurii nr. 2, reclamantul primind nr. xxxxx/22.10.2020, ora 10:35 (data înscrierii).

La finalizarea înscrierilor şi închiderii sesiunii de accesare a ajutoarelor de stat în cadrul acestei măsuri, cererea de finanţare înregistrată sub nr. xxxxx a intrat în etapa verificărilor prealabile realizată de către sistemul informatic, în mod automat conform criteriilor şi condiţiilor de eligibilitate reglementate, setate în prealabil de către administratorul tehnic.

Urmare a verificărilor administrative şi de eligibilitate, aplicantul a fost admis de principiu la finanţare, fiind încheiat în acest sens Contractul de finanţare nr.

M2-xxxxx/05.08.2021.

În data de 12.08.2021, pe baza contractului încheiat, societatea A.

S.R.L. a încasat în contul său destinat de grant deschis la instituţia bancară parteneră, suma de 114.221,40 lei acordat sub formă de grant pentru capital de lucru - ajutor de stat.

Ajutorul financiar acordat dobândeşte caracter nerambursabil, beneficiarul fiind absolvit de orice obligaţii şi îndatoriri legate de programul de finanţare accesat, doar după îndeplinirea tuturor condiţiilor ulterioare încasării sumei aprobate, la împlinirea termenului privind monitorizarea şi verificarea acestuia.

Aşadar, după primirea ajutorului de minimis, beneficiarul intră într-o nouă etapă-monitorizarea proiectului, perioadă în care sunt reglementate noi obligaţii şi îndatoriri specifice, sub sancţiunea recuperării ajutorului acordat.

Procedura măsurii de sprijin accesate reglementează în mod expres faptul că în termen de maxim 180 de zile din momentul plăţii ajutorului financiar către beneficiar, acesta are obligaţia efectuării cheltuielilor eligibile şi încărcării în aplicaţie a facturilor, documentelor de plată şi raportului de progres (anexa 8), a menţinerii sau suplimentării locurilor de muncă asumate prin cererea de finanţare, obligaţii aflate sub sancţiunea recuperării ajutorului acordat.

În cauză, societatea a solicitat ajutor de stat în cadrul Măsurii nr. 2 de finanţare pe activitatea codului CAEN 5610 eligibil în cadrul măsurii conform Anexei nr. 2 la O.U.G. nr. 130/2020, primind la data de 12.08.2021 ajutorul solicitat în contul său destinat capitalului de lucru, iar în urma verificărilor s-a reţinut că a fost respectat termenul legal pentru depunere.

În cadrul procesului de verificare/monitorizare, intimata pârâtă a ţinut cont şi de reglementările stabilite în Ghidul Solicitantului, sens în care s-a emis şi punctul de vedere de către furnizorul de ajutor de stat în cadrul schemei - Ministerul Fondurilor Europene (actualmente Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene) - cuprins în Adresa nr. 96802/05.10.2021, comunicată organului ierarhic superior pârâtei, administrator al schemei - Ministerul Economiei Antreprenorialului şi Turismului (actualmente Ministerul Economiei Antreprenorialului şi Turismului) - Direcţia Generală Ajutor de Stat, ca răspuns la adresa acestuia nr. xxxxx/DGAS/29.09.2021, prin care s-a stabilit în mod clar, în interpretarea cadrului legal aplicabil faptul că: c) Menţinerea locurilor de muncă existente la data înscrierii şi după caz creşterea locurilor de muncă pe o perioadă de minim 6 luni de la obţinerea finanţării-în situaţia în care un loc de muncă se vacantează în această perioadă, timpul în care locul de muncă ar trebui să fie ocupat este de 30 de zile, fără a depăşi 6 luni de la obţinerea finanţării.

Faţă de societatea recurentă, urmare a sesizării auditorilor în procesul de verificare al fondurilor europene alocate, s-a constatat că nu a fost respectată obligaţia legală privind menţinerea celor 12 angajaţi, pe o perioadă de minimum 6 luni de la data acordării grantului, conform prevederilor art. 3.2. alin. (3) lit. e) din Ordinul M.E.E.M.A. nr. 3083/2020, coroborat cu prevederile art. 13. alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 130/2020 şi ale art. 6.7. lit. d) din Ordinul comun nr. 1060/2857/2020 din 08.09.2020 şi Ghidului Solicitantului.

Verificările au fost efectuate în baza sesizării auditorilor Curţii de Conturi, având în vedere şi prevederile art. 7.3 şi art. 7.5 din procedura programului, respectiv ale art. 16. alin. (1) lit. (k) din O.U.G. nr. 130/2020, sancţiunea fiind recuperarea totală.

Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute în contractul de finanţare (Anexa 2) şi legislaţia aplicabilă măsurii, s-a reţinut că nu au fost respectate prevederile legale incidente, coroborat şi cu declaraţiile date şi asumate în cererea de finanţare, dar şi cu prevederile prealabile stabilite prin contractul de finanţare, dar şi la art. 3, art. 9 lit. b) din Contractul de finanţare nr. xxxxx/05.08.2021.

Neregulile sesizate de către auditorii Curţii de Conturi, constatate şi de membrii Unităţii de Implementare Proiecte din cadrul pârâtei, privind beneficiarul A.

S.R.L.-RUE xxxxx au fost consemnate în Nota de constatare a neconformităților nr. 330/05.07.2023, potrivit prevederilor Ordinului M.E.A.T. nr. 1364/2021.

Astfel, s-a reţinut nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 130/2020, Ordinului M.E.A.T nr. 3083/2020, Ordinul comun M.F.E./M.E.E.M.A. nr. 1060/2857/2020, raportat şi la Ghidul solicitantului aferent Acţiunii 3.1.1.

Sprijin pentru IMM-uri în vederea depăşirii crizei economice generate de pandemia COVID19, Axa prioritară 3 - Sprijinirea IMM-urilor ca reacţie la pandemia COVID -19, Obiectiv Specific OS 3.1. - Consolidarea poziţiei pe piaţă a IMM-urilor afectate de pandemia COVID-19, Prioritatea de investiţii 3a - Sprijinirea capacităţii IMM-urilor de a creşte pe pieţele regionale, naţionale şi internaţionale şi de a se angaja în procesele de inovare, Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020, aprobat prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1084 2020, modificat prin Ordinul M.F.E. nr. 1475/2020.

Urmare a notei încheiate, s-a procedat la calcularea dobânzii corespunzătoare ajutorului de stat de recuperat (Nota de stabilire a creanţei bugetare datorate nr. 364/11.07.2023).

Fiind îndeplinite măsurile reglementate de Ordinul M.E.A.T. nr. 1364/2021, raportat la prevederile O.U.G. nr. 130/2020, coroborat cu procedura programului şi ghidul solicitantului, s-a emis decizia de recuperare a ajutorului financiar.

Astfel, s-a emis Decizia de recuperare a ajutorului de stat nr. xxx/11.07.2023 prin care s-a dispus recuperarea ajutorului de stat şi a dobânzii aferente, calculată din data plăţii-12.08.2021 până la data de 11.07.2023, conform notei de stabilire a creanţei bugetare datorate în valoare de 123.964,32 lei.

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 794/2004, varianta consolidată şi în vigoare, dobânda se datorează de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispoziţia beneficiarului pentru prima dată, respectiv 12.08.2021 şi se aplică de-a lungul întregii perioade până la data recuperării efective.

Împotriva deciziei de recuperare, reclamanta a formulat în termenul legal contestaţie, înregistrată sub nr. xxxx/11.08.2023.

Situaţia de fapt şi neregulile constatate au făcut obiectul unei noi analize şi reverificări de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor, luând în considerare întreaga documentaţie chiar şi înscrisurile justificative depuse în completare.

Prin Răspunsul nr. xxxx/06.09.2023, Comisia a reţinut că într-adevăr obligaţia menţinerii celor 12 locuri de muncă nu a fost respectată, verificările iniţial efectuate conform sesizării Curţii de Conturi a României fiind corecte şi legale, menţinând decizia de recuperare şi respingând contestaţia.

Împotriva acesteia, reclamantul a promovat acţiune în contencios administrativ.

Intimata pârâtă a arătat că, prin cererea de recurs, au fost invocate acţiunile efectuate de reclamantă pentru angajarea personalului în cadrul societăţii, eforturile de a menţine ocupate cele 12 locuri de muncă, declarate la înscrierea în cadrul programului de finanţare la data de 22.10.2020 pentru care avea obligaţia menţinerii timp de 6 luni de la data acordării ajutorului de stat, însă, cunoscând faptul că se confruntă cu o aşa mare fluctuaţie de personal şi având în vedere faptul că de la data înscrierii în cadrul programului şi până la data acordării ajutorului de stat acordat a trecut o perioadă de aproximativ 10 luni, timp în care nu a reuşit să stabilească/controleze aceste fluctuaţii de personal, la momentul acordării ajutorului de stat - 12.08.2021 acesta avea posibilitatea de-a renunţa la sprijinul financiar în momentul primirii.

A mai arătat că, deşi cunoştea situaţia societăţii vis-a-vis de fluctuaţiile de personal pe care nu le putea stabili/controla precum şi faptul că s-a obligat la menţinerea ocupării celor 12 locuri de muncă timp de 6 luni de la data acordării ajutorului de stat, totuşi reclamanta a acceptat sprijinul financiar.

Intimata pârâtă a precizat că acordul de finanţare încheiat cu reclamanta este un contract administrativ, supus unui regim de putere publică, emis în baza unui cadru legal specific.

În acest sens, contractul de finanţare încheiat între Societatea A.

S.R.L şi pârâtă constituie anexă la procedura programului, aprobată prin Ordinul M.E.E.M.A. nr. 3083/2020 şi în baza O.U.G. nr. 130/2020.

În acest sens, drepturile şi obligaţiile reţinute în sarcina părţilor contractante se circumscriu drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în actele normative care reglementează programul de finanţare Măsura 2 - Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor, inclusiv în Ghidul solicitantului.

Prin urmare, în sarcina administratorului de program este reglementată şi monitorizarea îndeplinirii de către beneficiari a obligaţiilor stabilite de legiuitor în interiorul termenelor expres prevăzute, şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare faţă de beneficiarii care nu îşi îndeplinesc obligaţiile legale.

Or, în cauză, recurenta nu a identificat şi nici nu a dovedit împrejurările de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative emise de pârâtă-Decizia de recuperare a ajutorului de stat nr. xxx/11.07.2023, înregistrată sub nr. xxxx/11.07.2023 şi confirmată şi de Răspunsul nr. xxxx/06.09.2023 privind soluţionarea contestaţiei reclamantei.

În drept, a invocat Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Ordinul ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri nr. 3083/2020, pentru aprobarea Procedurii de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate IMM-urilor” din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 130/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, aferente Programului operaţional Competitivitate 2014-2020, în contextul crizei provocate de COVID-19, precum şi alte măsuri în domeniul fondurilor europene, O.U.G. nr. 130/2020, Ordinul comun M.F.E/M.E.E.M.A. nr. 2857/1060/2020, pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat-Sprijin pentru IMM-uri în vederea depăşirii crizei economice generate de pandemia de COVID-19.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 488 şi urm. Cod de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Recurenta reclamantă invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a respectiv O.U.G. nr. 130/2020 şi Ordinul M.E.E.M.A nr. 3083/2020, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care nu este fondat.

Astfel, prin Decizia de recuperare integrală a ajutorului de stat nr. 153/11.07.2023 (filele 111-114 dosar tribunal) s-a stabilit în sarcina recurentei reclamante Societatea A.

S.R.L., obligația de restituire integrală a ajutorului de stat în valoare totală de 123.964,32 lei, din care creanţă bugetară în sumă de 114.221,40 lei şi 9.724,92 lei dobândă, calculată de la data plății, 12.08.2021 până la data de 11.07.2023 (fila 115 dosar tribunal), fiind reţinută săvârşirea unei nereguli, respectiv că reclamanta nu a menţinut numărul minim de angajaţi asumaţi prin cererea de finanţare (respectiv 12).

Împotriva acestei decizii, recurenta reclamantă a formulat contestaţie administrativă, înregistrată sub nr. xxxx/11.08.2023, soluţionată în sensul respingerii sale, conform Răspunsului nr. xxxx/06.09.2023 emis de Agenţia Pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii X. (filele 120-126 dosar tribunal), astfel că a fost sesizată instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prima instanţă a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a respectat obligația inserată la art. 9 din Contract, privind menţinerea numărului de angajați, precum și împrejurarea că, în cauză, nu este incident niciunul din cazurile exoneratoare de răspundere prevăzute la art. 27 din Contract.

În plus, s-a mai reţinut că existau fluctuații de personal încă dinaintea semnării Contractului astfel încât, nu se poate reține că problemele cu personalul sunt doar ulterioare semnării contractului și nu puteau fi prevăzute de reclamantă la momentul încheierii acestuia.

Prin cererea de recurs, reclamanta a criticat modalitatea în care prima instanţă a aplicat dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2020 şi ale Ordinului nr. 3083/2020, apreciind că interpretarea acestor norme juridice de către prima instanţă contravine scopului pentru care prevederile legale au fost instituite, însă aceste critici nu sunt fondate.

În mod legal, prima instanţă a constatat că, în cauză, recurenta reclamantă a beneficiat, în baza contractului de finanţare nr.

M2-xxxxx/05-08-2022, de ajutor financiar, încasat efectiv la data de 12.08.2021, obligaţia asumată la art. 9 din acest contract fiind aceea de a menţine, timp de 6 luni numărul de salariai înscrişi în cererea de finanţare (respectiv 12 – fila 128 dosar tribunal), însă această obligaţie nu a fost respectată (în intervalul august 2021-februarie 2022 a avut un număr de 6, 7 sau 8 salariaţi – filele 76-82 dosar tribunal), situaţie de fapt în raport cu care s-a reţinut nerespectarea obligaţiilor contractuale şi, implicit, a art. 3.2. (3) lit. e) din Anexa parte integrantă a Ordinului MEEMA nr. 3083/2020 coroborat cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 130/2020 şi ale art. 6.7 lit. d) din Ordinul comun 1060/2857/2020.

Contrar criticilor recurentei reclamante, interpretarea realizată de prima instanţă asupra normelor juridice evocate anterior este în acord cu scopului pentru care acest ajutor de stat a fost instituit de OUG nr. 130/2020, astfel cum aceasta este detaliat în nota de fundamentare, respectiv paragrafele 1-5 şi, în special justificarea că: „IMM-urile deţin o parte însemnată din forţa de muncă activă a României prin contractele individuale de muncă încheiate, (…), astfel încât nevoia de sprijin a acestora fie prin granturi pentru capital de lucru, fie prin granturi de investiţii este o nevoie reală cu un impact major asupra echilibrelor macroeconomice ale României”.

Din această prevedere a notei de fundamentare rezultă clar că acordarea ajutorului de stat pentru IMM-uri a avut ca raţiune şi sprijinirea, în mod indirect, a forţei de muncă active, obiectiv concretizat de altfel prin obligaţiile impuse beneficiarilor prin intermediul clauzelor contractului de finanţare, în sensul de a menţine sau suplimenta locurile de muncă existente la data cererii de finanţare.

Argumentele recurentei reclamante referitoare la contextul în care s-a ajuns la modificarea numărului de salariaţi nu prezintă relevanţă juridică, în mod corect, tribunalul apreciind că aceste aspecte nu se circumscriu nici forţei majore şi nici situaţiilor de urgenţă, pentru a determina exonerarea de răspundere potrivit art. 27 din contract.

Afirmaţia recurentei că singura obligaţie pe care o avea era aceea de a nu reduce numărul locurilor de muncă oferite nu este susţinută de termenii clari şi expliciţi în care a fost redactat art. 9, obligaţia asumată fiind aceea „să menţină activitatea şi numărul de salariaţi înscrişi în cererea de finanţare, pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data acordării ajutorului de stat”.

Prin urmare, Curtea va valida interpretarea primei instanţe, care a reţinut în mod corect că obligaţia asumată de societate a fost aceea de a menţine numărul de salariaţi activi înscrişi în cererea de finanţare, iar nu numărul de locuri de muncă disponibile la nivelul societăţii.

Apărările referitoare la fluctuaţiile de personal şi eforturile depuse de societate pentru a menţine numărul de salariaţi declaraţi în cererea de finanţare (un număr de 12) nu pot fi avute în vedere, deoarece sunt aspecte care erau cunoscute chiar la momentul la care societatea şi-a asumat obligaţia contractuală, contractul fiind semnat la data de 05.08.2021 când societatea avea un număr de numai 6 salariaţi, deşi la momentul depunerii cererii de finanţare avea 12 salariaţi activi.

Prin urmare, cum la momentul la care a acceptat semnarea contractului de finanţare, recurenta reclamantă cunoştea această situaţie dificilă de atragere a forţei de muncă, a acceptat ca justificare acest aspect pentru nerespectarea obligaţiei contractuale astfel asumate ar însemna încălcarea principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, care statuează că nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în faţa justiţiei de propria culpă pentru a valorifica un drept.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta Societatea A.

S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 831/CA/31.10.2024 pronunţată de Tribunalul Brașov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs,