Curtea de Apel BRAȘOV · xxxx/197/2022

Decizie nr. 369/R din 09.12.2024

Instanță: Curtea de Apel BRAȘOV
Dosar: xxxx/197/2022
Obiect: Răspundere contractuală. Renunțarea la clauza penală stabilită de părți pentru executarea cu întârziere a obligației de finalizare/recepție a apartamentului ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare reprezintă expresia principiului libert
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Art. 1169, art. 1536, art. 1530, art. 1547, art. 1355 alin. 1 şi art. 1270 alin. 1 C.civ C.civ., Legea nr. 193/2000

În temeiul libertăţii contractuale, persoanele fizice şi juridice au posibilitatea de a încheia contracte şi de a le stabili conţinutul.

Astfel, potrivit art. 1169 C.civ. părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Instituirea unei clauze penale – precum cea în discuţie se realizează prin stipulaţia părţilor, nefiind obligatorie în temeiul legii, aspect ce rezultă din art. 1538 C.civ.

Conform acestui text de lege, clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.

Renunţarea la clauza penală reprezintă consecinţa exprimării consimţământului ambelor părţi în acest sens în temeiul libertărţii lor contractuale.

Desigur, renunţarea la această clauză a avut ca şi consecinţă faptul că nu mai poate fi antrenată răspunderea contractuală a societăţii intimate pentru nerespectarea termenului stabilit pentru finalizarea/recepţia apartamentului.

Această împrejurare nu atrage, însă, caracterul ilicit al prevederii contractuale atât timp cât clauza exprimă consimţământul neviciat al părţilor contractante.

În ipoteza în care reclamanta nu era de acord cu inserarea unei astfel de clauze, avea posibilitatea de a refuza semnarea contractului.

Deşi Curtea poate admite posibilitatea că aceasta s-ar fi putut simţi constrânsă de a alege între a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului prin perfectarea vânzării (imobil achitat integral anterior vânzării) şi a solicita activarea clauzei din antecontract privind acordarea penalităţilor de întârziere în raport de întârzierea în efectuarea recepţiei apartamentului, trebuie a se observa că nu formează obiectul cererii de chemare în judecată vicierea consimţământului său la semnarea contractului.

Susţinerea recurentei în sensul că clauza în discuţie este ilicită întrucât este prohibită de lege şi contravine prevederilor art. 1536, art. 1530, art. 1547, art. 1355 alin. 1 şi art. 1270 alin. 1 C.civ., nu poate fi primită întrucât ea nu exonerează societatea intimată de orice răspundere pentru neexecutare.

Astfel, reclamanta poate solicita antrenarea răspunderii contractuale a acesteia pentru orice prejudiciu pe care apreciază că l-a suferit prin neexecutarea de către cealaltă parte a obligaţiilor sale, urmând a face dovada acestui prejudiciu.

Nici trimiterea la dispoziţiile art. 1270 alin.1 C.civ. care consacră forţa obligatorie a contractului valabil încheiat nu este de natură a atrage temeinicia susţinerii recurentei.

Dimpotrivă, acesta este un argument ce sprijină apărarea intimatei, întrucât acordul părţilor exprimat prin contractul de vânzare-cumpărare a fost în sensul renunţării la clauza penală stipulată în antecontract, astfel că în prezent, doar această manifestare de voinţă poate produce efecte, fiind obligatorie între cele 2 părţi contractante.

Faptul că o clauză dintr-o convenţie este exclusiv în favoarea uneia dintre părţi nu atrage caracterul ilicit al acesteia atât timp cât cealaltă parte şi-a exprimat un consimţământ neviciat la semnarea actului.

Pentru existenţa caracterului abuziv al unei clauze inserate în cuprinsul unui contract încheiat între profesionişti şi consumatori este necesar, în primul rând, să se dovedească că aceasta nu a fost negociată direct cu consumatorul.

Or, în cauză nu se poate constata lipsa negocierii clauzei inserate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 246/08.03.2021, în condiţiile în care recurenta reclamantă avea posibilitatea evidentă să influenţeze natura ei, putând refuza efectiv încheierea actului caz în care urma să se prevaleze de forma în care se regăsea antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat şi asumat de către ambele părţi.

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 02.05.2022, sub numărul de dosar xxxx/197/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, instanța:

1. să constatate nulitatea absolută a clauzei din contractul de vânzare autentificat sub nr. xx6/08.03.2021, de notar public C., potrivit căreia, părțile contractante declară că nu au și nu vor avea niciun fel de pretenții, că nu solicită daune-interese sau penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a imobilelor și/sau a celui de încheiere a contractului de vânzare în formă autentică;

2. să oblige pârâta la plata sumei de 4.250 de euro, echivalentul în lei la data plății (de la data introducerii acțiunii, reprezentând 20.995 lei), cu titlu de penalități contractuale de întârziere, pentru nerespectarea termenului de predare a imobilului care a format obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. xx3/19.04.2019, de notar public C.;

3. să oblige pârâta să efectueze lucrările necesare remedierii următoarelor defecțiuni constatate la imobilul apartament nr. xx, sc. x, etaj x, situat în localitatea S., str. xxxxx nr. xx, bl. x, complex rezidențial „xxxxx xxxxx x”: ușa de la tabloul electric, care s-a stricat în urma reparațiilor realizate de pârâtă privind nefuncționalitatea unor prize; geamurile de la dormitor (cel ce se deschide și cel de sub el), care sunt zgâriate; finisajul tavanului terasei din bucătărie, de lângă aplică, finisaj care este realizat grosolan; peretele de pe terasa din bucătărie, colț cu scara B, care prezintă o crăpătura ce se mărește în timp (a căzut o porțiune din decorativă, rosturile gresiei s-au crăpat); plinta din bucătărie în zona centralei termice, care se desprinde; pluvială; țevile de aerisire și scurgere de pe terasa necirculabilă a blocului, care nu au plasă (sită) de protecție, existând oricând riscul de a fi înfundate; gresia de pe hol din fața apartamentului 14 și 13, care este spartă.

4. să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentința civilă nr. 10324 din data de 07.11.2023, pronunțată în dosarul nr. xxxx/197/2022, Judecătoria Braşov a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.

S.R.L. şi a obligat pârâta să efectueze lucrările necesare remedierii următoarelor defecțiuni constatate la imobilul apartament nr. xx, sc. x, etaj x, situat în localitatea D., str. xxxxx, nr. xx, bl. x, complex rezidențial „xxxxx xxxxx x”: ușa de la tabloul electric; geamurile de la dormitor (cel ce se deschide și cel de sub el), zgâriate; finisajul tavanului terasei din bucătărie, de lângă aplică; peretele de pe terasa din bucătărie, colț cu scara B, care prezintă o crăpătură ce se mărește în timp (a căzut o porțiune din decorativă, rosturile gresiei s-au crăpat); plinta din bucătărie în zona centralei termice, care se desprinde; panta care nu are inclinația necesară pentru ca apa să se scurgă în țeava de apă pluvială, astfel că, pe terasele necirculate (bucătărie și sufragerie), rămâne apă pluvială; țevile de aerisire și scurgere de pe terasa necirculabilă a blocului, care nu au plasă (sită) de protecție, existând oricând riscul de a fi înfundate; gresia de pe hol din fața apartamentului x4 și x3, spartă.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1.399,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care, suma de 399,85 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 1.000 de lei reprezintă onorariu avocațial, aferente capătului de cerere admis.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 778/AP din 23.07.2024, pronunțată în dosarul nr. xxxx/197/2022*, Tribunalul Brașov – Secția I Civilă a respins apelul incident formulat de apelanta-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.

S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 10324 pronunțate de Judecătoria Brașov, la data de 07.11.2023, în dosarul nr. xxxx/197/2022.

A admis apelul formulat de apelanta–pârâtă B.

S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 10324 pronunțate de Judecătoria Brașov, la data de 07.11.2023, în dosarul nr. xxxx/197/2022, pe care a schimbat-o în parte, și în consecință:

A admis, în parte, capătul trei de cerere și a obligat pârâta să efectueze lucrările necesare remedierii următoarelor defecțiuni constatate la imobilul apartament nr. 14, sc.

A, etaj 6, situat în localitatea C., str. xxxxx nr. xx, bl. x, complex rezidențial „xxxxx xxxxx x”: finisajul tavanului terasei din bucătărie, de lângă aplică; peretele de pe terasa din bucătărie, colț cu scara B, care prezintă o crăpătura ce se mărește în timp (a căzut o porțiune din decorativă, rosturile gresiei s-au crăpat); plinta din bucătărie în zona centralei termice, care se desprinde; gresia de pe hol din fața apartamentului x4 și x3, spartă.

A respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.058,19 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care, suma de 58,19 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 1.000 de lei reprezintă onorariu avocațial, aferente părții admise din acțiune.

A menținut celelalte dispoziții.

A obligat-o pe intimata-reclamanta A. să-i plătească apelantei-pârâte B. S.R.L. suma de 170 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru.

I.4 Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Brașov a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac; casarea, în parte, a hotărârii instanței de apel, în ceea ce privește soluția dată asupra apelului incident şi, în rejudecare, admiterea apelului incident formulat împotriva sentinței civile nr. 10324 din 07.11.2023, pronunțate de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. xxxx/197P022, schimbarea, în parte, a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii petitelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată și, în consecință, instanța de recurs:

1. să constate nulitatea absolută a clauzei din contractul de vânzare autentificat, sub nr. xx$8.03.2021, de notar public C, potrivit căreia, părțile contractante declară că nu au și nu vor avea niciun fel de pretenții, că nu solicită daune-interese sau penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a imobilelor și/sau a celui de încheiere a contractului de vânzare în formă autentică;

2. să oblige intimata-pârâtă să-i plătească suma de 4.250 de euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități contractuale de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a imobilului ce a format obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate, sub nr. xx2/19.04.2019, de notar public C.;

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, a arătat că, reținând că, în speță, este valabilă clauza din contractul de vânzare a cărei nulitate absolută a solicitat-o, instanța de apel a încălcat normele de drept material privitoare la cauza actului juridic civil (art. 1236, 1238 alin. 2 din Codul civil) și normele de drept material referitoare la protecția consumatorului faţă de clauzele abuzive (Legea nr. 193/2000).

Clauza contestată, conform căreia, părțile contractante nu au și nu vor avea niciun fel de pretenții, nu solicită daune-interese sau penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a imobilelor și/sau a celui de încheiere a contractului de vânzare în formă autentică, este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 1238 alin. 2 din Codul civil, din pricina caracterului ilicit al cauzei care a determinat inserarea ei, respectiv, sustragerea intimatei de la îndeplinirea obligației de plată a penalităților aferente predării imobilului cu o întârziere de 17 luni, raportat la data 7 octombrie 2019, penalități prevăzute în art. 4.1. din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată, sub nr. xx2/19.04.2019, de notarul public C..

Recurenta a subliniat că, în speță, cauza intimatei-pârâte, în ceea ce privește dispoziția din contract a cărei nulitate absolută a solicitat-o, trebuie privită din punctul de vedere al scopului mediat (causa remota), adică al motivului determinant, concret care a determinat-o pe pârâtă să insiste ca părțile să nu aibă niciun fel de pretenții una față de cealaltă și să nu solicite daune-interese sau penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a imobilelor și/sau a celui de încheiere a contractului de vânzare în formă autentică.

În speță, scopul intimatei a fost unul singur și cât se poate de clar, acela de a se sustrage de la plata penalităților datorate pentru neexecutarea îndatoririlor sale contractuale.

O asemenea practică ilicită, de a insera în contractele de vânzare clauze cu un astfel de conținut, îi permite societății intimate să își încalce, cu bună-știință, obligațiile de predare la termen a imobilelor sau de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare la data stabilită, cunoscând că are puterea de a neutraliza orice fel de pretenții ale promitenților-cumpărători în legătură cu executarea întârziată a acestor obligații.

Cumpărătorii sunt nevoiți să accepte această clauză pentru a nu pierde sumele achitate promitentei-vânzătoare și a nu risca să rămână și fără apartamentul promis, mai ales că întregul preț al acestuia este achitat anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Având în vedere că obligațiile privind predarea la termen a imobilelor și încheierea contractului de vânzare în formă autentică ulterior intabulării și apartamentării condominiului din care face parte acesta sunt exclusiv obligații ale intimatei, așa acum rezultă din prevederile art. 3.1 și ale art. 4.1 din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, este cu atât mai evident că prevederea contractuală contestată a fost inserată de intimată exclusiv în favoarea sa, profitând de situația sa economică și de poziția privilegiată deținută în cadrul raporturilor contractuale cu promitenții-cumpărători.

Printr-o convenție, însă, părțile nu pot stabili clauze prin care debitorul să fie exonerat de orice răspundere, cu atât mai mult, cu cât, neexecutarea provine din culpa sa gravă sau din intenție.

Astfel de clauze sunt lovite de nulitate absolută, deoarece existența lor este o dovadă implicită a faptului că debitorul nu a avut intenția de a se obliga juridic.

Recurenta a susținut că prevederea contractuală contestată este lovită de nulitate absolută, întrucât cauza sub imperiul căreia a fost inserată este ilicită pentru că este prohibită de lege și contravine dispozițiilor imperative ale art. 1536, 1530, 1547, 1355 alin. 1 și ale art. 1270 alin. 1 din Codul civil.

Pe de altă parte, recurenta a arătat că prevederea contractuală în discuție este și abuzivă, întrucât nu a fost negociată şi produce un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

A subliniat că împrejurarea că această clauză se regăsește într-un contract încheiat în fața notarului public nu înseamnă că ar fi fost negociată, iar lipsa obiecțiunilor cu privire la inserarea clauzei în contract, în condițiile în care, fără acceptarea ei, intimata nu ar fi fost de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare a imobilului al cărui preț a fost plătit integral, nu determină stingerea dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a acestei clauze și înlăturarea ei din contract.

În privința dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, produs prin clauza contestată, recurenta a arătat că acesta rezultă din faptul că intimata își vede realizat dreptul de a încasa prețul integral al imobilului, în timp ce consumatorul pierde despăgubirea care i s-ar fi cuvenit ca urmare a neîndeplinirii la timp, de către promitenta-vânzătoare, a obligației de predare a apartamentului.

Acest dezechilibru este determinat de reaua-credință cu care a acționat intimata, în calitatea sa de profesionist, aceasta urmărind să se sustragă de la obligația de plată născută ca urmare a neîndeplinirii propriilor sale îndatoriri contractuale, punând consumatorul în situația de a alege între a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, prin perfectarea vânzării, și a solicita activarea clauzei din antecontract referitoare la plata despăgubirilor aferente întârzierii în efectuarea recepției apartamentului.

În final, recurenta a subliniat că, fiind lovită de nulitate absolută, clauza în discuție nu produce efecte juridice, astfel că, în temeiul art. 4.1. din antecontractul de vânzare-cumpărare şi al regulilor ce guvernează răspunderea contractuală, în special, al celor prevăzute în articolele 1270, 1531, 1536, 1538, 1539, 1547, 1548 din Codul civil, poate să solicite obligarea intimatei la plata penalităților de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a apartamentului promis.

I.5 Apărările formulate în cauză:

Intimata B.

S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului reclamantei și menținerea deciziei instanței de apel, ca fiind temeinică și legală.

De asemenea, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea apărărilor, a susținut că, prin clauza contractuală contestată de recurenta-reclamantă, a intervenit o modificare a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, ceea ce nu atrage, în mod automat, caracterul ilicit al clauzei sau o nulitate absolută a acesteia, nefiind vorba despre un contract de adeziune, ci despre un act notarial rezultat din negocierile purtate de părți.

Însuși notarul public a luat, conform procedurii, consimțământul părților, după ce acestea au citit integral actul.

Recurenta-reclamanta și-a exprimat, fără rezerve, consimțământul cu privire la inserarea în contract a clauzei contestate, iar, în prezenta cauză, nu a făcut dovada că i-ar fi fost viciat consimțământul.

În opinia recurentei-reclamante, clauza este nulă doar fiindcă a fost inserată în contractul de vânzare-cumpărare.

Intimata a susținut, pe de altă parte, că Tribunalul Brașov a reținut, în mod corect, că recurenta-reclamantă nu a indicat motivele de fapt sau de drept în baza cărora înțelege să afirme caracterul abuziv al clauzei contestate, cu toate că, pentru ca o clauză să poată fi calificată ca fiind abuzivă, este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții, respectiv: clauza să nu fi fost negociată, să producă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar dezechilibrul să fie cauzat de reaua-credință a profesionistului.

De asemenea, a arătat că, nici în cererea de chemare în judecată și nici în căile de atac, recurenta-reclamantă nu a indicat temeiul de drept potrivit căruia, părților semnatare ale unui contract de vânzare-cumpărare în forma autentică, le este interzis să renunțe la penalitățile de întârziere, la daunele-interese.

Având în vedere soluția de respingere a petitului având ca obiect constatarea nulității clauzei contestate şi caracterul accesoriu al capătului de cerere având ca obiect plata sumei de 4250 de euro, reprezentând penalități de întârziere, intimata a susținut că, în mod corect, instanța de fond a respins şi acest petit.

II. Hotărârea pronunţată în recurs

Criticile formulate de recurentă au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 8 C.pr.civ. care prevăd: casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material .

Pe calea deschisă de pct.8 legiuitorul a avut în vedere încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe forme, fie aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia prin prisma raportului normă specială-normă generală, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită (inclusiv în cazul în care norma juridică este susceptibilă de interpretare, iar interpretarea nu e cea justă), încălcarea unor principii generale de drept.

În concret, acest motiv de casare a fost invocat cu referire la dispoziţiile art. 1236 şi art. 1238 alin. 2 C.civ. şi la normele de drept material referitoare la protecţia consumatorului faţă de clauzele abuzive (Legea nr. 193/2000).

Potrivit art. 1236 C.civ.

(1) Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

(2) Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.

(3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Iar conform art. 1238 alin. 2 C.civ. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Recurenta apreciază că următoarea clauză inserată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx6/08.03.2021” noi, părțile contractante, prin semnarea prezentului contract de vânzare declarăm că nu avem și nu vom avea niciun fel de pretenții, nu solicităm daune-interese sau penalități de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare a imobilelor și/sau a celui de încheiere al contractului de vânzare în formă autentică” este lovită de nulitate absolută din pricina caracterului ilicit care a determinat inserarea ei, respectiv acela de a se sustrage obligaţiei de a plăti penalităţile datorate pentru neexecutarea îndatoririlor sale stabilite prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. xx2/19.04.2019

Astfel cum s-a apreciat şi de către instanţele de fond, Curtea reţine că prin această clauză părţile şi-au modificat voinţa iniţială exprimată în promisiunea menţionată anterior prin care, potrivit unei clauze inserate, intimata B.

S.R.L s-a obligat să plătească reclamantei penalităţi de întârziere în cazul depăşirii termenului stabilit pentru finalizarea/recepţia apartamentului promis a fi înstrăinat.

Curtea reţine, sub un prim aspect, că în temeiul libertărţii contractuale, persoanele fizice şi juridice au posibilitatea de a încheia contracte şi de a le stabili conţinutul.

Astfel, potrivit art. 1169 C.civ. părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Instituirea unei clauze penale – precum cea în discuţie se realizează prin stipulaţia părţilor, nefiind obligatorie în temeiul legii, aspect ce rezultă din art. 1538 C.civ.

Conform acestui text de lege, clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.

Renunţarea la clauza penală reprezintă consecinţa exprimării consimţământului ambelor părţi în acest sens în temeiul libertărţii lor contractuale.

Această împrejurare nu atrage, însă, caracterul ilicit al prevederii contractuale atât timp cât clauza exprimă consimţământul neviciat al părţilor contractante.

În ipoteza în care reclamanta nu era de acord cu inserarea unei astfel de clauze, avea posibilitatea de a refuza semnarea contractului.

Astfel, conform art. 1536 C.civ.

În cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei.

Deci acest text de lege vizează regimul juridic al daunelor moratorii în cazul obligaţiilor de a face.

Or, clauza în discuţie are ca obiect plata unei sume de bani, respectiv penalităţi de întârziere în cuantum de 250 euro/lună pentru întârzierea în executarea obligaţiei de predare a apartamentului.

Potrivit art. 1530 C.civ. Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.

Conform art. 1547 C.civ. Debitorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat cu intenţie sau din culpă.

Iar potrivit 1355 alin. 1 C.civ. Nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă.

Clauza cu privire la care recurenta susţine caracterul ilicit nu contravine niciuneia dintre aceste dispoziţii legale întrucât ea nu exonerează societatea intimată de orice răspundere pentru neexecutare.

Nici trimiterea la dispoziţiile art. 1270 alin.1 C.civ. care consacră forţa obligatorie a contractului valabil încheiat nu este de natură a atrage temeinicia susţinerii recurentei.

Cu privire la susţinerile recurentei în sensul că clauza contractuală în discuţie este una abuzivă, Curtea reţine, în acord cu instanţele de fond, că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contracte încheiate între profesionişti şi consumatori.

Conform art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Prin urmare, pentru existenţa caracterului abuziv al unei clauze inserate în cuprinsul unui contract încheiat între profesionişti şi consumatori este necesar, în primul rând, să se dovedească că aceasta nu a fost negociată direct cu consumatorul.

Or, în cauză nu se poate constata lipsa negocierii clauzei inserate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xx6/08.03.2021, în condiţiile în care recurenta reclamantă avea posibilitatea evidentă să influenţeze natura ei, putând refuza efectiv încheierea actului caz în care urma să se prevaleze de forma în care se regăsea antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat şi asumat de către ambele părţi.

În acest context, având în vedere că nu este îndeplinită prima condiţie impusă de prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 (chestiune ce face de prisos analizarea îndeplinirii celorlalte cerinţe), în mod corect s-a reţinut de către instanţele de fond caracterul nefondat susţinerilor recurentei.

Pentru toate motivele expuse mai sus, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, urmând a fi respins în consecinţă.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea urmează să o respingă având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.