Sentință civilă nr. 4 din 09.02.2024

Judecătorul sindic nu are atribuţii în soluţionarea unor cereri ori acţiuni ce excedează procedurii insolvenţei, cum ar fi acţiuni pentru realizarea unor creanţe, acţiuni în constatarea nulităţii unor acte în temeiul dreptului comun şi altele asemenea, operaţiuni care nu sunt prevăzute în mod expres în dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

- art.11 alin.2 din Legea 85/2006

Asupra conflictului negativ de competență născut între completul specializat în materie de insolvenţă şi completul specializat în litigii cu profesionişti, ambele din cadrul Secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Braşov, Curtea reţine următoarele:

Temeiul acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă mobiliară încheiat între SC A SA- în faliment şi SC B SA este reprezentat de lipsa consimţământului constituitorului ipotecii, cât timp nu există o hotărâre o adunării generale a acţionarilor în acest sens, astfel cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată.

Au fost invocate în drept dispoziţiile art.1179 alin.1 C.civ., art.1532 din Legea 31/1990, art.1254 C.civ.

Conform prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, aplicabilă procedurii insolvenţei pârâtei SC A.

SA, atribuţiile judecătorului sindic privesc controlul judecătoresc al activităţii administratorului sau lichidatorului judiciar, precum şi procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, nefiind reglementate exhaustiv.

Prin sintagma "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri şi procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei, privind controlul asupra actelor, operaţiunilor şi plăţilor efectuate de către participanţi după deschiderea procedurii.

Soluţia aleasă de legiuitor este, pe de altă parte, şi restrictivă, în sensul că judecătorul sindic nu are atribuţii în soluţionarea unor cereri ori acţiuni ce excedează procedurii insolvenţei, cum ar fi acţiuni pentru realizarea unor creanţe, acţiuni în constatarea nulităţii unor acte în temeiul dreptului comun şi altele asemenea, operaţiuni care nu sunt prevăzute în mod expres în dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Pentru justificarea interesului propriu în formularea acţiunii, reclamantul C. a invocat calitatea sa de creditor al societăţii A.

SA- în faliment, conform tabelului definitiv consolidat rectificat, fără să se poată concluzionă însă că prezentul litigiu derivă din modalitatea de înscriere a creanţelor în tabel, astfel cum a reţinut prima instanţă sesizată.

Afirmaţia a fost făcută doar pentru justificarea interesului în promovarea acţiunii, fără ca cererea să devină în acest mod o contestaţie la tabelul definitiv sau o cerere rezultată din măsurile dispuse în cadrul procedurii insolvenţei.

Acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile de drept comun privind nulitatea actului juridic şi pe cele din legea specială a societăţilor comerciale, iar motivul nulităţii contractului de ipotecă este reprezentat de lipsă consimţământului constituitorului acesteia.

Nu se poate stabili astfel că ne aflăm în prezenţa unei cereri în materie de insolvenţă, care să decurfă din măsurile dispuse în cadrul procedurii desfăşurate în temeiul Legii 85/2006.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine primului complet sesizat, respectiv completul specializat în litigii cu profesionişti şi nu judecătorului sindic.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale enunţate şi art. 135, 136 Cod procedură civilă, instanţa va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov- Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal- complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.