Decizie nr. 85/R din 15.02.2023

- art. 8 din Legea nr. 341/2004

Dispoziţia legală are în vedere ipoteze alternative de excludere de la beneficiul legii, situaţia recurentului reclamant încadrându-se în ipoteza implicării în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, întrucât stabilirea calităţii de colaborator al fostei securităţi echivalează cu dovada că acesta a fost implicat în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie încadrat ca revoluționar remarcat prin merite deosebite.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1042/16.02.2022, Judecătoria Braşov - Secţia Civilă, a admis excepţia necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, în favoarea Tribunalului Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 713/CA/19.07.2022, Tribunalul Braşov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada Anilor 1945-1989.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 713/CA/19.07.2022 a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivare, a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, recurentul reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a analizat circumstanţele în care a colaborat cu Securitatea, rezumându-şi motivarea la textele legislative fără a analiza în fapt şi în drept obiectul acţiunii şi motivele invocate.

Astfel, instanţa s-a raportat stricto sensu la dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

În opinia recurentului reclamant, instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte să permită accesul opiniei publice la informaţiile referitoare la colaborarea cu fosta securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfăşurat activităţi ce au contribuit la instaurarea şi menţinerea puterii totalitare comuniste, precum şi la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, finalitatea acestui act normativ nu trebuie să fie pedepsirea unor persoane cu privire la care există elemente a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci de a proteja noua democraţie formată după Revoluţia din anul 1989.

A susţinut recurentul reclamant că instanţa trebuia să aibă în vedere preambulul O.U.G. nr. 24/2008 şi a art. 2 lit. b), concluzionând că dacă legiuitorul ar fi urmărit stabilirea calităţii de colaborator al securităţii în virtutea fie exclusiv a semnării unui angajament, fie strict a furnizării unor informaţii fără cerinţa calităţii acestora de a viza în mod special îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (colaborarea de facto, fără ca prin informaţii să se catalizeze acţiuni ale organelor statului de represiune cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale a persoanelor ce făceau subiectul informaţiilor respective) ar fi redactat textul de lege ca atare.

În opinia recurentului reclamant, examinând documentele propuse cu titlu probatoriu al calităţii de colaborator al Securităţii, instanţa ar fi trebuit să observe că acestea nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere faptul că informaţiile furnizate de reclamant organelor de Securitate au fost unele inofensive, nevizând şi neatrăgând îngrădirea vreunui drept fundamental al omului.

Prin urmare, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre formală, lipsită de motivare în fapt şi în drept, hotărârea fiind dată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului.

În opinia recurentului reclamant, simpla limitare la textele de lege fără o analiză a împrejurărilor de fapt şi de drept nu oferă garanţia soluţionării unui proces cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, lipsa de stăruinţă în soluţionarea cauzei determinând reclamantul să interpreteze ca o lipsă de interes din partea instanţei de judecată în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale.

Pentru toate acestea a solicitat admiterea recursului.

În drept: Legea nr. 341/2004, O.U.G. nr. 24/2008, Constituţia României, Codul de procedură civilă.

În susţinere: înscrisuri.

Recursul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin.(1) lit. k din O.U.G. nr. 80/2013.

4. Apărarea intimatului

Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, intimatul pârât a susţinut că recurentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a Sentinţei civile nr. 713/19.07.2022.

Cum atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în opinia intimatului pârât se impune anularea recursului.

Intimatul pârât a arătat că în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond că în data de 13.07.2007 reclamantul a primit Certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi că prin Sentinţa civilă nr. 1564/08.04.2009, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal în Dosarul nr. xxxxx, s-a constatat calitatea reclamantului de colaborator al fostei securităţi, fiind indicate în considerentele hotărârii, punctual, cazurile/speţele raportate, nesilit, de “B.”, la securitate.

De asemenea, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a constatat că în Monitorul Oficial nr. 180/08.06.2011 a fost publicată hotărârea judecătorească de stabilire a calităţii acestuia de colaborator.

Intimatul pârât a precizat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 341/2004, nu beneficiază de prevederile acestei legi persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, sau care au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acţionat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei Române din Decembrie 1989, au emis ordine şi dispoziţii în favoarea menţinerii structurilor fostului partid comunist şi pentru apărarea dictatorului.

De asemenea, prin O.U.G nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, a fost definit colaboratorul securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

A solicitat intimatul pârât ca instanţa de control judiciar să ia act de faptul că reclamantul nu a fost prejudiciat sau vătămat de Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 în condiţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru toate acestea a solicitat respingerea recursului.

În drept: Codul de procedură civilă.

II. Considerentele Curţii asupra recursului

Soluţionând cu prioritate excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 248 Cod procedură civilă instanţa urmează să o respingă, având în vedere că, deşi în cuprinsul cererii de recurs nu se indică expres motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, susţinerile referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 fac posibilă încadrarea acestor motive în cazul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, astfel că sunt îndeplinite exigenţele art. 486 alin. 1 lit. d.

Cod procedură civilă.

Numai lipsa oricărei referiri la motivele de nelegalitate a hotărârii atacate ar face imposibilă încadrarea susţinerilor recurentului în vreunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 Cod procedură civilă, ceea ce ar fi de natură să atragă sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 489 alin. 2 Cod procedură civilă.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu acţiune având ca obiect cererea reclamantului de încadrare ca revoluţionar remarcat prin merite deosebite.

Acţiunea a fost respinsă cu motivarea că, raportat la calitatea reclamantului de colaborator al securităţii, astfel cum s-a stabilit prin Sentinţa civilă nr. 1564/08.04.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal acesta nu poate beneficia de prevederile art. 8 din Legea nr. 341/2004.

Contrar susţinerilor recurentului, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare în cauză a prevederilor de drept material incidente, concluzionând corect în sensul netemeiniciei acţiunii.

Astfel, Curtea constată că prin Sentinţa civilă nr. 1564/08.04.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal în Dosarul nr. xxxxx s-a constatat calitatea reclamantului de colaborator al fostei securităţi, hotărârea judecătorească de stabilire a calităţii recurentului reclamant de colaborator al fostei securităţi fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 180/08.06.2011.

Având în vedere puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului în sensul că prima instanţă ar fi trebuit să analizeze circumstanţele în care a colaborat cu securitatea şi ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că informaţiile furnizate de reclamant organelor de Securitate au fost unele inofensive, nevizând şi neatrăgând îngrădirea vreunui drept fundamental al omului.

În drept, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 341/2004 - Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, nu beneficiază de prevederile acestei legi persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, sau care au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acţionat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei Române din Decembrie 1989, au emis ordine şi dispoziţii în favoarea menţinerii structurilor fostului partid comunist şi pentru apărarea dictatorului.

Aşadar, dispoziţia legală are în vedere ipoteze alternative de excludere de la beneficiul legii, situaţia recurentului reclamant încadrându-se în prima ipoteză, întrucât stabilirea calităţii de colaborator al fostei securităţi echivalează cu dovada că acesta a fost implicat în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică.

Neîntemeiate sunt şi criticile potrivit cărora prin neanalizarea în concret a circumstanţelor în care recurentul reclamant a colaborat cu securitatea, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre formală, lipsită de motivare în fapt şi în drept, hotărârea fiind dată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului.

Aceste critici vizează în fapt nemulţumirea recurentului cu privire la modul de interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, caz de casare care se circumscrie motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care, aşa cum s-a arătat, nu este fondat.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului şi în consecinţă va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr.713/CA/19.07.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.