Decizie nr. 3/R din 11.01.2023

- art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004: „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea.

Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.”

Imposibilitatea punerii în executare a procesului – verbal întrucât instituţia nu deţine toate cele 3 exemplare ale procesului-verbal pentru a le putea revoca pe cale administrativă, un exemplar fiind pierdut de către operatorul poştal de destinaţie nu poate constitui motiv de anulare.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. xxxxx reclamantul Inspectoratul de Politie Județean A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea procesului - verbal de contravenție seria XXXX nr.xxxxxxx/30.04.2021 încheiat de Politia Mun.

C..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 569/CA/15.06.2022, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţie Județean A. în contradictoriu cu pârâtul B..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Politie Județean A. prin care a solicitat admiterea recursului cu consecinţa casării hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea acţiunii formulate ca întemeiată.

În motivarea recursului a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.

Astfel, a arătat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 31 alin. (1) şi ale art. 32 din O.G. nr. 2/2001, instituţia formulând cererea de chemare în judecată în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

A susţinut recurentul reclamant că în temeiul art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 doar intimatul putea formula plângere contravenţională.

A precizat recurentul reclamant că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Pe fondul cauzei, a arătat că la data de 30.04.2020, un agent de poliţie din cadrul I.P.J.

A. – Poliţia Municipiului C. a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXX nr. xxxxxxx, prin care l-a sancţionat contravenţional pe domnul B. pentru faptul că a încălcat prevederile O.M. nr. 3/2020.

Deoarece contravenientul a refuzat să semneze procesul-verbal în cauză şi, implicit, să îi fie înmânat, actul sancţionator a fost întocmit în lipsă, iar exemplarul nr. 2 al acestuia a fost înaintat către Poşta Română pentru comunicare, cu aviz de primire de către intimat, conform prevederilor legale.

Întrucât exemplarul nr. 2 al actului sancţionator nu a fost comunicat intimatului, I.P.J. A. nu a putut înainta ex. nr. 1 al acestuia în debit unităţii fiscale teritoriale pe raza căreia domiciliază intimatul, spre a fi pus în executare.

Prin adresa Poliţiei Municipiului C. nr. 197/29.05.2020 s-a solicitat Poştei Române restituirea confirmării de primire a actului sancţionator.

Poşta Română a comunicat Poliţiei Municipiului C. prin adresa nr. 11764/04.06.2020 că reclamaţia instituţiei a fost înaintată spre soluţionare compartimentului de specialitate.

Prin adresa nr. 20551/DDG/05.08.2020, Poliţia Municipiului C. a solicitat Poştei Române să i se comunice stadiul verificărilor cu privire la reclamaţia în cauză.

Prin adresa nr. 4/10.08.2020, Oficiul Poştal x C. a comunicat că, din cercetările efectuate, trimiterea nu figurează sosită şi predată destinatarului sau înapoiată instituţiei, urmând ca instituţia să fie despăgubită.

A susţinut recurentul reclamant că, întrucât exemplarul 2 al procesului-verbal de contravenţie a fost pierdut de către operatorul poştal de destinaţie, actul sancţionator nu a mai putut fi comunicat contravenientului cu respectarea termenului legal de două luni, în fapt, nefiind comunicat deloc.

Astfel, recurentul reclamant a precizat că în cauză nu există o dovadă a comunicării procesului-verbal de contravenţie, dovadă care să îndeplinească cerinţele legale şi, astfel, nu există posibilitatea executării silite a actului sancţionator, iar impedimentul în cauză nu poate fi înlăturat prin altă modalitate decât pe calea acţiunii în justiţie.

A mai precizat recurentul reclamant că împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. XXXX nr. xxxxxxx din 30.04.2020 nu s-a formulat plângere contravenţională.

A susţinut recurentul că interesul instituţiei în formularea cererii de chemare în judecată este justificat de faptul că aceasta nu mai deţine ex. nr. 2 al actului sancţionator, astfel că nu se poate înainta exemplarul nr. 1 al procesului-verbal în debit, pentru a fi pus în executare.

Or, pentru a se putea înainta procesul-verbal de contravenţie în cauză în debit, reclamantul trebuie să înainteze şi dovada comunicării către contravenient a acestuia, dovadă care nu există.

De asemenea, actul sancţionator nu mai poate fi anulat de către instituţia deoarece nu deţine toate cele 3 exemplare ale acestuia.

Întrucât impedimentul în cauză nu poate fi înlăturat altfel, recurentul reclamant a solicitat anularea acestui act sancţionator.

În drept: art. 488 alin.1 pct.8 cod procedură civilă.

În probaţiune: actele depuse la dosarul cauzei.

Recursul a fost scutit de la plata taxei de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

4. Apărarea intimatei

Intimatul-pârât B. nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Curţii asupra recursului

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant – greşita aplicare a normelor de drept material – se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.

Analizând criticile formulate în recurs, Curtea reţine că recurentul insistă în aprecierea că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXX nr.xxxxxxx/30.04.2021, emis de către IPJ A. - Poliţia Municipiului C. trebuie revocat pe cale judecătorească întrucât instituţia nu deţine toate cele 3 exemplare ale procesului-verbal pentru a le putea revoca pe cale administrativă, tocmai din cauza pierderii unui exemplar al actului de către operatorul poştal de destinaţie.

Curtea constată că interpretarea pe care recurentul o dă legii este una eronată şi că prima instanţă în mod judicios a făcut aplicarea dispoziţiilor art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „ Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea.

Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.”

Astfel, Curtea punctează că din modalitatea de redactare a textului de lege de referinţă în cauză rezultă, fără dubiu, că două sunt condiţiile care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca autoritatea publică să piardă atributul legal de a-şi revoca propriul act administrativ unilateral emis nelegal, anume ca actul administrativ să fi intrat în circuitul civil şi să fi produs efecte juridice.

Este de asemenea evident că premisa unei astfel de acţiuni este nelegalitatea actului administrativ unilateral.

Or, sub un prim aspect, se constată că recurenta reclamantă nu a afirmat nelegalitatea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ci numai imposibilitatea punerii în executare a acestuia, ceea ce presupune prin ipoteză un act valabil întocmit, astfel că premisa avută în vedere de dispoziţiile art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004 nu se verifică.

Mai mult, rezultă din interpretarea art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004 că producea efectelor juridice ale actului nelegal trebuie să se fi realizat în mod efectiv, iar nu potenţial, teoretic, această condiţie rezultând din materialitatea tezei a doua a textului legal anterior citat, teză care priveşte situaţia ca instanţa să se pronunţe (în măsura în care a fost învestită) şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea.

Cum în speţă, prin faptul pierderii actului administrativ, procesul-verbal de contravenţie practic nu a creat/stins/modificat nicio situaţie juridică (toate aceste efecte putându-se produce exclusiv în cazul unei comunicări legale, către contravenient, a actului sancţionator), Curtea constată că în mod legal prima instanţă a respins solicitarea autorităţii emitente de a apela la concursul instanţei de contencios administrativ pentru revocarea actului administrativ emis nelegal, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004.

Nici argumentul privind imposibilitatea autorităţii recurente de a revoca actul administrativ în discuţie pentru lipsa deţinerii fizice, cumulative, a celor 3 exemplare ale procesului-verbal, nu poate conduce la o opinie contrară, în condiţiile în care Legea nr. 218/2002 permite posibilitatea ca inspectorul general/inspectorii judeţeni de poliţiei să emite dispoziţii în aplicarea legii, eventuala carenţă a dispoziţiilor emise (vid legislativ) neputând fi complinit prin apelarea la contenciosul administrativ, care nu poate fi exercitat decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de Legea nr.554/2004.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean A. împotriva sentinţei civile nr. 569/CA/15.06.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.