Decizie nr. 21/R din 12.01.2022

- art. 5 alin. 9 şi respectiv 6 din Decretul – lege nr. 118/1990

Interdicţia cumulului de indemnizaţii prevăzut la art. 6 din Decretul – lege nr. 118/1990 se referă la ipoteza cumulării calităţii de persecutat politic în nume propriu şi de beneficiar soţ urmaş, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, intimata reclamantă nu este nici în situaţia de a cumula drepturi în calitate de copil urmaş şi drepturi în nume propriu (art. 5 alin. 8) şi nici în situaţia de a cumula drepturi după ambii părinţi (art. 5 alin. 9), astfel că în mod corect a concluzionat prima instanţă că odată ce niciunul din textele legale invocate de autoritatea pârâtă nu se referă la interdicţia cumulului de indemnizaţii provenite din calitatea de beneficiar copil urmaş şi beneficiar soţ urmaş, interdicţia unui astfel de cumul nu poate fi dedusă din ansamblul legii, deoarece unde legiuitorul a intenţionat interzicerea cumulului de indemnizaţii, a prevăzut-o expres.

Prin sentinţa civilă nr. 927/08.10.2021, Tribunalul Covasna – Secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii B. şi a anulat decizia nr. 56722/28.04.2021 privind suspendarea plăţii drepturilor prevăzute de legile cu caracter special.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Casa Teritorială de Pensii B. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii criticate iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului a arătat că sentinţa este netemeinică şi nelegală având în vedere că art. 5 alin. 8 şi 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede că copilul care s-a aflat atât în una din situaţiile prevăzute la alin. 4-7 cât şi una din situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 1 şi 2 beneficiază de indemnizaţia a cărei cuantum este mai mare iar la stabilirea indemnizaţiei prevăzute de la alin. 4, 5, 6 sau 7, în situaţia în care ambii părinţi ai copilului s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 1 şi 2, copilul are dreptul la indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare.

În opinia recurentei pârâte, din cuprinsul art. 5 alin. 8 şi 9 şi al art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 rezultă că nu se pot cumula indemnizaţiile acordate urmaşilor cu indemnizaţiile acordate persoanelor persecutate din motive politice iar în cazul copilului urmaş aflat în mai multe situaţii prevăzute de art. 5 alin. 4-7 nu se pot beneficia prin cumul mai multe indemnizaţii.

A concluzionat recurenta pârâtă că dacă în cazurile de mai sus operează prin efectul legii interdicţia de a cumula mai multe indemnizaţii, prin analogie, este indubitabil că prin cumularea celor două indemnizaţii (calitatea de urmaş şi copil urmaş) s-ar crea situaţii inechitabile în sensul primirii prin cumul a unei indemnizaţii superioare din punct de vedere al cuantumului în raport cu o persoană care a executat o pedeapsă privativă de libertate.

Prin urmare, pentru ca măsura reparatorie să se realizeze proporţional şi unitar şi să răspundă scopului avut în vedere de legiuitor de a acorda nivelul cel mai mare al indemnizaţiei, în cazul persoanei în cauză, în mod corect s-a acordat o singură indemnizaţie al cărei cuantum este mai mare.

Pentru toate acestea a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În drept a invocat Codul de procedură civilă.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Recursul a fost scutit de la plata taxei de timbru conform art. 29 alin. 1 lit. A din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile.

În motivarea întâmpinării a arătat că hotărârea instanţei de fond este una legală şi motivată, respectiv s-a reţinut corect că în lege sunt prevăzute limitativ situaţiile în care indemnizaţiile de anumită categorie nu pot fi cumulate şi că în speţă este vorba despre o indemnizaţie primită după părintele decedat şi o pensie de urmaş după soţul decedat, iar aceste categorii nu au fost incluse în interdicţia prevăzută.

A precizat intimata reclamantă că prin expunerea de motive a Legii nr. 232/05.11.2020 s-a susţinut că se aduce o reparaţie morală, o răsplată copiilor prin acordarea unor drepturi urmare a suferinţelor pricinuite asupra lor în perioada regimului comunist.

De asemenea, legiuitorul a precizat că acordă drepturi copiilor şi nu a susţinut faptul că urmaşii moştenesc drepturile părinţilor.

Prin urmare, independent de acţiunile reţinute de un regim totalitar comunist şi abuziv în sarcina părinţilor, copii nu trebuie să suporte consecinţele aşa-ziselor fapte săvârşite de părinţii lor.

În opinia intimatei reclamante recursul promovat de Casa Teritorială de Pensii B. nu întruneşte condiţiile art. 486 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă în sensul că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care s-a întemeiat.

A precizat intimata reclamantă că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

În opinia intimatei reclamante nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, iar instanţa de recurs poate examina numai acele critici privitoare la sentinţa atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 Cod procedură civilă.

În speţă, intimata reclamantă a considerat că motivarea recurentei nu este susceptibilă de încadrare în ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 Cod procedură civilă întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi identificate veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate şi nici nu s-a demonstrat în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Pentru aceste considerente intimata reclamantă a solicitat să se reţină că în speţă nu s-au invocat nici motive de ordine publică, iar în conformitate cu art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă şi în consecinţă să se dispună că recursul este nul.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu acţiune având ca obiect anularea deciziei nr. 56722/28.04.2021 emisă de pârâtă.

Acţiunea a fost admisă cu motivarea în esenţă că dispoziţiile art.5 şi art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 invocate de reclamantă nu se referă la interdicţia cumulului de indemnizaţii provenite din calitatea de beneficiar copil urmaş şi beneficiar soţ urmaş.

Criticile recurentului vizează greşita aplicare în cauză a normelor de drept material, critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu sunt fondate.

În speţă, chestiunea litigioasă vizează interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. 9 şi respectiv 6 din Decretul – lege nr. 118/1990 în situaţia particulară a unui beneficiar în calitate de urmaş al părintelui decedat, cât şi urmaş al soţului decedat.

În fapt, intimata reclamantă este atât beneficiara unei indemnizaţii în baza art. 5 alin. 1 din Decretul – lege nr. 118/1990, în calitate de urmaş al soţului persecutat politic, cât şi beneficiara unei indemnizaţii în baza art. 5 alin. 7 din Decretul – lege nr. 118/1990, în calitate de copil urmaş al tatălui său persecutat politic – prizonier.

Curtea reţine în drept că potrivit art. 5 alin. 8 din Decretul – lege nr. 118/1990 „(8) Copilul care s-a aflat atât în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4) - (7), cât şi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) beneficiază de indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare”.

Conform art. 5 alin. 9 din Decretul – lege nr. 118/1990 „(9) La stabilirea indemnizaţiei prevăzute la alin. (4), (5), (6) sau (7), în situaţia în care ambii părinţi ai copilului s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), copilul are dreptul la indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare”.

Conform art. 6 din Decretul – lege nr. 118/1990 „Persoanele care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) nu pot beneficia şi de drepturile prevăzute la art. 5 alin. (1), (2) şi (3)”.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că interdicţia cumulului de indemnizaţii prevăzut la art. 6 din Decretul – lege nr. 118/1990 se referă la ipoteza cumulării calităţii de persecutat politic în nume propriu şi de beneficiar soţ urmaş, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, intimata reclamantă nu este nici în situaţia de a cumula drepturi în calitate de copil urmaş şi drepturi în nume propriu (art. 5 alin. 8) şi nici în situaţia de a cumula drepturi după ambii părinţi (art. 5 alin. 9), astfel că în mod corect a concluzionat prima instanţă că odată ce niciunul din textele legale invocate de autoritatea pârâtă nu se referă la interdicţia cumulului de indemnizaţii provenite din calitatea de beneficiar copil urmaş şi beneficiar soţ urmaş, interdicţia unui astfel de cumul nu poate fi dedusă din ansamblul legii, deoarece unde legiuitorul a intenţionat interzicerea cumulului de indemnizaţii, a prevăzut-o expres.

În consecinţă, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanţe, în mod corect fiind anulată decizia emisă de autoritatea pârâtă.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 498 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Casa Teritorială de Pensii B. împotriva sentinţei civile 927/08.10.2021 pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care o menţine.