Decizie nr. 73/R din 08.02.2022

- art. 47 alin. (4) şi (5) Cod de procedură fiscală

În mod just, în baza probatoriului administrat, evocat în considerentele sentinţei recurate, prima instanţă a reţinut că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost transmisă prin poştă cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu a reclamantei, astfel cum aceasta era înregistrată în evidenţele publice, respectiv conform informaţiilor deţinute de organul fiscal din evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazei de Date.

Întrucât corespondenţa a fost returnată de oficiul poştal cu menţiunea „expirat termen de păstrare”, în mod legal a reţinut tribunalul că organul fiscal a procedat, corect, în data de 25.09.2019, la comunicarea prin publicitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 4269/20.02.2019, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, decizia fiind considerată comunicată, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv la data de 10.10.2020, termenul de 15 zile calculându-se conform art. 75 Cod de procedură fiscală.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 206/CA/11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice B..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat că Tribunalul Braşov, în mod eronat, a considerat că procedura de comunicare a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 375074/26.08.2019 a fost efectuată în mod corect prin publicitate, deşi nu a existat o comunicare prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În plus, în măsura în care comunicarea decizie se consideră validă ca şi procedură, recurentul a precizat că, atât prin contestaţia prealabilă, cât şi în faţa primei instanţe, a denunţat confirmarea de primire, despre care se susţine că ar conţine semnătura sa, ca fiind falsă, potrivit dispoziţiilor art. 304-308 Cod de procedură civilă, chestiune nu a fost analizată de prima instanţă, potrivit dispoziţiilor legale.

Recurentul a susţinut că, în opinia sa, procedura de comunicare prin publicitate a deciziei contestate, reglementată de art. 47 alin. (4) şi (5) Cod de procedură fiscală, pentru situaţia în care comunicarea prin poştă nu a fost posibilă, nu a fost respectată, probatoriul administrat în cauză nefiind unul care să dovedească contrariul.

Astfel, anunţul trebuia menţinut 60 de zile, însă, consultând adresa de internet corespunzătoare, nu a putut identifica anunţul evocat de intimatele pârâte, deşi, din procesul-verbal de afişare, rezultă că anunţul a fost postat pe pagina de internet www.anaf.ro , pagină pe care însă se realizează comunicarea actelor emise de organul fiscal central, nu a celor emise de organul fiscal local.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul a reiterat argumentele invocate în faţa primei instanţe.

Astfel, a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, dreptul de creanță fiscală şi obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare.

Baza de impozitare aferentă obligațiilor de plată în sarcina societăţii, pentru care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare, s-a născut anterior datei la care a devenit administrator al societăţii, aspect relevat de fişa fiscală.

Or, în condițiile în care obligațiile de plată ale societății sunt aferente unei perioade în care nu a avut vreo calitate în această societate – nici administrator, nici asociat – recurentul consideră că este nelegal şi neîntemeiat ca organele fiscale să dispună angajarea răspunderii sale solidare.

De asemenea, recurentul a arăta că, la data preluării calităţii de administrator, 14.09.2018, Societatea C.

S.R.L. nu mai deţinea active, acestea fiind înstrăinate anterior către D.

S.R.L., care le-a înstrăinat către Societatea E.

SRL, societate deţinută de fostul administrator al societăţii C.

S.R.L..

Referitor la nedeclararea/neachitarea obligaţiilor fiscale, cu rea credinţă, recurentul a arătat că, la data scadenţei acestora, societatea nu avea disponibil, pentru a face nici un fel de plăţi şi nici active care să genereze venituri.

Cu privire la obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, recurentul a menţionat că scopul pentru care a achiziţionat părţile sociale ale C.

S.R.L. nu a fost acela de desfăşurare a vreunei activităţi, ci de revânzare a părţilor sociale, aspect relevat de corespondenţa purtată cu F., persoană faţă de care, la data de 15.10.2019, a înstrăinat toate părţile sociale deţinute la C.

S.R.L., fiind revocat din calitatea de administrator al acestei societăţi la data de 07.10.2019.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept şi a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 16-19), a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că, iniţial, comunicarea deciziei de angajare a răspunderii solidare s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul fiscal al reclamantului, determinat conform art. 32 Cod de procedură fiscală, respectiv domiciliul său conform Direcției pentru Evidenţa Persoanelor şi, cum această comunicare nu s-a realizat, a aplicat procedura reglementată de art. 47 din acelaşi act normativ.

Intimata a arătat că, potrivit art. 30 şi 38 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. are calitatea de organ fiscal central teritorial, iar nu de organ fiscal local, astfel că, în mod corect, anunţul a fost afişat pe site-ul www.anaf.ro .

Pe fond, intimata a arătat, în esență, că, prin decizia nr. 375074/26.08.2019 s-a decis angajarea răspunderii solidare a recurentului reclamant, în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale ale Societăţii C.

S.R.L., în limita sumei de 615.690 lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. b), c) și d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv pentru obligaţiile de plată neachitate de către societate pentru perioada în care acesta a deținut calitatea de asociat și administrator al societăţii.

Astfel, s-a reținut că, în perioada exercitării mandatului de administrator, cu rea credință, reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei de judecată deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi ramase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, respectiv a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului și a determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Verificând situaţia patrimonială a debitorului persoană juridică, sub aspectul cuantificării valorii însumate a bunurilor şi veniturilor deţinute, prin solicitarea şi consultarea datelor înscrise în situaţiile financiar-contabile anuale şi/sau semestriale, a rezultat că ultimul bilanţ depus a fost cel la 31.12.2017, organul fiscal a constatat că societatea deţine active circulante constând în stocuri în valoare de 1.021.821 lei, însă acestea nu au putut fi identificate în vederea valorificării, considerând astfel că bunurile au fost folosite în interes propriu de către asociat/administrator.

Cu privire la decizia nr. 2542/22.01.2020, intimata a arătat că, la soluţionarea contestaţiei, organele de soluţionare au avut în vedere prevederile legale aplicabile în speţă, reţinând în mod corect şi legal că, faţă de dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestaţia nu a fost depusă în termenul legal de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ-fiscal contestat.

În drept, a fost invocată Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Codul de procedură civilă.

Recurentul reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (4) Cod de procedură civilă.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând recursul declarat de reclamantul A., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurentul reclamant invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, respectiv greşita aplicare a prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care nu este fondat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurentul reclamant a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 375074/26.08.2019 prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod de procedură fiscală, pentru suma de 615.690 lei, debite restante ale Societăţii C.

S.R.L., societate la care a avut calitatea de asociat şi administrator, precum şi anularea Deciziei nr. 2542/22.01.2020, prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei anterioare.

Prima instanţă a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că decizia de angajare a răspunderii solidare contestată a fost comunicată reclamantului la data de 13.09.2019, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu, astfel cum era înregistrată în evidenţele publice, iar, ca urmare a faptului că a fost returnată corespondenţa de către oficiul poştal, au devenit incidente dispoziţiile art. 47 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 207/2015, potrivit cărora comunicarea se realizează prin publicitate, respectiv prin afişarea actului administrativ fiscal contestat.

Astfel, cum decizia de impunere a fost comunicată la data expirării termenului de 15 zile de la publicarea anunţului - 25.09.2019, iar contestaţia a fost formulată la data de 19.12.2019, după împlinirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, prima instanţă a conchis că Decizia nr. 2542/22.01.2020 este legală şi temeinică.

Recurentul reclamant critică soluţia primei instanţe, menţionând că, în mod eronat, a considerat că procedura de comunicare a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 375074/26.08.2019 a fost efectuată, în mod corect, prin publicitate, însă aceste critici nu sunt fondate, instanţa de recurs urmând a valida raţionamentul juridic al primei instanţe, care a aplicat corect prevederile art. 47 din Legea nr. 207/2015.

În mod just, în baza probatoriului administrat, evocat în considerentele sentinţei recurate, prima instanţă a reţinut că decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 375074/26.08.2019 a fost transmisă prin poştă cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu a reclamantei, astfel cum aceasta era înregistrată în evidenţele publice, respectiv conform informaţiilor deţinute de organul fiscal din evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazei de Date (fila 151 dosar tribunal).

Întrucât corespondenţa a fost returnată de oficiul poştal cu menţiunea „expirat termen de păstrare” (fila 130 dosar tribunal), în mod legal a reţinut tribunalul că organul fiscal a procedat, corect, în data de 25.09.2019, la comunicarea prin publicitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 4269/20.02.2019, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, decizia fiind considerată comunicată, în termen de 15 zile de la data afişării anunţului nr. 376061/25.09.2019, respectiv la data de 10.10.2020, termenul de 15 zile calculându-se conform art. 75 Cod de procedură fiscală (filele 131-133 dosar tribunal).

Prima instanţă a analizat judicios că, în speţă, s-a realizat o comunicare valabilă a deciziei contestate.

Astfel, art. 47 alin. (1), (2)-(4) şi (14) din Legea nr. 207/2015 stabileşte că „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat (…)”, că „actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poştă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13)”, că „actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, că „în cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7)” şi că „ori de câte ori comunicarea se realizează prin publicitate, potrivit alin. (5) sau prin afişare potrivit alin. (9), organul fiscal întocmeşte un proces-verbal (…)”.

Curtea nu poate valida critica recurentului că anunţul trebuia menţinut 60 de zile, însă, consultând adresa de internet corespunzătoare, nu a putut identifica anunţul evocat de intimatele pârâte şi că, din procesul-verbal de afişare, rezultă că anunţul a fost postat pe pagina de internet www.anaf.ro , pagină pe care, însă, se realizează comunicarea actelor emise de organul fiscal central, nu a celor emise de organul fiscal local.

În primul rând, aceste critici sunt invocate, pentru prima dată în recurs, contrar art. 478 alin. (2) Cod de procedură civilă aplicabil conform art. 494 Cod de procedură civilă.

În al doilea rând, conform mențiunilor din documentul generat informatic, ce atestă publicarea anunţului colectiv (fila 133 dosar tribunal), anunţul nr. 376061/25.09.2019 a fost postat la data de 25.09.2019 şi a expirat la data de 24.11.2019, recurentul reclamant nefăcând dovada accesării site-ului în acest interval şi a rezultatului obţinut, astfel că afirmaţiile sale nu pot fi reţinute, fiind, în mod evident, formulate pro causa şi fără nici un fundament probator.

Nu în ultimul rând, Curtea constată că, în mod corect, anunţul a fost publicat pe pagina de internet www.anaf.ro , în raport de art. 30 şi 38 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În consecinţă, Curtea constată, în acord cu prima instanţă, că, în mod corect, pârâtele au dispus comunicarea prin publicitate a actului fiscal contestat, în condiţiile în care scrisoarea recomandată cu confirmare de primire adresată reclamantului nu a fost ridicată de acesta de la oficiul poştal.

În plus, comunicarea prin publicitate realizată a respectat dispoziţiile art. 47 alin. (14) din Legea nr. 207/2015, respectiv a fost ataşat anunţului colectiv nr. 376061/25.09.2019 şi procesul-verbal care atestă comunicarea efectivă prin publicitate a deciziei respective (filele 131-133) dosar tribunal).

În aceste condiţii, fiind respectate toate formalităţile reglementate explicit de art. 47 Cod de procedură fiscală, în mod corect a constatat prima instanţă că procedura de comunicare prin publicitate realizată de către pârâte a fost legală, soluţia de respingere a contestaţiei administrative formulată la 19.12.2020 de către reclamant, ca nedepusă la termen, prin decizia nr. 2542/22.01.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. fiind legală, deoarece termenul de 45 de zile, care a început să curgă la data de 10.10.2019 s-a împlinit la data 25.11.2019.

Nu poate fi reţinută nici critica recurentului că a denunţat confirmarea de primire, despre care se susţine că ar conţine semnătura sa, ca fiind falsă, potrivit dispoziţiilor art. 304-308 Cod de procedură civilă şi că această chestiune nu a fost analizată de prima instanţă, potrivit dispoziţiilor legale.

Curtea reţine că acest aspect nu a fost analizat de tribunal pentru simplul fapt că organul fiscal nu a invocat, în apărările formulate, primirea personală a deciziei contestate, confirmarea de primire susţinând aspectul că scrisoarea recomandată a fost returnată de oficiul poştal organului fiscal expeditor.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 714/CA/14.10.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs,