Decizie nr. 738 din 21.12.2022

- art. 518 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019

Recurentul reclamant nu a participat nici la examinarea din data de 25.02.2021, nici la cea organizată în data de 09.03.2021, de fiecare dată fiind invocate şi probate motive de ordin medical.

În aceste condiţii, fiind epuizate posibilitățile legale de organizare a vreunei alte sesiuni de examen pentru ocuparea posturilor din cadrul noului birou rezultat în urma reorganizării sau de rezervare a vreunui post, în cauză au devenit incidente dispoziţiile pct. 2.2.2 alin. (4) teza finală din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului pentru funcționarii publici din cadrul Poliției Locale A. ale căror funcţii au fost supuse reorganizării potrivit prevederilor Hotărârii Consiliului Local A. nr. 7/27.01.2021 pentru aprobarea organigramei și a statului de funcții ale Politiei Locale A., conform cărora, candidații care nu sunt prezenţi la efectuarea apelului nominal sunt consideraţi absenți și vor fi respinși.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 29.06.2021, sub nr. xxxxx, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului A. - Poliţia Locală și Directorul Executiv al Poliţiei Locale A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 338/27.05.2021 privind încetarea raportului său de serviciu; reintegrarea sa în funcția publică deținută, dacă aceasta mai există în statul de funcții al instituției publice sau, în cazul în care funcția publică deținută nu mai există, într-o funcție publică echivalentă; obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre veniturile obținute și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de funcționar public şi a daunelor morale în cuantum de 5000 euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 623/CA/30.06.2022, Tribunalul Brașov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Directorului Executiv al Poliţiei Locale A., invocată de acesta prin întâmpinare şi a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului A. - Poliţia Locală și Directorul Executiv al Poliţiei Locale A..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat casarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precizând că nu critică soluția de respingere a excepţiei privind lipsa calității procesuale pasive a Directorului Executiv al Poliției Române, actul administrativ contestat fiind emis de acest pârât, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurentul reclamant a invocat aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material, aspect care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă.

Recurentul a mai susţinut că instanţa de control judiciar urmează a verifica temeinicia și legalitatea soluției adoptate de instanța de fond, în sensul de a stabili dacă situaţia de fapt reţinută este în concordanță cu probele administrate, respectiv dacă prima instanţă a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii.

În opinia sa, prima instanță nu a analizat argumentele din cererea introductivă, dovedite prin probatoriul administrat, respectiv nu a observat că reclamantul nu s-a putut prezenta la niciuna din cele două sesiuni de examene, din motive medicale, respectiv, în contextul unui sindrom anxios postcovid, nu a avut disponibilitatea intelectuală pentru a susține un examen.

De asemenea, deşi din probatoriul administrat s-a relevat stresul şi presiunea la care a fost supus recurentul se către şeful ierarhic superior, instanţa a reţinut, în mod eronat, ca fiind relevantă conversaţia purtată prin intermediul aplicaţiei WhatsApp de către reclamant cu şeful de birou E., „din care s-ar degaja intenţia acestuia din urmă de a determina participarea reclamantului la examenul organizat la data de 25.02.2021, precum şi îngrijorarea manifestată cu privire la starea de sănătate a reclamantului, în pofida susţinerilor contrare formulate în cuprinsul cererii”.

Reluând starea de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată, recurentul reclamant a arătat că, în data de 03.02.2021, deşi starea sănătăţii îi era grav alterată (febră, tuse, oboseală), nu a primit acceptul de a rămâne acasă, astfel că s-a prezentat la post, la Centrul de vaccinare împotriva virusului Sars-Cov-2 de la Centrul C., unde, după mai multe ore de serviciu (în care a legitimat, a verificat temperatura corporală şi a înregistrat aproximativ 100 de persoane programate), şeful centrului de vaccinare l-a supus unui test Covid, iar, în urma rezultatului pozitiv la test, a primit ordinul de a merge acasă şi a rămâne în izolare (în data de 04.02.2021 fiindu-i emisă, de către DSP A. decizia de izolare).

Recurentul reclamant a precizat că, aflat în Spitalul D., internat în stare gravă din data de 08.02.2021, a primit mesaje de ameninţare din partea Şefului de Birou, E. cu privire la articolul „[…]”, la apariția căruia reclamantul nu are niciun aport.

Internat fiind, a fost anunțat să se prezinte, în data de 25.02.2021, la examenul pentru confirmarea pe funcţie, având în vedere intrarea în vigoare a noii organigrame, iar în ziua desfășurării examenului a primit mai multe mesaje șicanatorii de la șeful de birou.

Recurentul a menţionat că, din motive medicale, nu s-a putut prezenta la examene, fiind sub tratament medicamentos pe o perioadă de 6 luni pentru diagnosticul de sindrom anxios depresiv cu manifestări somatoforme pe fondul unei personalităţi dizarmonice, la examenul RMN relevându-se două leziuni demielinizante milimetrice frontal stânga.

Totodată, a arătat că, a fost în audiență la consilierul primarului, F., care l-a asigurat că, după însănătoșire, va putea susţine examenul cu prilejul reorganizării Politiei locale, urmând o perioadă de aproximativ 2 luni în care a primit, în mod constant, mesaje de amenințare din partea șefului său, E., care a încercat, inclusiv, să-l constrângă să se interneze la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie A..

În data de 08.03.2021, a primit un mesaj telefonic cu textul „mâine ai examen”, iar la data de 11.03.2021, a fost apelat de pe acelaşi număr de telefon, persoana apelantă informându-l că este chemat la serviciul resurse umane pentru a ridica preavizul.

În aceeași zi, 11.03.2021, numitul E. i-a transmis că trebuie să se prezinte la Baza 1 pentru a semna preavizul, cel mai târziu a doua zi.

La data de 21.04.2021, numitul E. i-a solicitat recurentului, prin mesaj telefonic, să se prezinte la birou în aceeași zi sau cel mai târziu a doua zi, pentru susținerea interviului privind raportul de evaluare a performanței profesionale pe 2020, deşi reclamantul se afla într-o stare precară de sănătate.

Notificarea preavizului i-a fost transmisă prin executor judecătoresc, în data de 22.04.2021.

Recurentul a mai considerat că, o altă reţinere eronată a instanţei este aceea că, după data de 01.04.2021 a intrat în vigoare noua organigramă, astfel că postul său trebuia desfiinţat cu această dată, deși el a desfășurat activitate până la data de 31.05.2021, cu program de patru ore.

La data de 31.05.2021, recurentul a semnat Decizia nr. 338/27.05.2021 privind trecerea sa în corpul de rezervă al funcționarilor publici.

În opinia recurentului, concedierea sa nu s-a produs ca urmare a unei reorganizări reale a Poliției locale, ci ca o consecinţă a unui articol de presă în care nu a avut nicio implicaţie, deoarece pentru ceilalţi colegi aflaţi în aceeaşi situaţie cu a recurentului la data susţinerii examenului, s-au găsit soluţii de reîncadrare, situație care a generat o stare de discriminare în raport cu persoana sa, sub acest aspect decizia de concediere fiind, în mod evident, nelegală și netemeinică, în condițiile în care dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat prin Constituţie.

Recurentul a menționat, mai departe, că a depus cereri pentru ocuparea unui post vacant de funcţionar public la toate instituţiile publice comunicate de ANFP, însă posturile erau nebugetate, în curs de înfiinţare sau anulate în urma reorganizării.

Prin urmare, reţinerea instanţei că nu a optat pentru alte posturi nu este fondată.

Totodată, recurentul a arătat că, în caz de litigiu, instanţele de judecată nu analizează oportunitatea deciziei de restructurare internă a entității angajatoare, ci doar dacă această măsură corespunde unei nevoi reale și serioase a entității și sunt respectate toate cerinţele legale.

Ca și motiv extrinsec de nelegalitate a deciziei de trecere în rezervă, recurentul a invocat lipsa incidenței dispozițiilor art. 518 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019, față de starea de fapt și juridică existentă, detaliată mai sus.

Astfel, recurentul reclamant a susținut că se află în situația descrisă de art. 527 din O.U.G. nr. 57/2019, potrivit căruia „(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ, precum şi plata, de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ, a unei despăgubiri egale cu diferenţa între veniturile obţinute în perioada respectivă şi cuantumul salariilor indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public. (2) La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută, dacă aceasta mai există în statul de funcţii al autorităţii sau instituţiei publice, sau, în cazul în care funcţia publică deţinută nu mai există, într-o funcţie publică echivalentă”.

În consecință, recurentul reclamant a solicitat anularea deciziei nr. 338/27.05.2021 și reintegrarea sa în postul anterior deţinut.

Cu privire la daunele morale solicitate, recurentul a arătat că angajatorul are obligaţia să despăgubească angajatul în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul.

Pentru a interveni răspunderea civilă a angajatorului, angajatul trebuie să dovedească faptul că prestigiul, onoarea, reputația sau demnitatea sa au fost afectate prin măsura nelegală a angajatorului.

Or, prin concediere, se generează, în mod inerent, o stare de tensiune, de disconfort material şi psihic, care nu poate fi reparată doar prin restabilirea legalităţii, astfel că se impune obligarea angajatorului şi la plata de daune morale.

Recurentul a considerat că i-au fost lezate demnitatea şi reputaţia, fiind pus într-o situaţie negativă.

Fapta ilicită rezidă tocmai în concedierea nelegală, instanţa urmând a da eficiență dispoziţiilor art. 6 alin. (2) Codul muncii privind dreptul la protecţie împotriva concedierii nelegale.

Recurentul a considerat că obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantumul solicitat prin acţiune este necesară, proporţională și conformă principiului reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită ce atrage răspunderea civilă delictuală.

În drept, a invocat prevederile art. 194 și urm., art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, O.U.G. nr. 57/2019, Codul muncii.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 367 din O.U.G. nr. 57/2019 şi art. 270 şi 266 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii).

Împotriva aceleiaşi hotărâri, pârâtul Directorul executiv al Poliţiei Locale A. a declarat recurs, în termenul legal, cu privire la soluția de respingere a excepţiei privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, iar, în rejudecare, admiterea acestei excepții, cu menținerea în rest a hotărârii.

În motivare, recurentul pârât a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, apreciind că hotărârea instanţei de fond, cu privire la respingerea excepţiei, este nelegală, fiind dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) şi c) şi art. 16 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 519 și art. 528 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit prevederilor legate menționate, în contencios administrativ, autorităţile administraţiei publice locale/instituțiile publice sunt cele care au calitate procesuală pasivă într-un proces judiciar în care sunt contestate actele administrative, cu caracter individual sau normativ, emise de acestea, iar nu conducătorii acestora, aspect confirmat și de prevederile art. 218, art. 219 și art. 221 din Codul civil, aplicabile în materia contenciosului administrativ în temeiul art. 28 din Legea nr. 554/2004 și care supun regulilor mandatului raporturile dintre persoana juridică şi organele sale de conducere.

Recurentul pârât a menţionat că, deşi potrivit art. 16 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată se poate formula și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului, în prezenta cauză, cererea este îndreptată împotriva instituției directorului executiv al Poliției locale, în calitate de conducător al instituţiei publice, iar nu în calitatea sa de persoană fizică.

Directorul executiv al Politiei Locale A. este o structură funcţională din organigrama instituției publice, care nu acţionează în nume propriu, ci în calitate de conducător al instituţiei, în baza atribuţiilor conferite de lege.

Astfel, decizia contestată în cauză a fost emisă de directorul executiv al Poliției Locale A. în exercitarea competenţelor prevăzute de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, respectiv în temeiul art. 519 alin. (1) lit. c), potrivit căruia persoana care are competenţă legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, în cazul în care instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, precum și în temeiul art. 528 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Art. 31 alin. (2) din Legea poliției locale nr. 155/2010 prevede că şeful politiei locale numeşte, sancţionează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă ale personalului, cu excepţia sa și a adjunctului său.

Aşadar, legitimarea procesuală pasivă a directorul executiv al Poliţiei Locale A. într-un litigiu privind funcţionarii publici poate fi stabilită doar în calitate de reprezentant al instituţiei publice.

În drept, a invocat aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimatul reclamant B. a formulat, la data de 26.10.2022, întâmpinare la recursul declarat de către pârâtul Directorul executiv al Poliţiei Locale A., în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 27-28), prin care a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimatul a arătat că, în mod contrar susținerilor recurentului pârât, instanţa de fond a respins, în mod legal și întemeiat, excepţia lipsei calității procesuale pasive a Directorului executiv al Poliției Române, reţinând calitatea acestuia de emitent al deciziei de eliberare din funcţia publică, precum și dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

În jurisprudenţă, s-a considerat că, în materie de contencios administrativ, calitatea procesuală derivă din capacitatea administrativă de a emite acte administrative cu caracter individual sau normativ.

În drept, a invocat aplicarea art. 205 Cod de procedură civilă.

Intimatul pârât Directorul Executiv al Poliţiei Locale A. a formulat, la data de 08.11.2022, întâmpinare la recursul declarat de către recurentul reclamant B., în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (filele 30-33), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, recurentul pârât a apreciat că sentința civilă atacată este legală şi temeinică, instanța de fond reținând, în mod judicios, că, în vederea punerii în aplicare a HCL A. nr. 7/27.01.2021, Poliţia Locală A. şi, implicit, Directorul Executiv al Poliţiei Locale A. au aplicat, în mod corect, prevederile art. 518, art. 519 şi art. 533 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Intimatul pârât a arătat că, potrivit art. 3 din HCL A. nr. 7/2021 privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii ale Poliţiei Locale A., hotărârea produce efecte începând cu data de 01.04.2021, dată până la care se aplică procedurile legale prevăzute de art. 405 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În baza art. 4 din HCL nr. 7/2021, conform căruia Primarul Municipiului A. şi Poliţia Locală A. vor asigura ducerea la îndeplinire a hotărârii, Poliţia Locală A. a emis decizia nr. 14/19.02.2021 privind aprobarea Regulamentului de organizare a examenului şi o informare cu privire la etapele de examinare, numire în funcţie sau eliberare din funcţie, după caz.

Regulamentul elaborat este un îndrumar, o procedură internă pentru aplicarea unitară a prevederilor art. 407, art. 408, art. 518 şi art. 519 din Codul administrativ şi prevede toate etapele menţionate de art. 518 şi 519 din cod, precum și modul de organizare şi desfăşurare a examenului organizat ca urmare a reorganizării instituţiei.

Intimatul a mai arătat că, în data de 10.02.2021, a avut loc o şedinţă la sediul Poliției locale, la care au participat şefii de structuri şi reprezentanţii organizaţiilor sindicale.

În cadrul ședinței, au fost prezentate și comunicate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, următoarele documente: HCL A. nr. 7/27.01.2021 privind aprobarea Organigramei şi a Statului de funcţii ale Politiei Locale A.; Decizia nr. 14/09.02.2021 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfășurarea examenului pentru funcţionarii publici din cadrul Poliţiei Locale A. ale căror funcţii au fost supuse reorganizării; Informarea nr. 3333/09.02.2021; Bibliografie examen pentru birourile de ordine publică, dispecerat, monitorizare şi circulaţie rutieră, aceste documente fiind afișate la cele două sedii ale instituţiei şi postate, în aceeaşi zi, pe site-ul instituţiei, spre consultare publică.

Intimatul pârât a menţionat că noua organigramă aprobată prin HCL nr. 7/2021 a prevăzut un număr de 257 de posturi față de 285 câte erau prevăzute anterior, fiind desfiinţate 19 posturi, din care 7 ocupate şi 12 vacante.

S-au reorganizat structurile de ordine publică, circulație rutieră și activitățile de dispecerat, s-a desființat biroul „Petiții, intervenții” și s-a înfiinţat un nou birou, „Acțiuni operative, monitorizare școli”.

Pentru funcţiile publice de execuţie de poliţist local clasa III (categorie din care făcea parte și recurentul reclamant), examenul a avut loc în data de 25.02.2021, anunţul pentru acest examen fiind afişat atât la sediul instituţiei cât şi pe site.

Potrivit pct. 2.2.2 alin. (4) din Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului, candidaţii care nu sunt prezenţi la apelul nominal sunt consideraţi absenţi şi vor fi respinși.

Recurentul reclamant nu s-a prezentat la examen, fiind declarat absent.

Intimatul a mai arătat că, în contextul epidemiologie generat de virusul SARS2CoV-2, prin Decizia nr. 23/23.02.2021 s-a modificat şi completat Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 14/09.02.2021, în sensul că, pentru asigurarea egalităţii de şanse, poliţiştii locali care erau în izolare, carantină sau au avut valori ale temperaturii peste limitele admise în ziua desfăşurării examenului, precum și cei care, din alte motive medicale grave, justificate cu certificat medical nu au putut participa la prima sesiune a examenului, puteau să susţină examenul într-o sesiune specială, organizată la data de 09.03.2021.

Or, recurentul reclamant nu s-a prezentat nici la al doilea examen, fiind în concediu medical, iar, după această dată, s-au epuizat toate posibilitățile legale de organizare a vreunei alte sesiuni de examen pentru ocuparea posturilor din cadrul noului birou rezultat în urma reorganizării sau de rezervare a vreunui post.

Intimatul a menţionat că, în statul de funcţii, anexă la HCL A. nr. 7/2021, postul deţinut de recurentul B. nu a fost rezervat, deoarece acesta nu avea, la data de 27.01.2021, raportul de serviciu suspendat, acest raport de serviciu nefiind suspendat nici la data organizării examenului, în data de 25.02.2021.

Potrivit legislaţiei privind concediile pentru incapacitate temporară de muncă, concediul medical suspendă/prelungeşte termenul de preaviz, dar nu influenţă asupra procedurii de reorganizare sau de susţinere a vreunui examen (de ocupare post vacant, de promovare etc.), aspect confirmat şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin adresele nr. 21291, nr. 22297, nr. 22373/2021 depuse la dosar chiar de către recurentul reclamant.

În consecinţă, văzând rezultatul final al examenului din data de 25.02.2021, prin care recurentul reclamant a fost declarat respins prin neprezentare, precum și prevederile art. 518 alin. (4) Cod administrativ, Poliția locală a comunicat recurentului, la data de 22.04.2021, notificarea de preaviz nr. 9184/16.04.2021.

Intimatul pârât a precizat că, la încetarea raportului de serviciu, s-au avut în vedere prevederile art. 81 alin. (6) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, care reglementează suspendarea termenului de preaviz pe perioada concediului medical, acesta fiind și motivul pentru care raportul de serviciu al recurentului reclamant a încetat la data de 31.05.2021, iar nu la 01.04.2021, data intrării în vigoare a HCL nr. 7/2021.

Susţinerea recurentului, potrivit căreia instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că, după data de 01.04.2021 a intrat în vigoare noua organigramă şi că postul său trebuia desfiinţat cu acea dată, este astfel neîntemeiată.

Postul recurentului reclamant a fost desfiinţat la data de 01.04.2021, dar raportul de serviciu a fost menţinut până la data de 31.05.2021.

Intimatul pârât a mai arătat că reclamantul a fost informat permanent de către șeful de birou cu privire la examenele organizate în cadrul procedurii de reorganizare, pe parcursul fiecărei etape, informarea fiind făcută cu bună intenție, cu scopul de a veni în sprijinul reclamantului, iar nu cu scopul de a-l șicana, cum eronat a susținut acesta.

De asemenea, i s-a solicitat să se prezinte la biroul resurse umane pentru a ridica preavizul, iar, dacă s-ar fi prezentat, ar fi avut posibilitatea de a opta pentru posturile vacante din cadrul instituției și care, potrivit legii, puteau fi ocupate (cu sau fără examen, în funcție de numărul opțiunilor exprimate) doar pe baza opțiunii personale a funcționarului public.

Reclamantul nu s-a prezentat, ci și-a prelungit concediul medical, iar la momentul revenirii și primirii, prin executor judecătoresc, a preavizului, în cadrul instituţiei nu mai existau posturi vacante.

Intimatul pârât a susţinut că, întrucât nu s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 506 din O.U.G. nr. 57/2019, respectiv transferul, astfel cum prevede art. 519 alin. (9) din acelaşi act normativ, în cazul existenţei unei funcţii publice vacante corespunzătoare, s-a emis, la data de 27.05.2021, decizia nr. 338 privind încetarea raportului de serviciu al numitului B..

Având în vedere cele de mai sus, intimatul pârât a apreciat că Poliţia Locală A. și Directorul executiv al acesteia au aplicat, în mod corect şi unitar, prevederile art. 408, art. 518 şi art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, iar decizia nr. 338/27.05.2021 a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile.

Cu privire la afirmaţia recurentului reclamant potrivit căreia a fost vizată persoana lui în mod direct, fără nicio legătură cu postul deţinut şi că, în fapt, concedierea acestuia ar fi fost consecinţa unui articol de presă, intimatul pârât a reiterat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că funcţia pe care o deţinea recurentul reclamant s-a desfiinţat ca urmare a reorganizării activităţii, respectiv a schimbării structurii compartimentului, măsura luată neavând nicio legătură cu activitatea profesională sau personală a reclamantului.

În plus, recurentul nu a fost singura persoană al cărui post a fost reorganizat, în această situaţie aflându-se toţi funcţionarii publici, având aceeaşi funcţie şi grad profesional, din cele două birouri comasate (biroul Ordine Publică zona nr. 2 şi biroul Ordine Publică zona nr. 3).

Conform prevederilor art. 519 alin. (7) din O.U.G. nr. 57/2019, în perioada de preaviz, s-a pus la dispoziţia funcţionarilor publici lista cu posturile vacante corespunzătoare, în ceea ce-l priveşte pe recurent, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici comunicând lista funcţiilor publice vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din judeţul A..

Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, intimatul pârât a menționat că recurentul reclamant a invocat doar existenţa unei atingeri aduse demnităţii sau onoarei, respectiv o suferinţă fizică şi psihică urmare a încetării raportului de serviciu, însă nu a dovedit producerea prejudiciului pretins sau întinderea acestuia.

În al doilea rând, existența unei tensiuni şi producerea unui stres emoţional sau psihic reprezintă elemente inerente unei situaţii conflictuale la locul de muncă, astfel încât acordarea daunelor morale nu se justifică dacă nu se probează că neplăcerile au depăşit limitele fireşti în astfel de situaţii.

Or, în situaţia de față, Poliţia Locală A. și directorul executiv al acesteia au uzat de prerogativele legale şi contractuale, cu bună-credinţă şi cu respectarea limitelor rezonabilității şi ale proporţionalităţii, emiterea deciziei de încetare a raportului de serviciu, contestată în cauză, nereprezentând un abuz, care să dea naştere unor pretenţii întemeiate de acordare a daunelor morale.

În drept, a invocat aplicarea art. 148-151, art. 490 alin. (2) raportat la art. 205-206 Cod de procedură civilă.

Intimata pârâtă Poliţia Locală A. a formulat, la data de 08.11.2022, întâmpinare la recursul declarat de către recurentul pârât Directorul Executiv al Poliţiei Locale A., în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471¹ alin. (3) Cod de procedură civilă (fila 39), prin care a solicitat admiterea recursului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Directorului Executiv al Poliţiei Locale A..

În motivarea întâmpinării, intimata pârâtă a invocat aceleași argumente de fapt și de drept conținute în cererea de recurs depusă de recurentul pârât, arătând, în esență, că acesta a acţionat în calitate de conducător al instituţiei publice.

Astfel, decizia contestată în cauză a fost emisă de directorul executiv al Poliției Locale A. în exercitarea competenţelor prevăzute de OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, respectiv în temeiul art. 519 alin. (1) lit. c), art. 528 alin. (1) precum şi a art. 31 alin. (2) din Legea poliției locale nr. 155/2010.

Aşadar, legitimarea procesuală pasivă a directorul executiv al Poliţiei Locale A. într-un litigiu privind funcţionarii publici poate fi stabilită doar în calitate de reprezentant al instituţiei publice.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând cererile de recurs declarate în cauză de către reclamantul B. şi pârâtul Directorul Executiv al Poliţiei Locale A., în conformitate cu dispoziţiile art. 488 şi urm.

Cod de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Recurentul pârât Directorul Executiv al Poliţiei Locale A. invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greșita soluționare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, rezultat al încălcării/aplicării greşite a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) şi c) şi art. 16 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 519 și art. 528 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care nu este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 338/27.05.2021 emisă de către pârâtul Directorul Executiv al Poliţiei Locale A..

Prin urmare, Curtea constată, în acord cu prima instanţă, că există identitate între persoana acestui pârât şi debitorul raportului juridic dedus judecăţii, în condiţiile art. 36 Cod de procedură civilă, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Directorul Executiv al Poliţiei Locale A. a fost corect respinsă, în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată, se solicită verificarea legalităţii unui act administrativ propriu-zis emis chiar de către de acest pârât.

Dispoziţiile art. 519 și art. 528 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ invocate de către recurentul pârât, care consacră competenţa „conducătorul autorităţii sau instituţiei publice” de emitere a actelor administrative referitoare la raportul de serviciu al funcţionarului public, susţin soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la această excepţie.

În ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea constată că această normă nu este incidentă în cauză, deoarece aceasta are în vedere chemarea în judecată a „persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim”, iar nu chiar a emitentului actului administrativ propriu-zis sau asimilat contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul pârât Directorul Executiv al Poliţiei Locale A. împotriva sentinţei civile nr. 623/CA/30.06.2022 pronunţată de Tribunalul Brașov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Recurentul reclamant B. invocă drept motiv de reformare a sentinţei primei instanţe greșita aplicare a normelor de drept material, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care nu este fondat.

În privinţa acestui caz de casare invocat expres, Curtea reţine că, din interpretarea art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, rezultă că instanţa de recurs exercită controlul asupra modului în care au fost interpretate şi aplicate de către instanţa de fond normele de drept material, respectiv dacă instanţa a identificat regulile de drept aplicabile cauzei, dacă a aplicat o normă generală în locul uneia speciale, dacă a identificat greşit norma aplicabilă în timp sau, deşi sunt corect identificate, le încalcă în litera ori spiritul lor, interpretându-le eronat ori, deşi le interpretează corect la un nivel abstract, aplicarea lor situaţiei de fapt reţinute în speţă se face într-o manieră eronată, contrară sensului şi scopului regulilor de drept respective.

Curtea constată că acest motivul de recurs nu poate fi primit atunci când criticile din recurs tind în realitate la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt, întrucât în această situaţie s-ar efectua un control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului, în care se exercită exclusiv un control de legalitate al hotărârii recurate.

În raport de aceste constatări, Curtea reţine, cu titlu prealabil, că motivele invocate prin cererea de recurs referitoare la lipsa de analiză a argumentelor din cererea de chemare în judecată cu privire la contextul în care reclamantul nu s-a putut prezenta la niciuna din cele două sesiuni de examene, din motive medicale, respectiv, pe fondul unui sindrom anxios postcovid, lipsa de disponibilitatea intelectuală pentru a susține un examen, faptul că a depus cereri pentru ocuparea unui post vacant, reprezintă critici de netemeinicie a sentinţei recurate, care nu pot fi analizate de instanţa de recurs.

Aceste argumente nu pot fi primite deoarece tind, în realitate, la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt, ceea ce echivalează cu efectuarea un control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului, în care se exercită exclusiv un control de legalitate al hotărârii recurate.

În ceea ce priveşte criticile privind greșita aplicare a dispoziţiilor art. 518 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.

În acord cu prima instanţă, Curtea constată că Decizia nr. 338/27.05.2021 privind încetarea raportului de serviciu al recurentului reclamant, contestată în cadrul prezentului litigiu, a fost emisă ca urmare a faptului că acesta nu a participat la niciuna dintre cele două sesiuni de examinare, organizate de către instituţia intimată, conform Deciziei nr. 14/09.02.2021 privind aprobarea Regulamentului de organizare a examenului pentru funcţionarii publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, decizie modificată prin Decizia nr. 23/23.02.2021 privind modificarea și completarea Regulamentului aprobat prin Decizia nr. 14/09.02.2021 şi prin care s-a dispus ca, polițiștii locali care, în contextul măsurilor stabilite privind combaterea răspândirii virusului SARS2CoV-2, au fost în izolare/carantină/au prezentat valori ale temperaturii peste limitele admise în ziua desfășurării examenului sau care, din alte motive medicale grave, justificate cu certificat medical nu au putut participa la prima sesiune a examenului, să susțină examenul într-o sesiune specială, organizată, o singură dată, în termen de 14 zile de la data sesiunii iniţiale.

Curtea constată că această reorganizare a instituţiei intimate pârâtă a avut la bază HCL nr. 7/27.01.2021 a Consiliului Local A., prin care a fost aprobată organigrama și statutul de funcții ale Poliţiei Locale A., act administrativ cu caracter normativ care a făcut obiectul controlului de legalitate al instanţelor de judecată în dosarul civil nr. xxxxx, în cadrul căruia, prima instanță, a reţinut legalitatea lui, hotărârea nefiind recurată, conform menţiunilor din Ecris.

Astfel, recurentul reclamant nu a participat nici la examinarea din data de 25.02.2021, nici la cea organizată în data de 09.03.2021, de fiecare dată fiind invocate şi probate motive de ordin medical.

În aceste condiţii, Curtea constată că, în mod legal, prima instanţă a reţinut că, fiind epuizate posibilitățile legale de organizare a vreunei alte sesiuni de examen pentru ocuparea posturilor din cadrul noului birou rezultat în urma reorganizării sau de rezervare a vreunui post, în cauză au devenit incidente dispoziţiile pct. 2.2.2 alin. (4) teza finală din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului pentru funcționarii publici din cadrul Poliției Locale A. ale căror funcţii au fost supuse reorganizării potrivit prevederilor Hotărârii Consiliului Local A. nr. 7/27.01.2021 pentru aprobarea organigramei și a statului de funcții ale Poliţiei Locale A., conform cărora, candidații care nu sunt prezenţi la efectuarea apelului nominal sunt consideraţi absenți și vor fi respinși.

Curtea constată că, la emiterea Deciziei nr. 338/27.05.2021, în raport de dispoziţiile actelor administrative cu caracter normativ evocate anterior, instituţia pârâtă a respectat atât normele generale reglementate de art. 518 Cod administrativ, cât şi normele cu caracter special cuprinse în HCL nr. 7/27.01.2021 a Consiliului Local A., respectiv în Decizia nr. 14/09.02.2021, modificată prin Decizia nr. 23/23.02.2021, lipsa recurentului reclamant, la ambele sesiuni de examen, chiar justificată medical, fiind de natură a determina respingerea sa, cu consecinţa încetării raportului de serviciu, în condiţiile în care, ulterior, nici nu a optat pentru posturile vacante din cadrul instituției și care, potrivit legii, puteau fi ocupate (cu sau fără examen, în funcție de numărul opțiunilor exprimate) doar pe baza opțiunii personale a funcționarului public, nici nu a solicitat transferul, astfel cum prevede art. 519 alin. (9) Cod administrativ, pe o altă funcţie publică vacantă corespunzătoare.

Cu privire la restul criticilor din cererea de recurs care vizează petitele accesorii ale cererii de chemare în judecată, respectiv reintegrarea sa în funcția publică deținută şi obligarea pârâților la plata daunelor materiale şi morale, Curtea constată că analiza acestora este inutilă la acest moment, în condiţiile în care instanţa de recurs constată că actul administrativ propriu-zis contestat este legal şi temeinic, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge cererile de recurs formulate de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 623/CA/30.06.2022 pronunţată de Tribunalul Brașov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs,