Decizie nr. 498/R din 22.09.2022

Interpretarea dispoziţiilor art.7 lit.g) din Ghid coroborat cu aspectele precizate prin comunicatul de presă emis de către autoritatea pârâtă la 30.10.2019 în care s-a menţionat în mod expres că „toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate de Autoritate ca fiind depuse în termen, în vederea analizării”.

- Art. 7 lit. g din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018

Curtea consideră că prima instanţă a interpretat în mod corect prevederile art.7 lit.g) din Ghid care definesc cererea de finanţare nerambursabilă ca „fiind formularul depus de către solicitant la instalatorul validat” şi a ţinut seama de aspectele precizate prin comunicatul de presă emis de către autoritatea pârâtă la 30.10.2019 în care s-a menţionat în mod expres că „toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate de Autoritate ca fiind depuse în termen, în vederea analizării”.

În paragraful următor al comunicatului se face referire doar persoanele fizice care nu au depus şi înregistrat documentele la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, arătându-se că aceştia au posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică.

Or, reclamanta a depus până la data de 10 septembrie 2019 documentele necesare la instalatorul validat – societatea B. S.R.L., acestea fiind valabile la data depunerii lor.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 12.02.2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei reclamantei cu privire la decizia de respingere a Cererii de finanţare nr.

ROxxx, desfiinţarea acestei decizii ca fiind nelegală şi netemeinică şi obligarea paratei la declararea dosarului reclamantei ca fiind eligibil şi conform, corelativ cu aprobarea/avizarea Cererii de finanţare nr.

ROxxx.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 100/CA/04.02.2022, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte şi, în consecinţă:

A anulat Decizia ROxxx - nr.201/DCD din 12.08.2020 (poziţia 1069) emisă de Comitetul Director al pârâtei Administraţiei Fondului Pentru Mediu în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de către reclamantă.

A anulat actul administrativ emis de pârâtă la 11.06.2020, corespunzător poziţiei nr.229, număr de înregistrare ROxxx, titlu proiect A..

A respins ca fiind inadmisibil petitul având ca obiect „obligarea pârâtei la declararea dosarului ca fiind eligibil şi conform, precum şi la aprobarea/avizarea cererii de finanţare nr. ROxxx”.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.

A respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 100/CA/04.02.2022 a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii recurate, în ceea ce priveşte soluţia de anulare a deciziilor menţionate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În motivare, a arătat că Sentinţa civilă nr. 100/04.02.2022, pronunţată de Tribunalul Braşov a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Astfel, a precizat că înţelege să critice hotărârea instanţei de fond sub aspectul interpretării corecte a dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu numărul unic ROxxx, depus de intimatul reclamant în cadrul „Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională”.

A precizat recurenta pârâtă că o primă critică adusă Sentinţei civile nr. 100/04.02.2022 vizează modalitatea de interpretare dată de instanţa de judecată prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni, prima instanţă aplicând şi interpretând greşit dispoziţiile Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 (denumit în continuare "Ghid"), iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanţare depusă de intimatul reclamant este viciată.

Astfel, aşa cum rezultă din prevederile ar. 21 lit. c) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii.

A arătat recurenta pârâtă că norma citată este cea care stabileşte, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma din art. 18 alin. 1 a aceluiaşi act normativ.

Art. 18 alin. 1 din Ghid statuează că înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul, indicând astfel doar unde se face program, iar nu şi când, data înscrierii rezultând din prevederile deja citate ale art. 18 alin. 3, identificându-se cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid.

Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat Extrasele de carte funciara şi Certificatele de atestare fiscală, aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

În opinia recurentei pârâte, nu pot fi primite susţinerile potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarele de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexă.

În concret, legiuitorul a stabilit atribuţii distincte pe seama instalatorului validat şi, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor, în aplicarea principiului qui pot ins major, potius minor.

De asemenea, contrar susţinerilor primei instanţe, recurenta pârâtă a arătat că nici comunicatul de presă formulat la data de 30.10.2019, adus la cunoştinţă publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicaţia informatică a solicitanţilor persoane fizice la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară celei expuse.

A solicitat recurenta pârâtă să se constate că nu a precizat că documentele înregistrate în aplicaţia informatică şi-ar putea păstra valabilitatea peste durata expres prevăzută în Ghid, ci a indicat doar că, dată fiind suspendarea sesiunii de înscriere, sunt în mod egal considerate ca depuse în termen cererile de finanţare, indiferent dacă acestea au fost introduce în aplicaţie anterior ori subsecvent suspendării.

Comunicarea citată face însă referire expresă la atribuţia pe care Administraţia Fondului pentru Mediu urmează a o exercita, de analizare a cererilor, putându-să astfel deduce că pârâta a avertizat asupra obligaţiei prevăzută de lege de a analiza, pe baza documentelor din dosarele de finanţare, criteriile de eligibilitate pentru fiecare solicitant în parte.

Prin urmare, pârâta a avertizat solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimatul reclamant nu l-a realizat.

A subliniat că în niciun caz, însă, această precizare nu ar putea fi interpretată în sensul agreat de prima instanţă, conform căruia solicitanţii ce au depus documentele doveditoare la instalatorul validat anterior suspendării sesiunii de înscriere în program, ar fi absolviţi de obligaţia de a prezenta documente conforme la data înscrierii în aplicaţia informatică, o atare interpretare fiind contrară sensului neechivoc al afirmaţiilor din comunicat, potrivit cărora documentele trebuie să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică.

Faţă de acestea, a solicitat instanţei de recurs să constate că numărul de ordine/referinţă şi data înregistrării cererii de finanţare furnizate de către aplicaţia informatică dedicată programului, sunt singurele elemente care demonstrează înscrierea solicitantului în program.

Recurenta pârâtă a mai menţionat că a fost asimilată eronat noţiunea de „suspendare” a procedurii de înscriere cu noţiunea de „indisponibilitate” a aplicaţiei informatice, făcând trimitere la dispoziţiile art. 33 alin. 7 din Ghid care statuează că în situaţia în care aplicaţia informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanţare care depind de funcţionarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcţionat.

Or, dacă indisponibilitatea aplicaţiei informatice la care face referire norma precizată, are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcţionarea aplicaţiei informatice, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanţe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validaţi în aplicaţia informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de fond că documentele suport ale Cererii de finanţare au fost valabile la momentul înscrierii/înregistrării la instalatorul validat, ulterior acestea fiind încărcate în sistemul informatic al A.F.M., recurenta pârâtă a arătat că în cauză este irelevant faptul că la data depunerii acestor documente la instalator acestea se aflau în termenul de valabilitate.

Obligaţia legală a instalatorului validat era aceea ca, la momentul înregistrării documentelor în sistemul informatic să le verifice conformitatea, iar în caz contrar să solicite reclamanţilor documente valabile.

Aşadar, intimaţii reclamanţi aveau posibilitatea, la solicitarea instalatorului, să depună la dosar înscrisuri valabile pentru ca acesta să le poate introduce în sistemul informatic.

Pentru toate acestea, a solicitat admiterea recursului.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

În drept, a invocat Codul de procedură civilă.

4. Apărarea intimatei reclamante

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Curţii asupra recursului

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

În susţinerea cererii de recurs se invocă motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se susţine astfel că prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanţare depusă de intimatul reclamant este viciată.

Curtea consideră că prima instanţă a interpretat în mod corect prevederile art.7 lit.g) din Ghid care definesc cererea de finanţare nerambursabilă ca „fiind formularul depus de către solicitant la instalatorul validat” şi a ţinut seama de aspectele precizate prin comunicatul de presă emis de către autoritatea pârâtă la 30.10.2019 în care s-a menţionat în mod expres că „toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate de Autoritate ca fiind depuse în termen, în vederea analizării”.

În paragraful următor al comunicatului se face referire doar persoanele fizice care nu au depus şi înregistrat documentele la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, arătându-se că aceştia au posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică.

Or, reclamanta a depus până la data de 10 septembrie 2019 documentele necesare la instalatorul validat – societatea B. S.R.L., acestea fiind valabile la data depunerii lor.

Prin urmare, documentele depuse de reclamantă se încadrau în categoria celor înregistrate în registrul instalatorilor şi care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, iar nu a celor care nu fuseseră depuse şi înregistrate la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie.

Totodată, prima instanţă a ţinut seama în mod corect şi de prevederile art.33 alin.7 din Ghid conform cărora „în situaţia în care aplicaţia informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanţare care depind de funcţionarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcţionat”.

Date fiind considerentele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.496 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul şi va păstra sentinţa atacată.