Decizie nr. 62/R din 27.01.2022

- art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea reţine că obiect al dosarului nr. xx/119/2020 îl formează chiar dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui vânzare o solicită recurenta-reclamantă în prezentul dosar.

Aşadar, soluţia care se va da în prezentul dosar depinde în mod direct de soluţia din dosarul nr. xx/119/2020, în care se va stabili cine deţine dreptul de proprietate asupra acelui imobil.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că în mod legal instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii şi menţinerea acestei suspendări, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Nu pot fi reţinute ca fondate susţinerile recurentei în sensul că se impunea reluarea judecăţii deoarece partea care a cerut suspendarea nu ar avea un comportament diligent în procesul care a cauzat suspendarea.

Curtea constată, în primul rând, că pârâta Comisia pentru Vânzarea Spaţiilor Comerciale sau de Prestări Servicii a Municipiului C. nu este parte în dosarul nr. xx/119/2020, astfel că nu se poate vorbi despre un comportament nediligent al acesteia în acel dosar.

În al doilea rând, Curtea apreciază că întrucât soluţia care se va da în dosarul mai sus evocat are o înrâurire hotărâtoare şi în cauza de faţă, din motivele mai sus reţinute, se impunea atât suspendarea, cât şi menţinerea suspendării judecăţii.

Este de natura evidenţei că atât timp cât regimul juridic al imobilului în cauză nu este clarificat, existând un litigiu asupra acestui aspect pe rolul instanţelor judecătoreşti, procedura de vânzare a acestui imobil nu poate fi finalizată.

Prin încheierea din data de 25.06.2020, pronunțată de Tribunalul Covasna – secţia civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind pe reclamanta Societatea A.

B.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Vânzarea Spaţiilor Comerciale sau de Prestări Servicii a Municipiului C., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. xx/119/2020 al Tribunalului Covasna.

Ulterior, prin încheierea din data de 22.10.2021, pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost respinsă cererea de repunere pe rol şi a fost menţinută suspendarea dispusă prin încheierea din data de 25.06.2020.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs reclamanta Societatea A. B. S.R.L., care a solicitat admiterea acestui recurs, casarea ambelor hotărâri atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine, după prezentarea pe larg a stării de fapt, că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, lăsată la aprecierea instanţei, care are în vedere existenţa unor chestiuni prejudiciale a căror soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei.

Recurenta apreciază că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile pentru a fi aplicat acest caz de suspendare a judecăţii, întrucât hotărârea judecătorească prin care va fi finalizat dosarul nr. xx/119/2020 al Tribunalului Covasna nu va beneficia de autoritate de lucru judecat, în sensul dispoziţiilor art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, întrucât Comisia pentru Vânzarea Spaţiilor Comerciale sau de Prestări Servicii a Municipiului C. nu este parte în acel dosar.

De asemenea, recurenta susţine că hotărârea din acel dosar nu poate contrazice hotărârile judecătoreşti de înscriere pe lista spaţiilor comerciale a Complexului D.

B. şi de obligare a pârâţilor să îl vândă reclamantei.

Recurenta mai arată că chiar şi efectul de opozabilitate reglementat de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă este condiţionat de împrejurarea că terţul de proces nu face o dovadă contrară celor statuate prin respectiva hotărâre judecătorească.

De asemenea, arată recurenta, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia.

Recurenta susţine că prin respingerea cererii de repunere pe rol în mod nejustificat, instanţa de fond a lipsit practic procedura specială reglementată de Legea nr. 550/2002 de caracteristica sa principală, celeritatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti executorii.

De asemenea, recurenta învederează că a ajuns în situaţia în care, deşi a obţinut cu 17 ani în urmă decizia de înscriere pe lista spaţiilor comerciale a Complexului D.

B., şi de obligare a Comisiei să îl vândă, iar în urmă cu 4 ani a obţinut o decizie de stabilire a preţului minim ca bază de pornire a negocierii de vânzare a imobilului din litigiului, şi cu toate acestea nu poate uza de dispoziţiile acestor hotărâri, deşi sunt obligatorii şi executorii pentru părţi.

Recurenta susţine, totodată, că menţinerea suspendării judecăţii prezentei cauze ar însemna însăşi suspendarea procedurii vânzării prin negociere directă, iar în speţa dedusă judecăţii nu există nicio justificare pentru această menţinere a suspendării, după 17 ani de tergiversare a procedurii vânzării.

În drept, recurenta a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 496 rap. la art. 414 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 20 de lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 25 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Intimata-pârâtă Comisia pentru Vânzarea Spaţiilor Comerciale sau de Prestări Servicii a Municipiului C. a formulat întâmpinare (f. 20-21), prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de lege, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă de instanţă prin încheierea din data de 20 ianuarie 2022.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, recursul declarat, raportat la sentinţa recurată, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, în limitele legale, Curtea reţine următoarele:

Prin recursul declarat, recurenta-reclamantă susţine nelegalitatea celor două încheieri recurate, sub aspectul nelegalei aplicări a cazului de suspendare facultativă a judecăţii, prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, pe motiv că nu se impunea suspendarea şi nici menţinerea suspendării, atât timp cât niciuna dintre părţile litigiului nu este parte în cauza care a determinat suspendarea, iar hotărârile anterioare o îndreptăţesc pe recurenta-reclamantă la cumpărarea prin negociere directă a imobilului Complexul D.

B..

Curtea reţine că suspendarea judecăţii a fost dispusă de către prima instanţă, la data de 25.06.2020, pentru motivul că soluţia care se va dispune în prezentul dosar depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, şi anume al dosarului nr. xx/119/2020 al Tribunalului Covasna, dosar care are ca obiect acţiunea prin care Prefectul Judeţului E. solicită, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, anularea hotărârilor nr. 99/2008 și nr. 113/2008, prin care s-a aprobat trecerea unui teren situat în intravilanul municipiului C. din proprietatea privată a Statului Român în proprietatea privată a municipiului C. şi a fost adoptată documentaţia tehnică cadastrală privind dezlipirea şi alipirea parcelelor şi intabularea imobilului, fiind act subsecvent H.C.L. nr.99/2008 se impune anularea şi a acesteia.

Curtea mai reţine că în acel dosar Societatea A.

B.

S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie, în calitate de beneficiar al Legii nr.550/2002 în baza căreia este îndrituită să încheie actul de vânzare cumpărare asupra imobilului Complexul D.

B. proprietatea Statului Român.

Prin urmare, Curtea reţine că obiect al dosarului nr. xx/119/2020 îl formează chiar dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui vânzare o solicită recurenta-reclamantă în prezentul dosar.

Aşadar, soluţia care se va da în prezentul dosar depinde în mod direct de soluţia din dosarul nr. xx/119/2020, în care se va stabili cine deţine dreptul de proprietate asupra acelui imobil.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că în mod legal instanţa de fond a dispus suspendarea judecăţii şi menţinerea acestei suspendări, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Nu pot fi reţinute ca fondate susţinerile recurentei în sensul că se impunea reluarea judecăţii deoarece partea care a cerut suspendarea nu ar avea un comportament diligent în procesul care a cauzat suspendarea.

Curtea constată, în primul rând, că pârâta Comisia pentru Vânzarea Spaţiilor Comerciale sau de Prestări Servicii a Municipiului C. nu este parte în dosarul nr. xx/119/2020, astfel că nu se poate vorbi despre un comportament nediligent al acesteia în acel dosar.

În al doilea rând, Curtea apreciază că întrucât soluţia care se va da în dosarul mai sus evocat are o înrâurire hotărâtoare şi în cauza de faţă, din motivele mai sus reţinute, se impunea atât suspendarea, cât şi menţinerea suspendării judecăţii.

Este de natura evidenţei că atât timp cât regimul juridic al imobilului în cauză nu este clarificat, existând un litigiu asupra acestui aspect pe rolul instanţelor judecătoreşti, procedura de vânzare a acestui imobil nu poate fi finalizată.

Date fiind considerentele care preced, Curtea în temeiul art.496 alin. (1) şi (2), comb. cu art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă, constatând că criticile recurentei sunt neîntemeiate, va respinge recursul declarat de aceasta.