Hotărâre nr. 1723 din 04.11.2022

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ........2022

Şedinţa publică de la ........... 2022

Completul compus din:

Preşedinte .........

Grefier ..............

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta ......... în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL INVESTITIILOR SI PROIECTELOR EUROPENE - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAMARE EUROPENE INFRASTRUCTURĂ MARE, ..........., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de ......, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de .........2022, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. ...2022, reclamanta ...a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL INVESTITIILOR SI PROIECTELOR EUROPENE - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAMARE EUROPENE INFRASTRUCTURĂ MARE, ... solicitând: anularea notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. ...2022 emisă de pârâtă şi a Deciziei nr. ...2022 prin care s-a respins plângerea prealabilă a reclamantei faţă de aceasta; anularea notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. ...2022 emisă de pârâtă şi a Deciziei nr. ...2022 prin care s-a respins plângerea prealabilă a reclamantei faţă de aceasta; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat, respectiv 629.605, 2 lei, sume solicitate de societatea reclamantă spre rambursare şi respinse prin actele administrative contestate.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 02.08.2018, între pârâtă şi subscrisa s-a încheiat Contractul de finanţare nr. ... având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului „Conservarea biodiversităţii şi protecţia naturii prin implementarea planului de management al ariei naturale protejate ROSCI 0354 Platforma Cotmeana", cod SMIS 119252.

În acest context, societatea reclamantă a arătat că a depus la AM POIM cererea de rambursare nr. .../01.02.2022 prin care a solicitat să i se ramburseze cheltuieli efectuate pentru implementarea proiectului în valoare de 565.250 lei.

Faţă de aceasta, iniţial a fost transmisă notificarea beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../18.04.2022, prin care a fost înştiinţată că nu a fost autorizată la plata suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate și solicitate la rambursare conform cererii nr. .../01.02.2022.

Ca urmare a plângerii prealabile formulată de reclamantă în care a arătat că aceasta era nemotivată, autoritatea de management a dispus revocarea acestui act, prin Decizia nr. .../13.05.2022.

Ulterior, AM POIM a emis un nou act, respectiv Notificarea nr. .../18.05.2022 prin care au fost declarate neeligibile cheltuieli în valoare de 565.250 lei, ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă (fără a se arăta alte aspecte în legătură cu aceasta).

Faţă de aceasta reclamanta a formulat plângere prealabilă, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. .../23.06.2022.

De asemenea, în mod distinct, însă în legătură cu acelaşi proiect, reclamanta a arătat că a depus la AM POIM cererea de rambursare nr. .../12.05.2022 (rev. 17.05.2022) prin care a solicitat să i se ramburseze cheltuieli efectuate pentru implementarea proiectului în valoare de 64.335.

Faţă de aceasta, i-a fost transmisă notificarea beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../03.06.2022, prin care reclamanta a fost înştiinţaţi că nu au fost autorizată la plata suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de noi solicitate la rambursare conform cererii nr. .../01.02.2022.

Reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea măsurilor dispuse prin acest act, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. .../06.07.2022.

Notificările beneficiarului aferente cererilor de rambursare sunt nemotivate.

Astfel cum a arătat şi în cadrul plângerilor prealabile formulate, reclamanta a învederat că ambele notificări prin care ni se aduce la cunoştinţă că nu au fost autorizate la plata sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de noi sunt nemotivate cu privire la măsura dispusă.

De altfel, inclusiv prin deciziile de soluţionare a plângerilor prealabile pârâta nu a complinit aceste lipsuri, arătând faptul că prevederile invocate (art. 9 lit. j din OUG nr. 40/2015) dau dreptul acesteia să nu ramburseze sumele în cazul oricăror suspiciuni de fraudă.

Simpla menţionare în finalul actului administrativ a prevederilor art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 nu este suficientă pentru a suplini condiţia motivării actului, odată ce, pe de-o parte nu se face o corelare a acestor prevederi cu situaţia concretă analizată pentru a arăta în ce măsură se consideră că acestea sunt aplicabile si, pe de altă parte, nu se aduce nicio motivare în concret referitoare la „suspiciunea de fraudă" invocată.

Nu se arată nici de unde rezultă această suspiciune, nici pe ce se întemeiază preliminar, nici modul în care se reflectă asupra cererii noastre de rambursare.

Pârâta se concentrează în deciziile de respingere a plângerilor prealabile pe analiza temeiului de drept indicat (în sensul că nu s-ar fi raportat la prevederile OUG nr. 66/2011), fără însă a preciza, în concret, raportat la dispoziţiile art. 9 lit. i) din OUG nr. 40/2015, în ce constă suspiciunea de fraudă şi ce a determinat autoritatea să opteze să procedeze de această manieră, deşi textul de lege nu instituie o obligaţie absolută în acest sens.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de justiţie a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea. în acelaşi sens, în cauza C 509/1993 s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat, tocmai precum situaţia de faţă.

De altfel, inclusiv dispoziţiile OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora face referire la obligativitatea motivării deciziilor (în ipoteza neeligibilităţii, reţinută de OUG nr. 66/2011).

De menţionat că noi am indicat aceste texte de lege şi în cuprinsul plângerilor prealabile tocmai pentru a întări obligaţia autorităţii de a motiva actul administrativ, în special în situaţia în care efectul acestora este acela de a neeligibilitate sau de refuz de plată a unor sume.

Cu titlu de exemplu, se invocă art. 2 alin. 1 lit. z1 din OUG nr. 66/2011.

Aşadar, în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor europene, referitor la analiza sumelor solicitate spre decontare, obligaţia pârâtei era aceea ca, în cazul în care s-ar dispune suspendarea la plată a cheltuielilor, inclusiv pentru că ar exista o suspiciune de fraudă, şă emită o decizie motivată, în raport de constatările punctuale realizate în etapa de verificare, tocmai pentru ca această să poată fi analizată din perspectiva legalităţii.

Măsurile dispuse prin actele administrative contestate în prezenta cauză sunt neîntemeiate.

Pârâta îşi întemeiază măsura respingerii la rambursare a sumelor pe ipoteza existenţei unei suspiciuni de fraudă, arătând că aceasta ar fi prevăzută de art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015.

Astfel cum rezultă din lecturarea acestor dispoziţii ele se referă în realitate la modul de alcătuire a bugetului ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management.

Rezultă că dispoziţiile invocate nu sunt aplicabile procedurii de analiză şi ulterior refuz la plată a unor sume solicitate de noi, ci exclusiv din perspectiva modului de alcătuire a bugetului instituţiei.

Mai mult, în lipsa unor alte prevederi referitoare la respingerea cererii de rambursare pentru motivul indicat (suspiciune de fraudă), rezultă că o astfel de soluţie nu este prevăzută în legislaţie şi, cu atât mai mult nu este una obligatorie pentru autoritate.

Singura referire cu privire la modul de soluţionare a cererilor de rambursare în ipoteza sesizării de fraudă se regăseşte tot în cuprinsul art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 care indică în mod expres faptul că sumele solicitate la rambursare pot fi achitate şi în cazul suspiciunii de fraudă, până la punerea în mişcare a acţiunii penale.

Aşadar, dispoziţiile legale invocate de autoritate trebuie interpretate în sensul că aceasta are obligaţia de a achita aceste sume până la punerea în mişcare a acţiunii penale (odată ce nu există o interdicţie expresă de achitare a acestora în acest interval).

În condiţiile în care nu se face dovada faptului că nu ar fi îndeplinită acestă condiţie, nu există nicio raţiune pentru refuzul de plată al autorităţii, iar textul de lege invocat de aceasta ca şi motiv pentru respingerea cererii nu prevede o excludere de la plată în aceste condiţii, soluţia autorităţii nu are nicio justificare legală.

Mai mult, reclamanta a arătat că măsura suspendării la plată a unor cheltuieli realizate în temeiul contractelor de finanţare se poate face de către autoritate în conformitate cu prevederile contractului de finanţare – art. 8 alin. 9, OUG nr. 66/2011 - art. 8 alin (2).

Or, în speţă nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile avute în vedere de părţi (la încheierea contractului) sau de legiuitor pentru ipoteza suspendării plăţilor, condiţii în care măsura dispusă este vădit neîntemeiată.

Mai mult, reclamanta a arătat că instanţa trebuie să aibă în vedere si ipoteza excesului de putere al autorităţii publice, astfel cum este acesta reglementat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate de pârâtă şi modul de redactare al acestora, rezultă că aceasta a aplicat în mod discreţionar norma, dându-i un alt înţeles decât cel urmărit de legiuitor şi dispunând o măsură arbitrară, fară niciun fel de justificare.

Nu există nicio dispoziţie legală care să impună obligativitatea respingerii la plată a cheltuielilor solicitate de noi anterior momentului punerii în mişcare a acţiunii penale (conform art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015).

Într-o asemenea situaţia, autoritatea a dispus o măsură arbitrară, fără o justificare juridică şi care prejudiciază grav societatea noastră, în condiţiile în care soluţionarea sesizării la care se face referire (şi despre care nu ni s-a adus la cunoştinţă niciun alt element), nu se poate aprecia din punct de vedere al intervalului de timp, existând inclusiv premisa de a se soluţiona după trecerea perioadei de implementare a proiectului.

Mai mult, în notificările contestate şi în răspunsul la procedurile prealabile se face vorbire despre necesitatea încheierii a unui instrument de garantare in cuantumul total al sumelor rambursate/plătite inclusiv al sumei solicitate la plata/rambursare in cererea curenta.

Reclamanta a solicitat instanţei să aibă în vedere că o astfel de solicitare a autorităţii nu are suport legal şi nici nu este oportună, avand in vedere faptul ca mare parte din contractul de finanţare a fost derulat, iar autoritatea a rambursat pana acum 20 de cereri de rambursare, astfel că (i) pe de o parte un instrument de garantare retroactiv nu cred ca poate fi emis iar (ii) pe de altă parte nu se mai justifică obţinerea unui instrument de garantare pentru sumele deja achitate de autoritate.

Cu privire la răspunderea persoanelor care au emis actele administrative, reclamanta a făcut referire la dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 554/2004 și a arătat că a înţeles să cheme în judecată toate persoanele care au contribuit la elaborarea şi emiterea actelor contestate, odată ce prin acestea i s-a creat un prejudiciu, respectiv nu au fost rambursate cheltuielile efectuate, în cuantum total de 629.605,2 lei.

Culpa acestora în elaborarea actelor administrative rezultă din greşita aplicare şi încălcare a dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire, astfel că emiterea actelor administrative s-a făcut cu încălcarea legii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi totodată pe toate prevederile la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei.

Cererea a fost legal timbrată, conform art. 16 lit. a și b din O.U.G. 80/2013.

Pârâţii ... au depus întâmpinări, solicitând respingerea acţiunii societăţii reclamante: ca fiind lovită de nulitate ca urmare a netimbrării/timbrării insuficiente; ca fiind inadmisibilă în ceea ce priveşte petitele privind anularea Deciziei nr. .../23.06.2022 şi, respectiv, a Deciziei nr. .../06.07.2022; ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării, pârâţii au arătat că la data de 02.08.2018 între Minister, în calitate de Autoritate de management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare (AM POIM) şi ..., în calitate de Beneficiar, a fost încheiat contactul de finanţare nr. 195 (denumit în continuare Contractul de finanţare) având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului „Conservarea biodiversităţii şi protecţia naturii prin implementarea planului de management al ariei naturale protejate ROSCI 0354 Platforma Cotmeandcod SMIS 119252 (denumit în continuare Proiectul). ... a depus la AM POIM cererea de rambursare nr. .../01.02.2022 prin care a solicitat să i se ramburseze cheltuieli efectuate pentru implementarea Proiectului în valoare de 565.250,00 lei.

Ca urmare a verificărilor administrative privind legalitatea şi regularitatea cheltuielilor, constatându-se faptul că în Registrul neregulilor şi debitorilor (stabilit conform OUG nr. 66/2011) cu privire la Proiectul ... există o notă justificatovă privind înregistrarea unui caz de suspiciune de fraudă, AM POIM a emis Notificarea nr. .../18.04.2022 prin care ... a fost înştiinţată că nu au fost autorizată la plată din Bugetul UE suma pretinsă.

La data de 19.04.2022 ... a formulat plângere prealabilă împotriva Notificării ... .../18.04.2022, iar AM POIM, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. .../13.05.2022, a dispus revocarea actului atacat motivat de inexistenţa în cuprinsul acestuia a unui temei de drept care să justifice emiterea lui şi măsura dispusă.

Ulterior, AM POIM a emis două noi acte administrative, respectiv Notificarea nr. .../18.05.2022 şi Notificarea nr. ...2022 prin care ... este înştiinţată că nu i- au fost autorizate la plată cheltuieli în valoare de 565.250,00 lei şi, respectiv, 64.355,20 lei, în ambele situaţii motivul neautorizării constând în existenţa unei suspiciuni de fraudă.

Totodată, în cuprinsul ambelor acte administrative, ... este informată atât cu privire Ia motivul de drept în temeiul căruia este justificată suspendarea plăţilor, respectiv dispoziţiile art. 9 lit. j) din O.G.40/2013 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, precum şi a faptului că sumele solicitate pot fi totuşi rambursate în baza unui instrument de garantare, în condiţiile aceluiaşi articol.

Apreciind că Notificările nr. .../18.05.2022 şi nr. ...2022 sunt la rândul lor viciate prin prisma aceloraşi carenţe precum Notificarea nr. .../18.04.2022 (ce fusese anterior revocată), respectiv lipsa unei motivări rezonabile în fapt şi în drept, ... a formulat plângeri prealabile împotriva actelor administrative menţionate şi a solicitat revocarea lor.

În condiţiile în care, de această dată, cele două Notificări erau motivate în fapt şi în drept iar argumentele de pretinsă netemeinicie şi nelegalitate invocate de ... erau rezultatul unor interpretări trunchiate şi defectuoase ale normelor legale aplicabile, ambele plângeri prealabile au fost respinse prin Deciziile nr. .../23.06.2022 şi, respectiv, nr. .../06.07.2022.

La petitele 1 şi 2 ale cererii sale de chemare în judecată, reclamanta solicită nu doar anularea actelor administrative nr. .../18.05.2022 şi nr. .../03.06.2022 pe care le apreciază ca fiind lezionare prin prisma faptului că i-a fost suspendat dreptul de a obţine finanţarea nerambursabilă la care se consideră îndrituită, ci şi a Deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. .../06.07.2022 prin care i-au fost respinse plângerile prealabile formulate împotriva actelor administrative anterior menţionate.

Contrar însă aprecierilor eronate ale ..., prevederile Legii nr. 554/2004 limitează strict obiectul acţiunii judiciare la actul/actele administrative prin care reclamantul se consideră vătămat - art. 8 din Lege.

Se impune aşadar a face o distincţie între actele emise de Minister în funcţie de caracteristicile acestora şi calitatea lor de acte administrative sau simple documente/adrese motivat de faptul că doar cele dintâi pot face obiectul acţiunii judiciare.

... solicită prin acţiunea sa anularea a două tipuri de acte, respectiv două acte denumite generic Notificări şi alte două denumite Decizii.

Prin intermediul primelor acte, respectiv a Notificărilor, ... este înştiinţată cu privire la faptul că nu i-au fost autorizate, cu caracter provizoriu, sumele solicitate la rambursare motivat de existenţa unei suspiciuni de fraudă, dar că îi pot remise totuşi condiţionat de depunerea unui instrument de garantare în acord cu prevederile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020.

Faţă de definiţia oferită de legiuitor, se poate observa faptul că Notificările întrunesc exigenţele impuse unui act administrativ prin aceea că sunt acte unilaterale (emise ca urmare a manifestării de voinţă a unei singure entităţi) cu caracter individual (adresate unui subiect clar determinat şi în vederea executării în concret a legii) emise de o autoritate publică (Ministerul), în regim de putere publică (în virtutea prerogativelor legale de care beneficiază Ministerul în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Infrastructură Mare din care este finanţat proiectul Reclamantei) prin care se modifică un raport juridic (acordarea finanţării conform Contractului de finanţare este suspendată până la clarificarea situaţiei identificate conform suspiciunii de fraudă sau până la constituirea unui instrument de garantare de către ...).

Pe de altă parte însă, Deciziile (soluţiile emise de Minister în urma analizării plângerilor prealabile ale ... faţă de Notificări) nu întrunesc condiţiile cumulative necesare încadrării lor în acte administrative prin aceea că, în primul rând, nu produc efecte juridice în sens administrativ.

În speţa de faţă, Deciziile nu nasc efecte juridice proprii în sensul Legii contenciosului administrativ prin aceea că nu creează o situaţie juridică nouă faţă de cea deja stabilită prin actele administrative iniţiale (Notificări) ci, cel mult, menţin efectele juridice ale acestora (fără însă a se considera că emiterea răspunsului la plângerea prealabilă este o etapă necesară confirmării efectelor juridice ale actului administrativ).

Menţinerea efectelor actului administrativ nu reprezintă şi nici nu poate fi asimilată unei caracteristici de natură a conduce la ideea că şi răspunsul la plângerea prealabilă este el însuşi un act administrativ deoarece menţinerea nu echivalează cu naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic (conform definiţiei actului administrativ prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004).

Mai mult, a aprecia că inclusiv răspunsul la plângerea prealabilă este un act administrativ ar însemna că şi acest răspuns ar trebui atacat anterior sesizării instanţei judiciare cu o nouă plângere prealabilă [condiţia parcurgerii procedurii prealabile fiind o condiţie determinantă şi obligatorie anterior formulării cererii de chemare în judecată împotriva respectivului răspuns (apreciat ca fiind act administrativ) sub sancţiunea respingerii cererii ca fiind inadmisibile potrivit art. 193 din Codul de procedură civilă] urmând ca, noul răspuns al autorităţii publice (care ar fi tot un act administrativ dacă am valida raţionamentul viciat al reclamantei), din nou, să fie atacat cu plângere prealabilă şi tot aşa, ipoteză, evident, cronofagă şi energofagă prin care accesul la justiţie ar fi sine die limitat, ipoteză ca atare absurdă.

Aşa cum au indicat anterior, pârâţii au învederat că trebuie avut în vedere că efectele vătămătoare pe care le reclamă ... sunt cele exclusiv izvorâte din Notificări, suspendarea plăţilor aferente Contractului de finanţare solicitate la rambursare fiind o consecinţă directă a actelor administrative menţionate (având în vedere caracterul obligatoriu şi executoriu din oficiu - conform principiului specific executio ex officio al actelor administrative în general), restrângerea dreptului reclamantei nefiind influenţat de soluţiile emise urmare soluţionării plângerilor prealabile şi nici măcar condiţionat în vreun fel de emiterea acestora.

În acest sens pârâţii au menţionat că inclusiv în eventualitatea în care Ministerul nu ar fi răspuns la plângerile prealabile ale ..., soarta Reclamantei era neschimbată în condiţiile în care plăţile erau tot suspendate (în temeiul Notificărilor prin care s-a stabilit acest lucru) iar demersul judiciar îi era deschis începând cu a 31-a zi de la momentul la care plângerile sale îi fuseseră înregistrate (conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sesizarea instanţei se poate face şi în cazul în care partea vătămată a formulat plângere dar autoritatea publică emitentă |sau cea ierarhic superioară nu a soluţionat-o în termenul legal).

În atare situaţie, nu doar că impactul Deciziilor este unul inexistent faţă de vătămările pretinse de ..., dar reclamanta nici măcar nu încearcă să justifice care sunt argumentele sale (de drept şi de fapt) prin prisma cărora atacarea răspunsurilor la plângerile prealabile ar avea un temei rezonabil, rezumându-se în a ataca toate actele emise de Minister fară o minimă analiză a caracteristicilor acestora şi a normelor legale care le sunt aplicabile.

Cu privire la lipsa calităţii procesuale a pârâţilor, pârâţii au arătat că nu au participat în vreuna dintre etapele anterioare sau concomitente emiterii Notificărilor - chestiune evidentă nu doar prin lipsa oricăror argumente ale reclamantei prin care să fie justificat în vreun fel rolul meu în cadrul respectivelor procese, ci şi prin prisma inexistenţei unor atribuţii specifice conform Fişei postului care să mă includă în vreun fel în procesul de emitere a actelor administrative respective.

Singurul argument care, cel puţin aparent, ar justifica prezenţa pârâţilor în litigiu îl reprezintă calitatea lor de semnatari al celor două răspunsuri la plângerile prealabile ale ... împotriva actelor administrative reprezentate de Notificări, or, respectivele decizii, pe lângă faptul că nu sunt acte administrative (aşa cum am detaliat anterior), sunt acte ulterioare Notificărilor astfel că, evident, nu pot fi asimilate unora care să fi avut vreun rol în emiterea actelor administrative pretins lezionare şi nici măcar nu au fost semnate de către mine.

Pârâta ... a semnat Decizia nr. .../13.05.2022 care nu este contestată în speţa de faţă şi prin care a fost admisă contestaţia Reclamantei şi revocată Notificarea nr. .../18.04.2022.

In altă ordine de idei, societatea reclamantă a solicită ca pârâta ... să răspundă patrimonial pentru că i-a admis demersul administrativ printr-un document pe care nu poate şi nu îl critică în vreun fel.

Cât priveşte caracterul neîntemeiat al acţiunii reclamantei, pârâții au arătat că, fără a avea posibilitatea de a se pronunţa asupra temeiniciei respectivei suspiciuni de fraudă (acest atribut revenind autorităţilor abilitate cu analizarea unor asemenea fapte), Ministerul, în acord cu prevederile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 are obligaţia de a sista acordarea plăţilor către beneficiar (care pot fi achitate până, cel târziu, la punerea în mişcare a acţiunii penale) până când beneficiarul va face dovada unui instrument de garantare, emis în condiţiile legii de către o societate bancară sau de către o societate de asigurări, în cuantumul total al sumelor solicitate la rambursare.

Cu toate că sensul prevederilor legale este suficient de limpede pentru a nu ridica dubii cu privire la interpretarea lui iar menţiunile din cuprinsul Notificărilor şi al Deciziilor sunt mai mult decât suficiente pentru a face înţeleasă justificarea pentru care plăţile solicitate la rambursare nu pot fi acordate.

Raţionamentul reclamantei este unul deficitar în condiţiile în care temeiul legal invocat reglementează exact modul în care ordonatorul principal de credite cu rol de autoritate de management trebuie să acţioneze în ipoteza în care faţă de proiectul finanţat este formulată o suspiciune de fraudă.

În altă ordine de idei, prin actele administrative în discuţie, reclamanta fusese informată că faţă de Proiectul gestionat a fost emisă o suspiciune de fraudă şi, pe de altă parte, care este reglementarea legală aplicabilă în cazul unei asemenea situaţii - reglementare legală în temeiul căreia a fost şi luată măsura suspendării plăţilor.

În atare situaţie, incapacitatea identificării unei corelări între temeiul de drept şi situaţia de fapt menţionate în actele administrative nu poate fi rezultatul unor carenţe ale Notificărilor, deoarece conţinutul acestora este elocvent, ci al caracterului superficial în care Reclamanta a lecturat şi manifestat interesul în a înţelege menţiunile din cuprinsul actelor administrative în discuţie.

Cu privire la faptul că reclamanta a invocat nemotivarea suspiciunii de fraudă, s-a arătat că suspiciunea de fraudă, aşa cum reiese din însăşi denumirea documentului în discuţie, este, cel mult, un act preparator, nicidecum unul administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 care să producă efecte juridice de sine stătătoare prin el însuşi şi care să fie comunicat terţilor.

Suspiciunea de fraudă (în condiţiile în care nu este o confirmare de frauda) nu face decât să sesizeze existenţa unei fraude potenţiale, respectiv a unei fapte care, aparent, ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Ca atare, comunicarea ei nu se face decât organelor statale cu atribuţii specifice în cercetarea unor asemenea potenţiale infracţiuni, nefiind accesibile, anterior punerii în mişcare a acţiunii penale, persoanelor vizate şi cu atât mai puţin terţilor interesaţi.

De altfel, din interpretarea logico-gramaticală a art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 se observă faptul că suspendarea plăţilor (în cazul în care nu se depune o garanţie) se realizează ope legis, prin simpla existenţă a unei suspiciuni de neregulă, indiferent de caracterul întemeiat sau nu al faptelor identificate în cuprinsul ei care oricum nu poate fi analizat la acest moment.

Caracterul întemeiat sau nu al suspiciunii de fraudă conferă acesteia fie calitatea de infracţiune (în cazul confirmării), fie de o faptă fară însemnătate juridică (în cazul infirmării), însă aceste consecinţe sunt unele ulterioare şi ca urmare a finalizării cercetărilor organelor abilitate asupra respectivei suspiciuni.

Or, prevederile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 reglementează strict măsurile ce trebuie luate între momentul formulării suspiciunii de fraudă şi cel al finalizării cercetării ei - etapă în care ne aflam la momentul la care au fost emise cele două Notificări, astfel că eventualele opinii pe care le-ar avea reclamanta faţă de justeţea suspiciunii sunt lipsite de orice relevanţă faţă de temeiul de drept avut în vedere, aplicarea lui fiind incidenţă şi obligatorie odată cu simpla formulare a suspiciunii.

Tocmai din acest motiv, Notificarea produce efecte juridice temporare în sensul că plăţile către beneficiarul vizat sunt doar suspendate şi nu declarate neeligibile cu caracter definitiv, beneficiarul având posibilitatea de a obţine în continuare finanţarea accesată ulterior constituirii garanţiei prevăzute de OUG nr. 40/2015.

Faptul că reclamantei nu i-a fost comunicată suspiciunea de fraudă nu poate fi aşadar asimilată unui viciu de nemotivare a actului administrativ atât timp cât legalitatea şi temeinicia emiterii Notificării nu sunt condiţionate de conţinutul respectivei suspiciuni şi nu există un temei legal care să impună în sarcina Ministerului comunicarea unui asemenea înscris.

Mai mult, chiar şi în eventualitatea comunicării suspiciunii de fraudă reclamantei, situaţia sa juridică nu s-ar fi schimbat prin aceea că eventualele obiecţiuni şi critici cu privire la chestiunile consemnate în cuprinsul ei nu pot fi analizate de Minister, ci de organele penale cu atribuţii în cercetarea unor asemenea fapte.

În altă ordine de idei, în afară de a periclita activităţile specifice ale organelor cu atribuţii în cercetarea fraudelor, reclamanta nu ar fi, obţinut niciun folos practic din faptul că i s-ar fi comunicat suspiciunea de fraudă deoarece, odată emis acest act, acordarea în continuare a plăţilor este suspendată fie până la soluţionarea sesizării de către entităţi terţe, fie până la constituirea garanţiei.

În cazul în care suspiciunea de fraudă se consideră justificată, existând indicii temeinice că a fost comisă o faptă reprobabilă prevăzută de legea penală, reclamanta va avea la dispoziţie toate pârghiile prevăzute de legislaţia în materie pentru a infirma constatările organelor abilitate şi de a-şi dovedi nevinovăţia.

Rezumând, emiterea Notificărilor are ca unic temei de fapt existenţa unei suspiciuni de fraudă (conform art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015), nu caracterul întemeiat sau nu al respectivei suspiciuni (care se verifică de alte entităţi), astfel că, atât timp cât în speţa de faţă a fost emis un astfel de document, Actele administrative atacate îndeplinesc condiţiile de validitate sub aspectul motivării.

Reclamanta încearcă aşadar să distragă atenţia de sensul prevederilor legale care au constituit temeiul suspendării plăţilor solicitate (singurul pe care ar fi trebuit, de fapt, să îl aibă în vedere) şi se axează în a-şi justifica o pretinsă vătămare ce consta în imposibilitatea lui de a cunoaşte conţinutul efectiv al suspiciunii de fraudă.

Or, prin actele administrative atacate nu se invocă un eventual caracter întemeiat al suspiciunii de fraudă faţă de care reclamanta să îşi exprime propriile păreri şi critici în aşa fel încât conţinutul suspiciunii să fie relevant, ci doar existenţa unei asemenea suspiciuni - chestiune pe care ... a cunoscut-o odată cu momentul la care i-au fost comunicate cele două Notificări, şi, aşa cum am menţionat anterior, aplicarea prevederilor art. 9 lit. j) din OG nr. 40/2015 devine incidentă odată cu formularea suspiciunii de fraudă, nu recunoaşterea sau confirmarea ei definitivă ca fiind tremeinică.

În atare situaţie apologia reclamantei faţă de necesitatea motivării actului administrativ şi jurisprudenţa europeană cu privire la acest aspect sunt irelevante în raport de raţionamentele pe care încearcă să le valideze în condiţiile în care ... pretinde că suspiciunea de fraudă nu este motivată şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă când, de fapt, criticile ei se îndreaptă împotriva Notificărilor - acte administrative de sine stătătoare care sunt motivate în fapt şi în drept suficient încât să îndeplinească rigorile jurisprudenţei comunitare.

Nu se poate susţine în mod rezonabil că, atât timp cât se precizează în mod explicit în Notificare despre existenţa unei suspiciuni de fraudă, cât şi temeiul legal (redat în integralitate) care stipulează faptul că acordarea sumelor solicitate în asemenea situaţie se poate face doar până la punerea în mişcare a acţiunii penale, condiţionat de constituirea unei garanţii în prealabil, societatea s-ar afla într-o ambiguitate totală în privinţa motivelor pentru care nu i-au fost rambursate cheltuielile pretinse.

Dând dovadă de lipsa oricărui interes real de a înţelege mecanismele după care se ghidează activitatea de gestionare a fondurilor nerambursabile, a prevederilor legale incidente şi cu toate că i-au fost explicate prin Decizii mai mult decât elocvent erorile şi confuziile pe care le face cu privire la sensul unor termeni şi tipul documentelor pe care Autoritatea de Management le emite în cadrul activităţilor de control şi verificare, reclamanta insistă în a-şi etala cunoştinţele deficitare şi în demersul judiciar adresat instanţei făcând trimitere la faptul că, de fapt, Ministerul ar fi trebuit să emită o decizie privind neeligibilitatea.

Decizia de neeligibilitate, reglementată de art. 2 alin. (1) lit. z1) din OUG nr. 66/2011, la care face Reclamanta trimitere este un act administrativ distinct de Notificare şi se emite pentru nedeclararea/necertificarea/retragerea cu caracter definitiv a unor cheltuieli considerate neeligibile.

Or, Notificarea din speţa de faţă a fost emisă ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă, caracteristica ei esenţială fiind tocmai caracterul temporar al efectelor pe care le produce - până la confirmarea sau infirmarea de entităţile abilitate a existenţei fraudei/constituirea garanţiei.

În situaţia în care frauda este infirmată, Beneficiarului urmează a-i fi acordate cheltuielile solicitate la rambursare sau, în situaţia în care este pusă în mişcare acţiunea penală (existând indicii temeinice cu privire la existenţa fraudei), plata sumelor respective va fi în continuare suspendată până la soluţia definitivă a speţei de către instanţa judiciară, soluţionarea definitivă conducând fie la acordarea sumelor, dacă se infirmă existenţa infracţiunii, fie la emiterea Deciziei de neeligibilitate în temeiul art. 2 alin. (1) lit. z1) din OUG nr. 66/2011 sau, eventual, a unui titlu de creanţă, conform dispoziţiilor aceluiaşi act normativ.

Intepretarea reclamantei este în contradicţie cu propria motivarea având în vedere că tot ea transcrie prevederile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 în cadrul acţiunii sale prin care se infirmă în mod evident şi complet absolut tot raţionamentul ....

Este adevărat ca prima parte a articolului 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 face trimitere la faptul că bugetul ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management trebuie să cuprindă şi sumele necesare acoperirii cheltuielilor solicitate de beneficiari pentru care a fost formulată o sesizare de fraudă (dar acest aspect nu prezintă prea mare relevanţă faţă de speţa de faţă în condiţiile în care Ministerul nu şi-a motivat neautorizarea plăţilor pentru lipsa de fonduri), însă, ce prezintă cu adevărat relevanţă este continuarea celor stipulate în respectivul articol.

Cu importanţă determinantă faţă de speţa de faţă trebuie avut în vedere faptul că, potrivit articolului menţionat, respectivele sume (cele necesare acoperirii cheltuielilor solicitate de beneficiari pentru care a fost formulată o sesizare de fraudă) se pot achita doar până la punerea în mişcare a acţiunii penale.

Totodată, conform aceluiaşi articol, plata acestor sume anterior punerii în mişcare a acţiunii penale se poate face (în cazul reclamantei care nu are calitatea de operator regional de servicii comunitare de utilităţi publice) doar în baza unui instrument de garantare în cuantum total cu sumele solicitate lă rambursare.

S-a arătat că reclamanta îşi continuă argumentaţia acţiunii cu aspecte străine de speţa de faţă invocând prevederile Contractului de finanţare care fac fie trimitere la situaţia în care organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, fie la cazul în care suspendarea plăţilor este generată de alte situaţii decât cele avute în vedere în Notificările contestate (nu sunt respectate prevederi contractuale, Autoritatea de Audit sesizează o neregulă în funcţionarea sistemelor de management şi control etc), chestiuni care nu reprezintă altceva decât alte situaţii în care se pot suspenda plăţile, nicidecum unicele motive pentru care o astfel de măsură poate fi luată.

De altfel, prevederile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 sunt suficient de clare încât să fie evident domeniul lor de aplicare, domeniu care se identifică în integralitate cu situaţia de fapt incidenţă speţei de faţă, astfel că invocarea şi a celorlalte situaţii în care pot fi suspendate plăţile nu prezintă vreun interes real în cazul de faţă atât timp cât nu sunt aplicabile şi nu au fost avute în vreun fel în vedere de către Minister la emiterea Notificărilor.

La punctul 3 al cererii de chemare în judecată, aflându-se într-o veritabilă confuzie cu privire la propriile acte administrative atacate, reclamanta ajunge să critice un anume act administrativ cu caracter normativ (pe care nu îl individualizează însă) renunţând să mai îşi expună criticile faţă de actele administrative cu caracter individual indicate în petitele acţiunii.

Nici aprecierile reclamantei de la punctul 4 al acţiunii nu au un fundament rezonabil atât timp cât prevederile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 sunt suficient de explicite cu privire la această condiţie iar opiniile ... faţă de oportunitatea constituirii instrumentului de garantare în raport de stadiul de implementare al Proiectului nu au o minimă susţinere juridică.

În ceea ce priveşte punctul IV al cererii de chemare în judecată, chiar şi în situaţia în care instanţa ar trece peste excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi ar considera că, opus prevederilor legale în materie şi situaţiei de fapt incidente, ar putea fi trasă la răspundere patrimonială în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004 şi o persoana care nu a participat la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actelor administrative atacate, pretenţiile reclamantei tot nu ar putea fi validate în considerarea inexistenţei unui prejudiciu concret.

Reclamanta susţine că prin cele două Notificări emise de Minister i s-ar fi cauzat un prejudiciu echivalent cu valoarea rambursării solicitate la plată şi neautorizate, sumă pe care o solicită pe cale de consecinţă de la Minister, subsemnată şi ceilalţi pârâţi în solidar.

Contrar aprecierilor reclamantei însă, aşa cum s-a detaliat anterior în prezenta întâmpinare, măsurile luate prin cele două acte administrative (Notificări) nu sunt unele definitive, sistarea plăţilor având caracter temporar fie până la constituirea unui instrument de garantare de către reclamantă (dar nu mai târziu de punerea în mişcare a acţiunii penale), fie până la finalizarea acţiunii penale când, în funcţie de soluţie, fie finanţarea urmează a se acorda (dacă frauda se infirmă), fie finanţarea va fi retrasă, în integralitate printr-un act administrativ nou, specific (dacă frauda se confirmă).

În atare situaţie, la acest moment nu se poate susţine în mod rezonabil existenţa unui veritabil prejudiciu în valoare egală cu suma pretinsă de reclamantă la rambursare motivat de faptul că soarta respectivei finanţări nu este certă.

O interpretare contrară ar conduce la ipoteza unei veritabile îmbogăţiri fără justă cauză a reclamantei care, în situaţia în care suspiciunea de fraudă este infirmată, ar mai primi o dată echivalentul sumei pretinse cu titlu de despăgubire în prezenta acţiune ca urmare a acordării finanţării conform Contractului de finanţare.

În altă ordine de idei, atât timp cât, pe de o parte, măsurile dispuse prin cele două suspendări au caracter provizoriu iar, pe de altă parte, reclamanta are posibilitatea de a primi finanţarea pretinsă prin cele două cereri de rambursare condiţionat de constituirea în prealabil a instrumentului de garantare conform art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015, susţinerile acesteia conform căreia ar fi prejudiciată sunt neîntemeiate şi se impun a fi respinse ca atare.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, Legii nr. 554/2004, OUG nr. 66/2011, OUG nr. 40/2015 precum şi pe orice alt act normativ incident.

Pârâtul ... a depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

În susţinerea întâmpinării, cu privire la faptul că presupusa culpă a funcţionarilor publici nu poate atrage răspunderea solidară a acestora, cu toate că reglementarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma generală, ce oferă posibilitatea reclamantului de a chema în judecată şi persoanele care au contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului administrativ, în vederea răspunderii solidare cu autoritatea publică pârâtă, din perspectiva solicitării de despăgubiri, pârâtul a arătat că norma în discuţie se completează şi trebuie privită împreună cu dispoziţiile relevante din cuprinsul O.U.G. nr. 57/2019, acestea din urmă reprezentând reglementarea specială.

În acest context, se impune a se observa că, în speţă, este căutată angajarea răspunderii administrativ- patrimoniale a subsemnatului, în calitate de funcţionar public.

Pârâtul a făcut referire la dispoziţiilor art. 564, art. 5 lit. gg), art. 565 și art, 567 din Codul administrativ. Pârâtul a făcut referire la doctrina relevantă.

Or, încă de la o analiză prima facie, s-a solicitat să se constate că inclusiv ... a considerat că, în speţă, nu avem de a face cu o astfel de formă de vinovăţie, indicând expressis verbis "culpa", iar nu "intenţia" funcţionarilor publici implicaţi în emiterea actelor contestate, ca temei juridic pentru angajarea răspunderii.

În acest sens, pârâtul a înţeles să cheme în judecată toate persoanele care au contribuit la elaborarea şi emiterea actelor contestate (....) Culpa acestora în elaborarea actelor administrative rezultă din greşita aplicare şi încălcarea dispoziţiilor legale la care am făcut referire, astfel că emiterea actelor administrative s-a făcut cu încălcarea legii. - pagina 9 para. 3-4 din cererea de chemare în judecată

În acest context, pârâtul a solicitat, ab initio, să se constate că răspunderea subsemnatului nu poate fi angajată, în condiţiile în care o presupusă culpă a funcţionarului nu ar putea genera de plano soluţia urmărită de către reclamantă.

În subsidiar, după cum se va arăta în subsecţiunile ulterioare, nici măcar în ipoteza analizării condiţiei culpei (care, după cum am menţionat, nu atrage răspunderea patrimonială a funcţionarilor), aceasta nu este îndeplinită în ceea ce îl priveşte pe pârâtul ...

În acord cu dispoziţiile articolului 575 din Codul administrativ, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, în situaţiile în care este dovedită vinovăţia cu intenţie a demnitarului, a funcţionarului public sau a personalului conti'actual, acesta răspunde patrimonial solidar cu autoritatea sau instituţia publică dacă nu a respectat prevederile legale specifice atribuţiilor stabilite prin fişa postului sau prin lege.

Astfel, cu titlu prealabil, s-a solicit a se observa faptul că, în acord cu dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Or, în prezenta cauză, se impune a se observa faptul că reclamanta nu a adus niciun fel de probă şi nici măcar argumente în susţinerea propriei teze, iar, în condiţiile în care răspunderea funcţionarului nu este una obiectivă, ci eminamente subiectivă, rezultă că solicitările ... se impun a fi cenzurate.

În mod specific, reclamanta nici măcar nu a făcut referire la vreo prevedere legală specifică atribuţiilor stabilite prin fişa postului subsemnatului sau prin lege.

Astfel cum a arătat în cuprinsul situaţiei de fapt din prezenta speţă, în calitatea sa de autoritate de management, AM POIM, prin Direcţia Autorizare Proiecte (aflată sub coordonarea sa, în calitate de Director General Adjunct), a instrumentat Cererile de rambursare nr. ...şi ..., înregistrate de către ....

Din perspectiva actelor normative incidente în prezenta cauză, prin prisma obligaţiilor funcţionarilor publici cu privire la prevenirea posibilelor cazuri de fraudă în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, acestea sunt reprezentate de: O.U.G. 66/2011, Norme Metodologice din 2011 de aplicare a prevederilor OUG nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, OUG 40/2015.

Ca o observaţie iniţială, pentru înţelegerea mai facilă a situaţiei de fapt din speţă, se impune a se menţiona că în derularea finanţărilor din fonduri europene, ca regulă, fondurile sunt transmise beneficiarilor din bugete administrate de către autorităţile române, iar, ulterior, aceste fonduri sunt justificate faţă de autorităţile europene competente printr-un instrument denumit „declaraţie de cheltuieli".

După cum se poate lesne observa din prevederile art. 19 alin. (3) din OUG nr. 66/2011, ca o primă observaţie, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene (i.e.

AM POIM) nu are posibilitatea legală de a include „temporar" în declaraţiile de cheltuieli sume aferente unor proiecte pentru care au fost sesizate DLAF/alte organisme competente.

Din perspectivă procedurală, în instrumentarea unei cereri, verificarea existenţei cazului prevăzut la art. 19 alin. (3) din OUG nr. 66/2011 se face prin verificarea „Registrului neregulilor", astfel cum acesta este referit prin art. 18 din acelaşi act normativ şi reglementat expres prin Normele metodologice de aplicare.

Astfel, în cauză, în urma consultării Registrului neregulilor (n.n. procedură obligatorie în instrumentarea imei cereri de rambursare) aferent POIM, s-a constatat că, la poziţia nr. 107, s-a regăsit Nota justificativă privind înregistrarea cazului de suspiciune de fraudă în SMIS 2014+ nr. .../18.02.2022, care conţinea următoarele informaţii: Existenţa unui posibil conflict de interese, tot proiectul este afectat de suspiciune (impact global) şi instituţiile sesizate - DLAF (sesizarea nr. .../16.02.2022), DNA - (sesizarea nr. .../16.02.2022) şi ANI (sesizarea nr. .../16.02.2022).

Pe cale de consecinţă, cât timp au fost observate sesizările referite anterior, transmise atât la DLAF, DNA, cât şi ANI, AM POIM nu se mai puteau valida temporar cererile de rambursare formulate de către ..., care, astfel, nu mai putea beneficia, până la clarificarea situaţiei, de fondurile europene solicitate, dat fiind mecanismul descris anterior.

Cu toate acestea, legiuitorul a reglementat, în mod expres, ce se poate întâmpla cât timp planează o suspiciune de fraudă asupra unui proiect/contract, arătând că, până la punerea în mişcare a acţiunii penale, când măsura prevăzută mai sus devine definitivă, pot să se acorde fonduri către beneficiari, dar nu din fonduri europene, ci din bugete proprii, şi cu respectarea unor anumite condiţii.

Acestea au fost reglementate, astfel, prin dispoziţiile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015.

Pe cale de consecinţă, din analiza lit. j), se poate observa că există anumite condiţii exprese, impuse de legiuitor, respectiv: în cazul existenţei unei sesizări de fraudă, autoritatea are posibilitatea de a achita sumele respective şi până la punerea în mişcare a acţiunii penale; dar, pentru a putea achita aceste sume, este obligatorie existenţa unui instrument de garantare.

Or, norma sus-citată este în vigoare, direct aplicabilă în speţă, clară şi neechivocă, nelăsând funcţionarului public care o aplică nicio margine de apreciere.

Mai mult decât atât, norma este reglementată prin Lege, publicată în mod legal în Monitorul Oficial, fiind aplicabilă şi opozabilă erga omnes (atât funcţionarului public, cât şi reclamantei ...), astfel că nu se poate susţine în niciun moment existenţa posibilităţii neaplicării ei întocmai textului legal.

Astfel, în contra a ceea ce susţine reclamanta, aplicarea greşită a normelor sus-citate ar fi existat în măsura în care, în instrumentarea cererilor de rambursare, autoritatea ar fi admis integral sumele solicitate la plată, în lipsa existenţei unui instrument de garantare, în condiţiile prezentate anterior.

În speţa dedusă judecăţii, în ceea ce priveşte Notificarea nr. ... şi Notificarea nr. ..., acestea sunt motivate, pe de o parte, în drept, fiind indicat în mod specific temeiul legislativ în baza căruia sumele solicitate la rambursare nu se pot elibera fără existenţa unui instrument de garantare specific (i.e. articolul 9 litera j din OUG nr. 40/2015), iar motivarea în fapt este reprezentată de existenţa unei suspiciuni de fraudă.

Din perspectiva motivării în fapt a actului administrativ, s-a solicitat să se constate că beneficiarului i s-a adus la cunoştinţă existenţa suspiciunii de fraudă. în mod normal, cât timp aceasta nu reprezintă un act administrativ (ci, eventual, un act premergător), întrucât serveşte doar notificării organismelor competente în vederea demarării cercetărilor necesare, suspiciunea de fraudă nu se comunică beneficiarului.

Aceasta cât timp urmărirea penală ce ar putea fi demarată în baza suspiciunii de fraudă, de către organele competente, nu este publică, nici notificarea ce a stat la baza deschiderii acestei proceduri nu poate fi publică, iar conţinutul ei nu se poate comunica beneficiarului.

În continuare, în legătură cu presupusa inaplicabilitate a dispoziţiilor articolului 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015, pârâtul a arătat că, în primul rând, cât timp aceste dispoziţii legale există în activul legislativ, acestea sunt direct aplicabile funcţionarilor publici implicaţi în instrumentarea cererii de rambursare.

În acest context, nu poate exista niciun fel de vinovăţie a funcţionarului public care a aplicat norma de drept în vigoare, neavând astfel de a face cu o culpă, iar, cu atât mai puţin, cu o intenţie a funcţionarului.

În legătură cu susținerea că în speţă nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile avute în vedere de părţi (la încheierea contractului) sau de legiuitor pentru ipoteza suspendării plăţilor, pârâtul a arătat că că norma legală în discuţie, respectiv art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 este clară şi neechivocă, menţionând în mod expres atât necesitatea existenţei unui instrument de garantare şi reglementând expres inclusiv cuantumul acestei garanţii.

În ceea ce privește susținerea referitoare la oportunitatea emiterii actelor s-a arătat că în situația în care legea obligă funcționarul public la o anumită conduită, acesta nu se poate substitui legiuitorului și aplica un tratament în contra actului în discuție.

Faptul că au fost rambursate, până la acest moment, alte 20 de cereri de rambursare, în condiţiile în care la momentul instrumentării lor, nu exista înregistrată în Registrul neregulilor suspiciunea de fraudă, nu poate avea niciun efect asupra acestor ultime două cereri, cât timp situaţia de fapt şi de drept apare ca fiind eminamente diferită.

În pofida alegaţiilor recurentei, instrumentul de garantare poate fi emis, el referindu-se la o anumită valoare, iar nu o perioadă de timp, pentru a fi considerat retroactiv.

Faptul că legea prevede obligativitatea emiterii instrumentului de garantare pentru întreaga sumă se justifică, prin prisma faptului că o suspiciune de fraudă, în ipoteza în care se materializează în confirmarea, de către organismele competente, a existenţei unei fraude efective, afectează tot proiectul finanţat din fonduri europene şi toate sumele plătite către reclamantă, iar nu doar ultimele două cereri de plată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 201 din Codul de procedură civilă, precum şi orice alte norme legale referite prin prezenta întâmpinare.

Pârâta ... a depus întâmpinare, solicitând respingerea în tot a acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a arătat că este de reţinut că procesul de instrumentare a unei cereri de rambursare impune, printre altele, consultarea Registrului neregulilor si debitorilor, stabilit conform OUG nr. 66/2011.

În această etapă de instrumentare, urmare a consultării registrului aferent POIM care finanţează proiectul mai-sus mentionat s-a regăsit, la poziţia 107, Nota justificativă privind înregistrarea cazului de suspiciune de fraudă în SMIS 2014+ nr. .../18.02.2022 care conţinea următoarele informaţii: existenta unui posibil conflict de interese, situatie în care tot proiectul este afectat de suspiciune de fraudă (impactul fiind unul global).

Ca urmare a identificării suspiciunii de fraudă, au fost sesizate institutiile abilitate - DLAF (sesizarea nr. .../16.02.2022) DNA - (sesizarea nr. .../16.02.2022) si ANI (sesizarea nr. .../16.02.2022), aplicându-se corecţia financiară conform legii.

În urma primirii Notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../18.04.2022, reclamanta ...

SRL a formulat o plângere prealabilă prin care solicita revocarea actului administrativ amintii acesta fiind nemotivat.

AM POIM a analizat această plângere şi a emis Decizia nr. .../13.05.2022 prin care a admis solicitarea reclamantei ...

SRL ca urmare a lipsei indicării temeiului de drept care să justifice măsura administrativă dispusă".

Deşi plângerea prealabilă a fost admisă, nu a fost remediat motivul respingerii cererii de plată, suspiciunea de fraudă subzistând.

Ulterior, AM POIM a emis un nou act, respectiv Notificarea beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../18.05.2022 prin care a menţinut rezultatele verificărilor efectuate asupra cheltuielilor incluse în cererea de rambursare nr. .../01.02.2022.

Pârâta a solicitat să se reţină că AM POIM nu a refuzat rambursarea cheltuielilor incluse în cererea de rambursare nr. .../01.02.2022, aşa cum in mod eronat pretinde reclamanta, atât in plângerile prealabile cât şi in cererea de chemare în judecată, şi mai mult, a informat ...

SRL cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un beneficiar în situaţia în care există formulată o suspiciune de fraudă care se află în investigarea autorităţilor competente în acest domeniu, respectiv DLAF, DNA şi ANI.

Totodată, reclamantei ...

SRL i s-a precizat că AM POIM va efectua demersurile care se impun (reanalizare, autorizare şi rambursare cheltuieli), în cazul în care instituţiile abilitate vor infirma suspiciunea de fraudă formulată.

În mod similar si în legătură cu acelaşi proiect, reclamanta ...

SRL a depus la AM POIM cererea de rambursare nr. .../12.05.2022 prin care solicita rambursarea unor cheltuieli efectuate în valoare de 64.335,2 lei.

AM POIM, urmând aceleaşi etape de verificare, stabilite prin procedurile interne AM POIM (asumate de reclamantă ca urmare a încheierii contractului de finanţare), a instrumentat cererea de rambursare nr. .../12.05.2022 si a transmis, reclamantei ...

SRL, Notificarea beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../03.06.2022. care cuprindea rezultatele verificărilor efectuate si anume, valoarea cheltuielilor autorizate este de 0.00 lei, iar motivul neautorizării cheltuielilor incluse în cererea respectivă îl constituie „existenta unei suspiciuni de fraudă care afectează cheltuielile incluse în cererea de rambursare respectivă", făcând aceleaşi precizări si cu aceleaşi observaţii prezentate în paragrafele anterioare, dar cu referire la cererea ....

La instrumentarea cererilor de rambursa nr ... respectiv nr. ..., s-a identificat, la poziţia 107 din registrul aferent POIM, înregistrarea unui caz de suspiciune de fraudă.

Nota justificativă privind înregistrarea cazului de suspiciune de fraudă în SMiS 2014+ nr. .../18.02.2022 cuprinde următoarele informaţii: sursa sesizării (sesizarea nr. .../09.02.2022); caz înregistrat în situaţia cazurilor de fraudă (poziţia 107); instituţia sezizată (DLAF, DNA, ANI); obiectul sesizării (posibil conflict de interese); stadiul investigațiilor (AM POIM a sesizat DLAF, DNA, respectiv ANI prin adresele nr. ... din 16.02.2022); impact global, corecţie 100%.

În urma primirii Notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../03.06.2022, reclamanta ...

SRL a formulat o plângere prealabilă prin care solicita revocarea actului administrativ amintit, „pe de-o parte deoarece acesta este nemotivat, iar pe de altă parte deoarece reţinerile din cuprinsul acestuia sunt neîntemeiate".

AM POIM a analizat această plângere, a respins-o si a emis Decizia nr. .../06.07.2022.

De altfel, pârâta a solicitat să se retină că motivarea reclamantei ...

SRL nu poate fi admisa.

Pârâta, având calitatea de funcţionar public, a învederat că etapele care trebuie parcurse în instrumentarea unei cereri de rambursare transmisă de beneficiarul unui proiect finanţat din fonduri europene nerambursabiie sunt întocmai aşa cum le-a prezentat, în situaţia în care este formulată o suspiciune de fraudă şi că, în această etapă de instrumentare, au fost verificate toate informaţiile care au condus la măsura administrativă dispusă, pentru respectarea legislaţiei naţionale si comunitare aplicabile.

Pârâta a invocat excepția lipsei calităţii procesual pasive.

În primul rând, analizând cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta, constat că aceasta este lipsită de orice motivare, contrar dispoziţiilor art. 194 C.pr.civ.

Din raţionamentul avut în vedere de reclamantă se deduce că aceasta este nemulţumită de deciziile adoptate de autoritatea publică, însă nu se justifică sub nicio formă demersul judiciar îndreptat împotriva sa.

În al doilea rând, art. 16 din Legea 554/2004 nu instituie o obligaţie generală pentru chemare în judecată a unei anumite persoane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţii publice.

De altfel, nici nu ar putea fi primită o astfel de interpretare, în condiţiile în care procesul de elaborare a actelor administrative cunoaşte un parcurs ierarhic.

Pe cale de consecinţă, rezultă că reclamanta era obligată să arate în ce constă contribuţia pârâtei la adoptarea actelor atacate - răspunsul la plângerile prealabile.

O astfel de justificare, cu atât mai puţin o astfel de probă, nu poate fi făcută în condiţiile în care nu am analizat plângerea prealabilă.

Mai mult decât atât, cooptarea sa procesuală constituie o încercare abuzivă din partea reclamantei de a o determina să nu își îndeplinească sarcinile de serviciu, cel mat probabil cu scopul de a retracta şi/sau de a nu sesiza, pe viitor, organele abilitate în investigarea suspiciunilor de fraudă.

La momentul soluţionării prezentei cereri de chemare în judecată, suspiciunea de fraudă subzistă, fiind în sarcina DLAF, DNA şi ANI rezolvarea acestei chestiuni.

Complementar pârâta a arătat şi faptul că activitatea acesteia nu presupune adoptarea unei soluţii cu referire la suspiciunea de fraudă semnalată.

Nu în ultimul rând, pârâta a solicitat să se observe şi faptul că indiferent de argumentele aduse de reclamantă în susţinerea prezentei cereri, nu justifică calitatea procesual pasivă în cauză inclusiv din perspectiva procedurii aflate exclusiv la îndemâna acesteia pentru obţinerea sumelor de bani - prezentarea/oferirea unor garanţii adecvate pentru efectuarea plăţilor.

Cu privire la existenţa unui eventual prejudiciu, pârâta a solicitat să se reţină încă de la început că acesta nu există, nefiind demonstrat de reclamantă.

Dar depăşind acest aspect, apreciez că petitul cererii de chemare în judecată este inadmsibil din cel puţin două puncte de vedere.

Pe de o parte, aşa cum deja a arătat, Contractul de Finanţare nu asigura reclamantei încasarea sumelor conform cererilor de plată.

Pe de altă parte, prejudiciul nu există în condiţiile în care plata a fost suspendată ca urmare a identificării unui impediment legal pentru efectuarea acesteia - suspiciunea de fraudă.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) litera o) din Legea nr. 554/2004 „drept vătămat" ce poate determina un prejudiciu reprezintă „orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ".

Or, aşa cum s-a arătat, dincolo de faptul că reclamanta nu a pierdut dreptul de a fi finanţată, potrivit Contractului de Finanţare aceasta nu putea avea aşteptarea legitimă ca cererea de plată să îi fie admisă fără o prealabilă şi temeinică verificare.

În aceste condiţii, rezultă că nu se putem vorbi de o vătămare, cu atât mai puţin de una concretă şi, prin urmare, nu suntem pe ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată fiind, din această perspectivă, inadmisibilă.

Mai mult, pârâta a arătat arătat în precedent faptul că pentru astfel de situaţii în care se identifică suspiciuni de fraudă, până la punerea în mişcare a acţiunii penale, există posibilitatea (nu şi obligaţia) achitării sumelor în măsura în care beneficiarul depune garanţii (conform legii).

Prin urmare, indiferent de soluţia adoptată de autoritatea publică în legătură cu suspiciunea de fraudă, rezultă că este în sarcina reclamantei să întreprindă anumite demersuri, fără ca prin aceasta să se constate o vătămare şi/sau un prejudiciu.

Nu în ultimul rând, pârâta a învederat faptul că nu este vorba de o respingere definitivă a cererii de plată, ci de o suspendare temporară a acesteia, care în opinia noastră durează până la soluţionarea incidentului ce a determinat-o.

În legătură cu aprecierile reclamantei referitoare la faptul că Notificările beneficiarului aferente cererilor de rambursare sunt nemotivate, contrar susţinerilor reclamantei, pârâta a solicitat instanţei să retină prevederile legale, cu valoare de principiu, din OUG nr. 66/2011, şi anume: art. 3. alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi alin. (2), coroborate cu prevederile legale, cu valoare de principiu, din OUG nr. 40/2015 şi anume: art. 1, art. 2 alin. (2), art. 9 lit. j).

Având în vedere prevederile legale învederate, la nivelul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Proaram Dezvoltare Durabilă, având rolul de autoritate de management pentru Programul Operaţional Infrastructură Mare (AM POIM), există o structură de control organizată în acest scop si anume Direcţia antifraudă, constatare nereguli si măsuri integritate - Serviciul constatare nereguli şi antifraudă.

Mai mult, pârâta a solicitat să se reţină că, având funcţia de sef serviciu în cadrul Direcţiei Autorizare si Verificare Achiziţii Publice, direcţie care nu exercită rolul de structură de control în sensul prevederilor OUG nr. 66/2011 si ale OUG nr. 40/2015, nu are competențe în investigarea constatărilor cu implicatii financiare sau cu posibile implicaţii financiare ale beneficiarului unui proiect cu finanţare europeană, asa cum este situatia reclamantei ...

SRL.

Principala sa responsabilitate este de a stabili eligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare de beneficiarii proiectelor finantate prin POIM si de a iniţia procesul de rambursare/plată a acestora.

Fată de prevederile legale învederate anterior, rambursarea/plata cheltuielilor afectate de o suspiciune de neregulă se poate face în conformitate cu prevederile OUG nr 40/2015 art. 9 lit. j asa cum în mod corect, dar si complet, preluând integral prevederile legale s-a precizat în Notificarea beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../18.05.2022, respectiv în Notificarea beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../03.06.2022

Pârâta a menţionat că aceasta este unica motivare prevăzută de legislatia în vigoare aplicabilă în speta de fată.

Integrarea motivării în decizii nu presupune, asa cum îsi doreşte reclamanta, prezentarea întregului proces deliberativ, ci exclusiv motivarea concretă a refuzului ce determină provizoriu suspendarea plăţii.

AM POIM nu a refuzat rambursarea cheltuielilor solicitate.

Prin precizările cuprinse în cele două notificări mai- sus mentionate reclamantei ... i s-au furnizat informaţiile privind condiţiile prevăzute de lege pe care trebuie să le îndeplinească pentru obţinerea sumelor solicitate.

Totodată ...

SRL a fost informată că situatia existentă la data instrumentării celor două cereri de rambursare va fi reanalizată şi anume: "în cazul neconfirmării suspiciunii de fraudă de către institut iile abilitate, sumele neautorizate sunt reanalizate, autorizate şi rambursate, conform prevederilor legale în vigoare."

În concordantă cu cele deja prezentate, pârâta a arătat faptul că la instrumentarea unei cereri de rambursare, se efectuează verificarea tuturor informaţiilor care se regăsesc la nivelul Ministerului Investiţiilor si Proiectelor Europene referitoare la proiectele finantate din fonduri europene si la beneficiarii acestora inclusiv la verificarea Registrului neregulilor şi debitorilor constituit la nivelul programului care finanţează proiectul respectiv.

În acest sens la instrumentarea cererilor de rambursare nr. ... și nr. ... transmise de reclamanta ...

SRL s-a identificat, la poziţia 107 din registrul aferent POIM, înregistrarea unui caz de suspiciune de fraudă, așa cum s-a arătat mai sus.

Pârâta a reiterat faptul că, până la această dată, instituţiile abilitate nu au răspuns demersurilor efectuate şi, deci, nu au comunicat dacă au finalizat investigarea cazului ...

SRL, ceea ce pune AM POIM în imposibilitatea luării măsurilor care se impun, în funcţie de rezultatele transmise.

A mai solicitat pârâta să se reţină că solicitarea reclamantei cu privire la anularea Notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../18.05.2022 emisă de pârâtă şi a Deciziei nr. .../23.06.2022 prin care s-a respins plângerea prealabilă, anularea Notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../03.06.2022 emisă de pârâtă şi a Deciziei nr. .../06.07.2022 prin care s-a respins plângerea prealabilă, obligarea pârâtilor, în solidar, la olata prejudiciului cauzat, respectiv 629.605,2 lei, sume solicitate de noi spre rambursare şi respinse prin actele administrative contestate, este şi prematură, având în vedere imprevizibilitatea rezultatelor investigărilor efectuate de instituţiile abilitate, respectiv DLAF, DNA şi ANI.

Cu privire la afirmaţiile reclamantei din subcapitolele 3, 4 şi capitolul IV, se omite cu bună ştiinţă că între actele administrative emise în speţa de faţă, în afara notificărilor menţionate sunt şi deciziile privind soluţionarea plângerilor prealabile ale beneficiarului.

Or, în speţa de faţă, suntem în situaţia în care notificările sunt emise, pe de o parte, în baza prevederile legale cu valoare de principiu enunţate, dar, pe de altă parte, şi în corelare cu deciziile emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor constituită în urma plângerilor prealabile formulate de ...

SRL, în calitate de beneficiar, prin care a decis motivat, respingerea plângerilor, ca neîntemeiate şi menţinerea măsurilor comunicate prin notificările beneficiarului aferente cererilor de rambursare, ca fiind legale in deciziile comunicate reclamantei.

Bineînţeles, în instrumentarea cererilor beneficiarului, pârâta îa fost obligată să se conformeze acestor decizii.

Prin precizările cuprinse în cele două notificări mai-sus menţionate, reclamantei ...

SRL i s-au furnizat informaţiile privind condiţiile prevăzute de lege pe care trebuie să le îndeplinească pentru obţinerea sumelor solicitate.

Temeiul legal al deciziei (referitor la cererea de rambursare nr. .../12.05.2022) îl constituie prevederile OUG nr. 66/2011 si OUG nr. 40 /2015.

Ambele decizii de soluţionare ale contestatiilor formulate de ...

SRL. nr. .../23.06.2022. respectiv .../06.07.2022 se încheie cu respingerea plângerilor formulate de reclamantă si menţinerea măsurilor comunicate prin notificările nr. .../18.05.2022, respectiv .../03.06.2022, ca fiind legale.

Totodată, pârâta a precizat că toate cele 22 cereri de rambursare transmise de ...

SRL până în prezent au fost instrumentate cu parcurgerea aceloraşi etape, inclusiv cu consultarea Registrului neregulilor si debitorilor, Nota justificativă privind înregistrarea cazului de suspiciune de fraudă în SMIS 2014+ nr .../18 02 2022 (cazul 107) a fost introdusă în acest registru imediat ce a fost întocmită si a produs efecte doar asupra instrumentării cererilor de rambursare nr. ... si ..., transmise după acea dată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 ş.u. din Codul de procedură civilă, OUG nr. 66/2011, OUG nr. 40 /2015, precum şi alte dispoziţii legale incidente în cauză.

Pârâta ... a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind neîntemeiat, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a înţeles să invoce excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.

A arătat că în calitate de Director general a aprobat Decizia nr. .../23.06.2022 si Decizia nr. .../06.07.2022.

Deciziile contestate de către reclamanta nu fac parte din categoria actelor administrative asa cum sunt ele definite în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu pot fi asimilate unui act administrativ atât timp cât nu produc efecte juridice în sensul Legii contenciosului administrativ (nu nasc, sting sau modifică un raport juridic), motiv pentru care nu pot face obiectul unui litigiu in contencios administrativ.

Notificările a căror anulare se cere au fost emise în temeiul art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015, temei legal distinct şi de sine stătător si nu in baza OUG nr. 66/2011 la care reclamanta face trimitere.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. z1) din OUG nr. 66/2011 prevăd ca si act administrativ pentru nedeclararea/necertificarea/retragerea cu caracter definitiv a unor cheltuieli considerate neeligibile, Decizia de neeligibilitate, act distinct de Notificarea emisa in temeiul OUG nr. 40/2015.

Pârâta a înţeles să arate instanţei că reclamanta se află în eroare şi că susţinerile acesteia sunt lipsite de orice relevanţă faţă de speţa de faţă în condiţiile în care notificările emise de Ministerul Investiţiilor si Proiectelor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare- Direcţia Autorizare Proiecte au fost emise în temeiul art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015, temei legal distinct şi de sine stătător.

Reclamanta confunda notificarea emisa in conformitate cu art.9 alin j din OUG 40/2015, cu Decizia de neeligibilitate prevăzută de OUG nr. 66/2011.

Apărările reclamantei privind o pretinsă încălcare a dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. z1) din OUG nr. 66/2011, sunt lipsite de un fundament rezonabil în condiţiile în care temeiul invocat de Societate vizează un cu totul altfel de act administrativ, emis pentru cu totul alte situaţii decât cea avută în vedere de Notificare.

Notificarea, fundamentata pe suspiciunea de fraudă si emisa in temiul art.9 alin j din OUG 40/2015, este, cel mult, un act preparator, nicidecum unul administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit c) din Legea nr. 554/2004 care să producă efecte juridice de sine stătătoare prin el însuşi.

Notificările din prezenta cauza cuprind atât temeiul de fapt (existenţa unei suspiciuni de fraudă), cât şi de drept (art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015), motivarea fiind clara, concisă, concretă, edificatoare şi suficienta pentru a- I face pe atât pe destinatarul actului cat si pe oricare alta persoana interesata să înţeleagă raţionamentele care au condus la emiterea acestuia

Ca urmare a constatării existenţei unei suspiciuni de fraudă sub forma unui posibil conflict de interese au fost emise adrese de către parata, Ministerul Investiţiilor si Proiectelor Europene- Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare- Direcţia Autorizare Proiecte, prin care au fost sezizate ANI, DLAF si DNA, urmând ca aceste institutii sa se pronunţe cu privire la aceste aspecte.

Arat instantei ca suspendare plaţilor opereza ope legis, prin simpla existenţă a unei suspiciuni de neregulă, indiferent de caracterul întemeiat sau nu al faptelor identificate, astfel ca pana la momentul cand insitutiile sesizate se vor pronunţa cu privire la suspiciunea de frauda; parata Ministerul Investiţiilor si Proiectelor Europene- Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare nu poate efectua plaţi către reclamanta.

Ca efect juridic temporar ai Notificariilor, plăţile către reclamanta sunt doar suspendate şi nu declarate neeligibile cu caracter definitiv, asa cum las a sa se inteleaga reclamanta.

Totuşi plăţile pot fi efectuate ulterior constituirii garanţiei prevăzute de OUG nr. 40/2015.

Sub acest aspect se poate observa ca nu exista un prejudiciu efectiv, reclamanta având posibilitatea de a obţine în continuare finanţarea accesată ulterior constituirii garanţiei prevăzute de OUG nr. 40/2015.

Raspunderea instituita de art. 16 alin 1 din legea 554/2004 este o răspundere special, astfel pentru a deveni incidente aceste dispoziţii legael trebuie ca reclamanta să dovedească existenţa condiţiilor prevăzute de acest articol de lege cat si a celor patru condiţii generale ale răspunderii civile delictuale.

Cu privire la existenta faptei ilicite, din motivarea cererii introductive lipseste cu desavarsire analizarea presupusei fapte ilicite a subsemnatei, atat sub aspectul existentei cat si in privinţa indicării acelor activitati in care aceasta s-ar fi concretizat, activitate care sa se încadreze in dispoziţiile exprese ale art. 16 alin 1 din legea 554/2004.

Din momentul in care Notificările a fost emise iar institutiile abilitate sa se pronunţe cu privire la suspiciunea de frauda au fost sesizate, in calitate de director general am constat ca procedura de emitere a notificării emise in baza art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 a fost respectata din punct de vedere fiind respectate condiţiile de fond si forma si am aprobat deciziile emise de către colegii mei.

Cu privire la analiza presupusului prejudiciu cauzat de subsemnata, calificat ca o condiţie sine qua non, el este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.

Este adevarat ca prejudiciul se presupune, insa pentru existenta acestuia trebuie sa se dovedeasca faptul ca prejudiciul este rezultatul activitatii savarsite de către subsemnatul, lucru care nu s-a dovedit in prezenta speţa.

Mai mult in speţa nu exista un prejudiciu atata timp cat că plăţile către reclamanta sunt doar suspendate şi nu declarate neeligibile cu caracter definitiv, reclamanta având posibilitatea de a obţine în continuare finanţarea accesată ulterior constituirii garanţiei prevăzute de OUG nr. 40/2015.

Potrivit doctrinei, condiţia vinovăţiei nu este expres prevăzută din lecturarea articolului dar reiese ca faptele prevăzute de art. 16 alin 1 din Legea 554/2004 trebuie săvârşite cu vinovăţie in orice forma a acesteia (intentie directa, indirecta, imprudenta sau neglijenta).

Reclamanta nu a aratat care este forma de vinovăţiei a pârâtei si in ce a constat.

In speţa, raportul de cauzalitate dintre fapta savarsita si vinovatia pârâtei nu s-a dovedit in niciun fel, reclamanta rezumându-se doar la a face afirmaţii generale.

Pârâtul Ministerul Investițiilor şi Proiectelor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei privind o pretinsă nemotivare a actelor contestate, pârâta a solicitat instanţei să constate că sunt nefondate.

Atât prin Notificarea nr. .../18.05.2022 aferentă cererii de rambursare nr. ... cât şi prin Notificarea beneficiarului nr. .../03.06.2022 aferentă cererii de rambursare nr. 22, sunt expuse în mod explicit motivele neautorizării sumelor solicitate la rambursare, în valoare totală de 629.605,2 lei (565.250 lei + 64.355,2 lei), respectiv pentru ,,existenţa unei suspiciuni de fraudă în legătură cu acest proiect", astfel cum se regăseşte menţionat în anexa care însoţeşte fiecare notificare.

De asemenea, în cuprinsul notificărilor se poate identifica existenţa atât a temeiului de fapt (existenţa unei suspiciuni de fraudă), cât şi al celui de drept [art. 9 lit.j) din O.U.G. nr. 40/2015].

Totodată, în privinţa Deciziei nr. .../23.06.2022 şi a Deciziei nr. .../06.07.2022, se poate constata că, din punct de vedere formal, ambele decizii îndeplinesc cerinţele de formă privind expunerea situaţiei de fapt, a susţinerilor contestatoarei precum şi a motivării soluţiei comisiei de soluţionare a contestaţiei, nefiind astfel justificată critica unei pretinse nemotivări.

Sub aspectul argumentelor expuse prin cele două decizii de respingere a contestaţiilor administrative formulate împotriva Notificării nr. .../18.05.2022 aferente cererii de rambursare nr. ... cât şi împotriva Notificării beneficiarului nr. .../03.06.2022 aferente cererii de rambursare nr. ..., solicităm instanţei să constate că acestea justifică măsura respingerii plângerilor prealabile şi menţinerea notificărilor, în raport de contextul împrejurărilor analizate.

Astfel, în ambele situaţii, notificările aferente cererilor de rambursare nr. ... şi nr. ...au fost emise ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă, fiind menţionat în fiecare dintre cele două decizii faptul că în situaţia în care frauda este infirmată, beneficiarului urmează a-i fi acordate cheltuielile solicitate la rambursare sau, în situaţia în care este pusă în mişcare acţiunea penală (existând indicii temeinice cu privire la existenţa fraudei), plata sumelor respective va fi în continuare suspendată până la soluţia definitivă a speţei de către instanţă [conducând fie la acordarea sumelor, dacă se infirmă existenţa infracţiunii, fie la emiterea Deciziei de neeligibili täte în temeiul art. 2 alin. (1) lit.z1 din O.U.G. nr. 66/2011 sau, eventual, a unui titlu de creanţă conform dispoziţiilor aceluiaşi act normativ].

De asemenea, prin considerentele celor două decizii se menţionează şi faptul că în cazul existenţei unei suspiciuni de fraudă, beneficiarul îşi poate primi sumele solicitate la rambursare (până la punerea în mişcare a acţiunii penale) în situaţia în care oferă un instrument de garantare, emis în condiţiile legii de către o societate bancară/de asigurări în cuantumul total al sumelor solicitate la rambursare.

Aşadar, pârâta a arătat că din analiza Notificărilor în cauză, se poate constata faptul că în cuprinsul acestora este indicat atât temeiul de fapt (existenţa unei suspiciuni de fraudă), cât şi de drept (art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015), menţiunile din cuprinsul Notificărilor fiind edificatoare şi suficiente pentru a-l face pe destinatarul actului să înţeleagă raţionamentele care au condus la emiterea acestuia.

Trimiterile la practica CJUE sunt, însă, lipsite de relevanţă, faţă de situaţia analizată, în condiţiile în care nu se poate susţine în mod rezonabil că, atât timp cât se precizează în mod explicit în Notificări despre existenţa unei suspiciuni de fraudă, cât şi temeiul legal (redat în integralitate) care stipulează faptul că acordarea sumelor solicitate în asemenea situaţie se poate face doar până la punerea în mişcare a acţiunii penale, condiţionat de constituirea unei garanţii în prealabil, reclamanta nu ar cunoaşte motivele pentru care nu i-au fost rambursate cheltuielile pretinse.

Pe de altă parte, observând că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2002, din toate actele pe care reclamanta le critică mai mult sau mai puţin detaliat în acţiunea sa, Notificările sunt singurele documente care sunt acte administrative în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. din Legea nr. 554/2004.

Or, menţinerea nu este un efect specific actelor administrative şi, ca atare, nu conferă actului emis de autoritatea de management o asemenea calitate.

Trebuie observat însă faptul că, în privinţa deciziei de neeligibilitate prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. z') din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta este un act administrativ distinct de Notificare şi se emite pentru nedeclararea/necertificarea/retragerea cu caracter definitiv a unor cheltuieli considerate neeligibile.

Or, Notificările din speţă au fost emise ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă, caracteristica esenţială a acestui document fiind tocmai caracterul temporar al efectelor pe care le produce - până la confirmarea sau infirmarea de entităţile abilitate a existenţei fraudei.

Tot o deosebire esenţială între Decizia privind neeligibilitatea şi Notificările emise ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă este că, în cazul celei din urmă, reclamanta, în calitate de beneficiar, îşi poate primi sumele solicitate la rambursare (până la punerea în mişcare a acţiunii penale) în situaţia în care oferă un instrument de garantare, emis în condiţiile legii de către o societate bancară/de asigurări în cuantumul total al sumelor solicitate la rambursare, opţiune indisponibilă în cazul Deciziei privind neeligibilitatea.

În atare situaţie se poate concluziona cu uşurinţă faptul că opiniile reclamantei privind o pretinsă încălcare de către autoritatea de management a dispoziţiilor de drept apreciate ca fiind incidente speţei, respectiv a celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. z1) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt lipsite de un fundament juridic, în condiţiile în care temeiul invocat de reclamantă vizează un altfel de act administrativ, emis pentru altă situaţie juridică decât cea avută în vedere prin cele două Notificări.

Referitor la criticile reclamantei faţă de actele menţionate, pârâta a arătat faptul că reprezintă o reluare a susţinerilor din procedura prealabilă soluţionată prin Decizie.

În privinţa motivelor care au condus la emiterea actului administrativ, menţionăm faptul că abaterea identificată nu impune explicaţii exhaustive prin intermediul cărora să fie decelate raţionamentele echipei de verificare sau sensul prevederilor legale incidente.

Astfel, prin Notificările a căror anulare este solicitată, reclamanta a fost informată cu privire la faptul că sumele solicitate la rambursare nu pot fi autorizate motivat de faptul că, în legătură cu Proiectul a căruia implementare o realizează, a fost emisă o suspiciune de fraudă.

Totodată, reclamantei i-a fost adus la cunoştinţă faptul că, potrivit art. 9 lit.j) din O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014- 2020, plata cheltuielilor pretinse prin cererea să se poate realiza în baza unui instrument de garantare emis în condiţiile legii de către o societate bancară sau de către o societate de asigurări, în cuantumul total al sumei solicitate la rambursare.

Astfel, pârâta a solicitat instanţei să constate că deşi reclamanta susţine că actul administrativ criticat nu ar respecta exigenţele art. 2 alin. (1) lit. z1 ) din O.U.G. nr. 66/2011, prin aceea că nu a fost emisă o Decizie privind neeligibilitatea de către autoritatea de certificare, trebuie observat că Notificările contestate au fost emise în temeiul art. 9 lit.j) din O.U.G. nr. 40/2015, temei legal distinct şi de sine stătător.

Referitor la susţinerile cu privire la conţinutul concret al suspiciunii de fraudă, a cărui necunoaştere reclamanta o invocă în susţinerea nemotivării actului administrativ, această critică ca fiind nefondată şi nu susţine demersul administrativ formulat împotriva actelor atacate.

Suspiciunea de fraudă, aşa cum reiese din însăşi denumirea documentului în discuţie, este, cel mult, un act preparator, nicidecum unul administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care să producă efecte juridice de sine stătătoare prin el însuşi.

Suspiciunea de fraudă (în condiţiile în care nu este o confirmare de fraudă) nu face decât să sesizeze existenţa unei fraude potenţiale, respectiv a unei fapte care, aparent, ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Ca atare, comunicarea ei nu se face decât organelor statale cu atribuţii specifice în cercetarea unor asemenea potenţiale infracţiuni, nefiind accesibile, anterior punerii în mişcare a acţiunii penale, persoanelor vizate şi cu atât mai puţin terţilor interesaţi.

De altfel, din interpretarea logico-gramaticală a art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 se poate observa faptul că suspendarea plăţilor (în cazul în care nu se depune o garanţie) se realizează ope legis, prin simpla existenţă a unei suspiciuni de fraudă, indiferent de caracterul întemeiat sau nu al faptelor identificate în cuprinsul ei.

Tocmai din acest motiv, Notificarea produce efecte juridice temporare în sensul că plăţile către beneficiar vizat sunt doar suspendate şi nu declarate neeligibile cu caracter definitiv, beneficiarul având posibilitatea de a obţine în continuare finanţarea accesată ulterior constituirii garanţiei prevăzute de O.U.G. nr. 40/2015.

Faptul că reclamantei, în calitate de beneficiar, nu i-a fost comunicată suspiciunea de fraudă nu poate fi aşadar asimilată unui viciu de nemotivare a actului administrativ atât timp cât, aşa cum am menţionat anterior, legalitatea şi temeinicia emiterii Notificării nu sunt condiţionate de conţinutul respectivei suspiciuni.

În atare situaţie, chiar şi în eventualitatea comunicării Suspiciunii de fraudă reclamantei, situaţia nu s-ar fi schimbat prin aceea că eventualele obiecţiuni şi critici cu privire la chestiunile consemnate în cuprinsul ei nu pot fi analizate de autoritatea de management, ci de organele penale cu atribuţii în cercetarea unor asemenea fapte.

În altă ordine de idei, reclamanta nu ar fi obţinut niciun folos practic din faptul că i s-ar fi comunicat Suspiciunea de fraudă deoarece, odată emis acest act, acordarea în continuare a plăţilor este suspendată fie până la soluţionarea sesizării, fie până la constituirea garanţiei.

În cazul în care suspiciunea de fraudă se consideră justificată, existând indicii temeinice că a fost comisă o faptă reprobabilă prevăzută de legea penală, reclamanta va avea la dispoziţie toate pârghiile prevăzute de legislaţia în materie pentru a infirma constatările organelor abilitate şi de a-şi dovedi nevinovăţia.

Rezumând, emiterea notificărilor are ca unic temei de fapt existenţa unei suspiciuni de fraudă (conform art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015), nu caracterul întemeiat sau neîntemeiat al respectivei suspiciuni (care se verifică de alte entităţi), astfel că, atât timp cât în speţa de faţă a fost emis un astfel de document, actul administrativ atacat îndeplineşte condiţiile de validitate sub aspectul motivării.

De asemenea, nu putem să fim de acord nici cu interpretarea referitoare la neaplicarea art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015 ca temei de drept al notificării, pe motiv că aceste prevederi ,,nu sunt aplicabile procedurii de analiza şi ulterior refuz de plată a unor sume solicitate, ci exclusiv din perspectiva modului de alcătuire a bugetului instituţiei".

Astfel, conform art. 47 alin (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „elementul structural de bază al părţii dispozitive îl constituie articolul.

Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziţie normativă aplicabilă unei situaţii date".

În cazul de faţă, art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015 cuprinde mai multe dispoziţii normative, chiar dacă articolul mai sus menţionat, se referă la conţinutul bugetelor ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management.

În lipsa unor argumente rezonabile, reclamanta omite a observa prevederile art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015 care condiţionează posibilitatea autorităţii de management de a efectua asemenea plăţi de constituirea de către beneficiarul vizat de suspiciunea de fraudă a unei garanţii.

Or, reclamanta nu a constituit o asemene garanţie astfel că, a pretinde rambursarea cheltuielilor fără ca, în prealabil, să constituie garanţia prevăzută de textul de lege invocat chiar de ea, invalidează complet critica expusă în plângerile referitoare la pretinsa neîndeplinire a dispoziţiilor legale de către autoritatea de management.

În considerarea celor ce precedă, având în vedere, pe de o parte, temeinicia şi legalitatea Notificărilor precum şi, pe de altă parte, inexistenţa unor motive rezonabile care să îi valideze demersul administrativ, s-a arătat că susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată sunt, în totalitate, nefondate.

În concluzie, sub aspectul motivului care a determinat respingerea sumelor solicitate prin cererea de rambursare nr. ... şi nr. ..., respectiv suspendarea plăţilor în cazul în care nu se depune o garanţie, solicităm instanţei să constate că aceasta se realizează ope legis, prin simpla existenţă a unei suspiciuni de neregulă, indiferent de caracterul întemeiat sau nu al faptelor identificate în cuprinsul ei.

Prin urmare, aşa cum s-a reţinut prin deciziile contestate, notificarea produce efecte juridice temporare, în sensul că plăţile către beneficiarul vizat sunt doar suspendate şi nu declarate neeligibile cu caracter definitiv, beneficiarul având posibilitatea de a obţine în continuare finanţarea accesată ulterior constituirii garanţiei prevăzute de O.U.G. nr. 40/2015.

Aşa cum s-a arătat în mod explicit prin cele două decizii, reclamanta nu a constituit o garanţie de natura celei prevăzute de art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015, ceea ce nu poate conduce la rambursarea sumelor pretinse, în condiţiile existenţei unei suspiciuni de fraudă, asupra căreia urmează a se pronunţa instituţiile cu atribuţii în cercetarea fraudelor.

Prin urmare, acordarea în continuare a sumelor pretinse de reclamantă prin acţiune, în sumă totală de 629.605,20 lei (565.250 lei + 64.355,20 lei) este, din punct de vedere legal, suspendată fie până la soluţionarea sesizării, fie până la constituirea garanţiei prevăzute de art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.205 Cod de procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Reclamanta Societatea ...

SRL are calitatea de beneficiar de fonduri europene nerambursabile în baza contractului de finanţare nr. .../02.08.2018 pentru implementarea proiectului „Conservarea biodiversităţii şi protecţia naturii prin implementarea planului de management al ariei naturale protejate ROSCI 0354 Platforma Cotmeana", cod SMIS 2014+119252, încheiat cu Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (cu denumirea anterioară Ministerul Fondurilor Europene), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare (AM POIM).

Prin cererea de rambursare nr. .../01.02.2022, reclamanta a solicitat să i se ramburseze cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului în valoare de 565.250 lei.

Ca urmare a verificărilor administrative privind legalitatea şi regularitatea cheltuielilor, AM POIM a emis Notificarea nr. .../18.04.2022, prin care reclamanta a fost înştiinţată că nu a fost autorizată la plată din bugetul UE suma de 565.250 lei.

Împotriva Notificării nr. .../18.04.2022, reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. .../13.05.2022 s-a dispus revocarea actului atacat.

Prin Notificarea nr. .../18.05.2022, emisă ulterior de AM POIM, au fost declarate neeligibile cheltuieli aferente proiectului mai sus menţionat, în valoare de 565.250 lei ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă în legătură cu acest proiect.

Împotriva Notificării nr. .../18.05.2022, reclamanta a formulat plângere prealabilă, soluţionată prin Decizia nr. ... /23.06.2022, în sensul respingerii plângerii formulate şi menţinerii măsurilor comunicate prin Notificarea beneficiarului nr. .../18.05.2022 aferentă cererii de rambursare nr. ....

Prin cererea de rambursare nr. .../12.05.2022, societatea reclamantă a solicitat rambursarea unor cheltuieli efectuate pentru implementarea proiectului în valoare de 64.335,2 lei.

Ca urmare a verificărilor administrative privind legalitatea şi regularitatea cheltuielilor, AM POIM a emis Notificarea nr. .../03.06.2022, prin care reclamanta a fost înştiinţată că nu a fost autorizată la plata din bugetul UE suma de 64.335,20 lei, ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă în legătură cu acest proiect.

Împotriva Notificării nr. .../03.06.2022, reclamanta a formulat plângere prealabilă, ce a fost soluţionată prin Decizia nr. .../06.07.2022, în sensul respingerii plângerii formulate şi menţinerii măsurilor comunicate prin Notificarea beneficiarului nr. .../03.06.2022, aferentă cererii de rambursare nr. 22.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei inadmisbilităţii capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. 74743/06.07.2022, prin care au fost soluționate plângerile prealabile, excepție invocată de pârâții ..., excepţii de fond, absolute şi peremptorii şi care vor fi analizată cu prioritate în baza art. 248 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată nu doar anularea notificărilor nr. .../18.05.2022 şi nr. .../03.06.2022 pe care le apreciază ca fiind lezionare prin prisma faptului că i-a fost suspendat dreptul de a obţine finanţarea nerambursabilă la care se consideră îndrituită, ci şi a Deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. 74743/06.07.2022 prin care i-au fost respinse plângerile prealabile formulate împotriva actelor administrative anterior menţionate.

Instanța arată că dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, aplicabile în cauză, limitează obiectul acţiunii la actul/actele administrative prin care reclamantul se consideră vătămat, statuând că: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale. "

Referirea pe care art. 8 alin. 1 o face la plângerea prealabilă nu poate conduce la concluzia că acțiunea ar trebui îndreptată împotriva răspunsului primit la plângerea prealabilă sau să vizeze rezolvarea acesteia.

Obiectul acţiunii judiciare formulate în temeiul Legii nr. 554/2004 nu poate fi altul decât actul administrativ pe care reclamantul îl consideră ca fiind vătămător şi nelegal şi a cărui anulare o solicită pe cale judiciară ca urmare a faptului că procedura prealabilă prin care a solicitat revocarea nu a fost soluţionată conform aşteptărilor.

De asemenea, trebuie menționat că în baza art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, doar actul administrativ produce efecte juridice (dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice) şi este apt ca atare să producă o eventuală vătămare în sarcina persoanei căreia îi este adresat.

Notificările a căror anulare se solicită sunt singurele documente care sunt acte administrative în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. din Legea nr. 554/2004.

Deciziile atacate, emise în soluționarea plângerilor prealabile, nu sunt acte administrative în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu pot fi asimilate unui act administrativ atât timp cât nu produc efecte juridice în sensul Legii contenciosului administrativ (nu nasc, sting sau modifică un raport juridic), ci doar menţin efectele actului administrativ veritabil reprezentat de notificare.

Or, menţinerea nu este un efect specific actelor administrative şi, ca atare, nu conferă actului emis o asemenea calitate.

Față de aceste împrejurări, instanța va admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. .../06.07.2022, prin care au fost soluționate plângerile prealabile, excepție invocată de pârâții ... și va respinge capetele de cerere privind anularea deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. .../06.07.2022, ca fiind inadmisibile.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților ..., privind capătul de cerere privind obligarea acestor pârâţi, în solidar la plata prejudiciului, excepţii de fond, absolute şi peremptorii şi care vor fi analizate cu prioritate în baza art. 248 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat oligarea pârâţilor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat, respectiv 629.605,2 lei, sume solicitate de societatea reclamantă spre rambursare şi respinse prin actele administrative contestate, invocând dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 554/2004.

Conform art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În baza art. 16 alin. 1 din Legea 554/2004, "(1)Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."

Așa cum s-a menționat mai sus, instanța va respinge capetele de cerere privind anularea deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. .../06.07.2022, ca fiind inadmisibile, astfel că aceste acte nu vor mai fi avute în vedere ca formând obiectul cauzei, singurele actele administrative corect contestate și la care instanța se va raporta fiind notificările nr. .../18.05.2022 şi nr. .../03.06.2022.

Aceste notificări, nr. .../18.05.2022 şi nr. .../03.06.2022, au fost semnate de directorul general ..., anexa privind concluzia verificărilor cheltuielilor incluse în cereri fiind semnată de pârâta ...

Pârâții ... nu au contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actelor contestate, ce formează obiectul cauzei și prin urmare nu pot avea calitate procesual pasivă cu privire la capătul de cerere privind oligarea pârâţilor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat, conform art. 16 alin. 1 din Legea 554/2004.

Pârâții au semnat doar deciziile emise în soluționarea plângerilor, iar cererea privind anularea acestor decizii urmează a fi respinsă ca inadmisibilă așa cum s-a menționat mai sus.

Față de aceste împrejurări, instanța va admite excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților ... invocate prin întâmpinări și va respinge capătul de cerere privind obligarea acestor pârâţi, în solidar la plata prejudiciului, ca fiind formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei ..., invocată prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată și urmează a o respinge pentru următoarele argumente:

Excepția a fost invocată tot în ceea ce privește cererea de despăgubiri, astfel că argumentele expuse mai sus de instanța sunt incidente și cu privire la această excepție

Având în vedere că notificările nr. .../18.05.2022 şi nr. .../03.06.2022, au fost semnate de directorul general ..., anexa privind concluzia verificărilor cheltuielilor incluse în cereri fiind semnată de pârâta ..., pârâta are calitate procesual pasivă, fiind o persoană care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului astfel cum prevede art. 16 alin. 1 din Legea 554/2004.

Celelalte aspecte invocate de pârâtă în susținerea excepții sunt apărări de fond, urmând a fi avute în vedere de instanța.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâta ..., prin întâmpinare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată și urmează a o respinge pentru următoarele argumente:

Din punctul de vedere al instanței aspectele invocate de pârâtă în susținerea excepției țin de fondul cauzei.

Pârâta a invocat inadmisibilitatea capătului al treilea al cererii de chemare în judecată, invocând inexistența unui eventual prejudiciu și a vătămării, aspect care ține de analiza fondului acestui capăt de cerere, urmând a fi avut în vedere ca o apărare de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat mai întâi nemotivarea notificărilor contestate.

Instanța arată că atât prin Notificarea nr. .../18.05.2022 aferentă cererii de rambursare nr. ... cât şi prin Notificarea beneficiarului nr. .../03.06.2022 aferentă cererii de rambursare nr. 22, sunt expuse în mod explicit motivele neautorizării sumelor solicitate la rambursare, în valoare totală de 629.605,2 lei (565.250 lei + 64.355,2 lei), respectiv pentru ,,existenţa unei suspiciuni de fraudă în legătură cu acest proiect", astfel cum se regăseşte menţionat în anexa care însoţeşte fiecare notificare.

De asemenea, în cuprinsul notificărilor se poate identifica existenţa atât a temeiului de fapt (existenţa unei suspiciuni de fraudă), cât şi al celui de drept - art. 9 lit.j) din O.U.G. nr. 40/2015.

De asemenea, în deciziile prin care au fost respinse plângerile prealabile, s-a arătat că în situaţia în care frauda este infirmată, beneficiarului urmează a-i fi acordate cheltuielile solicitate la rambursare sau, în situaţia în care este pusă în mişcare acţiunea penală (existând indicii temeinice cu privire la existenţa fraudei), plata sumelor respective va fi în continuare suspendată până la soluţia definitivă a speţei de către instanţă [conducând fie la acordarea sumelor, dacă se infirmă existenţa infracţiunii, fie la emiterea Deciziei de neeligibilitate în temeiul art. 2 alin. (1) lit.z1 din O.U.G. nr. 66/2011 sau, eventual, a unui titlu de creanţă conform dispoziţiilor aceluiaşi act normativ].

De asemenea, s-a adus la cunoștință şi faptul că în cazul existenţei unei suspiciuni de fraudă, beneficiarul îşi poate primi sumele solicitate la rambursare (până la punerea în mişcare a acţiunii penale) în situaţia în care oferă un instrument de garantare, emis în condiţiile legii de către o societate bancară/de asigurări în cuantumul total al sumelor solicitate la rambursare.

Motivarea actului administrativ este esenţială, fiind o garanţie împotriva arbitrariului şi excesului de putere al autorităţii publice, iar pentru a-şi putea exercita atribuţia de control a legalităţii actelor administrative potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată trebuie să cunoască raţiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreţionare, a ales soluţia criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ fiscal.

De altfel, şi în jurisprudenţa comunitară se reţine că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi de asemenea să permită Curţilor Comunitare competenţa să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995).

Însă, aşa cum a decis și Curtea Europeană de Justiţie, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz.

Din punctul de vedere al instanței, menţiunile din cuprinsul actelor contestate sunt edificatoare şi suficiente pentru a-l face pe destinatarul actului să înţeleagă raţionamentele care au condus la emiterea acestuia, fiind clare, concise şi concrete, cuprinzând elementele determinante (atât sub aspectul motivării în fapt, cât şi în drept) pentru a forma o imagine clară a considerentelor emiterii.

Reclamanta a făcut trimitere la decizia de neeligibilitate prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. z ind. 1) din O.U.G. nr. 66/2011, însă instanța arată că aceasta este un act administrativ distinct de Notificare şi se emite pentru nedeclararea/necertificarea/retragerea cu caracter definitiv a unor cheltuieli considerate neeligibile.

Notificările din speţă au fost emise ca urmare a existenţei unei suspiciuni de fraudă, în baza art. 9 lit.j) din O.U.G. nr. 40/2015 caracteristica esenţială a acestui document fiind tocmai caracterul temporar al efectelor pe care le produce - până la confirmarea sau infirmarea de entităţile abilitate a existenţei fraudei.

Prin Notificările a căror anulare este solicitată, reclamanta a fost informată cu privire la faptul că sumele solicitate la rambursare nu pot fi autorizate motivat de faptul că, în legătură cu Proiectul a căruia implementare o realizează, a fost emisă o suspiciune de fraudă.

Totodată, reclamantei i-a fost adus la cunoştinţă faptul că, potrivit art. 9 lit.j) din O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014- 2020, plata cheltuielilor pretinse prin cererea să se poate realiza în baza unui instrument de garantare emis în condiţiile legii de către o societate bancară sau de către o societate de asigurări, în cuantumul total al sumei solicitate la rambursare.

Instanța arată că emiterea Notificărilor are ca unic temei de fapt existenţa unei Suspiciuni de fraudă, conform art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015, nu caracterul întemeiat sau neîntemeiat al respectivei suspiciuni (care se verifică de alte entităţi), astfel că, atât timp cât în speţa de faţă a fost emis un astfel de document, actul administrativ atacat îndeplineşte condiţiile de validitate sub aspectul motivării.

Suspiciunea de fraudă nu face decât să sesizeze existenţa unei fraude potenţiale, respectiv a unei fapte care, aparent, ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Aceasta cât timp urmărirea penală ce ar putea fi demarată în baza suspiciunii de fraudă, de către organele competente, nu este publică, nici notificarea ce a stat la baza deschiderii acestei proceduri nu poate fi publică, iar conţinutul ei nu se poate comunica beneficiarului.

Faptul că reclamantei, în calitate de beneficiar, nu i-a fost comunicată Suspiciunea de fraudă, nu poate fi aşadar asimilată unui viciu de nemotivare a actului administrativ atât timp cât legalitatea şi temeinicia emiterii Notificării nu sunt condiţionate de conţinutul respectivei suspiciuni.

Pe de altă parte, în baza dispozițiile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 suspendarea plăţilor (în cazul în care nu se depune o garanţie) se realizează ope legis, prin simpla existenţă a unei suspiciuni de fraudă, indiferent de caracterul întemeiat sau nu al faptelor identificate în cuprinsul ei.

În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a inaplicabilității în cauză a dispozițiile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015, instanța arată următoarele:

Conform prevederilor art. 19 alin. (3) din OUG nr. 66/2011:

"(3) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a nu include temporar în declaraţiile de cheltiueli sume aferente contractelor economice/proiectelor/cererilor de plată pentru care au fost îiiştiinţate că a intervenit una dintre următoarele situaţii, oricare intervine prima: (...) d) Autoritatea de audit/autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor a sesizat DLAF/alte organisme competente. "

Autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene - AM POIM, nu are posibilitatea legală de a include „temporar" în declaraţiile de cheltuieli sume aferente unor proiecte pentru care au fost sesizate DLAF/alte organisme competente.

În instrumentarea unei cereri, verificarea existenţei cazului prevăzut la art. 19 alin. (3) din OUG nr. 66/2011 se face prin verificarea „Registrului neregulilor", astfel cum acesta este referit prin art. 18 din acelaşi act normativ şi reglementat expres prin Normele metodologice de aplicare - Art. 9 alin. (3) - Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia înregistrării suspiciunilor de neregulă într-un Registru al neregulilor, care trebuie să conţină cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 3, cu excepţia programelor pentru care conţinutul acestitia a fost deja agreat de Comisia Europeană într-o formă diferită.

În cauză, în urma consultării Registrului aferent POIM, s-a constatat că, la poziţia nr. 107, s-a regăsit Nota justificativă privind înregistrarea cazului de suspiciune de fraudă în SMIS 2014+ nr. .../18.02.2022, care conţinea următoarele informaţii: Existenţa unui posibil conflict de interese, tot proiectul este afectat de suspiciune (impact global) şi instituţiile sesizate - DLAF (sesizarea nr. .../16.02.2022), DNA - (sesizarea nr. .../16.02.2022) şi ANI (sesizarea nr. .../16.02.2022).

Pe cale de consecinţă, cât timp au fost observate sesizările referite anterior, transmise atât la DLAF, DNA, cât şi ANI, AM POIM nu mai puteau valida temporar cererile de rambursare formulate de către reclamantă, care, nu mai putea beneficia, până la clarificarea situaţiei, de fondurile europene solicitate, dat fiind mecanismul descris anterior.

Cu toate acestea, legiuitorul a reglementat, în mod expres, ce se poate întâmpla cât timp planează o suspiciune de fraudă asupra unui proiect/contract, arătând că, până la punerea în mişcare a acţiunii penale, când măsura prevăzută mai sus devine definitivă, pot să se acorde fonduri către beneficiari, dar nu din fonduri europene, ci din bugete proprii, şi cu respectarea unor anumite condiţii.

Acestea au fost reglementate, astfel, prin dispoziţiile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015, conform cărora: "În bugetele ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management se cuprinde: j) sumele necesare pentru plata cheltuielilor solicitate de beneficiari prin cereri de rambursare/cereri de plată, pentru care a fost formulată o sesizare de fraudă.

Aceste sume se pot achita pănă la punerea în mişcare a acţiunii penale.

Pentru beneficiarii, alţii decât operatorii regionali, astfel cum sunt definiţi la art. 2 lit. h) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, şi cei prevăzuţi la art. 6 şi 7, aceste sume se vor achita în baza unui instrument de garantare, emis în condiţiile legii de către o societate bancară sau de către o societate de asigurări, în cuantumul total al sumelor rambursate şi/sau plătite prin cereri de plată, inclusiv al sumei solicitate la rambursare/plată prin cererea curentă".

Instanța arată astfel că interpretarea acestui text legal trebuie avut în vedere ansamblu cadrului legislativ mai sus expus, fiind evidentă aplicarea sa în cauză.

Este adevărat ca prima parte a articolului 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 face trimitere la faptul că bugetul ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management trebuie să cuprindă şi sumele necesare acoperirii cheltuielilor solicitate de beneficiari pentru care a fost formulată o sesizare de fraudă, însă trebuie avute în vedere condițiile în care se pot achita aceste sume, fiind obligatorie existenţa unui instrument de garantare.

Această dispoziție legală este în vigoare, direct aplicabilă în speţă, clară şi neechivoca, nelăsând funcţionarului public care o aplică nicio margine de apreciere.

Pe cale de consecinţă, din analiza acestei dispoziții legale se poate observa că există anumite condiţii exprese, impuse de legiuitor, respectiv că în cazul existenţei unei sesizări de fraudă, autoritatea are posibilitatea de a achita sumele respective şi până la punerea în mişcare a acţiunii penale; dar, pentru a putea achita aceste sume, este obligatorie existenţa unui instrument de garantare, iar reclamanta nu a făcut dovada constituirii unei astfel de garanții.

Reclamanta a invocat și prevederile Contractului de finanţare care fac fie trimitere la situaţia în care organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, fie la cazul în care suspendarea plăţilor este generată de alte situaţii decât cele avute în vedere în Notificările contestate (nu sunt respectate prevederi contractuale, Autoritatea de Audit sesizează o neregulă în funcţionarea sistemelor de management şi control etc), însă toate acestea sunt alte situaţii în care se pot suspenda plăţile, nicidecum unicele motive pentru care o astfel de măsură poate fi luată.

În ceea ce privește invocarea excesului de putere al autorității publice, instanța reține următoarele:

Reclamanta a invocat faptul că trebuie să aibă în vedere si ipoteza excesului de putere al autorităţii publice, astfel cum este acesta reglementat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004. în acest sens, instanţa trebuie să aibă în vedere că oportunitatea emiterii actului administrativ este ea însăsi o condiţie de legalitate, motiv pentru care judecătorul are dreptul să verifice dacă administraţia publică nu a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

În ceea ce privește susținerea referitoare la oportunitatea emiterii actelor, în situația în care legea obligă funcționarul public la o anumită conduită, acesta nu se poate substitui legiuitorului și aplica un tratament în contra actului în discuție.

În cauză dispozițiile legale expuse pe larg mai sus stabilesc în mod clar modul de acțiune.

În baza dispozițiile art. 9 lit. j) din OUG nr. 40/2015 suspendarea plăţilor (în cazul în care nu se depune o garanţie) se realizează ope legis, prin simpla existenţă a unei suspiciuni de fraudă, fără o altfel de analiză.

Reclamanta invocă faptul că au fost rambursate, până la acel moment, alte 20 de cereri de rambursare, însă la momentul instrumentării lor, nu exista înregistrată în Registrul neregulilor suspiciunea de fraudă, chiar dacă respectivul caz de incompatibilitatea putea să existe și la momentul respectiv.

Rambursările anterioare nu pot avea niciun efect asupra acestor ultime două cereri.

Pe de altă parte, faptul că legea prevede obligativitatea emiterii instrumentului de garantare pentru întreaga sumă se justifică prin prisma faptului că o suspiciune de fraudă, în ipoteza în care se materializează în confirmarea, de către organismele competente, a existenţei unei fraude efective, afectează tot proiectul finanţat din fonduri europene şi toate sumele plătite către reclamantă, iar nu doar ultimele două cereri de plată.

Instanța concluzionează că în cauză nu s-a făcut dovada unei exces de putere, iar autoritatea nu a acţionat abuziv.

Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge cererea de anulare a Notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../18.05.2022 și a Notificării beneficiarului aferentă unei cereri de rambursare nr. .../03.06.2022, ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință și capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor (pentru care nu s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive), în solidar, la plata prejudiciului cauzat, respectiv 629.605, 2 lei.

În ceea ce priveşte cererile de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa o apreciază întemeiată, având în vedere că aşa cum prevede art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a pierdut procesul şi urmează să oblige reclamanta la plată către pârâta ... a sumei de 4100 lei şi către pârâții ... a sumei de 3570 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată – onorarii de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. .../06.07.2022, prin care au fost soluționate plângerile prealabile, excepții invocate de pârâții ...

Respinge capetele de cerere privind anularea deciziilor nr. .../23.06.2022 şi nr. .../06.07.2022, ca fiind inadmisibile.

Respinge excepția inadmisibilității, invocată de pârâta ..., ca fiind neîntemeiată.

Admite excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților ..., invocate prin întâmpinări.

Respinge capătul de cerere privind obligarea acestor pârâţi, în solidar la plata prejudiciului, ca fiind formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei ..., invocată prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta ...

S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Investițiilor şi Proiectelor Europene – Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare, ..., având ca obiect anulare act şi pretenţii, ca fiind neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plată către pârâta ... a sumei de 4100 lei şi către pârâții ... a sumei de 3570 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dolj.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, azi 04.11.2022.