Decizie nr. 22 din 25.01.2023

Hotărârea prin care s-a luat act de tranzacția soților într-un proces de partaj, cu privier la cota de contribuție la dobândirea bunurilor commune, nu poate fi opusă creditorului uneia dintrte părți, care nu a fost parte în procesul finalizat prin tranzacție

(Secția I civilă, Decizia civilă nr. 22/25 ianuarie 2023)

Prin sentinţa civilă nr.../2021, Judecătoria Aiud a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților C. şi D., invocată din oficiu de instanţă.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâta reconvențional A.N.A.F., D.G.F.P. B., prin A.J.F.P. A., în contradictoriu cu pârâții C. şi D., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate de folosință.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâta reconvențional A.N.A.F., D.G.F.P. B., prin A.J.F.P. A., în contradictoriu cu pârâtul E. şi cu pârâta-reclamantă reconvențional F., având ca obiect partaj judiciar.

A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr... Aiud, nr. top .../a/44, de sub A1 și A1.1, teren intravilan în suprafață de 752 mp și casă, situat în ..., Str..., Nr..., jud....

A dispus atribuirea în natură şi în întregime a imobilului înscris în CF nr...

Aiud, nr. top .../a/44, de sub A1 și A1.1 către pârâta-reclamantă reconvențional F. şi a obligat pârâta-reclamantă reconvențional la plata către pârâtul E. a sumei de 132.501,60 lei cu titlu de sultă compensatorie.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional F. în contradictoriu cu reclamanta-pârâta reconvențional A.N.A.F., D.G.F.P. B., prin A.J.F.P. A., pârâtul E. şi cu intervenientul forțat G.

A constatat că în timpul căsătoriei dintre pârâta-reclamantă reconvențional F. şi pârâtul E. au dobândit imobilul înscris în cartea funciară CF nr...

Aiud, nr. top .../a/44, de sub A1 și A1.1 în cotă de 60% pârâta-reclamantă reconvențional şi 40% pârâtul, în temeiul contractului de întreținere autentificat sub nr.../1991 din 14.11.1991 de către Notariatul județului Alba.

A dispus înscrierea în cartea funciară CF nr... Aiud, nr. top .../a/44, de sub A1 și A1.1 a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei-reclamantă reconvențional cu titlu de sistare indiviziune.

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenție forțată formulată de pârâta-reclamantă reconvențional F. în contradictoriu cu intervenientul forțat G.

A respins ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantei-pârâte reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.

A dispus comunicarea prezentei, la rămânerea definitivă, către BCPI Aiud.

Prin decizia civilă nr.../2022, pronunţată de Tribunalul Alba, a fost respins apelul formulat de pârâţii E. şi F. împotriva sentinţei civile menţionate.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele.

Prin apelul formulat se solicită să se constate intervenită compensaţia legala dintre sulta compensatorie stabilita în acest dosar în favoarea pârâtului - apelant E. în valoare de 132.501,60 lei cu datoria personala a pârâtului - apelant E. stabilită în favoarea apelantei în dos. civ. nr.../175/2021 a Judecătoriei Aiud, potrivit sentinţei civile nr.../28.01.2022 până la concurenta celei mai mici dintre acestea;

Potrivit art.1616 C.civ datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Potrivit art.1617 C.civ compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

În conformitate cu art.1618 lit. a C.civ compensaţia nu are loc atunci când creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi.

Tribunalul a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se constata intervenită compensaţia legală întrucât la momentul prezent nu putem vorbi de două creanţe certe, lichide şi exigibile.

Prin sentinţa civilă apelată în acest dosar pronunţată de către Judecătoria Aiud ca urmare a acţiunii formulate de către reclamanta pârâtă reconvenţională Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea recuperării prejudiciului în sumă de 536.042.020,2 lei cu care pârâtul E. figurează restant, s-a dispus printre altele partajarea imobilului înscris în CF ...

Aiud, atribuirea în natură şi în întregime în favoarea pârâtei reclamante F. cu consecinţa obligării acesteia la plata către pârâtul E. a sumei de 132.501,60 lei cu titlu de sultă compensatorie.

Prin sentinţa civilă nr.../2022 pronunţată de către Judecătoria Aiud în dosar civil nr.../175/2021 s-a luat act de tranzacţia încheiată între apelanţii F. şi E.

Aceştia au partajat o datorie comună, iar prin sentinţa redată s-a dispus lichidarea judiciara a acestei datorii cu consecinţa obligării pârâtului E. să achite reclamantei F. suma de 200.000 lei din totalul datoriei personale a pârâtului în valoare estimată de 400.000 lei.

Sentinţa nu este definitivă, întrucât este prevăzută cu calea de atac a recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, motivarea având loc în data de 08.07.2022.

În apel, doar numitul E. a depus declaraţie pe propria răspundere autentificată sub nr... din data de 08.02.2022 de către BNP ... prin care a arătat că înţelege să nu uzeze de calea de atac a recursului împotriva sentinţei civile nr. .../28.01.2022 în dosarul nr.../175/2021 pronunţată de Judecătoria Aiud.

Or, pentru a fi respectate prevederile art. 404 C.pro civ, ambele părţi trebuiau să renunţe la calea de atac, fie prin depunerea unui înscris autentic, fie prin prezentarea personal în faţa instanţei, în ambele cazuri fiind necesar a fi încheiat un proces verbal semnat de către preşedinte şi grefier.

Întrucât apelanţii nu au făcut dovada respectării în integralitate a acestor dispoziţii, Tribunalul a reţinut că creanţa rezultată din sentinţa civilă nr.../2022 nu este exigibilă.

Chiar trecând peste aceste aspecte formale, această creanţă rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi, caz în care compensaţia este exclusă în conformitate cu art.1618 lit. a C.civ.

În primul rând, faţă de prevederile art.357 C.civ datoriile pe care soţii le-au avut unul faţă de celălalt trebuiau să fie puse în discuţie în cadrul lichidării comunităţii de bunuri, care presupune mai întâi preluarea de către soţi a bunurilor proprii, iar mai apoi partajarea bunurilor comune şi regularizarea datoriilor.

Or, în cadrul prezentului dosar, nici una dintre părţi nu a solicitat şi regularizarea datoriilor, deşi au formulat acţiune reconvenţională prin care au solicitat în varianta subsidiar 3 partajarea imobilului situat în Aiud, str..., nr..., jud.

Alba, înscris în CF ...

Aiud.

Acest aspect nu a fost solicitat nici prin precizarea ulterioară a acţiunii reconvenţionale de către apelanta F.

Solicitarea pe cale separată a regularizării datoriilor care a culminat cu încheierea unei tranzacţii între părţi, reprezintă un demers pro causa întreprins în vederea eludării achitării de către numita F. a sumei de 132.501,60 lei cu titlu de sultă compensatorie în favoarea apelantului E.

În plus, între cele două dosare faţă de care se solicită a se constata intervenită compensarea nu există identitate de părţi, fapt care întăreşte aplicarea dispoziţiilor art.1618 lit. a C.civ.

Practic, prin acest artificiu, s-a dorit de către apelanţi împiedicarea intimatului ANAF să procedeze la recuperarea prejudiciului cu care numitul E. figurează restant.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi constatarea compensării creanţelor reciproce ale pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.../2022, pronunţată de Judecătoria Aiud, prin care s-a luat act de tranzacţia pârâţilor, devenind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.488 pct.7 Cod procedură civilă.

Din perspectiva dispoziţiilor art.488 pct.8 Cod procedură civilă, se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile vizând compensaţia legală, care intervine de drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor şi care au ca obiect o sumă de bani.

Mai invocă greşita aplicare a dispoziţiilor vizând prescripţia executării deciziei penale nr.../2016 şi, pe cale de consecinţă, inadmisibilitatea cererii de înscriere a ipotecii legale.

Intimata ANAF-DGRFP B., prin AFP A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând legalitatea deciziei recurate, reţine următoarele:

Obiectul dosarului de faţă îl constituie cererea de partaj formulată de creditorul personal al pârâtului E., ANAF, în vederea continuării executării silite pentru recuperarea unei creanţe decurgând dintr-un doar penal.

Prin sentinţa civilă nr.../2021, prima instanţă, soluţionând acţiunea în partaj, a atribuit imobilul bun comun pârâtei F., stabilind în sarcina acesteia şi în favoarea pârâtului E. o sultă, în sumă de 132.501,60 lei

Până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, prin sentinţa civilă nr. .../2022, pronunţată de Judecătoria Aiud, s-a luat act de tranzacţia părţilor, în sensul că din bani comuni a fost achitată o datorie personală a pârâtului, în valoare de 400.000 lei, acesta din urmă obligându-se să achite pârâtei suma de 200.000 lei.

În apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.../2021, pârâţii au solicitat să se constate compensarea legală a celor două datorii reciproce.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art.1617 Cod civil, compensaţia operează de plin drept, de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani, însă, pentru a se putea reţine compensaţia, trebuia făcută dovada celor două datorii reciproce.

În vederea dovedirii creanţei proprii, pârâta invocă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.../2022, pronunţată de Judecătoria Aiud, însă efectul de lucru judecat al acestei sentinţe nu poate fi opus reclamantei din prezenta cauză, în primul rând pentru că nu a fost parte în proces, şi, în al doilea rând, pentru că prin hotărârea menţionată instanţa nu a statuat asupra fondului pretenţiilor, ci a luat act de tranzacţia părţilor, or tranzaţia, chiar consfiinţită de către instanţă, reprezintă un contract ce produce efecte numai între persoanele participante la tranzacţie.

Simpla recunoaştere a pârâtului în sensul că a fost achitată cu bani comuni o pretinsă datorie proprie, fără nicio altă dovadă în acest sens, nu poate produce efecte contra unui creditor al acestuia.

Trebuie menţionate în acest sens şi dispoziţiile art.1622 Cod civil, în acord cu care compensaţia nu are loc în detrimentul drepturilor dobândite de un terţ.

Apoi, cum corect a reţinut şi prima instanţă, părţile trebuiau să invoce, prin acţiune reconvenţională, în cadrul partajului promovat de creditor, faptul că din bani comuni s-a achitat o datorie personală a unuia dintre soţi şi administrate probe în acest sens, ştiut fiind că, cota de contribuţie la dobândirera bunurilor comune este unică, determinată prin raportare la veniturile fiecărui soţ şi la măsura în care acestea au fost folosite la dobândirea bunurilor comune.

Întrucât nu s-a procedat de o asemenea manieră, creditorul fiind lipsit de orice posibilitate de apărare, în mod corect a reţinut instanţa de apel că reţinerea compensării este împiedicată şi de dispoziţiile art.1618 Cod civil.

În ce priveşte criticile vizând prescriţia extinctivă şi, ca o consecinţă, inadmisibilitatea cererii de înscriere a ipotecii legale, acestea nu vizează decizia instanţei de apel.

Recurenţii şi-au precizat cererea iniţială de apel, solicitând să se constate doar că a operat compensarea legală, iar, ca o consecinţă a acestei precizări, celelalte critici nu au mai fost analizate.

Prin recurs, recurenţii nu critică modalitatea în care a procedat instanţa de apel, împrejurare faţă de care cele două aspecte apar ca fiind invocate pentru prima dată în recurs, ceea ce este inadmisibil.

Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art.496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.