Decizie nr. 1877 din 08.06.2023

În urma pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, prin care fostul angajator a fost obligat să emită o adeverinţă prin care să recunoască că activitatea desfăşurată de către defunct anterior anului 2001, se încadrează în grupa I de muncă, defunctul a dobândit o vocaţie de a pretinde recalcularea drepturilor de pensie, vocaţie ce nu reprezintă însă un drept de creanţă care să se fi transmis moştenitorilor săi, cu atât mai mult cu cât, aşa cum în mod corect a constatat prima instanţă, sentința respectivă a fost pronunțată ulterior decesului titularului dreptului de pensie.

(Secția I civilă, Decizia nr.1877/8 iunie 2023)

Prin cererea formulată şi înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. dosar .../107/2020 reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii D., să se dispună obligarea pârâtei la plata diferenţei de bani dintre cuantumul pensiei efectiv încasate şi cuantumul pensiei care fi trebuit încasată de către numitul H. în baza hotărârii nr.../2019 pronunţată de către Tribunalul Alba în dosarul nr.../107/2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.../28 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Alba, Secţia I Civilă, în dosarul civil nr.../107/2020:

- s-a admis excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune invocată de instanţă din oficiu şi în consecinţă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii: A., CNP..., dom. în Comuna ..., sat ... str... nr..., jud..., C., CNP..., dom. în Comuna ..., sat ... str... nr..., jud... şi B., CNP..., dom. în Mun..., str... nr..., nr..., bl..., scara... , apt..., Sector ..., toţi cu dom. pr. ales la Cabinet de Avocat E. cu sediul în Mun..., P-ţa ..., nr..., parter, jud... împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii D., cu sediul în Mun..., str..., nr..., jud..., ca prescrisă pentru perioada 19.07.1990 – 01.10.2011.

- s-a respins în rest ca neîntemeiată cererea având ca obiect acordarea diferenţelor de pensie pentru perioada 02.10.2011 – 06.06.2018.

- fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Analizându-se cu prioritate, conform art.248 alin.1 Cod procedură civilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu, tribunalul a reţinut că aceasta este întemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în raport de data la care reclamanţii au formulat şi înregistrat la registratura Tribunalului Alba prezenta acţiune de acordare a drepturilor restante la pensie, respectiv 14 august 2020 şi întrucât pretenţia de a obţine diferenţele pentru intervalul 19.07.1990 – 06.06.2018 a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție de trei ani prev. de art.120 alin.2 din Legea nr.263/2010 coroborate cu cele ale art.3 alin.1, raportat la art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, s-a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanţă este admisibilă, motiv pentru care tribunalul, pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011 a constatat intervenită prescripția dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.

În continuare, analizându-se actele şi lucrările depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că prin sentința civilă nr... pronunțată la data de 21 noiembrie 2019 de Tribunalul Alba în dosar nr.../107/2015 a fost admisă în parte acțiunea civilă și s-a constatat că activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte F. de către mai mulţi reclamanţi printre care şi H. în perioada 15.09.1972 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat, fiind obligaţi pârâţii ca, în conformitate cu prev. anexei 14 din HG nr. 257/2011, să întocmească şi să elibereze o adeverinţă care să ateste că activitatea prestată de fiecare dintre reclamanţi în perioada mai sus menţionată, se încadrează în grupa I de munca, în procent de 100%.

S-a mai reţinut că potrivit mențiunilor din certificatul de deces Seria D... nr... eliberat la data de 06.06.2018 de către Primăria Com. ... numitul H. a decedat la 06.06.2018, precum şi faptul că fostul angajator al defunctului s-a conformat dispozițiilor hotărârilor judecătorești și a eliberat Adeverința nr... din data de 06.04.2020.

Totodată, s-a reţinut că potrivit certificatului de moștenitor nr.../03 septembrie 2018 eliberat de BNP G. sunt moștenitori acceptanți ai defunctului H., reclamanții A. în calitate de soție supraviețuitoare, B. în calitate de fiică și C. în calitate de fiu.

Mai departe, s-a avut în vedere că prin decizia nr.../19.07.1990 defunctul H. a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă, în condițiile Legii 3/1977 şi că prin acțiunea de faţă reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare şi descendenţi ai defunctului, au solicitat plata diferenţei dintre pensia efectiv încasată de către defunct reclamantul şi cea de care ar fi beneficiat urmare a valorificării stagiului de cotizare realizat în grupa a I de muncă conform sentinței civile nr... pronunțată la data de 21 noiembrie 2019 de Tribunalul Alba în dosar nr.../107/2015.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.51 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare: „În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a)pensia pentru limită de vârstă; b)pensia anticipată; c)pensia anticipată parțială; d)pensia de invaliditate; e)pensia de urmaș.

Potrivit prevederilor art.83 din același act normativ, pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii, la art.92 din legea pensiilor stipulându-se că soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Instanța a reţinut că, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, conform art.107 alin. (1) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, alin.(2) al aceluiași articol prevăzând că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.(1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.

Astfel, s-a constatat că în prezenta cauza nu s-a făcut dovada că reclamanta beneficiază de pensie proprie din sistemul public de asigurări sociale și nu a solicitat până la momentul promovării acțiunii înscrierea la pensie de urmaș de pe urma defunctului soț, pentru a putea opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Potrivit art.120 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare: ,,(1) Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces, se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție”.

În baza prevederilor art.80 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare Legii nr.263/2010, s-a reţinut că ,,(1) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, prevăzute în art.120 alin.(1) din lege, se plătesc: a) soțului supraviețuitor; b)copiilor; c)părinților; d)în lipsa acestora, moștenitorilor în condițiile dreptului comun. (2) Actele necesare în vederea acordării acestor sume sunt, după caz: cerere (anexa nr. 9); certificatul de deces, în original și în copie; actul de identitate al solicitantului (original și în copie); acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul (original și copie); certificatul de moștenitor (original și copie); copia talonului de plată a pensiei persoanei decedate, după caz”.

Din prevederile mai sus enunțate a rezultat că sumele neîncasate de pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.

Prin urmare, s-a concluzionat că pentru a putea pretinde pensia pe ultima lună cuvenită pensionarului decedat, neîncasată de acesta, este necesar ca solicitantul să fie soțul supraviețuitor, copilul, părintele pensionarului decedat, sau, în lipsa acestora, să fie moștenitor al defunctului, în condițiile dreptului comun.

În plus, s-a reţinut că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada că anterior promovării litigiului defunctul ar fi obţinut un titlu executoriu care să oblige casa judeţeană de pensii la recalcularea drepturilor la pensie prin valorificarea la punctaj a unui stagiu de cotizare realizat în grupă superioară de muncă şi că aceasta ar fi fost pensia la care era îndreptăţit defunctul în ultima lună şi nu a fost încasată de acesta cu acest titlu.

Totodată, s-a subliniat că este de observat că pronunţarea sentinței civile nr.../2019 de Tribunalul Alba în dosar nr.../107/2015 s-a făcut la data de 21 noiembrie 2019, când beneficiarul acesteia H. era decedat de mai mult de 1 an de zile, fiind astfel imposibil ca acesta să solicite recalcularea drepturilor de pensie, astfel încât şi din acest motiv cererea s-a privit a fi neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi motivat, au declarat apel reclamanţii A., B. şi C., prin care au solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, au susţinut că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a dispus respingerea cererii introductive, parţial ca fiind prescrisă şi parţial ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-ar fi făcut dovada că anterior promovării litigiului, defunctul H. ar fi obţinut un titlu executoriu prin care să oblige Casa Judeţeană de Pensii D. la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea la punctaj a unui stagiu de cotizare realizat în grupa superioară de muncă.

Însă, au susţinut că prin cererea iniţială ei au arătat că sunt moştenitorii legali ai defunctului H. decedat la data de 06.06.2018, precum şi faptul că în cursul anului 2015 antecesorul lor în drepturi a promovat o acţiune prin care a solicitat să i se recunoască grupa I de muncă aferentă perioadei 15.09.1972-01.04.2001 în procent de 100% acţiunea fiind admisă iar, la data de 06.04.2020 a fost eliberată adeverinţa nr... de către deţinătorul de arhivă al fostului angajator prin care se recunoştea dreptul obţinut de către defunctul H.

În acest context, au opinat că atâta timp cât H. a decedat fără să încaseze din drepturile pe care acesta le-a câştigat prin hotărârea definitivă nr.../2019 pronunţată de Tribunalul Alba, iar ei sunt moştenitorii acestuia, conform certificatului de moştenitor eliberat, în mod nejustificat prima instanţă a respins acţiunea prin care au solicitat să li se acorde lor diferenţele de bani dintre pensia efectiv încasată de defunct şi cea pe care ar fi trebuit să o încaseze de la momentul 01.07.1990 şi până la data de 06.06.2018, conform sentinţei civile nr.../2019 a Tribunalului Alba.

Cu referire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, au susţinut că prima instanţă a omis să se raporteze la prevederile Legii 188/2020 de modificare şi completare a Legii 263/2010.

Mai exact, au susţinut că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art.105 alin.1 potrivit cărora „Prin derogare de la prevederile Codului civil referitoare la termenul de prescripţie, drepturile de pensii stabilite/recalculate în condiţiile prezentei legi se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plătesc de la data încetării calităţii de asigurat”.

Astfel, au concluzionat că soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la perioada 19.07.1990-01.10.2011 este greşită.

În continuare, au susţinut că tot eronat a reţinut instanţa de fond că ei ar fi solicitat să li se acorde pensie de urmaş, în condiţiile în care niciunde în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu s-a făcut vreo solicitare referitoare la pensia de urmaş, ci doar la un drept de creanţă câştigat de antecesorul lor în cadrul dosarului nr.../107/2015 în care i s-a recunoscut grupa de muncă.

Practic, au susţinut că prin acţiunea formulată ei urmăresc valorificarea unui drept de creanţă pe care l-au moştenit ca urmare a decesului autorului lor şi nu obţinerea unei pensii de urmaş.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.466 şi urm. Cod procedură civilă.

În probaţiune, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiză contabilă în vederea determinării diferenţelor de încasat.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII D. nu a formulat întâmpinare în apel, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru în conformitate cu dispoziţiile art.28 din OUG 80/2013.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând hotărârea atacată, în condiţiile art.476 şi urm. Cod procedură civilă, Curtea constată ca fiind nefondat apelul de faţă, pentru următoarele considerente:

Răspunzând criticilor formulate, din observarea situaţiei de fapt prezentată prin acţiune şi a temeiului juridic invocat, Curtea constată că litigiul supus analizei, are ca obiect valorificarea unui drept de creanţă pe care l-ar fi moştenit reclamanţii ca urmare a decesului autorului lor reprezentând diferenţe de drepturi de pensie rezultate din sentinţa civilă nr.../21 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.../107/2015 prin care fostul angajator în insolvenţă a fost obligat să emită o adeverinţă prin care să recunoască că activitatea desfăşurată de defunct pe perioada 15.09.172-01.04.2001 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100 %.

În raport de cele pretinse, Curtea constată că prima problemă litigioasă ce a se impune a fi lămurită este dacă reclamanţii pot pretinde că sunt titularii unui drept de creanţă moştenit de la autorul lor, drept de creanţă ce s-ar fi aflat în patrimoniul defunctului la data decesului şi care ar fi luat naştere prin hotărârea judecătorească invocată.

În acest sens, se impune a se menţiona că prin sentinţa civilă nr.../2019 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.../107/2015 nu s-a recunoscut un drept patrimonial de creanţă în favoarea defunctului H., în condiţiile în care în litigiul în care a fost pronunţată hotărârea s-a pretins o obligaţie de a face şi nu una de a da.

Mai exact, în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti, fostul angajator al defunctului a fost obligat doar la emiterea unei adeverinţe prin care să se ateste că activitatea desfăşurată de defunct era încadrată într-o grupă superioară de muncă, împrejurare ce nu poate fundamenta însă existenţa dreptului de creanţă pretins de reclamanţi.

Aceasta întrucât, urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti invocate, defunctul H. a dobândit o vocaţie de a pretinde recalcularea drepturilor de pensie, vocaţie ce nu reprezintă însă un drept de creanţă care să se fi transmis moştenitorilor săi, cu atât mai mult cu cât, aşa cum în mod corect a constatat prima instanţă, sentinţa civilă nr.../2019 a fost pronunţată în anul 2019, respectiv ulterior decesului numitului H.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art.120 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare: ,,(1) Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces, se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.(2) Sumele prevăzute la alin.(1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție”.

Or, din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că moştenitorii pot pretinde să li se plătească lor doar sumele neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces.

Însă în cauză, astfel cum s-a menţionat anterior prin sentinţa civilă nr.../2019 pronunţată de Tribunalul Alba nu s-au stabilit drepturi restante de pensie în favoarea defunctului H. şi nici nu s-a dispus obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii D. la plata vreunor diferenţe de pensie.

Din contră, doar în situaţia în care defunctul ar fi procedat la valorificarea adeverinţei emisă în temeiul hotărârii judecătoreşti invocate şi ar fi obţinut o decizie de recalculare a drepturilor de pensie, reclamanţii erau îndreptăţiţi să pretindă drepturile restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces de autorul lor.

Cum în cauză această situaţie premisă nu este incidentă, soluţia primei instanţe de a respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor, este la adăpost de orice critici.

Date fiind aceste concluzii, Curtea apreciază că nu se mai impun a fi examinate criticile ce vizează soluţia primei instanţe de admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 02.10.2011-06.06.2018.

În aceste condiţii, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, Curtea constată că susţinerile din cuprinsul cererii de apel nu sunt susceptibile să conducă la reformarea sentinţei atacate.

Prin urmare, constatând că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o soluţie legală şi temeinică, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C., împotriva sentinţei civile nr.../28 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Alba, Secţia I Civilă, în dosarul civil nr.../107/2020.

Fără cheltuieli de judecată în apel, nefiind solicitate şi dovedite de intimată în condiţiile art.452-453 Cod procedură civilă.