Decizie nr. 1589 din 18.05.2023

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, orice lege trebuie interpretată în sensul în care produce efecte şi nu în sensul în care nu produce niciun efect.

Nu prezintă relevanță în speță împrejurarea că nu au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale, ținând cont de marja de apreciere a statutului în configurarea dreptului la pensie, voința legiuitorului fiind aceea de a se recunoaște ca fiind desfășurată în condiții speciale activitatea prevăzută de litera i) din art. 30 din lege, realizată inclusiv anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, respectiv beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.

(Secția I civilă, Decizia civilă nr. 1589/18 mai 2023)

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la data de 09.03.2022 la Tribunalul Hunedoara, sub nr.../97/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Casa Judeţeană de Pensii H. anularea deciziei nr.../15.02.2022 emisă de pârât; obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită cererea sa de pensionare pentru limită de vârstă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.../19.09.2022 Tribunalul Hunedoara a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtul Casa Judeţeană de Pensii H., ca neîntemeiată.

A admis în parte acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii H.

A anulat decizia nr. .../15.02.2022 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de pârât.

A obligat pe pârât la emiterea unei decizii în favoarea reclamantului prin care să soluţioneze cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr.197/2021, respectiv prin determinarea punctajului mediu anual cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

A obligat pe pârât la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a solicitat pârâtului înscrierea la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, prin cererea din data de 04.02.2022, aceasta fiind soluţionată prin decizia nr.../15.02.2022 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.

Prin prezenta acţiune reclamanta pretinde anularea deciziei nr.../15.02.2022 emisă de pârât; obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită cererea sa de pensionare pentru limită de vârstă; cu cheltuieli de judecată.

Instanţa a constatat că acţiunea reclamantului este întemeiată în parte.

Prin LEGEA NR.197/2021 PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA LEGII NR.263/2010 PRIVIND SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE, PUBLICATĂ ÎN MONITORUL OFICIAL NR.712 DIN 19 IULIE 2021 ŞI INTRATĂ ÎN VIGOARE LA DATA DE 18.08.2021, S-AU COMPLETAT DISPOZIŢIILE ART. 30 ALIN. (1) DIN LEGEA NR. 263/2010, ÎN SENSUL CĂ după litera h) a alin. (1) s-a introdus o nouă literă, litera i), care prevede că se încadrează în condiţii speciale de muncă „activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.”

Totodată, prin acelaşi act normativ s-au modificat dispoziţiile art.56 alin.(1) lit.d), art.56 alin.(3) lit.d) şi art.562 alin.(1) din Legea nr. 263/2010; astfel, începând cu data de 18.08.2021, legiuitorul a stabilit:

Art. 56 alin. (1) lit. d):

,,Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin: (...)

d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.”

Art. 56 alin. (3) lit. d):

„Stagiul complet de cotizare este de:(...)

d) 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i).”

Art. 562 alin. (1):

„Prin excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.”

În acest context, instanţa reţine şi prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 care dispun astfel:

„Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează: (...)

b) conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum şi în situaţia celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1); (...)”

Aşadar, faţă de cele citate mai sus, Tribunalul a reţinut că, începând cu data de 18.08.2021, orice persoană care a realizat, în condiţiile legii, activităţi de producţie, mentenanţă şi asimilate în unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui, o perioadă de cel puţin 25 ani, este considerată, de lege, că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, având astfel dreptul la reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani.

În cauza de faţă, cererea reclamantului de aplicare a prevederilor Legii nr. 197/2021 şi, respectiv, de admitere a cererii de pensionare prin recunoaşterea perioadelor desfăşurate de reclamant în condiţii speciale de muncă, cel puţin 25 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, au fost respinse de către pârât prin decizia contestată.

Aceasta a fost atacată de către reclamant în termenul legal şi nu se poate reţine că cererea reclamantului ar fi prematură, aşa cum susţine pârâtul, în condiţiile în care reclamanta are dreptul să se adreseze instanţei de judecată, cu contestaţia prevăzută de lege, atunci când apreciază că depturile sale au fost nesocotite.

În fapt, în motivarea deciziei de respingere a cererii de pensionare, pârâtul a reţinut, în concret, că cererea de pensionare a reclamantului nu poate fi admisă întrucât „dispoziţiile Legii nr. 197/2021 se aplică doar pentru viitor, respectiv după 30 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României şi nu conţine reglementări referitoare la asimilarea în condiţii speciale a perioadelor realizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi”; cu alte cuvinte, pârâtul susţine că, potrivit legislaţiei pensiilor în vigoare, activităţile prevăzute la lit. i) a art. 30 din Legea nr. 263/2010, desfăşurate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 197/2021, nu s-ar încadra în condiţii speciale de muncă, în lipsa unor prevederi legale exprese.

În continuarea acestui raţionament, conform opiniei pârâtului, ar însemna că doar persoanelor care vor desfăşura activitate în condiţiile prevăzute la lit. i) din art. 30 alin.(1) din Legea nr.263/2010, aşa cum a fost completată prin Legea nr. 197/2021, ulterior datei de 18.08.2021, li se va recunoaşte această activitate ca fiind desfăşurată în condiţii speciale de muncă, ceea ce ar presupune că acordarea dreptului de pensie în baza prevederilor Legii nr.197/2021 s-ar putea realiza, în mod efectiv şi practic, peste aproximativ 25 de ani.

Interpretarea pârâtului este absolut absurdă şi lipsită de logică juridică întrucât orice act normativ este adoptat cu scopul de a produce efecte şi nu cu scopul de a nu produce nici un efect, conform principiului efectivităţii normei legale, prevăzut de art. 6 Cod civil.

Mai mult, orice lege trebuie interpretată potrivit voinţei legiuitorului, iar Legea nr.197/2021 a fost concepută în scopul de a se găsi soluţii imediate pentru situaţia determinată de concedierile colective intervenite în cadrul termocentralelor pe bază de cărbune, printre acestea aflându-se şi Complexul Energetic H.

Astfel, din expunerea de motive, care a stat la baza adoptării actului normativ în discuţie, rezultă că s-a avut în vedere la adoptarea acestei legi faptul că prin aplicarea ei nu se generează un impact bugetar nesustenabil pentru anul 2021, precum şi speranţa de viaţă redusă, una dintre cele mai scăzute din ţară, din rândul angajaţilor din sectorul producţiei de energie electrică şi termică, respectiv condiţiile de muncă în general din sectorul producţiei de energie electrică şi termică care au fost şi continuă să fie deosebit de periculoase pentru sănătatea salariaţilor.

Aşadar, este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea de a se recunoaşte ca fiind desfăşurată în condiţii speciale activitatea prevăzută de litera i) din art. 30 din lege, realizată inclusiv anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, respectiv beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.

Cu alte cuvinte, adoptarea Legii nr.197/2021 reprezintă cu certitudine expresia voinţei legiuitorului în sensul încadrării în condiţii speciale de muncă şi a activităților de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.

Totodată, principiului activităţii legii, prevăzut de art.6 Cod civil, obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului.

Astfel, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie generează o așteptare nelegitimă.

Ca atare, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar legea în vigoare la momentul acordării acestui drept.

Deşi nu retroactivează, actul normativ are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.

Data intrării în vigoare a Legii nr.197/2021 – 18.08.2021 – este relevantă în ceea ce priveşte data depunerii cererii de pensionare, această cerere urmând a fi soluţionată conform legislaţiei în vigoare la acel moment.

Cum reclamanta a înregistrat cererea de acordare a pensiei la data de 04.02.2022 rezultă că solicitarea sa se impune a fi analizată şi prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 197/2021, în măsura în care aceste dispoziţii îi sunt aplicabile.

Astfel, Tribunalul a constatat că, anexat cererii de pensionare, reclamanta a depus, printre alte documente, şi adeverinţa nr.../24.08.2021 emisă de Societatea Complexul Energetic H.

S.A. , care atestă, cu privire la persoana reclamantului, faptul că „din data de 01.08.1990 până în data de 27.07.2021 a lucrat în cadrul societății în activitate de producție şi mentenanță conform prevederilor Legii nr. 197 din 16 iulie 2021 care modifică şi completează art.30 alin. (1) lit. i), art.56 alin.(1) lit.d), art.56 alin.(3) lit. d), art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice”.

De asemenea, angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că reclamanta a făcut dovada faptului că a desfăşurat, cel puţin 25 de ani, activitate încadrată de legiuitor în condiţii speciale de muncă, conform art.562 alin.(1) din Legea nr.263/2010.

Nu sunt relevante susţinerile pârâtului din întâmpinare în sensul că adeverinţa în discuţie nu ar îndeplini condiţiile legale de formă, raportat la motivul respingerii cererii reclamantului.

Mai mult, aceasta avea posibilitatea de a-i pune în vedere reclamantului să îşi completeze dosarul de pensionare, precum şi să ceară lămuriri de la fostul angajator, Societatea Complexul Energetic H.

S.A., având în vedere inadvertenţele sesizate referitoare la condiţiile speciale/deosebite/normale de muncă în care a fost încadrată activitatea reclamantului şi cotele de contribuţii de asigurări sociale aferente.

Astfel potrivit art.158 alin. (6) din Legea nr.263/2010, „în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu”, iar alineatul 7 al aceluiaşi articol prevede că „în situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă”.

Prin urmare, prin analogie, dacă pârâta a avut suspiciuni cu privire la încadrarea activităţii reclamantului în condiţii speciale de muncă, aceasta avea obligaţia de a solicita lămuriri cu privire la aceste aspecte şi doar în măsura în care nu i s-ar fi răspuns ar fi putut să valorifice perioada în discuţie în condiţii normale de muncă.

În lipsa acestor solicitări, stagiul de cotizare atestat de adeverinţa sus menţionată urmează a fi valorificat în condiţii speciale de muncă.

În ceea ce priveşte apărările pârâtului pe temeiul Legii nr.74/2022, în sensul asimilării încadrării în condiţii speciale de muncă a locurilor de muncă prevăzute de art.30 lit. i) din lege numai pentru stagiile de cotizare realizate anterior datei de 01.04.2001, Tribunalul reţine că asimilarea s-a realizat, aşa cum prevede textul, pentru a se evita, în mod explicit, valorificarea dublă a aceluiaşi stagiu de cotizare, respectiv valorificarea la pensie a stagiului de cotizare realizat anterior datei de 01.04.2001 atât ca perioadă încadrată în grupe de muncâ, cât şi ca perioadă realizată în condiţii speciale de muncă, conform art.30 alin.(1) lit. i) din Legea nr.263/2010.

În consecinţă, apare ca întemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr.197/2021 şi, respectiv, reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani, potrivit art.56 alin.(1) lit. d) din Legea nr.263/2010.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind admiterea cererii de pensionare, instanţa l-a apreciat ca neîntemeiat, dat fiind faptul că analizarea îndeplinirii condiţiilor de pensionare se poate realiza, în concret, doar de către instituţia în drept, conform legii, respectiv de Casa Judeţeană de Pensii H.

Văzând şi dispoziţiile art.453 din Codul de procedură civilă, întrucât pârâtul a căzut în pretenţii, instanţa l-a obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei de la fila nr....

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii H., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.

În motivarea apelului arată că soluția pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea legii.

Cererea înregistrată de reclamantă în data de 04.02.2022 a fost soluționată prin emiterea deciziei .../15.02.2022 de respingere a cererii de pensie pentru limită de vârstă, constatându-se neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de acordare a acestei categorii de pensie.

La data înregistrării cererii de pensionare a dovedit împlinirea vârstei de 50 ani și 2 luni, în timp ce vârsta standard de pensionare este de 63 de ani, realizarea unui stagiu de cotizare de 37 de ani, 3 luni și 7 zile, din care 10 ani, 8 luni, 6 zile în grupa a II a, 10 ani, 2 luni, 15 zile în condiții deosebite, ulterior datei de 01.04.2001.

Prin valorificarea grupei a II a de muncă și în condiții deosebite, prin aplicarea unei reduceri de 6 ani și 8 luni, solicitanta nu îndeplinește una din cele 2 condiții cumulative prevăzute de lege, având numai 50 ani și 2 luni.

Casa de pensii doar valorifică actele prevăzute de lege, emise cu respectarea prevederilor legale.

Dovada încadrării în grupa de muncă anterior datei de 01.04.2001 o face solicitantul dreptului de pensie, iar ulterior sunt preluate de casa de pensii numai din declarațiile nominale lunare întocmite, confirmate, privind conținutul și depuse de angajator.

La dosarul de pensie al reclamantei nu a fost depusă nicio adeverință care să confirme îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 30 alin. I.44 coroborat cu art. 30 lit.i din Legea nr.263/2010.

Adeverința nr.../24.08.2021 nu a fost emisă în aplicarea și nici cu respectarea acestor dispoziții.

Legea nr.197/2021 a venit cu reglementări în completarea și modificarea legii nr. 263/2010 în sensul încadrării în condiții speciale de muncă a unor noi activități si reținându-se ceea ce a statuat Curtea Constituțională în Decizia nr.717/2020 că pensiile se calculează potrivit normelor juridice în vigoare la data deschiderii.

Reglementările aduse prin Legea nr.197/2021, cât prin celelalte prevederi legale conținute de Legea nr.263/2010, normele sale de reaplicare și legislația fiscală incidentă (referitoare la declarațiile nominale lunare și contribuțiile de asigurări sociale). în plus, o astfel de obligativitate este reținută în sarcina pârâtei doar de către instanța de fond nu însă de lege.

Astfel, arată că la pronunțarea sentinței a fost nesocotită legislația în vigoare care prevede că după data de 01.04.2001 stagiul de cotizare realizat, încadrarea în condiții normale, deosebite, speciale de muncă se dovedește si cu prin declarațiile nominale lunare, declarații întocmite depuse Lunar, de angajator, potrivit legii, iar declarația depusă de reclamant atestă faptul că activitatea prestată de acesta după data de 01.04.2001 a fost încadrată de angajator în condiții normale de muncă iar angajatorul reclamantului nu a achitat cotele de contribuții de asigurări sociale în procentul prevăzut pentru încadrarea în condiții speciale de muncă.

Mai arată că legislația în vigoare nu reglementează că anumite categorii de persoane ar fi scutite de al depunerea declarațiilor nominale lunare rectificative, nu reglementează retroactivitatea legii civile, și nu reglementează prin niciun act al său că încadrarea în condiții speciale de muncă poate fi dovedită cu adeverințe eliberate de angajatori chiar în contra înscrierilor în carnetul de muncă.

Susține că atât lipsa unui temei legal de emitere a adeverinței nr.../24.08.2021 cât și nelegalitatea susținerilor emitentului în conținutul acesteia, atât în raport cu reglementările aduse prin Legea nr.197/2021, cât prin celelalte prevederi legale conținute de Legea nr.263/2010, normele sale de reaplicare și legislația fiscală incidentă (referitoare la declarațiile nominale lunare și contribuțiile de asigurări sociale). în plus, o astfel de obligativitate este reținută în sarcina pârâtei doar de către instanța de fond nu însă de lege.

Astfel, arată că la pronunțarea sentinței a fost nesocotită legislația în vigoare care prevede că după data de 01.04.2001 stagiul de cotizare realizat, încadrarea în condiții normale, deosebite, speciale de muncă se dovedește si cu prin declarațiile nominale lunare, declarații întocmite depuse Lunar, de angajator, potrivit legii, iar declarația depusă de reclamant atestă faptul că activitatea prestată de acesta după data de 01.04.2001 a fost încadrată de angajator în condiții normale de muncă iar angajatorul reclamantului nu a achitat cotele de contribuții de asigurări sociale în procentul prevăzut pentru încadrarea în condiții speciale de muncă.

Mai arată că Dispoziţiile Legii nr.197/2021, în vigoare începând cu data de 18.08.2021 modifică si completează prevederile art.30 alin.(l) ale art.56 alin.(I) şi ale art.56 - alin.(I) din Legea nr.263/2010 această categorie de asiguraţi făcând obiectul, implicit, şi al prevederilor art.56 alin.(2) lit. d) şi alin.(3) lit. d), respectiv al art.562 alin.(2) din Legea nr.263/2010.

În mod greşit, eronat, nelegal reţine instanţa de fond că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art.30 alin.1 lit. i) art.56 alin. l lit. d. art.56 alin.3 lit. d şi art.562 alin. l din Legea 263/2010 şi că susnumitul a dovedit că îndeplineşte condiţiile cerute de legea întrucât prevederile sus menţionate se aplică pentru viitor şi astfel, de fapt, reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale cuprinse în acestea neîndeplinind condiţia celor 25 ani lucraţi în condiţii speciale de muncă.

Legea 197/2021 se aplică doar pentru viitor, respectiv după 30 de zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României și nu conţine reglementări referitoare la asimilarea (anterior datei de 01.04.2001) și la încadrarea (ulterior datei de 01.04.2001 și până in data de 18.08.2021) în condiţii speciale a perioadelor realizate în condiţiile speciale arătate la art.30 alin. l lit. i înainte de intrarea în vigoare a acesteia.

A mai arătat apelanta că sentința este netemeinică şi nelegală şi sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate, suma acordată fiind disproporționat de mare raportat la complexitatea cauzei, cu încălcarea prevederilor art.451 al.2 Cod procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt şi aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:

Potrivit art.30 alin.1 lit.i din Legea nr.263/2010, în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de producție, mentenanţă şi asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.

Conform art.56 alin.1 lit.d din Legea nr.263/2010, fac excepție de la prevederile art.55 alin.(1) lit.b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art.30 alin.(1) lit. h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.

În cazul prevăzut mai sus, art.56 alin.3 lit.d din Legea nr.263/2010 prevede că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 30 de ani în locurile de muncă menționate.

De asemenea, conform art.56 ind.2 din același act normativ:

(1) Prin excepţie de la prevederile art.55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.

(2) Pentru persoanele care au desfăşurat activităţile prevăzute la alin.(1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.

Aceste prevederi legale au fost introduse prin Legea nr.197/2021, care, în opinia apelantei, ar produce efecte doar pentru persoanele care desfășoară activități în condițiile descrise de acest act normativ, ulterior intrării sale în vigoare.

În opinia Curții de Apel, aceste prevederi legale sunt aplicabile perioadelor de activitate desfășurate atât anterior, cât şi ulterior intrării în vigoare a legii, raportat la modul de redactare al textului legal şi finalitatea acestuia.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, orice lege trebuie interpretată în sensul în care produce efecte şi nu în sensul în care nu produce niciun efect.

Nu prezintă relevanță în speță împrejurarea că nu au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale, ținând cont de marja de apreciere a statutului în configurarea dreptului la pensie, voința legiuitorului fiind aceea de a se recunoaște ca fiind desfășurată în condiții speciale activitatea prevăzută de litera i) din art. 30 din lege, realizată inclusiv anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, respectiv beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.

Că aceasta este voința legiuitorului rezultă şi din împrejurarea că la data de 31.03.2022, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.315 din Legea nr.74/2022 pentru completarea art.30 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care prevede că,, Art.

I - La articolul 30 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (43) se introduce un nou alineat, alineatul (44), cu următorul cuprins: "(44) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă."

Art.

II - (1) De prevederile art.30 alin.(44) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, beneficiază, la cerere, şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada anterioară datei intrării în vigoare a prezentei legi.

Prin urmare, criticile apelantei ce privesc aplicarea dispozițiilor Legii nr. 197/2021 doar pentru viitor sunt nefondate.

În mod corect a reținut instanța de fond că pârâta avea posibilitatea de a solicita completarea adeverinței, dacă avea nelămuriri ori suspiciuni cu privire la conținutul acestora, față de dispozițiile art.158 alin.6 din Legea nr.263/2010.

De altfel, meseriile deținute de către reclamantă sunt menționate în carnetul de muncă al acesteia, iar adeverința nu face decât să certifice că acestea sunt dintre cele avute în vedere de Legea nr.197/2021, aspect care, de altfel, putea fi verificat cu ușurință de către apelantă.

Nu are relevanță, în speță, modalitatea de încadrare a meseriei reclamantei într-o grupă de muncă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, această din urmă prevedere legală urmărind să extindă sfera activităților încadrate în grupă specială și care beneficiază de reducerea stagiului de cotizare.

Contrar susținerilor apelantei, instanța s-a pronunțat în limitele investirii, ținând cont de probatoriul administrat în cauză, inclusiv de adeverința nr.../24.08.2021, de data depunerii acestei adeverințe la pârâtă, criticile apelantei fiind nefondate.

Instanța de fond nu a obligat pârâta să emită o decizie de admitere a cererii de pensionare, ci doar să aplice prevederile Legii nr.197/2021 în ceea ce privește cererea de pensionare a reclamantului, pârâta având posibilitatea să solicite lămuriri fostului angajator şi să verifice aspectele invocate referitoare la inadvertențele din adeverință prin raportare la carnetul de muncă al reclamantului.

Cu privire la cererea formulată de apelanta CJP H. de aplicare a art.451 alin. 2 cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de partea adversă, Curtea reţine că art.451 alin. 2 NCpc prevede câteva repere în aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată, prevăzând că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, cu activitatea desfăşurată de avocat, în ambele cazuri ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Luarea în considerare a valorii cauzei (sintagmă care trebuie interpretată larg, cuprinzător, în sensul de miză a procesului pentru parte, care există şi în cazul acţiunilor neevaluabile în bani) nu înseamnă neapărat o raportare procentuală, mecanică, la acest criteriu; nu este exclus să fie depăşită oarecum această valoare de cuantumul onorariului avocaţial, atunci când, bunăoară, temeinicia pretenţiilor părţii câştigătoare este evidentă şi s-au făcut încercări de soluţionare anterioare.

Se reţine de asemenea că textul legal nu face trimitere la o valoarea prea mare a onorariului de avocat, ci permite reducerea acestuia când este ,,vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat,,.

Raportând valoarea de 500 lei a onorariului la munca prestată de avocat, se reţine că nu este în nici un caz vădit disproporţionat.

S-a făcut dovada prin chitanţă că onorariul a fost efectiv plătit, apărând a fi necesar şi real plătit, dar şi echitabil în sensul jurisprudenţei CEDO.

Pentru toate aceste argumente, Curtea apreciază că nu există motiv de reducere a onorariului avocatului reclamantei în faţa instanţei de fond, acesta fiind necesar, real plătit, şi mai mult, determinat de însăşi conduita procesuală a Casei Judeţene de Pensii H.

Nefiind incident nici un motiv de schimbare sau anulare a hotărârii, Curtea, în conformitate cu prevederile art.480 al.1 NCpc va respinge ca nefondat apelul de faţă.

Conform art.453 Cod de procedură civilă, va obliga apelanta Casa Judeţeană de Pensii H. la plata sumei de 1000 lei în favoarea intimatei A., reprezentând cheltuieli de judecată în apel - onorariu avocat.