Curtea de Apel ALBA IULIA · .../85/2021

Decizie nr. 2654 din 11.10.2023

Instanță: Curtea de Apel ALBA IULIA
Dosar: .../85/2021
Obiect: Despăgubiri. Legea 10/2001. Cauza Văleanu împotriva României.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

În Cauza Văleanu şi alţii împotriva României a fost avută în vedere forma anterioară a Legii nr.165/2013, când evaluarea se realiza prin raportare la grila notarială aferentă anului 2013, existând o perioadă îndelungată de timp între anul în raport cu care se stabilea valoarea imobilului şi anul în care se încasa în mod efectiv despăgubirea.

Aşadar, esenţial pentru problema de drept supusă dezlegării este analiza efectuată de instanţa de contencios european în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, în sensul că stabilirea cuantumului măsurilor compensatorii în funcţie de valoarea din grila notarilor publici anterioară anului pronunţării hotărârii de evaluare nu a fost considerată ca fiind o modalitate nerezonabilă de evaluare.

În acest sens, este relevant paragraful 237 din hotărâre, potrivit căruia: "Curtea ia act de decizia legiuitorului naţional de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul emiterii deciziei de despăgubire.

În conformitate cu actuala versiune a dispoziţiei relevante, despăgubirile se calculează în funcţie de evaluările stabilite de camera notarilor relevante în anul anterior deciziei de despăgubire, dar totuşi având în vedere amplasamentul şi caracteristicile tehnice ale proprietăţii relevante la momentul exproprierii."

(Secția I civilă, Decizia nr.2654/11 octombrie 2023)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 02.12.2021 sub nr. dosar .../85/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I. – C.A.N.R.P., a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. Anularea parţială a Deciziei de compensare nr... din 22.02.2021 emisă de C.N.C.I. din cadrul — Guvernul României, A.N.R.I.;

2. Obligarea pârâtei la validarea Dispoziţiei Primarului Mun. S. nr... din 10. 10.2017 şi emiterea unei Decizii de compensare prin care să se dispună în favoarea reclamantului:

2.1 În principal - acordarea a unui număr de puncte compensatorii echivalent cu valoarea de circulaţie a imobilelor care au făcut obiectul Deciziei de compensare contestată prin prezenta aferent anului 2020 reprezentând anul anterior emiterii Deciziei de compensare, reprezentând valoarea actualizată a imobilelor teren şi trei apartamente situate în ..., str... nr... cu acces din str... nr... jud..., ce face obiectul dosarului de despăgubire nr.../CC/15.05.2019 de pe rolul A.N.R.I.;

2.2.

În subsidiar - Dacă instanţa apreciază că anul la care se face raportarea este anul anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile în prezentul dosar; solicită să se facă calculul punctelor aferent valorii de circulaţie a imobilelor pentru anul 2021;

2.3 .În terţiar- Solicită ca instanţa să dispună calculul punctelor compensatorii corespunzător valorii de circulaţie a imobilelor pentru anul 2020, ca an anterior emiterii Deciziei de Compensare de către pârâtă;

2.4 .Solicită să se aibă în vederea raportarea la valoarea înregistrată de Grilele Notarilor Publici pentru Mun.

S., ca alternativă la solicitarea de a avea în vedere valoarea de circulaţie a imobilelor, astfel cum a indicat la subpunctele anterioare.

3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.../2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I. şi în consecinţă a fost anulată în parte Decizia nr.../22.02.2021 emisă de C.N.C.I., cu privire la numărul de puncte stabilite şi obligată pârâta să emită o nouă decizie de compensare prin 2.987.468 puncte, pentru imobilul compus din 3 apartamente şi teren situat în mun..., str... nr..., cu acces din str... nr..., jud....

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Decizia de compensare nr.../22.02.2021 emisă de C.N.C.I., s-a validat Dispoziţia Primarului Municipiului S. şi s-au stabilit 1.559.806 puncte de compensare în favoarea domnului A. pentru imobilul compus din 3 apartamente şi teren aferent situat în ..., str... nr..., cu acces din str... nr..., jud..., ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr.../CC/15.05.2019.

Reclamantul a criticat această decizie sub aspectul cuantumului punctelor de compensare, raportat la prevederile art.21 alin.6 din Legea 165/2013, în sensul acordării acestor puncte echivalent cu valoarea de circulaţie a imobilelor aferentă anului 2020 reprezentând anul anterior emiterii Deciziei de compensare, şi anume valoarea actualizată a imobilelor teren şi trei apartamente situate în ..., str... nr... cu acces din str... nr... jud..., fie aferentă anului 2021, dacă se raporteaza la anul anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti, sau având în vedere valoarea înregistrată de grilele notariale în anul 2020 sau 2021.

Astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse în dosarul de despăgubiri nr.../CC/15.05.2019, prin Dispoziţia nr.../10.10.2017 emisă de Primarul municipiului S. privind anularea dispoziţiei nr.../2015 în conformitate cu sentinţa civilă nr.../13.10.2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.../28.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr.../85/2015, s-a propus C.N.C.I. acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilele menţionate, în favoarea reclamantului, această dispoziţie fiind validată de către pârâtă.

Evaluarea imobilelor s-a realizat prin raportare la grilele notariale aferente anului 2013, fiind interpretate dispoziţiile art.21 alin.6 din Legea 165/2013 în forma în vigoare la data şedinţei membrilor C.N.C.I., în sensul că imobilul format din 3 apartamente şi teren aferent a fost tranzacţionat ulterior momentului preluării abuzive de către stat, fiind înstrăinat în temeiul Legii 112/1995, astfel că s-a impus utilizarea grilei notarilor aferentă anului 2013.

În primul rând, s-a impus stabilirea legii aplicabile în cauză, întrucât dispoziţiile art.21 alin.6 din Legea 165/2013 au suferit mai multe modificări de la data emiterii deciziei contestate, până în prezent şi pârâta a formulat apărări privind inadmisibilitatea stabilirii măsurilor reparatorii prin alte mijloace în afara celor prevăzute de legea în vigoare la data emiterii deciziei, ce nu pot fi reţinute ca întemeiate.

În prezent, art.21 alin. (6) din Legea 165/2013 arată că „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.

Un punct are valoarea de un leu.”

În speţă, au fost avute în vedere cele statuate în această materie în cuprinsul minutei întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel din data de 10-11 iunie 2021, Braşov, referitor la problema aplicării art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost iniţial modificat prin Legea nr.219/2020, în etapele judecății în primă instanță și în apel, în procesele având ca obiect contestație formulată de persoana îndreptățită împotriva deciziei emise de C.N.C.I., în temeiul art.35 alin. (1) din Legea nr.165/2013, prin care este criticată modalitatea de evaluare a imobilului, precum și în cele având ca obiect cererea persoanei îndreptățite de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare în favoarea sa sau de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de decizie de compensare, în temeiul art.35 alin. (2) din Legea nr.165/2013.

Cu această ocazie, opinia I.N.M. a fost în sensul că, modificările operate prin Legea nr.219/2020 în privința art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, chiar dacă nu erau în vigoare la data emiterii deciziei de compensare de către C.N.C.I. sau, după caz, la data introducerii cererii prin care persoana îndreptățită a solicitat obligarea C.N.C.I. să emită decizia de compensare sau, după caz, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de decizie de compensare, se impuneau a fi aplicate imediat, până la momentul soluționării definitive a procesului, întrucât vizau situații juridice de natură legală în curs de constituire.

În ceea ce privește aplicarea în etapa procesuală a apelului a modificărilor operate prin Legea nr.219/2020 în privința art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, opinia I.N.M. este următoarea: părțile nu pot conveni asupra regulii vizând aplicarea în timp a legii civile incidente în ipoteza procesului în care figurează, astfel încât nu s-a ținut cont de solicitarea acestora de a se aplica art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, în forma sa anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 219/2020; din moment ce modificările operate prin Legea nr.219/2020 în privința art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 sunt de imediată aplicare până la momentul soluționării definitive a procesului, instanța de apel este în drept, din oficiu, să invoce incidența acestora;modificările legislative în discuție trebuie să fie aplicate însă cu respectarea principiului reglementat de art.481 C. proc. civ. privitor la neînrăutățirea situației în propria cale de atac.

S-a arătat faptul că, prin Decizia nr.80/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au stabilit, cu efect obligatoriu, următoarele:

- Legea nr.165/2013 cuprinde şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative

(paragraful nr. 63);

- decizia autorităţii administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr.165/2013 a fost supusă controlului jurisdicţional, astfel încât dreptul de creanţă, de care beneficiază persoana îndreptăţită la măsura reparatorie, nu este un drept cert şi exigibil şi, de aceea, situaţia juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (paragraful nr. 64);

- dată fiind situaţia juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanţial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situaţiei juridice aflate în curs de desfăşurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr.165/2013 îl consacră prin dispoziţiile art.4, fiind, în consecinţă, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, şi nu cea de la data introducerii acţiunii (paragraful nr.66).

Tot în acest context, s-a făcut trimitere și la Decizia nr.546/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005, prin care Curtea Constituțională a statuat că, dacă reglementarea în discuţie se referă la o situaţie juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, nu poate fi vorba de o încălcare a principiului neretroactivităţii.

Câtă vreme, în opinie majoritară, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M., instanţa a admis că, în prezenta cauză se aplică legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, potrivit căreia evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în speţă, anul 2020, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia (Legea 193/2021), categoria casa de locuit şi teren de construcţii, zona A.

Solicitarea reclamantului privind evaluarea imobilului raportat la valoarea de circulaţie şi anul 2021, ca an anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti nu s-a reţinut ca având un fundament legal, întrucât art.21 alin.6 din Legea 165/2013 prevede în mod expres aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.

Valoarea stabilită de pârâtă nu corespunde însă prevederilor art.21 alin.6 din Legea 165/2013 în forma actuală, fiind mult redusă faţă de valoarea totală a imobilului determinată potrivit raportului de expertiză tehnică pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare întocmit în cauză de expert B. (verso), la care se adaugă, în conformitate cu art.4 din OUG 72/2020 indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada mai 2013 - data aprobării emiterii deciziei de către C.N.C.I., respectiv 2.987.468 puncte (2.667.621x1,1199).

Apărările pârâtei, potrivit cărora a realizat evaluarea imobilului raportat la grilele notariale din anul 2013 nu au corespondent în cuprinsul dispoziţiilor art.21 alin.6 din Legea 165/2013 şi nu intră în discuţie în speţă acordarea măsurilor compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, pentru a analiza prevederile art.24 din Legea 165/2013.

Referitor la caracteristicile tehnice ale imobilului şi categoria de folosinţă la data preluării acestuia, în dosarul civil nr.../85/2015 al Tribunalului Sibiu a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară potrivit căreia s-a stabilit că imobilul a fost înscris în Cf ...

Sibiu, sub A+5 nr.top.../.../..., .../.../... în suprafaţă de 1439 mp, compus din teren şi casă de locuit cu etaj, fără a fi justificată distincţia făcută de pârâtă privind destinaţia de curţi construcţii doar pentru suprafaţa de 1000 mp şi restul grădină, din moment ce, astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, conform extrasului de Cf terenul are categoria de construcţii şi a existat un corp imobiliar unitar, reprezentat de casă de locuit din piatră cu teren aferent.

Pe cale de consecinţă, în baza art.21 alin.6 din Legea 165/2013, în forma actuală, şi art.35 din Legea 165/2013, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I. şi, în consecinţă, a fost anulată în parte Decizia nr.../22.02.2021 emisă de C.N.C.I., cu privire la numărul de puncte stabilite şi obligată pârâta să emită o nouă decizie de compensare prin 2.987.468 puncte, pentru imobilul compus din 3 apartamente şi teren situat în mun..., str...,nr..., cu acces din str..., nr..., jud...

În temeiul art.453 Cpc pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 4800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu expert (800 lei, 190 şi 1000 lei) şi onorariu avocat (3000 lei).

Împotriva sentinţei civile nr.../2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.../85/2021 au fost promovate apeluri de către reclamantul A. în calitate de moştenitor al persoanei îndreptăţite, A. şi de către pârâta C.N.C.I.

1.Prin apelul formulat de reclamant, se solicită admiterea apelului în baza art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, coroborat cu art.480 alin. 2 Cod procedură civilă şi ca urmare a rejudecării cauzei in apel sa fie anulată parțial Decizia de compensare nr... din 22.02.2021 emisa de C.N.C.I. din cadrul – Guvernului României, A.N.R.I., obligarea pârâtei la validarea Dispoziției Primarului Mun.

S. nr... din 10.10.2017 și emiterea unei Decizii de compensare prin care sa se dispună în favoarea reclamantului A., iar în subsidiar, în favoarea moștenitorilor acestuia, acordarea a unui număr de puncte compensatorii în următoarea modalitate:

In principal: echivalent cu valoarea de circulație (de piața) actuala a imobilelor care au făcut obiectul Deciziei de compensare respectiv raportat la anul în care este obținută o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv valoarea actualizata a imobilelor teren și trei apartamente situate în ..., str... nr... cu acces din str... nr... jud..., ce face obiectul dosarului de despăgubire nr.../CC/15.05.2019 de pe rolul A.N.R.I., raportat la anul pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile în cauza.

In subsidiar - Dacă instanța apreciază ca anul la care se face raportarea este anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile în prezentul dosar, solicită a se face calculul punctelor aferent valorii de circulație a imobilelor pentru anul 2022;

In terțiar, solicită ca instanța sa dispună calculul punctelor compensatorii corespunzător valorii înregistrate de Grilele Notarilor Publici pentru Mun. S., pentru aceste imobile.

Cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de apel, precizează că înţelege să apeleze senținta civila ... din 21 octombrie 2022 a Tribunalului Sibiu, raportat la valoarea imobilelor care fac obiectul Deciziei atacate, ca urmare a pronunțării Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Valeanu și altii contra României în data de 8 Noiembrie 2022, prin care s-a constatat ca: „În ansamblu, Curtea a apreciat că – din cauza neexecutării îndelungate a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților și a lipsei unui remediu efectiv, anularea unor titluri de proprietate din cauza modului defectuos în care autoritățile statului au aplicat legile și fără a se acorda despăgubiri, eșecul autorităților de a se asigura că despăgubirea acordată a fost în mod rezonabil corelată cu valoarea actuală a proprietății - mecanismul de restituire nu a fost pe deplin eficient și consistent pentru a nu impune o povară excesivă reclamanților.

Acest lucru s-a întâmplat în ciuda garanțiilor introduse în legislație și validate a priori în Hotărârea Preda și alții.

În cazul în care s-au acordat despăgubiri, Curtea a considerat că sumele stabilite reclamanților nu reflectau în mod rezonabil valoarea proprietății lor, adesea fiind doar o parte din valoarea de piață.

Curtea apreciază că este vital ca România să intensifice eforturile de a aduce legislația și jurisprudența în conformitate cu hotărârile CEDO din prezenta cauză și din alte cauze relevante, astfel încât să se ajungă să fie pe deplin respectat articolul 1 din Primul Protocol al Convenției, dar și articolul 46 al Convenției.”

Solicitarea principală, in acord cu art.1 din Convenție, coroborat cu art.20 din Constituția României, este de acordare de despăgubiri echivalente cu valoarea de piaţă actuală a imobilelor care fac obiectul Dispoziției Primarului Mun.

Apreciază ca aceste dispoziții au prioritate în soluționarea litigiilor având ca obiect obligația de a face, stabilire despăgubiri, în contradictoriu cu C.N.C.I., cereri cu care instanțele interne au fost investite.

De asemenea, apreciază ca aceste dispoziții au prioritate fața de alte norme care plafonează cuantumul despăgubirilor la valorile din grilele notarilor publici, care sunt inferioare celor tranzacționate pe piața imobiliară, iar pe de alta parte, având în vedere ca aceste litigii au durata lungă de soluționare, valoarea din anul anterior emiterii Deciziei de compensare, va fi îndepărtată de valoarea actualizata a imobilului.

Persoana îndreptățită nu va beneficia așadar de aceasta valoare actualizată, ceea ce este contrar dezideratelor avute în vedere de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

In condițiile în care principiul statuat de Curte este acela de a oferi o reparație integrala a prejudiciului, potrivit principiului restitutio in integrum a prejudiciului suferit de persoanele îndreptățite ca urmare a lipsirii acestora de atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor preluate abuziv, acest lucru nu se poate face decât prin compensarea cu o suma echivalenta cu valoarea de circulație a imobilului, pornind de la valoarea actuală a acestora.

Date fiind constatările din Decizia CEDO în cauza Valeanu și alții contra României, calculul despăgubirilor având valoarea de circulație a imobilelor reprezintă în opinia reclamantului apelant o garanție pentru respectarea principiilor care au fost iterate prin Decizia CEDO din 8 noiembrie 2022, Valeanu și altii contra României.

Pentru acest motiv am apreciat ca sentința atacata se impune a fi modificată în sensul arătat în prezentul apel.

Solicită de asemenea admiterea probei cu înscrisuri si expertiza evaluatorie, respectiv topografica daca va fi necesar, și în cazul în care instanța va aprecia, completarea expertizei evaluatorii cu acest obiectiv, respectiv stabilirea valorii de piața a imobilelor.

Se arată în istoricul speţei că prin Dispoziția nr... din 10.10.2017 emisă de Primarul Mun.

S. s-a dispus acordarea în favoarea subsemnatului de masuri compensatorii pentru imobilul situat în ..., str..., cu intrare din str... nr..., având în vedere ca restituirea în natura a acestui imobil nu era posibilă.

Dosarul administrativ a fost trimis la A.N.R.I., care a validat Dispoziția Primarului S., iar in urma analizei dosarului, s-a dispus de către C.N.C.I. acordarea unui număr de 1.559.806 puncte compensatorii prin Decizia de compensare ... din 22.02.2021.

Despăgubirile au fost acordate pentru imobilele aparținând autorilor subsemnatului, pentru imobilul construcție - 3 apartamente în suprafața totala de 200 metri pătrați și teren intravilan- curții construcții în suprafață totala de 2000 metri pătrați.

Au apreciat ca Dispoziția atacata nu este legala, deoarece prin calculul pentru imobilele preluate abuziv s-a făcut cu o subevaluare a imobilului, și de asemenea, cu reținerea valorilor din Grilele Notarilor Publici pentru anul 2013, și nu raportat la valoarea actuala a imobilelor, nici raportat la valoarea din anul anterior emiterii Deciziei de compensare, cu atât mai puțin raportat la valoarea de piață a acestor imobile.

Pentru toate aceste motive, solicită a se constat apelantului reclamant calitatea de persoana îndreptățita la masuri compensatorii si a se dispune obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamanților o decizie de compensare pentru numărul de puncte care va rezulta ca urmare a evaluării imobilelor raportat la modalitatea indicata de subsemnatul în prezentul apel.

Data fiind modificarea cadrului legislativ, de imediata aplicare, apreciază ca decizia atacata prin prezenta contestație este nelegala, și solicită instanței de judecată anularea parțiala a acesteia, precum și obligarea pârâtei să emită o decizie de compensare la un cuantum actualizat, in conformitate cu modificările aduse Legii 165/2013.

In drept se invocă art.466 Cod procedură civilă, art.480 alin.2 Cod procedură civilă, art.35, și urm, art.21 alin. 6 și urm. Din Legea 165/2013.

Prin apelul declarat în cauză de pârât împotriva sentinței civile nr.../21.10.2022 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția I Civilă, se arată că Sentința nr.../21.10.2022 este netemeinică și nelegală, în temeiul art.466 şi următoarele Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

În mod nelegal instanța de judecată a anulat în parte Decizia de compensare nr.../22.02.2021 emisă de C.N.C.I. și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de compensare prin 2.987.468 puncte, pentru imobilul compus din trei apartamente și teren situat în municipiul ..., str... nr..., cu acces din str..., nr..., județul ...

În ceea ce privește grila notarială aplicabilă în speța de față, au o opinie diferită faţă de cea a instanței de judecată, aceasta reținând că în speță se aplică legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, potrivit căreia evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în speță, anul 2020, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia (Legea 193/2021) categoria casă de locuit si teren construcții zona A.

Consideră că în speță este aplicabilă grila notarială raportat la grila din anul 2013, astfel cum prevede art.21, alin.6 din Legea 165/2013, motivele fiind expuse pe fondul cauzei, acestea fiind susținute și de practică judiciară în acest sens.

Se învederează că la valoarea stabilită în cauză, potrivit grilei notariale valabile pe anul 2020, expertul nu a ținut cont de faptul că o în ceea ce privește imobilul construcție, nu se cunoaște anul edificării acestuia, impunându-se aplicarea corecției de 0,7 pentru toate construcțiile, astfel devenind incidente în speță prevederile Legii nr.368/2013, potrivit cărora, ”în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respective, potrivit prevederilor alin.6”.

De asemenea, se arată că instanţa de fond, în mod netemeinic și nelegal, a reţinut că întreaga categorie de folosință a terenului în suprafață de 1439 mp este de curți construcții, având în vedere că, așa cum au arătat pe fondul cauzei, nu se cunoaște categoria de folosință a terenului în suprafață de 439 mp, devenind incidente prevederile art.15 1 din Legea nr.165/2013, potrivit cărora: ”(1) În situația în care, după solicitarea documentelor necesare stabilirii categoriei de folosință a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dosarele de despăgubire nu se completează cu informațiile solicitate, se prezumă următoarele: a) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip urban și pe care existau construcții, o suprafață de până la 1.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții;

b) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip rural și pe care existau construcții, o suprafață de până la 3.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții. ”

Pârâta C.N.C.I. înțelege să critice și cuantumul cheltuielilor de judecată, solicită instanței să constate faptul că, deși reclamantul a motivat îndreptățirea la acordarea de cheltuieli de judecată, în cuantum de 4800 lei întrucât activitatea desfășurată de avocat și expert a fost complexă, raportat la situația din dosar, solicită diminuarea acestora.

Potrivit, art.451 afin.2 din C.P.C., „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. ”

Potrivit, art.451 alin.3 din C.P.C., „Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3).”

Prevederile amintite instituie o limitare în ceea ce privește onorariul avocatului, tocmai pentru a se asigura o echivalență între munca prestată și onorariu.

Făcând și aplicarea art.451 alin.3, instanța nu încalcă dreptul expertului la o retribuire echitabilă si satisfăcătoare a muncii prestate la solicitarea instanței, drept patrimonial protejat de legea națională si de cea internațională.

În susținerea celor mai sus învederate, pârâta invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.492/08.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr.583/05.07.2006, unde se precizează: „Curtea Constituțională a reţinut că prerogativele instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalităţii sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.

Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenea de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil”

În concluzie, solicită, în principal, înlăturarea obligației sale la plata cheltuielilor de judecată iar, în subsidiar, reducerea acestora.

Pentru considerentele expuse și invocând art.476 din Noul Cod de procedură civilă, solicită a fi modificată hotărârea primei instanțe și în temeiul dispozițiilor imperative ale legii, să fie pronunţată o hotărâre prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept se invocă Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.165/2013 modificată și completată prin Legea nr.368/2013, art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.

Reclamantul apelant C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de către apelanta pârâtă C.N.C.I. din cadrul A.N.R.P. şi obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt şi aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:

Apelurile sunt nefondate.

Motivele de apel vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor, raportat la anul pronunțării unei hotărâri definitive si irevocabile in cauza - anul 2022/anul 2013/ Grilele Notarilor Publici pentru Mun.

Sibiu formulate de ambii apelanți, vor fi analizate împreună, Curtea reținând următoarele:

C.N.C.I. a emis decizia de compensare nr.../22.02.2021 contestată în prezenta cauză, prin care a stabilit 1,599,806 puncte în favoarea reclamantului, în considerarea dispoziţiilor art.21 alin.6 din Legea 165/2013 în vigoare la data emiterii deciziei de compensare .

Pârâta apreciază că evaluarea imobilului a fost realizată corect, prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, Decizia de compensare nr.../22.02.2021 neputând fi analizată decât în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii sale, întrucât legea civilă nu se aplică retroactiv.

Curtea reține că Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a suferit mai multe modificări, inclusiv din perspectiva modului de evaluare a imobilului, cu consecința determinării cuantumului măsurilor compensatorii.

Forma inițială a art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013 era următoarea: „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale şi se exprimă în puncte.

Un punct are valoarea de un leu.”

Prin OUG nr.98/2016, în vigoare de la data de 21 decembrie 2016, art. 21 alin. 6 a fost modificat astfel: „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului, a categoriei de folosință la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte.

Un punct are valoarea de un leu.

Prin Legea nr. 22/2020, în vigoare de la data de 21 martie 2020, art. 21 alin. 6 a fost modificat astfel: „Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către C.N. şi se exprimă în puncte.

Un punct are valoarea de un leu.”

OUG nr.72/2020, aplicabilă în perioada 19 mai 2020-2 noiembrie 2020, a suspendat aplicarea prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 22/2020, până la data de 1 martie 2021.

Prin decizia nr.725 din 7 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr.959 din 19 octombrie 2020, Curtea Constituțională a admis sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvernul României a constatat că Legea privind adoptarea OUG nr. 72/2020 este neconstituțională în ansamblul său.

Prin Legea nr. 219/2020, în vigoare de la data de 2 noiembrie 2020, art. 21 alin. 6 a fost modificat astfel: „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului a categoriei de folosință la data preluării acestuia.

Prin excepție, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N.

Evaluarea se exprimă în puncte.

Un punct are valoarea de un leu.”.

Prin decizia nr.189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 4 mai 2021, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că prevederile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.219/2020, sunt neconstituționale.

Prin Legea nr.193/2021, în vigoare începând cu data de 12 iulie 2021, art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat astfel: „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului a categoriei de folosință la data preluării acestuia.

Un punct are valoarea de un leu."

Chestiunea de drept privind aplicarea în timp a prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr.165/2013 astfel cum au fost modificate în mod succesiv prin actele normative anterior menționate, a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație şi Justiție, pe calea considerentelor, prin Decizia nr.26 publicată în Monitorul Oficial nr.529 din 30 mai 2022, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel București Secția a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr.../.../2018.

Sub acest aspect, prezintă relevanță în speță, următoarele considerente ale deciziei nr. 26/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație şi Justiție:

„ 62. Potrivit articolului unic al Legii nr. 193/2021:

" Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.72 din 14 mai 2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020, cu următoarele modificări şi completări:

1. Titlul ordonanţei se modifică şi va avea următorul cuprins:

" Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea alin.(6) al art.21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii»

2. După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

" Art. 21. - La articolul 21 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6) Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.

Un punct are valoarea de un leu.»"

63.

Prin urmare, la data pronunţării prezentei decizii, art.21 alin.(6) din Legea nr.165/2013 are cuprinsul mai sus evocat, iar chestiunea modalităţii de determinare a valorii măsurilor compensatorii ce pot fi acordate pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură a fost rezolvată de legiuitor prin adoptarea prevederii legale menţionate.

64.

Prezintă relevanţă din perspectiva aplicării în timp a dispoziţiilor legale nou-adoptate [cu observaţia că, în mod evident, la data adoptării Legii nr. 193/2021 mai există pe rolul instanţelor cauze - în etapa judecăţii în primă instanţă sau a apelului - în care se pune problema aplicării art.21 alin.(6) din Legea nr. 165/2013] dezlegările cuprinse în Decizia nr. 46 din 7 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.752 din 2 august 2021 (Decizia nr.46 din 7 iunie 2021).

65.

Această decizie a soluţionat o sesizare formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, prin care s-a solicitat interpretarea dispoziţiilor art.21 alin.(6) din Legea nr.165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.219/2020, în sensul de a lămuri dacă aceste prevederi se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, în calea de atac a apelului, în raport cu considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 20 decembrie 2018.

66.

Prin urmare, în această decizie s-a analizat, cu ocazia unei modificări legislative anterioare a aceleiaşi dispoziţii legale - art.21 alin.(6) din Legea nr. 165/2013 -, aplicabilitatea sa în litigii aflate pe rolul instanţelor la data adoptării modificării legislative în discuţie acolo, Legea nr.219/2020, cu precădere în etapa apelului.

67.

Până la soluţionarea sesizării Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, la data de 18 martie 2021, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr.189, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.219/2020, sunt neconstituţionale.

68. Prin Decizia nr.46 din 7 iunie 2021, anterior amintită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea, stabilind că:

" Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, dispoziţiile art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.219/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate, nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial."

69. În considerentele acestei decizii, la paragrafele 95-98, se arată:

" 95.

Se reţine că pentru dezlegarea chestiunii de drept în prezenta cauză prezintă relevanţă soluţia dată în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 privind exclusiv statuarea asupra existenţei unei situaţii juridice în curs de constituire, această calificare fiind regăsită şi în deciziile ulterioare ale Curţii Constituţionale din perspectiva compatibilităţii ei cu principiile legii fundamentale.

96.

Trebuie astfel precizat că raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative.

Astfel, dreptul de creanţă de care beneficiază persoana îndreptăţită la măsura reparatorie nu este un drept cert şi exigibil, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite, atunci când este contestată decizia autorităţii administrative.

97.

Instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, s-a raportat la aceeaşi hotărâre (Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, paragrafele 64-66), în contextul examinării principiului neretroactivităţii legii civile, analizând modificările legislative intervenite asupra Legii nr.165/2013, statuând în sensul că «nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr.165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi».

98.

O consecvenţă de interpretare impune, sub acest aspect, aceeaşi soluţie pentru problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, în sensul că, de principiu, se poate considera că, în cauză, până la soluționarea definitivă de către instanţa de judecată a contestaţiei formulate împotriva deciziei de compensare/validare parţială, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă."

70.

În consecință, modificarea legislativă intervenită după formularea sesizării de faţă se va aplica, de principiu, şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării sale în vigoare, inclusiv celor aflate în calea de atac a apelului, astfel cum se arată în jurisprudenţa anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - atât în decizia citată, nr.46 din 7 iunie 2021, cu referire expresă la modificarea art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, cât şi anterior, prin Decizia nr.80 din 12 noiembrie 2018.

71.

De aceea, se consideră că intervenţia legiuitorului asupra dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, intervenită după pronunţarea încheierii de sesizare, va fi aplicabilă atât pentru soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de trimitere, cât şi pentru soluţionarea altor cauze aflate în faţa primei instanţe sau a instanţei de apel şi, în consecinţă, chestiunea de drept a cărei dezlegare se cere, izvorâtă din rămânerea fără efecte juridice a prevederilor declarate neconstituţionale, nu mai subzistă.

72.

Astfel, nici problema de principiu inclusă în prima întrebare (dacă declararea neconstituţionalităţii unor prevederi legale în formă modificată conduce sau nu la repunerea în vigoare a formei acelei prevederi avute anterior modificării) nu mai reprezintă o chestiune de drept în contextul ipotezei de faţă, în care instanţele vor aplica, de la data intrării în vigoare a Legii nr.193/2021, prevederile acestui din urmă act normativ, nemaifiind chemate a tranşa aspectul dacă o lege anterioară care a modificat norma în discuţie este aptă a produce din nou efecte.

73.

Prin urmare, în măsura în care, până la data soluţionării sesizării, chestiunea de drept a fost tranşată legislativ fie prin modificarea normei juridice pentru care anterior se punea problema interpretării şi aplicării diferite, fie prin adoptarea altor dispoziţii legale care lămuresc problema de drept în discuţie, se apreciază că dispare însăşi premisa pronunţării unei hotărâri prealabile care, în esenţă, vizează existenţa unei reglementări îndoielnice, lacunare ori neclare, necesar a fi lămurită sub aspectul interpretării, pentru preîntâmpinarea unei aplicări neunitare a acesteia. „

În raport de Deciziile nr.80/2018 şi nr.568/2020 ale Curții Constituționale şi de considerentele reținute de Înalta Curte de Casație şi Justiție prin decizia nr.26/2022, anterior redate, se constată că, criticile apelanților privind modalitatea de evaluare a imobilelor prin sentința contestată sunt nefondate.

Curtea va respinge ca nefondate şi susținerile pârâtei apelante privind neretroactivitatea legii civile, din moment ce, în speță, raporturile juridice dintre părți în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative de Compensare nr.../22.02.2021 emisă de C.N.C.I.

În acest sens este şi jurisprudența Curții Constituționale, care prin deciziile nr.80/2018 şi nr.568/2020, în contextul examinării principiului neretroactivităţii legii civile, analizând modificările legislative intervenite asupra Legii nr. 165/2013, a statuat în sensul că „nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanţă cu principiul tempus regit actum şi al aplicării imediate a legii noi”.

Critica apelantului reclamant, derivată din considerentele deciziei CEDO în cauza Văleanu și alții contra României, nu este întemeiată.

Prin decizia nr.48/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-au reținut următoarele:

,, 107.

108.

109.

În acest sens este relevant paragraful 237 din hotărâre, potrivit căruia: "Curtea ia act de decizia legiuitorului naţional de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piaţă a proprietăţii la momentul emiterii deciziei de despăgubire.

110.

Concluzia ce se degajă din considerentele acesteia nu infirmă aplicarea dispoziţiilor din legea specială în substanţa lor, cu referire la dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, astfel încât din acest punct de vedere nu îşi găseşte justificarea condiţia de admisibilitate privind noutatea chestiunii de drept.

II.

Referitor la criticile apelantei C.N.C.I. privind faptul că pentru imobilul construcție nu se cunoaște anul edificării acestuia, impunându-se aplicarea corecției de 0,7 pentru toate construcțiile, respectiv că instanţa de fond, în mod netemeinic și nelegal, a reţinut că întreaga categorie de folosință a terenului în suprafață de 1439 mp este de curți construcții, având în vedere că, așa cum au arătat pe fondul cauzei, nu se cunoaște categoria de folosință a terenului în suprafață de 439 mp, Curtea le va respinge ca nefondate, ținând cont de împrejurarea că, potrivit legii, trebuie să se aibă în vedere caracteristicile tehnice și categoria de folosință la data preluării imobilelor.

Astfel, din actele aflate la dosarul de despăgubire al C.N.C.I., depus la prima instanță la filele 51 și următoarele reiese anul construirii imobilului – 1931 – fila ... dosar tribunal.

Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de exp.

D. în dosarul nr...2/3/2013 al Curții de Apel București (în care s-a dispus emiterea dispoziţiei de validare în favoarea reclamantei, cu privire la suprafaţa arabilă de 0,7915 ha din Tălmaciu, înscrisă în anexa 23 la poz.1, în Hotărârea nr.../11.10.2008 a Comisiei Judeţene S.), terenul este situat din punct de vedere administrativ în localitatea ..., extravilan, identificat cu schiţă şi vecinătăţi deci nu este un imobil în privinţa căruia nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice, pentru a fi avută în vedere valoarea cea mai mică, aferentă zonei satului Tălmăcel - vol.

I dosar tribunal.

Potrivit raportului de expertiză tehnică pentru evaluarea proprietăţilor imobiliare întocmit în cauză de exp.

B. ( vol.

II Tribunal) s-a reținut că imobilul este amplasat în intravilan, într-o zonă preponderent rezidențială – zona A , categoria acestuia fiind în întregime ,,de construcții,,.

Imobilul a fost înscris într-o singură carte funciară - Cf ...

Sibiu, sub A+5 nr.top.../.../..., .../.../... în suprafaţă de 1439 mp, compus din teren şi casă de locuit cu etaj, terenul are categoria de construcţii şi a existat o singură casă de locuit pe acest teren.

Nu se justifică astfel distincția făcută de C.N.C.I. între terenul curte și terenul grădină, raportat la faptul că acesta avea o singură destinație, la suprafața acestuia și la faptul că amplasamentul intravilan, într-o zonă preponderent rezidențială – zona A.

II. În fine, nici motivul de apel privitor la cheltuielile de judecată nu poate fi apreciat ca fiind întemeiat de către instanţa de control judiciar.

Prima instanţă a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art.1357 – 1359 din Noul Cod Civil prin prisma art.453 din Noul cod de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâta C.N.C.I. să fie obligată să achite reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Din acest punct de vedere criticile apelantei nu pot fi primite în condiţiile în care aceasta s-a opus cu consecvenţă admiterii acţiunii, nu a înţeles să soluţioneze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deşi practica judiciară în această materie este notorie, determinând reclamantul să apeleze la un apărător calificat şi implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.

Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, cu activitatea desfăşurată de avocat, în ambele cazuri ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Luarea în considerare a valorii cauzei (sintagmă care trebuie interpretată larg, cuprinzător, în sensul de miză a procesului pentru parte, care există şi în cazul acţiunilor neevaluabile în bani) nu înseamnă neapărat o raportare procentuală, mecanică, la acest criteriu; nu este exclus să fie depăşită oarecum această valoare de cuantumul onorariului avocaţial, atunci când, bunăoară, temeinicia pretenţiilor părţii câștigătoare este evidentă şi s-au făcut încercări de soluţionare anterioare.

Raportând valoarea de 3000 lei a onorariului la munca prestată de avocat, se reţine că nu este în nici un caz vădit disproporţionat.

S-a făcut dovada prin chitanţă că onorariul a fost efectiv plătit, apărând a fi necesar şi real plătit, dar şi echitabil în sensul jurisprudenţei CEDO.

Pentru toate aceste argumente, Curtea apreciază că nu există motiv de reducere a onorariului avocatului reclamantului în faţa instanţei de fond, acesta fiind necesar, real plătit, şi mai mult, determinat de însăşi conduita procesuală a pârâtei C.N.C.I.

Totodată, ținând cont de proporția în care a fost admisă cererea şi de culpa procesuală a pârâtei, nu se impunea reducerea onorariului, conform art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.

Tot astfel, în condițiile art.453 Cod de procedură civilă, se impunea acordarea cheltuielilor efectuate de parte cu efectuarea expertizei, aceasta fiind efectiv folosită de instanță, cu privire la evaluarea imobilului, la pronunțarea sentinței.

Nefiind incident nici un motiv de schimbare sau anulare a hotărârii, Curtea, în conformitate cu prevederile art.480 al.1 NCPC va respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâta C.N.C.I. şi reclamantul C. împotriva sentinţei civile nr.../2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.../85/2021.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.