Decizie nr. 79 din 22.03.2023

Pentru a stabili întinderea drepturilor de proprietate a celor două părţi, recunocute prin emiterea celor două titluri, instanţele de fond ar fi trebuit să verifice aplicarea dispoziţiilor menţionate din Legea nr.18/1991.

(Secția I civilă, Decizia nr.79/22 martie 2023)

Prin sentinţa civilă nr.../12.04.2021 pronunţată de Judecătoria Brad în dosar civil nr.../195/2016 s-a admis acţiunea civilă precizată, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. şi, în consecinţă:

A stabilit linia de graniţă între :

• imobilul-teren proprietatea reclamanților înscris în CF ...Vaţa de Jos ( provenită din conversia CF ... ) număr topografic .../2 cu suprafaţa tabulară de 664 mp. ,şi suprafaţa reala măsurată de 664 mp. ,delimitată între punctele topografice ..., în planşa anexa grafică numărul 4 la raportul de expertiză topografică efectuat de expert tehnic judiciar E..

• şi imobilul aflat în proprietatea pârâţilor , înscris în CF ...

Vaţa de Jos număr topografic ... cu suprafaţa tabulară de 1088 mp., ( cuprinzând parcelele cadastrale .../1,.../2 şi ...), delimitată între punctele topografice ... în planşa anexa grafică numărul 4 la raportul de expertiză topografică efectuat de expert tehnic judiciar E. ca fiind pe aliniamentul punctelor topografice ... reprezentate grafic în anexa grafică nr... la raportul de expertiză topografică efectuat de expert tehnic judiciar E.

A obligat pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul teren în suprafaţă de 375 mp., porţiune de teren reprezentată grafic între punctele topografice ... şi să demoleze construcţia C4 - Fânar , edificată pe terenul proprietatea reclamanţilor.

A respins pe lipsa calităţii procesuale pasive, acţiunea civilă precizată şi faţă de pârâtele Comisia Judeţeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate ...-... şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar ... ( precizare la care s-a renunţat).

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă a obligat pe pârâţi la plata sumei de 4925 lei către reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr…/2022, pronunţată de Tribunalul Hunedoara s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de pârâţii C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. …/2021 pronunţate de Judecătoria Brad, judeţul Hunedoara.

Au fost obligaţi apelanţii C. şi D. la plata către intimatul F. a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel .

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii, solicitând casarea acesteia şi trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, reţinerea cauzei şi rejudecarea apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs au susţinut că acţiunea reclamanţilor nu a fost îndreptată împotriva tuturor moştenitorilor lui G., căruia nu i se pot opune hotărârile pronunţate în prezenta cauză.

Reclamanţii au formulat o acţiune în revendicare, care este acţiunea proprietarului neposesor introdusă împotriva posesorului neproprietar.

În cauza de faţă ambele părţi deţin titluri de proprietate, astfel că acţiunea în revendicare este prematur formulată, în condiţiile în care niciunul din titluri nu a fost anulat parţial.

Soluţionând revendicarea şi grăniţuirea, instanţele de fond s-au pronunţat indirect şi asupra legalităţii titlurilor, depăşind limitele învestirii.

În practică dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă, reclamantul fiind ţinut să dovedească nu numai că deţine un titlu de proprietate, ci şi că persoana de la care a dobândit bunul era proprietar, dobândind, la rândul său, de la un proprietar, numai aşa ultimul act de dobândire putând fi considerat pe deplin valabil.

Proba deplină a dreptului de proprietate poate fi făcută numai dacă imobilul a fost dobândit prin uzucapiune sau ocupaţiune.

Susţin că se află într-o astfel de situaţie, în condiţiile în care folosesc terenul în aceleaşi limite de peste 30 de ani.

O altă critică vizează înlăturarea de către instanţele de fond a unor probe ştiinţifice, precum rapoartele de expertiză, depăşind astfel limitele puterii judecătoreşti.

Totodată, au încălcat dispoziţiile vizând rolul activ al judecătorului, care este ţinut să afle adevărul, solicitând părţilor explicaţii cu privire la împrejurările de fapt şi de drept.

În drept au fost indicate dispoziţiile art. 488 pct 4, 6 şi 8 Cod porcedură civilă.

Reclamanţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării au susţinut că nu se justifică trimiterea la rejudecare pentru lărgirea cadrului procesual, în condiţiile în care au înţeles să se judece exclusiv cu cei care le-au ocupat o parte din teren.

Susţin că terenurile ambelor părţi au făcut obiectul Legii nr.18/1991, că au fost măsurate anterior întabulării, în 2004 şi 2016, că evidenţele de carte funciară sunt corecte, singurul înscris care poate fi considerat temei al amplasamentului imobilelor este planul cadastral (harta funciară) întocmit la momentul punerii în posesie de către Comisa locală de fond funciar şi care confirmă faptul că parcele pârâţilor nu sunt poziţionate în planul cadastral în concordanţă cu posesia acestora.

Expertul judiciar a ajuns la concluzia existenţei unei suprapuneri, prin nerespectarea planului parcelar, concluzionând, de asemenea greşit, că amplasamentul punctelor 1-2 din documentaţia utilizată la întabularea titlului reclamanţilor, coincide cu aliniamentul 6-5 din schiţa expertului.

Aprecierea expertului în sensul că titlul emis în favoarea antecesoarei reclamanţilor este nelegal emis nu putea fi reţinută, în condiţiile în care acest titlu nu a fost anulat, a fost înscris în cartea funciară şi a intrat în circuitul civil.

Invocă dispoziţiile art.900 şi 901 din Codul civil, în temeiul cărora dacă s-a înscris în cartea funciară un drept se presupune că acel drept există.

Cum au fost primii înscrişi în cartea funciară, reclamanții susţin că sunt prezumaţi şi proprietari, iar, cum din suprafaţa deţinută în proprietate le lipseşte suprafaţa de 375 mp, aflată în poseia pârâţilor, în mod corect a fost admisă acţiunea în revendicare.

Nu poate fi reţinută nici linia de graniţă afirmată de expertul judiciar, care nu le-ar mai fi permis recuperarea parcelei aflate în posesia pârâţilor.

Curtea, analizând legalitatea deciziei recurate, prin prisma criticlor formualte, reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate, instanţa de recurs verificând aplicarea legii la situaţia de fapt pe deplin stabilită de către instanţele de fond.

În prezenta cauză s-a formulat o acţiune în revendicare şi grăniţuire.

Ambele părţi exhibă titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991, pe baza probelor administrate instanţele reţinând că pe o suprafaţă de 375 mp cele două titluri se suprapun.

Prima critică a recurenţilor vizează soluţionarea acţiunii într-un cadrul incomplet, prin nechemarea în judecată a lui H., critică ce nu poate fi analizată fiind formulată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru prima dată în recurs.

A doua critică vizează prematuritatea acţiunii în revendicare, în condiţiile în care ambele părţi prezintă titluri de proprietate, în opinia recurenţilor fiind necesar ca în prealabil să fie analizată legalitatea titlurilor şi anulat unul dintre acestea.

Curtea apreciază că acţiunea în revendicare nu este formulată prematur, însă, în acord cu recurenţii, contrar susţinerilor instanţei de apel, apreciază că aceasta era ţinută să realizeze pe cale incidentală analiza legalităţii titlurilor de proprietate, chiar dacă nu a fost investită cu o acţiune în constarea nulităţii acestora.

Instanţele de fond au trecut la compararea titlurilor, procedând similar cazului în care în discuţie sunt titluri translative de proprietate care provin de la acelaşi autor, dând prioritate celui înscris în cartea funciară mai întâi, în aplicarea principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are.

Această modalitate de a proceda nu poate fi acceptată.

Terenurile în litigiu au făcut obiectul legilor fondului funciar.Chiar dacă iniţial acestea au aparţinut autorului comun al lui I. şi G., J., cei doi nu au dobândit dreptul de proprietate de la acesta, ci, prin aplicarea Legii nr.18/1991, prin reconstituirea/ constituirea dreptului de proprietate, în condițiile art. 23-25 din Legea nr. 18/1991.

Pentru terenurile din intravilan foştii proprietari sau moştenitorii acestora beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate.

Aceştia beneficiază de o restituire în întregime a terenurilor deţinute, pe vechiul amplasament, cu excepţia situaţiei reglementate în cuprinsul art.23 din Legea nr.18/1991.

Acest din urmă articol reglementează constituirea opae legis a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul – lege nr.42/1990, deţinătorilor construcţiilor de la momentul intrării în vigoare a legii.

Din analiza titlurilor de proprietate depuse la dosar, rezultă că titlul emis defunctului G. a fost emis ca urmare a constituirii dreptului de proprietate, iar cel emis pe numele autoarei reclamanţilor, I., a fost emis ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate.

Prin urmare, pentru a stabili întinderea drepturilor de proprietate a celor două părţi, recunocute prin emiterea celor două titluri, instanţele de fond ar fi trebuit să verifice aplicarea dispoziţiilor menţionate din Legea nr.18/1991.

Nefăcând o astfel de verificare, instanţele nu au soluţionat fondul cauzei prin raportare la specificul acţiunii în revendicare într-o astfel de situaţie, motiv pentru care se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.488 pct.8 Cod procedură civilă.

Instanţa de apel va proceda, pe baza probelor administrate, iar dacă va fi cazul va suplimenta probatoriul, pentru a verifica întinderea dreptului de proprietate al părţilor din perspectiva dispoziţiilor legilor fondului funciar anterior citate.